38,669 matches
-
cronicari? Merg pe vîrfuri, să nu-i deranjeze cu mai mult de-un junghi între coaste pe mai sus pomeniții oameni ai muncii. Și se mulțumesc să se amuze, chit că nu-i totdeauna rîsul lor. Peste toate lumile astea, strînse în boccele înnodate gazetărește, s-a întins comod un non combat de vacanță, tulburat de repejunea cîte-unei pase profesorale: ,din fericire, America depinde în mai mică măsură de imbecilii ei decît depindem noi, deocamdată, de imbecilii noștri. E însă un
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
unii pot să rîdă. Și nu întotdeauna rîsul e semn de sănătate. Altfel, opiniuni, păreri. Numai că și aici apare o problemă. Dacă spui doar ce crezi, fără parti pris-uri, ești, care va să zică, independent. Și, ,evident, cînd prea mulți independenți se strîng laolaltă, interesele lor intră în conflict. Nu întîmplător, Costăchel Gudurău e ,atacat palme picioare" tocmai în ,piața endependenți". Dar bătălia e scurtă. Tot ,piața endependenți" e spațiul unei universale reconcilieri. ,Pupat toți". Căci independentul român nu e dogmatic. La o
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
cărțile de rășina secretată, pe cât de neplăcută la atingere, pe atât de inflamabilă; și să le analizăm, așa zicând, în vid, făcând abstracție de omul imposibil care le-a produs. Problema este că vanitățile lui încorsetează opera (meta)literară, o strâng și îi intră în carne, venind primele sub privirea cititorului. Romanul Jurnalul lui Dracula demarează cu mare greutate, explicat fiind mai întâi de către autorul care ține să ne spună o întreagă poveste: Cum am devenit romancier italian. Sub acest titlu
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
care i-au făcut celebri (veșnica veselie a ,reporterului" din grupul ,Divertis", la Toni Grecu, discursul ironic, pigmentat cu mici trivialități și aluzii sexuale la Florin Călinescu). Tudor Gheorghe seamănă cu un țăran venit la oraș pe care îl cam strînge costumul de duminică. El vorbește frumos, rar cu dicție, bucuros că poate împărtăși celor din jur ceva din înțelepciunea sa. Este un discurs corect în toate sensurile, perfect cerebral, fără accesorii stilistice. Lipsit de particularități care să-l individualizeze, discursul
Seniorii rating-ului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11513_a_12838]
-
așa, de 13-14 mii de piese, cred că e singura, mă amuză și lucrăm la ea în continuare. Și am o rețea de corespondenți și prieteni din străinătate, pe unii îi cunoașteți chiar dumneavoastră. Chiar prietenul meu, Mircea Carp, îmi strânge timbrele și mă ajută în perfecționarea acestui joc. Care este joc, hobby și, în același timp, ilustrarea în mic al unui concept foarte serios care se cheamă literatura universală. 30 de albume care strâng toată literatura lumii în mici efigii
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
Chiar prietenul meu, Mircea Carp, îmi strânge timbrele și mă ajută în perfecționarea acestui joc. Care este joc, hobby și, în același timp, ilustrarea în mic al unui concept foarte serios care se cheamă literatura universală. 30 de albume care strâng toată literatura lumii în mici efigii. E un trouvaille, cum vreți să-i apuneți. Nici nu mă infatuez prea mult, dar nici nu mi-e rușine de el. Am scris și articole, am publicat la un moment dat în reviste
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
care era vorba de dl N. Văcăroiu, marele nostru economist, un Hagi al finanțelor cu șosete scurte, a cărui figură dl Sache nu paote s-o sufere, zicându-i mârlanul cu aspect asiatic, m-a întrebat din senin dacă mă strânge... Ce să mă strângă, bre? nu înțelegeam. - Ei, te faci că nu știi... - Să mor, na, mă juram țigănește, cunoscând patima dumisale veche pentru etnia respectivă, de când, primul lui amor, la 20 de ani, fata unei ghicitoare renumite, molipsindu-se
Rondul scriitorilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11519_a_12844]
-
dl N. Văcăroiu, marele nostru economist, un Hagi al finanțelor cu șosete scurte, a cărui figură dl Sache nu paote s-o sufere, zicându-i mârlanul cu aspect asiatic, m-a întrebat din senin dacă mă strânge... Ce să mă strângă, bre? nu înțelegeam. - Ei, te faci că nu știi... - Să mor, na, mă juram țigănește, cunoscând patima dumisale veche pentru etnia respectivă, de când, primul lui amor, la 20 de ani, fata unei ghicitoare renumite, molipsindu-se de la maică-sa, faimoasa
Rondul scriitorilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11519_a_12844]
-
gesticulații de puritate juvenilă. Nici vorbă de așa ceva. Ca o formă de ironie la adresa unei asemenea lecturi, în cheie previzibilă, Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici și Ioan Stanomir, adică toți autorii volumului de față, se află în relații foarte strânse cu părinții lor. Tratați deloc condescendent, cu o dragoste nu-numai-filială. Aceasta se vede în primul rând din dedicațiile făcute (Paul Cernat: ,Familiei mele și mie însumi, celui de atunci"; Angelo Mitchievici: ,Acest text este dedicat părinților mei, Radu și Ioana
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
urechile ațintite, la toți cei patru palizi muschetari, către emisiunile Europei Libere: toate acestea încropesc o lume fragilă, dar cu atât mai prețioasă, a libertății și speranței. O societate civilă avant la lettre, pe care regimul socialismului de stat o strânge tot mai mult în chingi, reducându-i conturul, aducând-o, până la urmă, la profilul bizareriei, excentricității, derapajului moral. Lumea din jur, lumea nouă e atât de frumoasă și de luminoasă (deși, evident, nu este), încât cei care nu o percep
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
să scriu despre lucrurile care m-au emoționat și nu știu să fac corect tăietura între bine și rău. Organismul vieții mele nu poate fi salvat prin extirpări succesive, prin sângerări repetate nu pot elimina deplin otrava. E ca și cum aș strânge în pumn o lamă de ras veche, în speranța că ea se va rupe, se va dizolva în carnea mea. În timp." (p. 200). Câți dintre decrețeii care aveau, la Revoluție, cincisprezece-șaisprezece ani nu subscriu la aceste frământate, răsucite, chinuite
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
cu un băiat minunat care o să fie noul tău coleg de clasă. Julián Fortu... - Julián Carax, preciză el. - Julián Carax, repetă Aldaya, satisfăcut. Îmi place cum sună. Acesta este fiul meu Jorge. Julián îi întinse mîna, iar Jorge i-o strînse. Avea o atingere călduță, fără nici un chef. Chipul său avea dăltuirea pură și palidă conferită de faptul că crescuse în acea lume de marionete. Purta haine și încălțări care lui Julián i se păreau romanești. Privirea lui trăda un aer
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
inspirat cu adevărat, un spațiu realizat de scenograful Viaceslav Vutcariov stabilește de la început, în alți termeni, coordonatele pentru această montare cu Harap Alb. Decupajul lui Cornel Todea găsește un traseu clar, aerisit, care nu complică povestea, ci o esențializează. O strînge pe structura inițierii, pe morala abaterii de la ceea ce este comunicat în urma unei experiențe - tatăl îl sfătuiește pe fiul său să se ferească de omul spîn, lucru cunoscut de toată lumea și neglijat de cel ce urmează să ajungă pe tronul împărăției
Rîzi tu, rîzi, Harap-Alb by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11545_a_12870]
-
cu garoafe galbene, trandafiri albaștri și, ici-acolo, parcă și câte-un mănunchi de beladone. Deocamdată virtuale... Abia după o vreme îl aud pe Haralampy zicând molcom: -Bade, știi că eu sunt fericit ? Și se repede la televizor, și îl strânge în brațe până când râsul degajat-optimist al domnului Președinte Băsescu, zice el, îi sună în auz ca un Adagio de Albinoni învârstat cu beethoveniana Für Elise. Bine e că soacră-sa pricepe ce se întâmplă cu prietenul meu și imediat îi
Marșul ,în și spre U.E" în acordurile F.M.I. by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11551_a_12876]
-
nu departe de hegemonia mondială, ceea ce, dat fiind modul în care filmul îți prezintă figurile marcante ale nazismului, pare de neconceput. Hitler e dus cu pluta, Himmler se gândește cum să îl salute Eisenhower, la modul nazist sau să îi strângă mâna, Goebbels se dă după Hitler orice ar spune acesta, chiar și în sinucidere. Iar cireașa de pe tort e soția lui care chiar și când are o întrevedere cu Speer - singurul cu capul pe umeri - îi declară că nu vede
O peliculă mai veselă decât alta by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11568_a_12893]
-
60, ca și despre ultimii ani (ubuești) ai regimului Ceaușescu. Mai puțin despre anii '70, în care credibilitatea internațională a regimului de la București era încă destul de mare, chiar dacă în țară începuse "revoluția culturală", iar șurubul libertăților cetățeanului începuse să se strîngă dramatic. Izolat la domiciliu, supravegheat în permanență, supus terorii psihice, prin telefoane anonime de amenințare la adresa sa și a familiei sale și prin foarte dubioasele vizite nocturne ale unor personaje de nefrecventat, sfătuit de "prieteni" scriitori și nu numai să
Lecția de onoare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11600_a_12925]
-
într-un vis controlat rațional, după legile creației. Expresii ale unor neliniști sau ale unor obsesii, narațiunile par desprinse din poemele lui Leonid Dimov sau din desenele lui Florin Pucă: Încet-încet, frica de care parcă se eliberase prinde a-i strânge iar inima. Pe vale, nici un punct alb. O primă picătură de ploaie cade undeva pe aproape. Între timp cele două păsări au înaintat mult spre el, se pomenește cu ele alături. Le vede țopăind pe suprafața de beton la câțiva
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
prefăcut că se lasă condus. Totul a început anodin. Goethe l-a văzut întâia oară pe Schiller după ce au audiat amândoi o prelegere la Yena (7.06.1788). Tânărul ardea de nerăbdare să se apropie de marele scriitor, să-i strângă mâna cu adorație, dar n-a fost băgat în seamă. De ciudă l-a socotit pe maestru un egoist. Atunci scânteia comunicării și a ,afinității lor elective" nu s-a aprins. După șase ani îi descoperim însă lepădând toate reticențele
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
anterioară. Un astfel de autor este Alexandru Ecovoiu. Nici una dintre cărțile publicate de Alexandru Ecovoiu după 1989 nu reia nimic din experiența celorlalte cărți ale sale. O carte încheiată este un drum definitiv închis în planul creației. Imediat, autorul își strînge toate uneltele și bagajele și o pornește pe un cu totul alt drum, într-o direcție neașteptată. Saludos (1995) a fost o combinație între romanele Don Quijote și Copiii căpitanului Grant, Stațiunea (1997) împrumuta tehnici ale noului roman francez, Cei trei
In Virto veritas by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11622_a_12947]
-
ordinii, iar un politician care promite această cale are toate șansele să cîștige încrederea populației (Hitler a cîștigat puterea în Germania ca urmare a unui vot democratic). Din momentul în care ajunge la putere, potențialul dictator este însă tentat să strîngă tot mai mult robinetul libertăților cetățeanului (principala sursă de dezordine în societate), pînă cînd viața acestuia se transformă într-un coșmar de tipul celui trăit de români în ultimii ani ai regimului Ceaușescu. Disperarea îi scoate pe oameni din nou
In Virto veritas by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11622_a_12947]
-
și pe scoarțele ei de piele rămîn, acolo unde-o atingi, din viteză, puncte, puncte. În rest, alb și neted. Cele cîteva bride, capitole, deși nu-ți vine să le zici așa, de o pagină, două, poate și trei, se strîng într-o tablă de legi pentru un stat vegetal. "Plouase și mirosea a plante strivite" - a moarte cu iz jilav de buruieni trîntite la pămînt. A reavăn, a sfîrșit. Dai, peste tot în țesătura cu ochiuri rare, dacă poți merge
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
camerei galbene, prefață de Jean Cocteau (1993), Romano Franco Tagliati, Cu mâinile în buzunare (1993). în cele 240 de pagini ale volumului pe care l-a îngrijit, Al. Rosetti în evocări (1995), în care am avut cinstea să colaborez, a strâns peste cincizeci de colaboratori, scriitori, lingviști, publiciști, români și străini, volumul fiind esențial pentru cunoașterea savantului și omului Rosetti. ând a trecut la cele veșnice, la 28 iunie 2000, România literară (2000, nr. 27) i-a închinat două pagini, în cadrul
Amintindu-ne de Andriana Fianu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/11613_a_12938]
-
și apoi eliberării acelor mari norocoși și mici gazetărași, de atunci încoace celebri deveniți, nu mă stingherește, pot spune cu mâna pe inimă că nu mă trimite la sanatoriu, nici viața nu mi-o va scurta - prin urmare. Gheara care strânge inima acționează pe la alții. Că nici fiica, nici fiul meu, în floarea vârstei astăzi, nu vor avea prilejul de a afla secretul în cauză, peste cincizeci de ani, decât dacă vor da dovada unei longevități depășind binișor rata de îmbătrânire
Secretul secretului rămâne secret by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11644_a_12969]
-
Aduceți imediat șampanie, Lanson brűt!" Paladinii priviră spre maestru, acesta însă dădu din cap. "La hotelul de alături", porunci el, "două sticle de Lanson brűt într-o găleată cu multă gheață. Grăbiți-vă, în curând trebuie să începem!" Iarăși îl strânse Keyserling cu putere în brațe și-l apăsă la pieptul său. Șampania fu adusă, filosoful ciocnea cu organizatorii, se învârtea aproape în cerc pe tocuri, vorbea despre Spania, singura care va scăpa de pieire, și golea acum pahar după pahar
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
cer, luna plină poposea într-un golf al oceanului de nori, iar o umbră mare se lungea peste punte: Olandezul Zburător trecea deasupra ei în plină cursă... Trenul de noapte apăru în cele din urmă. Micuții mateloți de pe Mediterana își strânseră în grabă bagajele, iar acum rămaserăm complet singuri în sala goală, în care un chelner bătrân cu trăsături arabe începu să strângă cu o mătură zbârlită mici grămezi de resturi și praf. Birjarul ajută apoi la transportul ciudatului personaj - "c
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]