3,148 matches
-
fie una cu neputință de găsit, fie una atît de firavă încît pune sub semnul întrebării întreaga ontologie. Dacă, în schimb, vom încălca dorința lui Noica, judecîndu-i cărțile din perspectiva biografiei sale, atunci etanșeitatea turnului de fildeș va putea fi străpunsă: opera nu va mai fi ruptă de viață, ci va fi chiar viața lui Noica, dar o viață exprimată în alt fel. Și atunci avem de ales: dacă îl ascultăm pe Noica, nu-l putem înțelege decît teoretic la nivelul
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]
-
gît a cărui înclinație, atunci cînd profesorul își îndrepta privirea în jos, forma un unghi aproape drept cu pieptul, bărbia aceea reprezenta punctul cel mai avansat al extremității sale cefalice. Și tocmai de aceea, pășind pe culoarele facultății, Ion Ianoși străpungea aerul începînd cu capul și cu bărbia, restul trupului venind parcă la urmă, în pîlnia vacantă pe care fruntea apucase s-o spintece în aerul din jur. Iar statura lui longilină și gracilă, terminată în semnul curbat al unei îndoiri
Citindu-l pe Ion Ianoși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10178_a_11503]
-
greu: „Într-o viață răscolită de vâltoare / v-asvârliți ținându-vă de mână / ca prin valurile reci, turbionare, / să ieșiți spre țărmuri împreună”; doar iubirea rămâne veșnic călăuzitoarea: „cu-aripi de sfinte zburătoare”, mereu în armonie, „sunet de sirenă...” (Îndemn) Vizualul străpunge, prin îmbrățișare, celestul (care „înstăpânește firea”) și teluricul (ființa rătăcind, dezorientat): „Se strâng, iubito, stelele ciopor / de parc-ar ține sfat întru mirare / ca niște fete care râd pe-un nor / știindu-se frumoase și sprințare. Un Soare, iată, se
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
Un noi al cuplului triumfător (în planul poetic), un noi al iubitorilor de literatură, făclie arzândă, răscolitoare și ocrotitoare. Voința este impulsul binelui, al iubirii, al jertfei. Voința en noi. De-a pururi. În „aplauze”, în iubire sau ură, voința străpunge veșmântul ființei. Alternanța „vreau” - „nu vreau” se dorește răsfrângere decizională întru împlinirea unui ideal, vizualizat în planul oniricului, fiind dictat de monologul adresat ființei iubite. Un verb ca un clopot revărsând sonorități ale sinelui, voință de posesiune, în numele unui ideal
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
a noastră/ Cele mai frumoase flori cresc aici, în țara noastră...” - Tăceți din gură, nu mai grăiți treanca-fleanca!... Țara mea nu-i aici, patria mea e acolo, țara mea e moșia pădurilor de mesteacăn, forever! Am început să plâng. Mă străpungeau amintirile așa cum te străpung scoicile sfărâmate, până la sânge. Mă seca dorul de mama. Tata a vrut să ne luăm tălpășița, dar s-a lăsat pâcla peste granițe. După două luni s-a întors și mama. Din Rudna s-au întors
Montrealul din sufletul meu sau Noaptea curcubeelor. In: Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
frumoase flori cresc aici, în țara noastră...” - Tăceți din gură, nu mai grăiți treanca-fleanca!... Țara mea nu-i aici, patria mea e acolo, țara mea e moșia pădurilor de mesteacăn, forever! Am început să plâng. Mă străpungeau amintirile așa cum te străpung scoicile sfărâmate, până la sânge. Mă seca dorul de mama. Tata a vrut să ne luăm tălpășița, dar s-a lăsat pâcla peste granițe. După două luni s-a întors și mama. Din Rudna s-au întors patruzeci de familii... - Și
Montrealul din sufletul meu sau Noaptea curcubeelor. In: Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
de ape,/ nu se va mai coace./ Mielule-copile,/ nu-ți lăsa din zile/ celor ce nu știu/ că vei mai fi viu,/ celor ce-au uitat că din carnea ta/ se îmbulzesc, nevrednici, a se înfrupta./ Mielule-copile,/ fulgerat de rază, străpuns de glonte,/ strivit sub șenile,/ așază-te cu noi la răscruce/ și dă-ne nouă merinde din trupul tău dulce,/ cînd mieii plătesc/ blestemului pămîntesc,/ cînd copiii mor/ înaintea părinților lor" (Balada mielului-copil). Portret de femeie nu se desparte de
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
de bine definit și fără surprize, pe care-l joacă într-o lume asemănătoare unei biblioteci de anticariat, modelată de timp cu praf de stele... Privirea mea se pierde însă pe cerul nopții, dincolo de spațiu, iar sufletul mi se pare străpuns de ploaia de stele și inundat de puritatea dimensiunii universului. O călătorie unică în timp, prin care fiecare imagine și configurație a galaxiilor ne transporta în trecut, cu zeci, sute, mii sau zeci de mii de ani lumină mai aproape de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
din sîrmă de pe nasul partenerului - un domn șters cu mustăți. Anghelov și arhitectul orașului, un bătrînel cu fața rasă, erau în extaz. - Să dai tot ce ai și tot e puțin! striga Anghelov din răsputeri. Consilierul municipal Cearușnikov, cu inima străpunsă de zîna de la Folies Bergère, se ridică de la măsuța lui și, luîndu-și avînt, aruncă pe scenă o serpentină de hîrtie făcută colac. Desfăcîndu- se doar pe jumătate, serpentina nimeri în bărbia superbei dive. O veselie nestăvilită cuprinse întreaga încăpere. Se
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
despre diferențele dintre Orient și Occident. Orașul Baku le reunește: partea exterioară cu străzi largi, case înalte și oameni lacomi și neastâmpărați, cu dispozitive petroliere ce împung cerul; partea veche cu străzi înguste și strâmbe, cu minarete ale moscheilor ce străpung norii pufoși. Tradiția împânzește epica, de la mentalități la proverbe savuroase: „Femeia are minte câte pene sunt pe găină.” sau „Graba este privilegiul Diavolului”. Un pseudonim strategic ori mai mulți autori? Kurban Said este un pseudonim ce ascunde identitatea autorului și
O colecție nouă, un autor misterios by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3951_a_5276]
-
lui Oliviu. - Înainte, strigă Otilia, împinsă ca din arc când garda de elită a Somnului Protector se năpusti peste Gavril și-l masacră cu paloșele. Dar nimeni nu veni în urma ei. Ultimii șase soldați din București se lăsaseră în iarbă, străpunși de săgeți. ș...ț - Gavril zace întins la picioarele mele, cu ciotul săbiuței frânte în mâini. L-au ucis cu zeci de lovituri gărzile mele. Ochii lui ageri stau acum deschiși și privesc fix la nimic. Din cârca Marelui Monstruleț
Moartea domnului Pisicâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10009_a_11334]
-
pătrunde în permisivul folclor umoristic. Iată de ce orice încercare de repovestire a cărților lui cedează, fără cale de întors, locul citatului. De obicei, suficient de amplu. Numai un caz, minimal, din care și meritele, și excesele se deduc fără efort: "Străpungând pe careva cu spada, moment obligatoriu în scenarile sud-estice de la ŤStrăbunul Dromichetesť, Motancea avea să urle: - Crapă, bestie ! ș...ț Din păcate, calitățile artistice ale lui Motancea erau mai vizibile în particular. Pe scenă avea trac, se împotmolea ca un
Căderea Elsinore-ului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10096_a_11421]
-
pat cald și m-am așezat lângă un copac, mai obosit, de parcă aș fi trecut înot strada. și asta m-a liniștit, deși nici acum nu-mi priveam mâinile pentru că în jur erau zece ploi și trupul se destrăma încet, străpungând aerul, m-am ridicat râzând de ochii împăienjeniți, de pleoapele plumbuite. "nu-i decât o oboseală de noapte, un joc, o farsă, o învăluire". și poate mai încet ca la început, dar cu o poftă nestăpânită de a merge, am
teodor duna by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/10132_a_11457]
-
semantică a simplității”, „Concepția pragmatismului necrotic”, „Teoria universului tandru”, Acceptabilitatea ipotezelor în teoriile alternative”, apoi a pornit la drum „pregătit până-n dinți”. S-a dus la locul de întâlnire cu criticii...și dă-i, și cântă: „Cuțitul la os ne străpunge, / Un strigăt animă poporul, / Un țipăt:Ajunge, ajunge!” Le-a spus criticilor verde în față: că sunt plini de resentimente și de invidie față de creatori, că atitudinea lor negativistă face rău poporului român, că onor creatorii de artă sunt patrioți
ABSURDUL TÂRZIU AL LUI GEORGE TERZIU de GEORGE TERZIU în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373646_a_374975]
-
sunt bine .” Scoate telefonul și formează numărul. Răspunde greu ,fiindcă picioarele nu o mai duc atât de repede ca altădată. - Alo,cine este ? - Sunt Mihai...băiatul tău .... - Cine ?! Eu n-am niciun băiat. La revedere ! Sunetul ascuțit al tonului îi străpunge sufletul și-i disecă inimă în mii de bucățele. „Probabil ,cândva, o să plătesc pentru toate astea .” Un oftat prelung îi scapă de undeva, de dinăuntru și îi țâșnește afară, aruncâdu-se voit în fața mașinii galbene,pline de hepatită. Îl strivește cu
VIATA LA PLUS INFINIT (2) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384687_a_386016]
-
-n van rătăcite și acelea Cine știe pe care meridian. Să-i îndreptăm spre cărarea luminată de lună către pântecul muntelui Luminii unde-și învolburează doina izvorul nemuririi. Acolo dorul celor singuri poate găsi leac în cumpăna vremii. Dintre stânci străpunge tăcerea șoptind pe strunele undelor sale torentul energiei vitale săltând peste colțurile timpului, curgând în cascade-nspumate din negurile infinitului Simfonia iubirii, chemând doruri. Se revarsă ecouri printre creste din ale torentului valuri celeste atrăgând inexorabil suflete solitare, rătăcitoare prin
CĂLĂTORI SINGURATICI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385269_a_386598]
-
ca unscgivnic gândul suie /spre cerul limpeyimilor albastre. Pe crucea jertfei cutrmurătoare, /pe care mor și visele și anii, /oftăm prelung în deznădejdi amare: O, Eli, Eli lama sabactani! / Credința însă biruie năpasta, /cădelnițându-și ruga în tăcere. /Călăii ne străpung cu suliți coasta /și ne adapă cu oțet și fiere. / În urletele crâncenei gheene, /din zvârcolirea cărnii sfâșiate, /sclipește-n diamantul de pe gene /lumina jertfei noastre ne-ntinate. Pe creasta de văpaie a credinței, /noi știm, în greaua zbatere-a durerii
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
din cei care trudesc în minunata noastră țară dar și pe meleagurile binecuvântate ale Dragomirnei.Aici sunt multe locuri unde încă se păstrează puritatea aerului învăluind splendorile naturii iar albinele trăiesc într-o oază de liniște și lumină, care este străpunsă lin, doar spre seară, de vibrația clopotelor mănăstirii. Referință Bibliografică: ÎMPĂRĂȚIA LBINELOR / Ionel Davidiuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 529, Anul II, 12 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ionel Davidiuc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ÎMPĂRĂŢIA LBINELOR de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358247_a_359576]
-
aceasta, mai mult încă turbară și năvăliră asupră-i, îi răsturnară căruța pe malul râului și acolo trăgându-l din carul său, punându-l în căruță, îl aruncară în jos de pe muntele Krenfeld și, văzând că se mai zbate, îl străpunseră în piept cu sulița, iar apoi trăgându-l pe o lespede, îi sfărâmară creierii.“ Sfântul Ce anume a dus la canonizarea lui Gerard? „Legenda mare“ face un inventar scurt, dar convingător. Un copil handicapat a fost dus la schela Pestei
Agenda2005-37-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284188_a_285517]
-
un misterios manuscris codificat și moartea celui care încerca să-i descifreze tainele. Apoi, „secretele de mult uitate ale unui prinț al epocii Renașterii se amestecă într-un labirint al trădării cu nebunia și o plasă de intrigi greu de străpuns chiar și de către cele mai ascuțite minți“. Ian Caldwell & Dustin Thomason. Misterele manuscrisului. Editura Rao, București, 2005. Preț: 35,90/359 000 lei.
Agenda2005-29-05-timpul liber () [Corola-journal/Journalistic/283967_a_285296]
-
ce vin prin post nu se pot număra. Postind, omul își despovărează trupul de greutatea întunericului și a grosimii. Trupul se face ușor și puternic, duhul devine limpede și strălucitor. Prin post, omul își ridică sufletul din temnița pământească și, străpungând întunericul animalității, ajunge în lumina împărăției lui Dumnezeu, în patria cea adevărată, cerească. Postul îl face pe om puternic, hotărât, îndrăzneț și în fața oamenilor, și în fața demonilor. Postul îl face pe om mărinimos, blând, recunoscător și ascultător. Prin post Moise
Agenda2005-11-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283491_a_284820]
-
de vot este împăturit și introdus într-un potir, așezat la altar, cu o patenă deasupra. Voturile sunt numărate de cardinalul Camerlengo și cei trei asistenți ai lui, care citesc fiecare numele scris pe buletinul de vot, iar ultimul asistent străpunge toate buletinele de vot cu un ac cu ață pentru a le strânge la un loc. Dacă majoritatea necesară este îndeplinită, atunci voturile sunt arse, emanând un fum alb, iar dacă desemnarea Suveranului Pontif a eșuat, buletinele sunt arse cu
Agenda2005-15-05-supliment special () [Corola-journal/Journalistic/283593_a_284922]
-
acum Te-a osândit, nedrept! Te doare trupul din țărână Bătut pe cruce fără vină... Mai mult de-al sângelui izvor Te doare nepăsarea lor Și ura care îi dezbină! Te-au răstignit atunci, Isus... Pe lemnul crucii Te-au străpuns... Iar noi Te răstignim mereu Prin fapte și păcatul greu, Prin gândul ce-l păstrăm ascuns... Mai ai putere Miel Ceresc Să ierți pe-acei ce Îți greșesc? Azi Te rugăm să mijlocești Acolo-n slăvile cerești: "Mai iartă-i
OMAGIU DIVIN...DE SĂRBĂTOARE de MARIA LUCA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384842_a_386171]
-
am aflat că iubirea nu moare, Doar noi ne tot trecem, mereu singurei. Ce jertfe-am făcut pe altarul iubirii, Ce fete au plâns!...O! ce fete am mai plâns!... Desferecasem porțile fericirii, Când prima săgeată de foc m-a străpuns. Și acum o visez: cu părul sălbatic, Cu ochii de neguri, cu zâmbet divin... Cât de mult am iubit-o!... - ca un fanatic; Mi-a luat ani de zile să pot să-mi revin. O păstrez și acum ascunsă în
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
am aflat că iubirea nu moare,Doar noi ne tot trecem, mereu singurei.Ce jertfe-am făcut pe altarul iubirii,Ce fete au plâns!...O! ce fete am mai plâns!...Desferecasem porțile fericirii,Când prima săgeată de foc m-a străpuns.Și acum o visez: cu părul sălbatic,Cu ochii de neguri, cu zâmbet divin...Cât de mult am iubit-o!... - ca un fanatic;Mi-a luat ani de zile să pot să-mi revin.O păstrez și acum ascunsă în
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]