1,487 matches
-
personajelor rămâne neatins de presiunea conjuncturii, ascultând mai curând de o providență livrescă. Pe alocuri, ea se face simțită și în Tache de catifea sau în miniaturile din Manualul întâmplărilor. Tandemul Tobit-Heiler trimite caricatural la cuplul Don Quijote-Sancho Panza. Potriviri străvezii sunt aranjate între anii de învățătură și de peregrinări ai lui Tobit și cei ai lui Werther. Modelul livresc autoritar rămâne însă Biblia, unde povestea personajelor stă gata-scrisă. O astfel de determinare a cărții spune mult la o examinare mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285200_a_286529]
-
o putere impulsivă spre literatură" scria Maiorescu despre măruntul poet dialectal 3. În numai câteva decenii, numărul mare de "interiorități" a înlocuit numărul mare de practicieni. Și aceasta reflectă ce s-a schimbat în atmosfera epocii: corpul social a devenit străveziu și lasă să se vadă ce e înăuntru. Ca și cum dintr-o dată populația pe care o mobilizează literatura s-ar fi întors pe dos și ar umbla cu sufletele pe afară. Istoriile vocației încep de obicei de la analiza lui Max Weber
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de soție, dar nu va renunța la formula tradițională, care Îi rămăsese mai apropiată. La revenirea Smaragdei dintr-o gravă decădere provocată de boală, așezat pe marginea patului, Iorgu abia Îndrăznea să atingă cu laba-i păroasă degetele subțiri și străvezii aruncate pe plapumă, abia Își găsi puterea să spună: Slavă Domnului, dragă Smărăndița, prin mare pojar și năcaz am trecut, amu a da Domnul și are să fie bine. Smaragdița Îl fixa cu o privire ciudată. În simplitatea lor, oamenii din
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
mai poate fi auzit. Iluzia, speranța deșartă e o minciună pe care EBL nu și-o asumă. A-i scrie fiicei sale devenise pentru bătrâna mamă un ritual asemeni celui de rugăciune. Produce o exfoliere a eului până ce el devine străveziu și foarte curat. Scrisorile EBL rămân pilde de iubire maternă cristalizată în scris, aproape destrupată, spiritualizată. Nu poate adormi până ce scrisoarea nu se desface încet, clar, frumos, din ființa ei pentru a transmite suflu ființei comunicante. - Scrisorile primenesc energiile. Există
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
cedat ușor, făcând calea liberă vizitatorilor nocturni. Ajunși lângă sicriul împăratului, Deodor credinciosul sfetnic ordonă: -Ridicați capacul. Îi puse mâna pe frunte. Era cald. Dovadă a vieții care încă mai exista. Scoase din buzunarul caftanului un flacon cu un lichid străveziu. Pe flacon scria, Elixirul vieții. Îl sustrase din laboratorul ducelui Serghei. Săltă capul împăratului Iulian, ajutat de ostași, deschizându-i gura îl făcu să soarbă ușor lichidul miraculos. Împăratul se mișcă puțin, dezchizând ochii: -Unde mă aflu?Ostașii l-au
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
de umbră pentru Sahara (1984) are ca personaj central pe basarabeanul dezrădăcinat care, revenit în mediul de obârșie, mânat ca de soartă, își află aici moartea. Proza din ultimii ani de viață ai lui I. este polemică, adeseori cu aluzii străvezii la adresa sistemului totalitar. Nuvelele i-au fost traduse în limbile rusă, germană, slovacă ș.a. Ca regizor, a turnat numeroase filme de lungmetraj, a semnat scenariul și regia la câteva filme inspirate din basmele populare, creația lui cinematografică caracterizându-se prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287616_a_288945]
-
universurile ireductibile - este tratată într-o fabulă fără grandoare și fără simboluri solemne. Fiul care stă de vorbă cu tatăl coborât de „dincolo”, un tată tânăr și suav, „șchiopătând din pricina marii lui singurătăți”, vine însoțit de o turmă de lei străvezii care asistă la acest dialog misterios și se transformă, în final, într-un scut pe care se culcă fiul, adică poetul, cel care imaginează o revenire mitică și un dialog tragic. S. amestecă miturile, aici și pretutindeni în poezia din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
și într-un registru minor, spirit de observație nu lipsit de finețe și, mai ales, un limbaj agreabil, care se adaptează ușor oricărei epoci, oricărui subiect. Cel mai bine îi reușește, în plan stilistic, antifraza, o manieră isteață, cu maliții străvezii, de a modula insinuant subtextul, care sabotează cu delicii secrete enunțul pieziș (Pruncul serdarului Panait, Ghinea spânul, Părintele Mardarie de la Vovidenie, Herșcu tinichigiul). Din atracția pentru trecut se înfiripă sub condeiul ei și nuvela istorică. Sunt narațiuni fără anvergură, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
puternică influență asupra teologiei în general. Adorația lui Dumnezeu, pe care o întâlnim și la Maimonide și la Toma din Aquino, este redată poetic, multe secole mai târziu, de filosoful catolic Angelus Silesius 7, în cuvintele: Dumnezeu este un nimic străveziu, pe care acum și aici nu îl pot atinge vreodată 11. În comentariile sale asupra Mishnalei, Maimonide formulează cele treisprezece principii ale credinței iudaice: 1. Existența lui Dumnezeu; 2. Dumnezeu este o unitate indivizibilă; 3. Spiritualitatea lui Dumnezeu este lipsită
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
sau Moș Ion Roată și Vodă Cuza. Și Slavici o consideră un cod ideal oferit de autor lectorului spre descifrare în nuvele ca Popa Tanda sau Budulea Taichii. În ambele opere scriitorul reușește să-și creeze personajul principal "din aer străveziu" (Searle), utilizând numele ca semn descriptiv individualizator. Iată spre exemplificare fraza cu care se deschide nuvela din 1880: De-mi părea bine? Dar se-nțelege că-mi părea bine. Când mi-l aduc aminte pe dânsul, mi se desfășoară înaintea
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
botezul și cuminecătura, realizate de un agent abilitat. Acesta este Varlaam, un ascet de marcă preschimbat în neguțător, care reușește să înșele străjile puse de regescul tată și să pătrundă la prinț sub pretextul înfățișării unei nestemate nemaivăzute. Transferul este străveziu, dar metafora aparține inventarului agreat de cititori. Pustnicul aducea mărgăritarul supremei sapiențe, al doctrinei salvatoare. Învățătura este translată prin parabole (unele, precum „omul urmărit de inorog”, „cei trei prieteni”, „cele patru racle”, „orașul care-și schimba conducătorul în fiecare an
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290432_a_291761]
-
senzației fruste, tratată Însă În alambicurile „alchimiei imaginii”, plantele și animalele poetului alcătuiesc o lume de paradis recuperat, contemplată cu uimire de un spectator ingenuu, Într-o atmosferă limpidă, sărbătorească: „ce frumoase instrumente de muzică sunt peștii / În acest glas străveziu ca un acvarium”, „cîmpurile poartă funde de fum și pădurea e o fereastră de răcoare”, „o pasăre Îți adoarme pe buze”, „genele descriu În argintul minutului frunze”, „miresmele Își lovesc În aer cheile”, „fîntîni obosesc ca metalele”, „peștii fosforescenți [sînt
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
nări să ia parte la sărbătoarea poemului?” (Pădurile orchestre). Sau, tot aici, această viziune de muzicale metamorfoze, În care formula „vaselor comunicante” se concretizează În reveria comunicării osmotice a regnurilor: „Mai Încolo, spre Întîiele forme ale pădurii prin care corpuri străvezii de adolescente se disting o dată cu boschetele blonde, te vei putea Întreba dacă arborii n-au crescut din instrumentele de muzică Îngropate pe vremuri la locul lor de astăzi al rădăcinilor lor. Iată, din armele și osemintele strămoșilor crește cîteodată tulpina
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de altfel, Hotarul de fum și nu făcea decît să Înscrie În tiparul strofic trasat cu o oarecare fermitate contururile aburoase și În mișcare ale unei lumi deopotrivă văzute și visate: Auz și văz. Ochi plini de constelații, Și norii străvezii pe frunți, pe voce. Columne de cenușă să evoce Prieteni dispăruți. Și-atâția alții. Arbori de fum. Prund. Călătoare roce Miresme fugitive. Zvon. Migrații... Iar În cel de al doilea, sub un titlu sugerînd și el evanescența, deși În regim
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
relativ inconsecvent poate avea o semnificație datorită plasării sale anume - cum ar fi aici, unde temperatura accelerată a Stephaniei este întreruptă de o descriere lungă a ceea ce face tata: își duce în brațe soția bolnavă și reflectă asupra siluetei ei străvezii, a puterii ei slăbite, a preferințelor ei vestimentare, a altor amănunte care distrag atenția și care generează suspans. Tot așa, se creează un efect dramatic cu acumulare de tensiune în paragraful lung care o situează pe Stephanie în camera ei
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
lui Arghezi; toate recipientele i s-au topit însă în mână, și sunt degete care mai păstrează încă arsurile experienței.”4 În vibranta Orație la moartea lui Tudor Arghezi, criticul nota patetic: „Pentru omul de cultură contemporan, el este aproape străveziu, neidentificabil și întremător ca aerul, a cărui putere de viață o respirăm, fără a mai reflecta asupra ei. În cea mai măruntă inovație a tinerilor poeți de azi, 1 op. cit., p. 174 2 op. cit., p. 177 3 op. cit., p. 192
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
ci hiperbola („Cel mai presus de toate”) are ultimul cuvânt în manifestul doxologic al Bisericii. Crucea negației pusă pe conceptele filozofiei este luminată pascal printr-o poetică a iubirii. Toate numele de laudă ale lui Dumnezeu sunt extrase din contemplația străvezie a frumuseții care, în cele din urmă, va salva lumea. Or, sublimul generează numai reflexe himerice și pofta de irealitate. Pe tărâmul acestei false reconcilieri cu haosul programatic al ființei, tentația este de a escamota problematica metafizică a răului, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
cu multă grijă”, Artă poetică). O probă este lexicul pasibil de anacronie, folosit la limita excesului. Ș. nu evită, într-un context dominat de Florin Iaru și Mircea Cărtărescu, soluții lirice de tipul „codru”, „colb”, „țărmul mării”, „palide lumini”, „aripi străvezii”, și nu o face la modul ironic. Poezia lui are toate șansele să pară și, mai mult decât atât, să fie, o mostră de text inaderent la trendul epocii, dar aderent - în limitele valorii sale - la arhiva poeziei universale, de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289633_a_290962]
-
în consecință, răsturnată în care cosmicul susține terestrul. Acvaticul și terestrul se prelungesc, de asemenea, unul într-altul, fără ca limitele să mai fie fixate, viziunea devine una fantomatică, ca într-o reverie stranie, halucinantă ce reușește să refacă, din ape străvezii, lumi apuse sau poate chiar inexistente (Odihnă sumară). Titlurile textelor surprind și ele aceeași dispariție lentă a vieții: somnul, odihna, oboseala, care devin caracteristici principale ale întregii lumi și se transformă în anticamere ale morții. Și în Fata morgana regăsim
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
care/ tu și lumea v-ați stinge...", Veșnicul joc). Combustia interioară devine condiție necesară a trăirii erotice. Există o proiectare asupra iubitei/ ispitei erotice a acestei arderi: "te-ascult arzând depărtată mereu" (Veșnicul joc), "Fiebinte stai aburind ca o ceașcă străvezie", "- Ar fi bine s-o uiți! Îi spuneam inimii,/ (...) - Ușor de zis! mi-a răspuns - nicicând/ n-a fost dat nimănui a uita focul/ în care piere arzând" (Ar fi bine să uiți), "și ochii ei ardeau la fel,/ cu
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cristalelor care reflectă lumina diferit pe măsură ce aceasta le atinge o altă fațetă. Tema iubirii este introdusă indirect prin intermediul adjectivului metonimic "fierbinte", aparent banal, a cărui expresivitate este exploatată prin includerea în comparația ce urmează ("fierbinte stai aburind ca o ceașcă străvezie", Alchimie). Nu e creuzetul alchimic cel în care se produce transformarea, ci un obiect familiar care implică și iluzia transparenței. Eul poetic se imaginează în ipostază de "vraci iscusit" care are puterea să acționeze magic asupra universului. Cel ce își
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
aparține eului liric. Versurile încearcă să redea simultan și caracterul pictural al descrierii și senzația de împietrire sufletească: Lumina se prelingea în lacrimi de faianță/ pe brațul meu stâng caligrafiat de Destin;/ caligrafiat de Destin pe brațul meu stâng duceam străveziu/ o ancoră de galeră, un cuvânt: "desnănejde", altă vorbă: "speranță"". Reluările de la un vers la altul ale unei secvențe de text, cu schimbarea ideii și ruperea de ritm oferă o înlănțuire aparte a textului, sensul este configurat și reconfigurat ca
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
personală în care binele și răul se confundă. Exotismul este ironizat, nu e refugiu și nici nu provoacă mari nostalgii. Crima face parte din banalitatea existenței. Retorismul discursului este subliniat, oarecum umflat: "Vă spun: "Aici am întâlnit Moartea cu aripi străvezii de ceață/ cum arunca sorții (...)"", "pe cuvânt de cinste poetul Constant Tonegaru a văzut Moartea/ plutind deasupra plantațiilor desfrunzite de ceai". Retorica certitudinii nu face decât să pună sub semnul întrebării universul pe care-l contituie textul. Anularea granițelor e
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și al neliniștilor de crepuscul: „Când vor începe și pentru tine nopțile dimineața/ Ochii noștri fosforescenți vor coborî din pereți, niște nuci sunătoare,/ Te vei juca cu ele și se va revărsa un val prin fereastră,/ Unicul nostru naufragiu, podea străvezie prin care vom privi camera goală de sub camera noastră;/ O vei mobila cu nucile tale și-ți voi pune părul perdea la fereastră,/ Va veni cineva și-n sfârșit va fi închiriată,/ Ne vom întoarce sus să ne-necăm acasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286157_a_287486]
-
odată cu goticul flamboiant, obiectul unui număr infinit de variații care transformă inspirația de odinioară într-un fel de joc formal în care naosurile catedralelor sînt din ce în ce mai înalte, deschizăturile în zid din ce în ce mai mari, coloanele din ce în ce mai firave și dantelăria de piatră din ce în ce mai străvezie, ca pînza de păianjen. Deschiderea de noi drumuri Profitînd de criza care cuprinde Europa secolelor XIV și XV, acum iau naștere forme noi de expresie care se vor dezvolta la sfirșitul secolului al XV-lea și în secolul al XVI
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]