955 matches
-
s-o întrebe de sănătate, de cum trecu pragul, Mirela i-o trânti în față că-i mai trebuie niște bani. Direct, abrupt, de la obraz, însuflețită de acel tupeu al disperării, care fie te salvează, fie te îndeamnă să calci în străchini fără să clipești. Presimțea pasămite că cere în contul copilului, ca o arvună, deși nici nu-i trecuse prin cap așa ceva și de bună seamă că gândul ăsta ar fi îngrozit-o, iar doamna Petronela parcă ar fi înghițit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de mine, În fața dughenei unui olar, ținând la piept un miel de-abia născut; propunea un schimb, meșteșugarul discuta; fără să-și ia mâinile nici de pe ulcior, nici de pe roata sa de olar, arăta cu bărbia spre o grămadă de străchini smălțuite. Îi urmăream pe cei doi bărbați, cu bonetele lor de lână neagră Împodobită cu găitane, cu tunicile lor În dungi, cu bărbile cu sclipiri roșiatice, cu gesturile lor milenare. Exista oare vreun detaliu al scenei care n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
maphiei pentru a se elibera de jalnicele rămășițe umane care agonizau la nesfârșit Între două cearceafuri Îmbibate de sudoare și pătate de excreții naturale, dar acestea merită dezaprobarea noastră, tot atât cât și cea care apare În pilda tradițională a străchinii de lemn povestită de o mie de ori, deși aceasta, din fericire, s-a salvat de execrație În ultimul moment, datorită, cum se va vedea, inimii bune a unui copil de opt ani. Se povestește În câteva cuvinte și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
și pe care era nevoie să i-l schimbe de trei ori pe zi, dimineața, la prânz, și seara. Așa stăteau lucrurile și fără nici o perspectivă de ameliorare când fiul hotărî să termine cu situația dezagreabilă. Apăru acasă cu o strachină de lemn și-i spuse tatălui, Începând de azi vei mânca din asta, te așezi pe pragul ușii pentru că e mai ușor de curățat și astfel nora dumitale nu va mai trebui să se Îngrijească de atâtea fețe de masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nu alergau să ia din mâna copiilor un instrument atât de util pentru confecționarea jucăriilor. N-ai auzit, ce faci cu bățul acela, Întrebă din nou tatăl, și fiul, fără să-și ridice privirea de la ceea ce făcea, răspunse, Fac o strachină pentru când vei fi bătrân și-ți vor tremura mâinile, pentru când te vor trimite să mănânci pe pragul ușii, așa cum ați făcut cu bunicul. Au fost vorbe sfinte. Ceața de pe ochii tatălui se risipi, acesta văzu adevărul și lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
semblable, mon frère... Lui Petru i se urcă la cap, se ia În serios, Ioan amenință că va spune adevărul, Petru și Pavel pun să fie prins, Îl cetluiesc pe insula Patmos și bietul de el Începe să calce-n străchini, vede lăcuste pe tăblia patului, faceți trâmbițele acelea să tacă, de unde vine tot sângele acesta... Iar ăilalți Îl vorbesc că bea, că are arterioscleroză... Și dacă o fi fost chiar așa?” „Așa a fost. Citește-l pe Feuerbach, În loc de hârțoagele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
începeau planurile pentru zilele următoare, cântecele și jocurile. În ceaun fierbea mămăliga și în oale ciorbele. Făcea Rusalda niște ciorbe de pasăre atât de gustoase, încât și Prințesa căreia nu-i plăceau mâncărurile cu carne de pasăre, le savura. În strachina ei, întotdeauna Dedi era atentă să i se pună pulpa de la pui sau de la găină. —Rusaldo! Să pui cotoiul ăl mare în strachină la Prințăsă. Auzi, fă! —Iacă, l-am și pus. —Așa, fă, să crească puradela mare. Izaura cânta
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de gustoase, încât și Prințesa căreia nu-i plăceau mâncărurile cu carne de pasăre, le savura. În strachina ei, întotdeauna Dedi era atentă să i se pună pulpa de la pui sau de la găină. —Rusaldo! Să pui cotoiul ăl mare în strachină la Prințăsă. Auzi, fă! —Iacă, l-am și pus. —Așa, fă, să crească puradela mare. Izaura cânta foarte frumos și după ea s-a luat și Prințesa, care până atunci nu știuse să cânte pentru că viața o vitregise după moartea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Îl omoară...! țipă Vierme. Într-adevăr papagalul Horus este și el prezent, sechestrat în bucătărie și legat de picior cu o simplă sfoară de cânepă, prinsă de scheletul metalic ruginit, al unui suport pentru ferăstraie, unelte de grădinărit, lighene, crătiți, străchini și ibrice, la un metru și optzeci de centimetri, mai sus de sol. Insuficient de înalt, însă, pentru a fi la adăpost de Momocilă. Dintr-un salt, felina ucigașă doboară pasărea cea mare, colorată și neajutorată, de pe cornișa ei, aproape
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
el, fără voia lui, în vârtejul indignării, și izbucni, umflîndu-se de mînie: ― Adică cum, măi Trifoane, eu trag cu ciocoii? Nu ți-e rușine să-mi arunci tu mie așa ocară? Tocmai tu, mă, care, de, mi-ai mâncat din strachină destul? Apoi tu te iei după alde Petre, mă, care linge toată ziua la curte și pe urmă vine aici să mă înfrunte pe mine, mă? ― Da de ce ling eu, măi nea Cristache? strigă Petre îmbulzindu-se să se apropie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cenușă din toate, că ele stăteau acolo degeaba, și noi pieream și nu ne auzea nimeni! făcu Orbișor aproape pițigăiat, frecîndu-și cu plăcere coșul pieptului pe deasupra cămășii, parcă și-ar fi alungat o durere. Peste drum baba Ioana, cu o strachină de boabe în brațe, își hrănea orătăniile, ocărând pe cele mai hămesite, ocrotind pe cele fricoase, făcând dreptate cu glasul ei veșnic morocănos. ― Văzuși pălălaia, maică Ioană? strigă Vasile și către ea. Mi se pare c-o să avem nuntă... Ai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de mâncare. El îi scoase binișor afară, îi cântări, își alese pe cel mai grăsun, îi înnodă ștreangul de piciorul dinapoi și-l porni spre portița rămasă deschisă. Slujnica, nemaiauzind guițatul obișnuit de dimineață, ieși repede din casă cu o strachină de porumb în mână. Ignat, fără nici o vorbă, îi înhăță strachina și o luă înainte scuturând boabele, iar porcii după el. Toantă, dezmeticită, începu să țipe: ― Aoleu! Săriți!... Hoții!... Mi-a furat porcii! Ajutor! Ignat, parcă nici n-ar fi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe cel mai grăsun, îi înnodă ștreangul de piciorul dinapoi și-l porni spre portița rămasă deschisă. Slujnica, nemaiauzind guițatul obișnuit de dimineață, ieși repede din casă cu o strachină de porumb în mână. Ignat, fără nici o vorbă, îi înhăță strachina și o luă înainte scuturând boabele, iar porcii după el. Toantă, dezmeticită, începu să țipe: ― Aoleu! Săriți!... Hoții!... Mi-a furat porcii! Ajutor! Ignat, parcă nici n-ar fi auzit-o, ieși pe poartă urmat de toți trei porcii. În mijlocul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să vadă ce s-a întîmplat. ― I-ai luat, nea Ignate! îl întrebă unul cu o prietenie invidioasă. ― D-apoi că și dânsul mi l-a luat pe-al meu! răspunse Ignat foarte natural, adăugând apoi cu râvnă și scuturând strachina. Țug, țug, țug, țugui, țugui! Ajunse cu bine acasă. Numai ștreangul s-a pierdut pe drum, căci l-a uitat la piciorul porcului de s-a târât până s-a dezlegat. Intrând în ogradă cu porcii, făcu falnic către nevastă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
țug, țugui, țugui! Ajunse cu bine acasă. Numai ștreangul s-a pierdut pe drum, căci l-a uitat la piciorul porcului de s-a târât până s-a dezlegat. Intrând în ogradă cu porcii, făcu falnic către nevastă-sa, trecîndu-i strachina: ― Porumb ai, porci ți-am adus, dar să nu mai cârtești acuma, că să știi că mă pun cu parul pe spinarea ta, fire-ai să fii a dracului de muiere! Femeia holbă întîi niște ochi cât cepele, apoi, venindu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ba uneori se și ridica pe labele dindărăt și se holba în farfuriile noastre. O mângâiam distrată pe cap. Îi mai puneam câte o bucățică pe marginea scaunului, ca să văd cum o trage cu gheara. Chombe, mai încolo, hăpăia din strachina lui. În jurul becului orbitor se învîrteau mii de musculițe, fluturași, filoxere. Tata se oprea din când în când din mâncat ca să-mi spună ce filme mai erau prin oraș. Mâine era ultima zi când mai puteam să văd Ucenicul vrăjitor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ne spunem cât de mult ne-am perpelit unul de dorul celuilalt, uite aici ți-am adus de mâncare. Ai venit cale lungă și sunt sigură că ți-i foame. Spunând acestea, a ridicat marginea șervetului cu broderie nouă, dezvelind strachina cu tochitură, străjuită de o mămăliguță încă aburindă. Pe colțul mesei adăsta un păhăruț pe care îl bănuiam a fi plin cu lichior făcut de bătrân, alături de ulcica cu vin roșu. În timp ce eu admiram cele pregătite pentru mine, Zâna m-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
a o trimite acolo la Sv(â)ntul Mormânt”. În timp ce eu rosteam ultimele cuvinte, călugărul a întins mâna către șervetul de pe colțul mesei. L-a ridicat, dezvelind două ulcele în care strălucea rubinul vinului știut, iar alături se afla o strachină cu plăcinte poale-n brâu. ― Hai să gustăm din plăcinte și să ne umezim cerul gurii cu un strop de vin, că până diseară ne uscăm precum iasca... Am urmat îndemnul și fapta bătrânului. ― Ei. Acum, parcă altcum om sta
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
a revenit. Nu știu pentru a câta oară constatam că el trăia aevea evenimentele pe care le discutam... ― După un asemenea iureș, cred că ar fi bine venit... - a lăsat bătrânul vorba în vânt, ridicând cu gest leneș șervetul de pe strachina cu gogoși alături de aceleași ulcele cu vin - să ne prindem sufletul și după aceea om mai vedea, fiule... Momentul de respiro, udat cu “Lacrima Cristi”, de astă dată a fost bine venit. Abia după aceea am prins glas: ― Sfințite, cred
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
prietenul meu statornic - izvorul - ca “să urmez cele rânduite”, după spusa bătrânului. În timp ce mă întorceam spre chilie, înserarea se cernea clipă cu clipă. De această dată, fereastra m-a întâmpinat cu lumină plină. Am intrat grăbit. Pe masă trona o strachină plină ochi cu lapte cu tăieței. Alături, un păhăruț și o carafă cu vișinată. De pe colțul mesei, mi-a atras atenția o așchie de hârtie, nu mai mare decât un timbru. Am cercetat-o cu grabă. Era scrisul Zânei, care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
care aparțineau mănăstirilor. Ce are deosebit aceasta? ― Apoi, călugării greci “și-au făcut... deasupra crâcimii trapeza sfintii monastiri”. ― Da! asta zic și eu minune, părinte! Dedesubt se chefuia în lege și deasupra, în trapeză, sfințiile lor călugării, cu fețe smerite așteptau, strachina cu mâncare de post și pâine de secară! ― Nu-i pentru prima oară când mă surprinzi, fiule. Cu ce te-am surprins, sfințite? ― Cu viziunea ta asupra vieții monahale. Da’ de unde știi că prin preajmă nu era vreun dălcăuș care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Lumina slabă a lămpii abia aburea geamul. Era semnul că cineva a trecut pe acolo. Dar cine? Odată intrat, m-am repezit să fac lumina lămpii mai mare. Totul în jur era ca în totdeauna. Sub ștergar mă aștepta o strachină învârfonată cu plăcinte poale-n brâu încă calde. Alături, nelipsita ulcică cu vin rubiniu, ca și cel din oala “uitată” pe colțul mesei. Resemnat, am pus mâna pe prosopul de baie frumos împăturit la capătul crivatului. Eram gata să mă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
în ușă. Am tresărit și, într-un târziu, am întrebat: ― Cine-i? ― Eu îs, conașule. Eu, Savastița. Pot sî intru? După ce m-am învelit bine, am răspuns: ― Intră, Sevastițo. Purtând în mână ulcica cu lapte aburind și în coș o strachină cu gogoși, a intrat Sevastița. ― Sărut mâna, conașule. Da’ îi fi bolnav - Doamni ferești - di nu te-ai sculat pânî amu, cî îi distul di târzâu. Uiti aici ț’-am adus di gustari. Poftî bunî, conașule. ― Îți mulțumesc, Sevastițo pentru
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Din război Într-un bordei, copii slabi mănâncă Din strachină, oțet și usturoi. Bătrâna-ncremenită la icoană Așa li-i viața-n aprigul război. Afară, tancuri ”Tigrul” se retrag, Cu crucea-ncârligată și scuipată Și-n mieii albi cu furie mai trag Războiul lor s-a-ntors spre ei și-i cată. Dar din
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93454]
-
învelitoare de piele de vițel de mare și să întindă pe deasupra un covor făcut în întregime din materie albastră; apoi să pună drugii chivotului. 7. Să întindă un covor albastru peste masa pîinilor pentru punerea înainte, și deasupra să pună străchinile, cățuile, ceștile și potirele pentru jertfele de băutură; deasupra să fie și pîinea care se pune necurmat înaintea Domnului; 8. peste toate aceste lucruri să întindă un covor cărămiziu, și să-l acopere cu o învelitoare de piele de vițel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]