76,894 matches
-
botezului propriu-zis, fiecare preot a luat câte un prunc și l-a aruncat în cazan. Au urmat urlete nefirești, totuși, iar Traian Băsescu, râzând marinărește cu gura până în zona urechilor, zice: - Vedeți că în cazan e smoală clocotită pentru asfaltarea străzilor... Gemenii premierului au fost salvați în ultima clipă de Octav Cozmâncă și Dan Matei Agathon, asistați cu profesionalism de Ioan Rus - toți trei, Doamne, tocmai întorși de pe la mănăstiri unde încercaseră convertirea enoriașilor de la ortodoxism la pesedism... Gata, nu mă mai
Visuri telefilice by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13499_a_14824]
-
dorea să-și pună pe ușă un anunț pentru descurajarea vizitatorilor, Cioran care spunea că s-ar bucura de un echilibru perfect dacă ar avea curajul să urle zilnic un sfert de oră sau că ar ieși cu plăcere pe stradă dacă ar fi permis sa tragi palme). Iată tot acest fond, tot acest “Hinterland” cultural la Alexandru Mușina, în sonetul cu titlu de limbaj familiar, Obo: “Nimeni să nu-mi mai spună nimic, să nu mă descoasă, / Să nu-mi
Oratori, retori și politicieni by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/13484_a_14809]
-
rotunde. Frumos gestul colegilor noștri moldoveni! l Un număr cu multe lucruri de citit este acela din 23-29 septembrie al revistei 22. O scrisoare a prof. Mircea Crăciun semnalează cîteva din „relicvele” comunismului prezente încă în Argeș, cum ar fi strada Mitrea Cocor din Pitești ori numele schimbate de vechiul regim ale unor localități precum Florica lui Brătianu (și a lui Ion Pillat, domnule profesor!) sau Brătieni de lîngă Curtea de Argeș devenită Brăduleț. Știm și noi, din alte județe, multe asemenea relicve
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13481_a_14806]
-
județe, multe asemenea relicve. Nu trece tot omul măcar o dată vara prin comuna 23 August din județul Constanța? Fostul nume turcesc a fost uitat de edili, de prefectură, de politicienii la putere sau în opoziție din județ. O groază de străzi de prin orașele noastre continuă să poarte nume fără semnificație, din cele atribuite în anii comunismului, cînd era greu să fie găsite nume cu semnificație care să fie acceptabile pentru regim. Tot în 22: un amplu interviu cu proaspătul demisionar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13481_a_14806]
-
motive - aproape deloc: Agopian, Bacovia, Blecher, Brumaru, Cărtărescu, Livius Ciocârlie, Cosașu, Crohmălniceanu, Dimov, Doinaș, Foarță, Negrici, Nichita Stănescu, Mircea Martin, Virgil Mazilescu, prozatorii târgovișteni... N-am luat în calcul speculanții care-și zic buchiniști, adică aceia care vând cărțile (pe stradă sau în dughene) cu prețuri ce întrec cu mult prețurile noilor apariții din librării și unde, evident, oferta este selectă și redusă. O carte intresantă de prin anii ’50 peste care am dat chiar acum câteva zile: Dr. Petru Groza
Scriitorul frate cu anticariatul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13494_a_14819]
-
consecință, ratată. Morbul persiflării îneacă disputa celor doi protagoniști ai universului, prelingîndu-se în zona actului scriptic: „Dumnezeu, șăgalnic, în zi de vacanță,/ se joacă leapșa cu Satan./ Dă bobîrnace ciornei unui poet:/ ascultătoare, slugarnică, hîrtia mototolită/ se rostogolește bezmetic/ pe străzi secetoase” ( În grădină la Nicole). Din care pricină gloria, chiar de s-ar produce, n-ar putea fi tristă”, delegitimată, prostituată, o caricatură a poeziei, o butaforie de doi bani: „O glorie tristă, domnilor, ca rochia/ unei prostituate/ pe care
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
gloria, chiar de s-ar produce, n-ar putea fi tristă”, delegitimată, prostituată, o caricatură a poeziei, o butaforie de doi bani: „O glorie tristă, domnilor, ca rochia/ unei prostituate/ pe care n-o mai rîvnește nimeni,/ ne tîrăște pe străzi,/ prin pulberea mulțimii lehamisite.// Cîinele, cel mai bun prieten/ al Poetului,/ cîinele Aron mîrîie la stele precare,/ la ultimii cititori de poezie.// Ce os fără gust, fără miros,/ poemul acesta! Aron aleargă tehui,/ udă statui eroice,/ se rostogolește/ pe asfaltul
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
a viețui de unul singur, a se comporta așa cum crede de cuviință (e partea naturală, spontană, dumnezeiască a ființei prevăzute cu spirit demoniac): „Trupul meu nu mai are nevoie/ de mine./ Umblă prin lume singur,/ de capul lui.// Rătăcește pe străzi dezlînate, dezmiardă milos cîinii/ fără stăpîn, îi hrănește/ fără să ceară voie primarului,// jăndarului. Redactorului șef,/ nici atît!/ Nici capul meu nu mai are nevoie/ de mine” (Trupul meu umblă singur). Dar se înregistrează și o altă disociere. Făptura poetei
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
cînd în cînd, bunul Dumnezeu/ somnolează îngăduitor, iar pîntecele său/ enorm// învăluie în crisalida umbrei binefăcătoare/ orașul de colb, Craiova./ După-amiază de vară, 26 iulie, vineri,/ cîinii comunitari visează ciolane imense,// tresărind doar la foșnetul frunzei/ de castan ofilit. Sînt străzi/ în orașul Craiova pe unde s-ar preumbla/ și îngerii gardieni,// dacă le-ar ști. Văduva le descoperă/ din greșeală. Dumnezeu milostivul,/ în grija lui pentru fiecare gîză,/ o ocrotește și pe ea”. (Bucuriile Văduvei). Antidotul ucigătorului plictis provincial, ne
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
evocare a Genezei, punctînd idealul platonician al androginului: „Preabunul n-a făcut/ omul în afara omului/ pînă astăzi bărbatul e în femeie/ și femeia-n bărbat.// ca un pendul care ne traversează/ cum ar purta un animal invizibil/ în lesă pe străzi/ cineva plimbă prin noi/ androginul în lanțuri.// lătratul lui roșu/ se-aude cînd se vede.// la sfîrșitul veacurilor/ bărbatul va fi femeie și femeia/ bărbat” (ibidem). Sub egida Nopții absolute, resimțite ca o anamneză (Mic decalog al Turnului Eiffel), e
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
sîngele lui Zaharia, fiul lui Varahia,/ pe care l-ați ucis între templu și altar.// Apoi ne-am smuls/ unul din altul/ ca două săbii/ și ca două națiuni de grauri/ și astfel am intrat în Veneția.// era sînge pe străzi/ soarele se înălțase/ era timpul/ de-aceea împodobindu-l cu pene și flori/ am dat drumul violoncelului plin cu lacrimi pe apă” (Veneția). Abil regizor al „stării de poezie” care poartă normele sale inexorabile, Ion Mircea o extinde în direcția
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
un schimb de idei» cu el. Hugo Ball vine cu o precizare suplimentară în Jurnalul său, publicat în 1927: «S-au petrecut lucruri ciudate pe cînd aveam cabaretul nostru la Zürich, pe Spiegelstrasse, la numărul 1. Pe cealaltă parte a străzii, la numărul 6, locuia dl Ulianov Lenin. În fiecare seară trebuie că auzea muzica, tiradele - nu știu dacă s-o fi ales cu vreo plăcere ori vreun profit.»6 ) De fapt, Lenin stătea la numărul 14. Richter confirmă indicația, chiar dacă
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
un miting, la Berna. Vorbea bine nemțește.» 7) Georges Hugnet, care nu a fost un martor direct, dar a cercetat serios chestiunea, se arată prudent: «Cabaretul era la numărul 1, pe Spiegelstrasse. Or, Lenin și soția lui locuiau pe aceeași stradă. Lenin juca șah la cafeneaua Terrasse, ca și unii dintre dadaiști. Se ignorau cordial.» 8) Mult mai tîrziu, în 1975, Soljenițîn, într-o reconstituire romanescă - Lenin la Zürich -, menționează existența Cabaretului: «Puțin mai departe - scrie el - aproape de strada Catedralei, se
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
pe aceeași stradă. Lenin juca șah la cafeneaua Terrasse, ca și unii dintre dadaiști. Se ignorau cordial.» 8) Mult mai tîrziu, în 1975, Soljenițîn, într-o reconstituire romanescă - Lenin la Zürich -, menționează existența Cabaretului: «Puțin mai departe - scrie el - aproape de strada Catedralei, se afla „Lăptăria” în care se instalase Cabaretul Voltaire, unde, la începutul lui februarie 1916, s-a născut dadaismul.» Și adaugă acest amănunt privitor la conducătorii bolșevici: «Treceau prin față pe la Voltaire, cabaretul aflat pe colț, la intersecția vecină
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
au băgat în cap ideea că inundațiile sînt de sus. Nu le comentăm. Au trecut 13 ani de atunci și locuitorilor Capitalei li se spune în continuare același lucru. Cu deosebirea că azi li se și explică de ce umblă pe străzi cu apa pînă la genunchi. Canalizarea e veche! Nu sînt bani pentru refacerea ei! Dar cine pretinde să fie refăcută toată canalizarea din București odată? Marile proiecte edilitare pot fi realizate și cu bucățica, nu numai scurmînd Bucureștiul nebunește. Refacerea
Obsesiile ceaușismului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13519_a_14844]
-
București cînd se abat niscai ploi asupra Capitalei? Cîtă vreme de la primarul general pînă la ultimul primar de sector, vechimea canalizării Capitalei e un obstacol de netrecut, și nu se face măcar un pas înainte, pentru a scăpa măcar anumite străzi de coșmarul inundațiilor, rămînem la obsesiile ceaușiste, că românii sînt răuvoitori față de ceea ce li se pregătește. Cînd cartiere întregi ale acestui oraș au fost puse la pămînt, în praful general al demolărilor, activiștii de partid cei mai zeloși te întrebau
Obsesiile ceaușismului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13519_a_14844]
-
prafului. Edilii de azi ai orașului vor să ne convingă că avem nostalgii ceaușiste dacă ne revoltăm că Bucureștiul se umple de apă după prima ploaie mai zdravănă. Dar au încercat ei, din ’90 încoace, să umble măcar la cîteva străzi pentru a le normaliza canalizarea? Dl Băsescu visează la parcări subterane și la tramvaie cu gard, primarii de sector ne oferă piețe cu prețuri ieftine. Dar în clipa în care Bucureștiul se umple de apă, nimeni nu mai răspunde de
Obsesiile ceaușismului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13519_a_14844]
-
generația ’80» după deceniul în care a debutat și care tocmai s-a încheiat. Această generație s-a străduit să reintroducă masiv în literatura română realitatea cotidiană, alungată de irealitatea utopică, ideologică, să asume elementul autobiografic în locul abstracției generale, limbajul străzii și jargoanele tinerești în locul limbajului oficial stereotip, fenomenele culturale de tip kitsch legate de industrializarea forțată, clișeele comunicării în masă și noile efecte contradictorii de civilizație: cu alte cuvinte a introdus masiv în literatură, ca și în celelalte arte, semnele
Pionierii postmodernismului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13525_a_14850]
-
social, politic, economic și descoperea posibilitatea exprimării sale în jocul politic, instalînd primul Domn constituțional. Culoarea epocii este politicianismul; la soarèle, printre parfumuri, vălătuci de trabucuri, respirații alcoolice, transpirații erotice, melancolii romantice, la Șosea, în cupeurile luxoase, în parlament, pe stradă, în saloane, pe terasa cofetăriei lui Fialcowsky, la balul de la teatru - pretutindeni se face politică, fiecare comentează, dă verdicte, participă sau numai ascultă pentru că, iată, „politica ține loc de cultură, de sensibilitate, de vanitate amoroasă, de competență profesională, de iubire
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
Marius Chivu Nu mi se-ntâmplă prea des să mă îndrăgostesc pe stradă. Dar o mai pățesc uneori! Ultima dată, veneam pe strada Occidentului chiar spre redacția României literare, când mi-a sărit în față o prea frumoasă domnișoară îmbrăcată într-o rochie lungă de in de culoare deschisă, cu guler înalt de
Orașul, amorul și domnișoara cu coș portocaliu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13551_a_14876]
-
Marius Chivu Nu mi se-ntâmplă prea des să mă îndrăgostesc pe stradă. Dar o mai pățesc uneori! Ultima dată, veneam pe strada Occidentului chiar spre redacția României literare, când mi-a sărit în față o prea frumoasă domnișoară îmbrăcată într-o rochie lungă de in de culoare deschisă, cu guler înalt de tip oriental à la In the Mood for Love, purtând
Orașul, amorul și domnișoara cu coș portocaliu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13551_a_14876]
-
unde? Mi-am amintit că sunt zone întregi în București unde spațiul verde pe cap de locuitor este de nici 11 cm pătrați, numărul copacilor a scăzut cu aproape o treime, iar băncile sunt înfipte în trotuar chiar pe marginea străzii, lângă semafor. În parc? Să ne lovească skaterii, să pășim peste... gunoiul câinilor de companie, unii fioroși și fără botnițe, să ne așezăm pe băncile de tablă, nespălate, pe care ceilalți stau cu picioarele, să ne plimbăm ascultând forțat manele
Orașul, amorul și domnișoara cu coș portocaliu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13551_a_14876]
-
pașaportului reprezintă un termen prea lung, iar tu ești forțat să obții actul în două săptămâni. Atunci trebuie să mergi într-o audiență la Comandant pentru a ți se aproba urgentarea. În acest caz trebuie să te prezinți în aceeași stradă Nicolae Iorga cam pe la ora 5 a.m. pentru a te putea înscrie pe o listă neoficială neapărat între primele 30 de persoane. La ora 6 vor fi 60, la 8 cifra va atinge 120, iar la ora 9 un oficial
N-aveți un pașaport în plus? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13575_a_14900]
-
la noi, nu mă mir că există voci analitice care fac scenarii în loc să se mire că Beja n-a fost înhățat în procedură de urgență. Cînd cu Armaghedonul, Parchetul a trimis după Mugur Ciuvică, de l-a luat Poliția de pe stradă. Romică, ni se spune, a fost pus să amenințe astfel, pentru a servi drept argument că Miron Cozma trebuie să rămînă în pușcărie. Interpretarea mi se pare stupidă, iar faptul că Miron Cozma a refuzat să-l întîlnească, ca să nu
Miron Cozma între Romeo Beja și Ion Iliescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13583_a_14908]
-
ins dedat unei pasivități structurale, cu tentă intelectual-aristocratică. Un grațios snobism îi este propriu, grefat fiind pe fondul „epocii de aur”, atît de cenușii: „În ultimul deceniu al dictaturii îmi plăcea să merg des la Constanța unde puteai cumpăra pe stradă țigări americane de contrabandă și unde șoferii particulari de taxi - lucru de neconceput în București - erau îngăduiți într-atît încît își aveau chiar «stațiile» lor. Plimbările într-un Mercedes 230 al unui proprietar care mi-a împărtășit estetismul pe străzi înroșite
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]