1,841 matches
-
Se spune că în momente de cădere grozavă morală, de răscruce socială, când mânia lui Dumnezeu se ridică uriașă să-i pedepsească pe oameni, se prezintă în fața lui Dumnezeu, ca și Moise pentru poporul evreu, se ridică aceste făpturi în straiele lor cernite și-i cer lui Dumnezeu iertare pentru oameni. Totul este răspunsul iubirii reciproce. - În altă ordine de idei, Înaltpreasfințite Părinte Arhiepiscop, Uniația mai rămâne încă o rană deschisă, îndeosebi aici, în Ardealul de Nord? - Îngrozitoarele temnițe de la Aiud
SCRISOARE DESCHISA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366746_a_368075]
-
neguri de uitare, ai să pricepi pentru ce cânt cu petele iubirii-n vânt pe stei de așteptare. Poate atunci ai să-nțelegi de ce în anii mei pribegi am stat mereu de veghe, sperând întruna să primesc în dar un strai împărătesc în loc de-o tristă zeghe. Și, chiar dacă va fi târziu, plin de-ncântare o să fiu când îți voi pune-n brațe sufletul meu neliniștit ce-a fost de-atâtea ori cârpit cu-ale speranței ațe. De mult nu mai
SURÂSUL DRAGOSTEI DAR DACÃ TOTUŞI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367661_a_368990]
-
suflet intră frigul, tot de acolo iese Tăcerea-n care chipul pe rând ni-l conturăm. Ne-am rătăcit cuvântul și prinși în două lese, Pe-o filă-ngălbenită, cu el agonizăm. Suntem doar prizonierii ce, fără să ne pese, În straiele minciunii începem să-nvățăm Tăcerea-n care chipul pe rând ni-l conturăm. Referință Bibliografică: Rondelul tăcerii / Elena Glodean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1601, Anul V, 20 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena Glodean : Toate Drepturile
RONDELUL TĂCERII de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367700_a_369029]
-
zilei următoare un car ducea, pe drumul lung al Istanbulului, pe principesa Elisabeta, Doamna fostului voievod Eremia Movilă și pe fiii ei, Alexandru Vodă și prințul Bogdan. De o parte și de alta a drumului, înșirați, obosiți de luptă, în straie ponosite, pătate cu sânge, stăteau cu capetele plecate boierii credincioși care nu-și părăsiseră Doamna până în cele din urmă clipe. Când cea legată de fiii săi își văzu supușii, se ridică și înlăcrimată, cu fața acoperită jumătate de păru-i
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
totul se destramă, dacă mergi înainte... e „viață fără de moarte”. Poezie ca un bocet ritual de petrecere a iubirii spre veșnicie. „Și..., dincolo de regrete și patimi, / se-aștern tăcute marile ninsori / în care mă voi arde după datini / însingurând în strai de sărbători”. Referință Bibliografică: Liniile paralele se întâlnesc în infinit (Iulian Patca, Să vii și mâine, Cluj-Napoca, Editura Mega, 2011) / Angela Monica Jucan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 193, Anul I, 12 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
LINIILE PARALELE SE ÎNTÂLNESC ÎN INFINIT (IULIAN PATCA, SĂ VII ŞI MÂINE, CLUJ-NAPOCA, EDITURA MEGA, 2011) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367059_a_368388]
-
sfințită cu busuioc... Tineri s-aruncau în copcă, și înotau vitejește, să scoată crucea din apă, iute, cât ai zice pește. Toată lumea lua agheasmă, El primea în dar cadoul, doream să-nceapă coșia, și să proclamăm eroul. Îmbrăcați în mândre straie și căciula pe-o ureche, de prin sat veneau călare, juni frumoși, iubiți de fete. Început-au cavalcada, când la trap, când la galop, doi rămas-au fermi în cursă, pentru miza pusă-n joc. În aplauze primit-a, premiul
VISURI PLACUTE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367137_a_368466]
-
lucrată în bronz, asamblată pentru prima oară în 1885 la Paris și zece ani mai târziu, în holul primăriei din Calais. Sculptor, grafician și pictor francez, Rodin a revoluționat sculptura la începutul secolului XX. Statuia reprezintă cinci ostatici ale căror straie strălucesc, iar chipurile sunt foarte expresive. Este prins momentul din timpul asediului orașului Calais de către englezi în secolul XIV. Conducătorii orașului, desculți, în haine umilitoare, sunt obligați să predea cheile cetății înainte de a fi spânzurați. Pe chipurile lor se pot
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
lor nu atingeau pământul, atâta măiestrie aveau. Își sincronizau astfel mișcările, încât păreau că zboară, păreau cocori în zbor planat. Câtă grație! Cămășile și ițarii le erau albe ca neaua și se păstrau așa până la dezlegarea Călușului. Care era secretul straielor? Erau țesute, cusute și brodate de fecioare, apoi înălbite la ger. Pe deasupra cămășii se încingeau cu bete, iar peste ițari trăgeau ciorapi din lână albă, apoi se încălțau cu opinci. Ceea ce le sporea farmecul erau clopoțeii care se legau deasupra
CĂLUŞARII DIN PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368683_a_370012]
-
fâșii de piele și cordele colorate și era astfel îmbrăcat, încât stârnea râsul asistenței. El alerga după femei și după copiii care trăgeau de hainele lui...Într-un cuvânt, stârnea râsul, contribuind la partea comică a spectacolului. Era îmbrăcat în straie femeiești, cu o traistă la brâu în care ținea ierburi de leac, 7 plante magice: pelin, leuștean, usturoi, frunze de nuc, sânziene, odolean și busuioc. În mână avea un buzdugan de lemn, pe care îl flutura în toate direcțiile, speriind
CĂLUŞARII DIN PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368683_a_370012]
-
însă, mi-a trecut repede...Bunicul era trist, la fel de triști erau și ceilalți aluni. Tata mai avea o frunză galbenă alături de „călușul” meu, celelalte îi căzuseră peste noapte. Bunicul mi-a explicat că a venit Toamna, că vom rămâne fără straie, că va veni și iarna cu frig și ninsori, că e vremea odihnei... „Tu să nu te sperii, la Primăvară ne vor crește iarăși frunze!”m-a liniștit el. A mai trecut o vreme, timp în care vedeam cum se
POVESTEA ALUNULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368684_a_370013]
-
ei natural, pe care îl duce la sân, îl alintă și-l sărută în umbra surâsului, îl scaldă în văpaia albastră a ochilor, îl dezmiardă în leagănul stihului auzit din popor, clătit apoi, primenit, împodobit de ea și purtat în straie de cântec strămoșesc, pe alocuri cu noi cusături din firul de borangic al propriului glas, propriului gând, propriilor iubiri, neiubiri, dureri, alinări, nemângâieri, veselii, întristări, faime, căderi, ridicări, prietenii, singurătăți, laude, nedreptăți... Artista Maria Șalaru nu a schimbat cântecul popular
MARIA ŞALARU. CÂNTECUL CA O POVESTE (INTERVIU, PARTEA I) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368687_a_370016]
-
frumoasă. Vise pierdute, regăsite, Cu lacrimile-năbușite, În amăgire-un gând hoinar... Să gust din vin? E tot amar! Pe brațe florile-nrobite, Cu fir de iederă-mpletite, Nopți brumării și fără viață, Gust de pelin în dimineață. Cărări în timp îmbătrânite, Cu straie-n fum îs învelite, Doruri strivite printre aștri Inimi pierdute, fluturi albaștri. În suflet gol, destine moarte, Pierdute-n Univers, departe, Picură-n vers, inimi duioase, Cărări pe care le visase. 21-11-2016 Referință Bibliografică: Cărări de vis / Nastasica Popa : Confluențe
CĂRĂRI DE VIS de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368747_a_370076]
-
Articolele Autorului Și ninge, ninge ca într-o poveste , Pe mine, pe tine, pe șapte coline, Ninge pe Iași cu steluțe celeste, Ninge că-i iarnă într-o stare de bine. Ninge pe Bucium, albindu-se creste, Galata își primește straiele fine Și ninge, ninge ca într-o poveste, Pe mine, pe tine, pe șapte coline. Ninge cu psalmi, la Cetățuia este Serafică neaua pe turle regine, Copoul își cheamă poeții să-nchine Ode iubirii, să dea lumii veste, Că ninge
NINGE PE IAŞI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363599_a_364928]
-
bolți de ceață densă lovind în crengile încărcate de chiciură ale copacilor din jurul Casei de cultură din localitate - lăcaș în care își cântă atâtea doruri sufletele doldora de frumos din această parte de Românie. Grupuri, grupuri, copiii îmbrăcați în minunatul strai popular, alături de părinți, dascăli și oameni ai locurilor mândre de la poalele Apusenilor se îndreaptă cu fețele înroșite de ger spre intrare, pentru că la Huedin azi e mare sărbătoare: elevii școlilor din zonă au venit să colinde, așa cum e tradiția aici
COLINDĂM, DOAMNE, COLINDĂ! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363598_a_364927]
-
pe scenă copiii din Beliș, Călățele, Ciucea, Măguri-Răcătău, Mărișel, Negreni, Poieni, Răchițele, Râșca, Rogojel-Săcuieu și Sâncrai, și, bineînțeles copilașii din orașul Huedin. Câtă bucurie, câtă dragoste și câtă lumină au transmis acești copii, numai cei prezenți au putut să simtă! Straiul popular tradițional - cu fetele îmbrăcate cu spăcele cusute în culori vii, poale din in, zadii cu bucure, buici și pieptare tradiționale, învelite cu binecunoscutele năfrămi specifice zonei, iar „flăcăii” cu cămăși naționale, sumane, pantaloni de pânză albă și cușme de
COLINDĂM, DOAMNE, COLINDĂ! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363598_a_364927]
-
cardinale,dincolo de cercul magic. Vrăjitoarele își murmurau incantațiile. Invocau spiritul pădurii, puterea mamei pământ, canalul de lumină al înaltei preotese-luna, sursa de forță și energii, puterea divină, lichidul purificator. Ei devin o parte dintr-o lume magică. Vrăjitoarea pasiunii în straie roșii, ține aprinsă lumânarea de aceeași culoare a patimei, a sângelui ce vibrează. Zâna iubirii învăluită în falduri roz, aprinde candela iubirii veșnice din cele două sfere.Romantismul din inima vieții, feminitatea florilor și tăria masculinității. Sirena albă cu glas
RITUALUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364660_a_365989]
-
ascultă pietrile bătrânilor munți, îl mângâie undele răcoroase și tămăduitoare ale dorului și iubirii de pământul patriei. Între timp doina își făcuse aparițaia pe scena diamantină, asemenea unei vestale pentru a întreține focul sacru al nemuririi neamului. Era îmbrăcată în strai regal, iar pe frunte avea diademă cu Luceafărul nostru drag, în timp ce privirile-i seducătoare ne aduceau din celelalte lumi un mesaj al adorației divine. Strigăte de durere, venite din negura anilor, iau parte la simfonia durerii tumultoase, din care răzbat
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
ascultă pietrile bătrânilor munți, îl mângâie undele răcoroase și tămăduitoare ale dorului și iubirii de pământul patriei. Între timp doina își făcuse aparițaia pe scena diamantină, asemenea unei vestale pentru a întreține focul sacru al nemuririi neamului. Era îmbrăcată în strai regal, iar pe frunte avea diademă cu Luceafărul nostru drag, în timp ce privirile-i seducătoare ne aduceau din celelalte lumi un mesaj al adorației divine. Strigăte de durere, venite din negura anilor, iau parte la simfonia durerii tumultoase, din care răzbat
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
am fost ales de cea mai tristă stea. A câta risipire Pescărușii doar, pătează bolta moartă; Ciocurile sorb apusul greu din apă. Noaptea traversează sonuri moi pe clape, La geam, Isus Hristos cu degetul îmi bate. Târziu, se-adună zorii în straie de hermină, Din coasta răstignită a răsărit lumină. Un madrigal plutea în taina de departe, Precum piciorul sfânt, care venea pe ape. Va fi din nou o cină și iarăși taină mare Și trădătorul, altul, plătit de alt păgân; A
PRIMA RUGĂCIUNE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 111 din 21 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349590_a_350919]
-
ascultă pietrile bătrânilor munți, îl mângâie undele răcoroase și tămăduitoare ale dorului și iubirii de pământul patriei. Între timp doina își făcuse aparițaia pe scena diamantină, asemenea unei vestale pentru a întreține focul sacru al nemuririi neamului. Era îmbrăcată în strai regal, iar pe frunte avea diademă cu Luceafărul nostru drag, în timp ce privirile-i seducătoare ne aduceau din celelalte lumi un mesaj al adorației divine. Strigăte de durere, venite din negura anilor, iau parte la simfonia durerii tumultoase, din care răzbat
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
și preparate din carne - aveau nevoie de coșuri în care să fie transportate, Lilian Toderașcu din Heci, județul Iași, a venit cu împletituri din nuiele, executate din răchită de cultură (coșuri și coșulețe de toate mărimile, dar și sticle în „straie de nuiele”) de membrii familiei sale, care se îndeletnicesc cu toții cu acest meșteșug. Târgul, de la care câțiva meșteri au plecat deja întrucât sunt invitați la alte manifestări similare din țară, poate fi vizitat până pe data de 23 aprilie. Tiberiu COSOVAN
TÂRGUL DE PAŞTE DE LA SUCEAVA de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 108 din 18 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349661_a_350990]
-
fi vrut să spună nimănui ce-l doare. La el când ajunse sufletul mirat lacrima își curse în potir de îngeri. Dorul dus de Iele, La râu să se spele, să fie curat, sub cupolă de fluturi frumos îmbrăcat... în strai de-albăstrele, strai înmiresmat, natural pictat cu mulți toporași... puțin liliac. Iată-l cum mai cântă! Dulce mai doinește iernii care trece, trece se petrece, sufletul încântă! Primăvara vie mândră și zglobie, curcubeu de flori, viață în culori, miresme, fiori
PRIMĂVARA de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350326_a_351655]
-
spună nimănui ce-l doare. La el când ajunse sufletul mirat lacrima își curse în potir de îngeri. Dorul dus de Iele, La râu să se spele, să fie curat, sub cupolă de fluturi frumos îmbrăcat... în strai de-albăstrele, strai înmiresmat, natural pictat cu mulți toporași... puțin liliac. Iată-l cum mai cântă! Dulce mai doinește iernii care trece, trece se petrece, sufletul încântă! Primăvara vie mândră și zglobie, curcubeu de flori, viață în culori, miresme, fiori, beție de-arome
PRIMĂVARA de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350326_a_351655]
-
afară nu era nici de iarnă dar nici vară, era pe timpul când apele încep se se dezghețe și sloiurile pe râuri o iau la vale, cam cum este la noi în luna martie. Un vânt rece a început să sufle. Straiele ei subțiri că zefirul și iubirea nu au apărat-o pe tânăra soție, de frig și umblând pe urmele soțului Mărțișor, până seara a înghețat. A devenit un sloi de gheață, rece și fără chip. Venind acasă Mărțișor a aflat
VARVARA MAGDALENA MĂNEANU, MĂRŢIŞOR ŞI GHIOCELUL. LEGENDĂ de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350379_a_351708]
-
românii la noi, aici” - îmi spunea tristă la spovedanie. „Vin măicuță, să nu te îndoiești - o îmbărbătam eu. Stai să scape de comuniștii de la ei și o să-i vezi curând pe străzile noastre. O să vină că atunci, între războaie, în straie de sărbătoare și o să cânte cu noi în biserică”. „Cred, Doamne, ajută necredinței mele! - Repetă ea cuvintele din Biblie, dar adu Doamne niște români mai repede aici, ca să cred și mai mult”. În ultimii ani era tot mai bolnavă și
MĂICUŢA ANA de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350384_a_351713]