26,711 matches
-
adînc sau e doar o reluare a "omologiilor acvatice ale tradiției", a acelor "banalități cu funcție semnificantă", gata a fixa între, de pildă, izvor și poezia populară, o "identitate reflexă"? În orice caz, ne asigură Al. Cistelecan, o fuziune între stratul programatic și cel al profunzimilor are loc în poezia pillatiană tîrzie, în faza sa "clasică". "Idealul formal" al sonetului apare transmutat într-un "orizont substanțial", descoperind impulsul larvar al imaginarului acvatic de-a produce el însuși forma. "Sculpturalizînd" substanța fluidității
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
sa etimologie, un cuvînt" (Suficientă mie). Între sine și mulțime, între prezent și trecut, între muțenie și strigăt, autoarea se obiectivează în dezechilibru: "Mi-e greu cu mine,/ Cu ceilalți amar,/ Se scorojesc pe frunze/ Culorile mai noi/ Și de sub straturi rîncede de var/ Ies rînjete de dinainte de război.// Mai răul lasă-n dinți nisip,/ Mai binele dospește acru rime,/ Singur mi-e greu,/ Dar și mai greu mulțime,/ Mi-e greu să tac,/ Dar și mai greu să țip/ Un
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
o dată. Francezi, încă un efort... este, din acest punct de vedere, un text clasic al epocii Rațiunii și, prin urmare, trebuie citit ca atare, dincolo de eventuala neplăcere pe care o pot produce aberațiile lui Sade. Există în pamfletul acesta un strat de adâncime, care vorbește despre anumite nevoi ale gândirii moderne. Despre "luminile" Rațiunii moderne și despre "umbrele" ei - cum formulează, în postfață, traducătorul Bogdan Ghiu. Un text care, prin această structură de profunzime, este cât se poate de actual. De
Republica lui Sade by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16331_a_17656]
-
dimpotrivă, de care au vrut să se debaraseze. Oricum, problema confruntării cu globalizarea rămâne în picioare. Aici, ca să repet, cred eu că intervine tradiția umanistă (literară, artistică, filozofia) în chip de memorie culturală, dar acționând ca o alifie, ca un strat calmant și îmblânzitor; este ceva care mai alină din asprimile și duritățile globalizării.
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
inteligent, imprevizibil, de cea mai bună calitate. Și se va mai bucura de un fapt destul de rar în lumea intelectuală contemporană: un mare scriitor care ține să-și amuze lectorii, care le acordă toată atenția, care nu se pierde în straturile rarefiate ale delirului eseistic academic. Umberto Eco, Minunea sfîntului Baudolino, traducere de Sorin Mărculescu, Humanitas, 2000, 184 p., f.p.
Cum se scrie o carte bună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16351_a_17676]
-
un clișeu, crezi că omul educat se lasă mai greu contaminat decît cel needucat? Sigur este că n-avem decît o singură pavăză: caracterul. Dar în momentul în care noi putem acționa asupra nouă înșine, caracterul e deja format. Atunci, "straturile de ceapă" din care e alcătuită firea mea, învelișurile ființei mele sînt deja la locul lor. E o depunere succesivă aluvionară, de ereditate, de familie, de școală, de mediu. Sigur că în a face răul sau a împiedica răul sau
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
povara experienței. Oricum, am convingerea că nu e nimeni numai ceea ce vedem într-o anume etapă. Adunăm în noi multe euri vechi, chiar și atunci când credem că ne-am dezbărat de ele. Așa că în bătrân găsim încă tânărul și copilul. Straturile de experiență acumulată alcătuiesc o viață unică, diferită de altele. E întotdeauna mai mult decât se vede. Găsesc că romanul e cel mai potrivit să pună în lumină acest adevăr. Îmi face plăcere că unele din frazele mele sunt memorabile
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
lumii: Văd stele peste zece mii de mii -/ nu-n linii, cercuri sau pătrate-ar fi [...] / ci strălucind atât de vast și felurit / ca vorba mâinii ce le-a plăsmuit la infinit" Nici Paradisul lui Milton nu avea florile plantate "în straturi și noduri ciudate", după principiile "frumoasei arte", ci risipite pe dealuri și vâlcele. Pasajul a stârnit entuziasmul autorilor "grădinii naturale" de mai târziu (Cambridge, Joseph Warton, Walpole, William Mason, Hayley ș.a.), chiar dacă se pare că Milton n-avusese gând de
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
tihnită; mulți dintre locuitorii săi aveau pământ în împrejurimi, în suprafețe mai mari sau mai mici. Pe străzile mărginite toate cu arbori se înșirau pe atunci case scunde și cu ziduri trainice, cu grădini înecate de vegetație și brăzdate de straturi ordonate de flori; crengile merilor și caișilor înaintau de multe ori peste gard în stradă și trecătorul, uneori nevoit să se aplece, le putea culege fructele coapte ca în paradis. [...] în unele grădini, de pildă la tante Sophie sau în
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
și caișilor înaintau de multe ori peste gard în stradă și trecătorul, uneori nevoit să se aplece, le putea culege fructele coapte ca în paradis. [...] în unele grădini, de pildă la tante Sophie sau în casa bunicului, se ridica între straturile de flori câte un "chioșc" în stil oriental, o construcție rotundă și ușoară din lemn, cu acoperiș țuguiat, colonete și balustradă decupate, bănci circulare și o masă mare în mijloc unde se luau după-amiaza, pe fețe de masă albe ca
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
suprafață, nu numai miriadele de pești vii, dar și toate vitele moarte, toți înecații, toate sfărâmăturile de piatră și de fier pe care le aduceau răbdător la starea de pietriș, apoi de nisip. Neagră în negrul nopții, lunecarea lichidă a straturilor suprapuse de apă avea loc nu departe de casă și totuși împrejur domnea o ciudată tăcere." Aici nu este o simplă descriere de natură, ci și portretul interior al unei adolescente de atunci. Ce legătură există între o fată care
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
permanent între Gille și "exterior". închei cu o mostră de rafinament (nu "stil") în "psihologia romanescă": "Astăzi, fiecare trăsătură a partenerei sale, văzută în lumina crudă a zilei, în dezgolirea efortului fizic, cînd o broboană de sudoare imperceptibilă deranja un strat de cremă și de fard, pus atît de abil, o trăda asemeni unei mărturisiri. încă o dată, putea să observe în voie nenumăratele și inevitabilele defecte care se amestecă inextricabil cu frumusețile rare. Putea să-și repete, precum o făcuse de
Forma edulcorată a confesiunii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16520_a_17845]
-
în deșertul Sahara, unde a aterizat forțat de o defecțiune a avionului. Amîndoi sînt în căutarea unui suflet înțelegător și amîndoi îl găsesc în cele din urmă, dar numai după ce învață că marile descoperiri nu sînt produsul rațiunii, ci al straturilor sensibile, emoționale, ale ființei noastre. Noua traducere în limba engleză e modernizată parcă prea mult pentru gustul meu, dar substanța cărții rămîne neatinsă. O carte adresată emfatic copiilor, singurii - credea Antoine de Saint-Exupery - care știu să caute cu inima, nu
Parabola micului prinț by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16515_a_17840]
-
vorba, tot în expresia sa, de "un element de coerență care ignoră directivele premeditate, fie ele sugestii sau inițiative propriu-zise", de un "centru coagulant", de un "cogito" specific. Criticul nu întârzie să-l numească, propunând o orientare a cercetării spre "straturile freatice ale imaginației... în stratul trans-programatic", "în spatele frontului rațional și volitiv". În continuare, luându-și anumite "precauții" (în secvența a doua a Introducerii), va vorbi, în același sens, despre încercarea de a evidenția un "principiu imaginant" în stare să reconstituie
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
de "un element de coerență care ignoră directivele premeditate, fie ele sugestii sau inițiative propriu-zise", de un "centru coagulant", de un "cogito" specific. Criticul nu întârzie să-l numească, propunând o orientare a cercetării spre "straturile freatice ale imaginației... în stratul trans-programatic", "în spatele frontului rațional și volitiv". În continuare, luându-și anumite "precauții" (în secvența a doua a Introducerii), va vorbi, în același sens, despre încercarea de a evidenția un "principiu imaginant" în stare să reconstituie o "unitate ignorată, o coerență
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
și de către sine însuși, drept "poet al pământului". Urmărind, astfel, cum ne-o spune primul capitol al lucrării, Imaginarul apei la un poet al pământului, cercetătorul întreprinde un fel de arheologie a imaginarului, nu lipsită de dificultăți, având în vedere stratul programatic consistent care acoperă, în multe dintre poemele pillatiene, nivelele de profunzime. Este ceea ce face și meritul acestei interpretări deloc comode, care nu oferă întotdeauna primei vederi concretizări ale amintitului "principiu" organizator, ba chiar face totul pentru a-l oculta
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
izvorul, "metafora extatică a poeziei pillatiene", definitorie pentru o "mitologie regresivă", ce asimilează, pe de altă parte, tradiția cu copilăria și face ca temele curgerii să devină dominante (față de "metafora concurentă" a casei). Și aici, criticul distinge cu finețe între stratul programatic al versurilor, care angajează uneori chiar motivul apei, și nivelul de adâncime al imaginarului, notând: "Apa reveriei, acordată cu eternitatea, e antagonizată de apa ideologică, simplă metaforă a clipei trecătoare și a sentimentului ireversibilității timpului". De imaginarul benefic al
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
funcției paradigmatice și o desfășurare pe axa verticală ori - conform lui Lotman - modelul cultural semantic. Numeroasele și convingătoarele analize pe care le face Monica Spiridon demonstrează faptul că memoria culturală și conștiința descendenței se imprimă la toate nivelele textului, de la stratul diegetic (personaje coborînd dintr-o cazuistică literară, secvențe narative recognoscibile, destine ce se încadrează în anumite serii etc.) pînă în planul topografiilor simbolice sau în cel stilistic (în spatele oricărei metafore ascunzîndu-se, în fond, "mitul structural al Literaturii"). Orientarea regresivă nu
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
în ultima vreme nimicul atât de atractiv. Din câteva secvențe cu grad mare de recurență în presa ultimelor luni (lumină, chit că, în burta, invers, bun la toate, arcă, teme mici) voi încerca să refac niște semnături - signaturi de pe un strat destul de recent al imaginarului, literatura anilor șaizeci-optzeci. Asta, pentru că și operele scrise "trebuiau să poarte un nume". Și, vrem, nu vrem, canonul nu înseamnă numai succes de moment, cotă (și acestea sunt importante), ci și energie iradiantă a operei. Lustra
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
scrie nici la propriu și nici până la capăt, a produce și a direcționa înțelesuri a constituit una dintre cele mai demne de laudă forme de rezistență antitotalitaristă. Iar dacă a fost și anticomunistă, cu atât mai mult. Pe lângă cele câteva straturi metodologice mai clare, din importuri teoretice destul de puține și cam fixiste (la fel sunt și astăzi!), s-a dezvoltat o foarte vie industrie autohtonă a descifrării de "hieroglife", a căutării de noime, de fapt, o pedagogie multifuncțională. Folosindu-ne de
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
ca apărătoare a lui, înseamnă că zvonurile despre apocalipsă au toate șansele să ajungă din urmă realitatea. Trecerea prin foc și sabie a surselor propriu-zis muzicale, cu precădere a celor de sorginte tradițională, folclorică, a însemnat desfolierea muzicii savante de stratul originar, autentic al artei sonore, de-concretizarea și abstractizarea ei, de-naturalizarea și artificializarea într-o așa măsură încît dimensiunea tainică, celestă, magică a pălit în fața aspectelor telurice, agresive, secularizante. Pe de altă parte, mutarea accentului de pe acele arhetipuri organice
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
neacoperită" (ibidem). Cele mai obișnuite percepții devin pretexte ale unui hazard oracular: "libertatea mea/ caută să se recunoască/ în pata de pe mîna unui străin/ poate doar o veche arsură de țigară/ acum calmă ca o limbă moartă" (ibidem). Disjungem astfel stratul evident cel mai profund al acestui lirism de-o iluzorie simplitate, de un ingenuu-viclean prozaism, purtător de sarcini transcendente. Cu toate că are parte de-o recunoaștere anevoioasă, credem că din pricina jocului îndrăzneț cu insignifiantul, cu inaparența, cu inutilitatea (figuri ale smeririi
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
a redempțiunii prin ridicarea într-o dimensiune metafizică. "Cunosc puține afirmări atât de elevate ale umanismului" conchide Guido Paduano. Cu nu mai puțină știință, Franco Serpa caută rădăcinile preelenice ale mitului lui Oedip urmărindu-i evoluția de la prima mențiune, prin straturile succesive ale memoriei, până la forma dată de Sofocle, cea adoptată de civilizația noastră. Contestând majoritatea lecturilor acceptate - nu este o dramă a destinului ("confuză idee romantică"), nu e spectacolul persecuției divine a unui vinovat neștiutor ("definiție existențialistă") - autorul, amintind că
Un veritabil simpozion by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11914_a_13239]
-
unul pentru distribuție (Cate Blanchett, "Cea mai bună actriță într-un rol secundar") și patru "tehnice". Acest termen indică o prejudecată cu care mi-e imposibil să fiu de acord, care arată o bistratificare nejustificată a oricărei pelicule: sus e stratul rafinat, cu regie, actori și scenariu, iar jos se găsește insignifianta producție și detaliile tehnice. O astfel de prejudecată mi se pare inadecvată și deficitară. Mai mult, poate altera serios percepția unui film. Să mă explic. Știm cu toții că mediumul
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
inadecvată și deficitară. Mai mult, poate altera serios percepția unui film. Să mă explic. Știm cu toții că mediumul cinematografic e responsabil pentru cea mai sintetică dintre arte, pentru cea care solicită cele mai multe simțuri. Or, a-l reduce la cele două straturi pe care le menționam înseamnă a simplifica această artă, a o privi strict - mă hazardez - prin lentila spectatorului de teatru, unde regizorul poate continuă să fie demiurgul din culise. Fără a vrea să diminuez importanța regiei de film, aș vrea
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]