1,419 matches
-
Acasa > Versuri > Frumusete > LINIȘTEA PICURA DIN STREAȘINA CERULUI Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului mă hrănesc cu liniștea picurată dintr-un pustiu albastru agățat în pântecul rotund al unui plop tânăr ce a crescut din mijlocul tău de
LINIŞTEA PICURA DIN STREAŞINA CERULUI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356823_a_358152]
-
încolțit pietre mai ți minte când ți-am sfârtecat lacrima? nu ai înțeles de ce sângerarea tălpilor este ca un frunziș unde arborii au aripi și un singur trunchi din care împăturesc în inimi circulare viața Referință Bibliografică: liniștea picura din streașina cerului / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 258, Anul I, 15 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniel Dăian : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
LINIŞTEA PICURA DIN STREAŞINA CERULUI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356823_a_358152]
-
cu unghia înțepenită-n glas. Sunt o epavă, captiv în corpul tânăr de murire și nu am loc să ies din nou neînceput. Iar acest copil bătrân în fiecare univers, această formă de numerotare neîntrerupt de veșnică, timpul, încartiruit în streșini curge năvalnic doar în pieptul ... Citește mai mult Ca o ploaie necoaptă de mijlocul incomplet și atât de timid al norilor, nevoia lui de aer urla plâmânul. Dar nu muritul îl îngrozea cel mai mult, ci trăitul rătăcit de viață
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
cu unghia înțepenită-n glas. Sunt o epavă, captiv în corpul tânăr de murire și nu am loc să ies din nou neînceput. Iar acest copil bătrân în fiecare univers, această formă de numerotare neîntrerupt de veșnică, timpul, încartiruit în streșini curge năvalnic doar în pieptul ... XXII. ARBORI DE AER, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 292 din 19 octombrie 2011. respiri ca un arbore cu rădăcini crescute-n aer tăcerea nu se sparge când privirea și-a încheiat ucenicia
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
cu unghia înțepenită-n glas. Sunt o epavă, captiv în corpul tânăr de murire și nu am loc să ies din nou neînceput. Iar acest copil bătrân în fiecare univers, această formă de numerotare neîntrerupt de veșnică, timpul, încartiruit în streșini curge năvalnic doar în pieptul muribundului. Mai rămâne doar așteptarea. Ca un mâine ce nu mai vine, un ieri ce așteaptă azi-ul care nu a fost niciodată cu adevărat prezentul de care aș fi avut nevoie să te strâng
SINGURI ÎN NOI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356516_a_357845]
-
sărut întind Și-ntr-o largă-mbrățișare Tot pământul îl cuprind. Gerul A apărut din senin Ca un abur vechi de vin Și-a desenat în ferestre Cu migală, flori măiestre. Azi cărările-s de gheață Până și suflarea-ngheață Streșinile-s toate pline De podoabe cristaline. Albă-i casa, alb e drumul, Plin de cântec e cătunul, Gerul e la el acasă, Pruncilor nici că le pasă. În opincă și cojoc Poftă mare au de joc, Sănii multe sunt pe
SUFLET DE COPIL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356626_a_357955]
-
Acasa > Versuri > Farmec > BUCURIA MERSULUI PE NOR Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 322 din 18 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului POEZII DE AL.Florin ȚENE Ca umbrele înserării Pe sub streașina amiezii Se strecoară bunicii-n amintiri, Cu ochii încețoșați ca iezii In nepoți reînvie trecutele iubiri. Alunecă bătrânii ca umbrele înserării Când apusul pe uliți întârzie, Nimeni nu-i vede cum de geana zării Trec spre nu știu care veșnicie. Bucuria mersului
BUCURIA MERSULUI PE NOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356767_a_358096]
-
spre veșnicii Precum rezonanțele cuvintelor din cărți Ce trec de la noi pe nesimnțite în copii Însoțiți de harul unirii spre veșnicii. Închin poemul acelor istorii sfinte Ce sunt pentru noi învierea țării, 1 Decembrie rămâne în cuvinte imn neamului de sub streașina zării. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Imn unirii națiunii române / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 334, Anul I, 30 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
IMN UNIRII NAŢIUNII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355163_a_356492]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > SUB STREAȘINA CASEI LUI IANCU Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 274 din 01 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului POEZIE DE AL.FLORIN ȚENE Sub streașina casei lui Avram Iancu În Munții Apuseni sună tulnicul a chemare, Eu urc cu
SUB STREAŞINA CASEI LUI IANCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355607_a_356936]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > SUB STREAȘINA CASEI LUI IANCU Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 274 din 01 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului POEZIE DE AL.FLORIN ȚENE Sub streașina casei lui Avram Iancu În Munții Apuseni sună tulnicul a chemare, Eu urc cu desaga de amintiri pe cărări Spre comuna lui, sus, unde botezat de soare Iancu statuie s-a -nveșnicit în zări. Merg și-n poartă de zenit
SUB STREAŞINA CASEI LUI IANCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355607_a_356936]
-
sabie și pădurea de firez. E toamnă iar în apuseni și mai am de spus Cuvinte despre casa lui Iancu și melancoli Mă cuprind când în poemul acesta sus Îl citesc și pădurea mai are frunze pentru-o zi. Sub streașina casei lui o lacrimă aprind Și cerul aruncă peste ea frumoase curcubee, Iar țara îi cioplește numele-n granit și grind Ca Iancu să ne fie speranță și idée. În Munții Apuseni sună tulnicul a chemare, Eu urc cu desaga
SUB STREAŞINA CASEI LUI IANCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355607_a_356936]
-
Munții Apuseni sună tulnicul a chemare, Eu urc cu desaga plină de istorie pe potecă Spre casa unde Iancu mă-așteaptă în zare Să-i spun că despre el s-a scris o întreagă bibliotecă ... O să-i mai spun sub streașina de lumină ce se-mparte Că Lazăr Morcan despre el a mai scris o carte! Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Sub streașina casei lui Iancu / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 274, Anul I, 01 octombrie 2011
SUB STREAŞINA CASEI LUI IANCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355607_a_356936]
-
zare Să-i spun că despre el s-a scris o întreagă bibliotecă ... O să-i mai spun sub streașina de lumină ce se-mparte Că Lazăr Morcan despre el a mai scris o carte! Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Sub streașina casei lui Iancu / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 274, Anul I, 01 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
SUB STREAŞINA CASEI LUI IANCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355607_a_356936]
-
umplut sufletul de singurătate, Prieten drag al tinereților mele... Cum arde acolo, departe de țară, Scrisoarea ta scrisă cu litere adânci, Durut înmuitate-n cernela amară Și iarăși urc Dealul acela pe brânci Și iarăși mă umplu de pacea rămasă Sub streașina Vremii, în cuibul de lut, Ce Dor îmi lumină pașii spre Casă! Copilăria în care o să mă mut... „Tot mai scurte ni se par zilele, clipele, Fotografiile tot mai albite de vreme, Cocorii își frâng în uitare aripile- Cine din
SCRISOARE DIN ARIZONA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355661_a_356990]
-
mâinelui este siluirea din vocea copacului alb într-un răsărit căprui ucigașul de îngeri are aripi albastre am renăscut la marginea peretului dintr-o mie de fluturi în pragul rotundului din pântecul în care a crescut iubirea liniștea picura din streașina cerului într-o dimineață timidă coastele vântului încremenesc într-o reminiscența solară dintr-un colț personal de cer unde ne-am ascuns zâmbetul fugăresc răsăritul sensurile timpului rătăcesc trăitul în jurnalul unui minut culoarea timpului picura stropi de viață într-
POEMUL VASTITĂŢII-I de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355667_a_356996]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > TRIST Autor: George Adrian Popescu Publicat în: Ediția nr. 902 din 20 iunie 2013 Toate Articolele Autorului tu ai fost sprijinul meu minunat pe când eu învățam să cad în streașina ruinelor ostuite când ochii tăi priveau marea desculță ca pe o femeie nudă venită să-și usuce fluviile aride sub umbrela de nisip colorat al plajei cănd liniștea ta se desfăta în ploaie cu atingerea curcubeului dăltuit în copitele cailor
TRIST de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346107_a_347436]
-
infinitul zborurilor opririle rapide, decolările fără destinație precisă. Și foamea.Foamea crescândă de trupul femeii de ochii de ei, de gâtul ei, de umerii ei, plăcerea de-ai scormoni iubirea din cuiburi. El este zăpada ce se așterne, țurțurii de la streașina casei când apă, când vânt, când doar căminul în care lemnul iubirii troznește, încălzindu-ne Bărbatul îndrăgostit are o altă definiție. Între ceilalți bărbați este singurul care râde și plânge , tace și suferă de teamă că femeia pe care o
BĂRBATUL ÎNDRĂGOSTIT de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356085_a_357414]
-
șaptelea cer! Acolo-i locașul lui Dumnezeu! Dar îți povestesc despre asta mâine seară... Ne-așteaptă mama cu masa pregătită... Mari taine erau pentru mine asemenea lecții alături de tatăl meu, în farmecul nopții! Sau iarna, când priveam țurțurii cristalini ai streșinii casei topindu-se în căldura soarelui amiezei, mă fascina cerul albastru, fără de cusur. Atunci mă năpădeau niște gânduri atât de nostalgice, căutând să înțeleg tot felul de taine nelămurite: Ce-o fi dincolo de cerul albastru? Poate o boltă de sticlă
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368955_a_370284]
-
prins ca frați de cruce în ne-înfricat avânt.// Lăsând departe vetre, „fiara” tot mai jos,/ Urcam cu tine trepte și despicând furtuni,/ Ne cățăram pe lespezi, călcând pe veacul ros,/ Sorbind cuminecare de dincolo de lumi.// Zălog rămas acolo, sub streașină de stânci/ Sau prin desișuri negre, culcuș știut de noi,/ Mi-i inima fierbinte, tresar ca și atunci,/ Când, drepți, treceam prin viață-sau moarte, amândoi. După omagiul fierbinte adresat camaradului drag, luptătorul nostru își reface țesătura spirituală a sufletului
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
s-a născut al treilea copil al nostru. Este băiat. O să-l botezăm cu numele meu, Alexandru... Alexandru cel Mare. Așa să-l ajute Dumnezeu! După câteva zile, când viscolul se potolise, vreme nefirească pentru acea dată, și țurțurii de pe la streșini începuseră să curgă, ofițerul Alexandru D. Macedonski a fost ridicat de la gradul de maior la cel de general de către stăpânirea turcească, ce se instalase după abdicarea lui Barbu Știrbei. „Era perioada când mișcarea de emancipare a românilor sincrona cu procesul
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
o simplă femeie. De sus, din balcon, orgă repeta că într-un bolero spasmodic sunetele rezultate din tuburile dezacordate. Mărțina nu mai rezita. Își astupa urechile cu palmele. Ști că nu are de unde să îi vină salvarea. Prin ogivele de sub streașina, lumina solară penetrează interiorul cu insolenta aproape păgâna. Inima femeii palpita. Numai paznicul, la datoarie, si Arhanghelul Mihail, sfanțul prins în frescă de ev mediu, stau impasibili. Unul sprijinit pe picioarele răschirate, cu mâinile în șold. Celălat, un războinic cu
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
mare de-albăstrime Peste pământul reavăn... Scâncește greierașul La umbra-ngălbenită de păpădii - regine În verde-ostrov c-o rază valsează fluturașul, Luând în custodie și-o tufă de verbine. De catifea, suavă, tresare panseluța Narcisele din juru-i bârfesc o lăcrimioară Sub streașina bătrână a prins a plânge vița O albinuță-n grabă și-a rupt o aripioară Trecând ca o furtună prin flori de liliac, Ce-și răspândesc parfumul prin curtea primenită A casei dintre munți... Stau singură-n cerdac Respir cu
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
-un regret adînc, de vreo bucurie infinită? Uneori nici norii nu mai pot să-ndure Atâtea milioane de-apăsări. Simt cum rărunchii parcă li se rup, Și parcă nu mai au nimica de pierdut. Se tot revarsă-atunci pe câmp, pe streșini, Și-ii vezi curgând pe caldarâm, pe oameni. Nimeni nu zice „Ce-au și norii ăștia? Ce i-a apucat? De ce nu-și duc povară dată lor? C-avem și noi poveri, si nu mai curgem Cu gândrile noaste peste
POEME BILINGVE (3) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370987_a_372316]
-
pădurile, Lunecă zările, Se zburlesc tufele: Vin avântate Ploile, ploile! Umbresc cărările, Croncăne ciorile, Își pleacă, florile, Mândre petalele. Dăngănesc clopotele, Sar balamalele Din toate porțile. Fug sumețite Fetele, fetele! Urlă văioagele, Zboară poloagele, Gem costoroabele, Se-nchină babele, Răpăie streșinile, Cântă ulucele, Stau toate-n panică Galinaceele. Se scaldă-n șanțuri Rațele, gâștele. Au pierit, oare, Muștele, muștele? Se prăvălesc apele, Apele slobode! Vin, vin la vale Cu-nverșunare, Rupând în cale Drum și cărare, Învolburate, Apele, Apele! Dar, deodată
DRUM LIN SPRE CER… FILUŞ JULEA! (UN OM… UN ZBOR… UN ÎNGER) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369888_a_371217]
-
Atrasă de execuție și compoziție, Ana Maria se dovedește a fi capabilă de crearea unor versuri impresionante parcă date de o forță dinamică. Originalitatea poeziei ei constă în complexul de sentimente pe care ni-l dăruiește spre citire. ascunsă sub streașina de cântec alint diminețile nu știu dacă totdeauna axa mea este verticală dar știu când inima îmi cuprinde umerii și-mi mângâie obrajii atunci aștern zâmbete peste cuvinte din tăceri adormite în inima ta le cos aripi din priviri și
SCHIŢĂ DE PORTRET de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370421_a_371750]