4,034 matches
-
expusă ca o amenințare în fața blocurilor operatorii. - E-o epavă în toată legea. Poliția a tractat-o în depozitul din spatele secției. - Ai văzut-o? - Mi-a cerut sergentul s-o identific. N-a crezut că ai scăpat cu viață. Își strivi țigara. - Îmi pare rău pentru celălalt... soțul doctoriței Hamilton. M-am uitat stăruitor la ceasul de deasupra ușii, sperând că va pleca în scurt timp. Această falsă compasiune față de cel mort mă irita, era doar o scuză pentru un exercițiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
din oțel al unui indicator rutier, zdrobindu-și radiatorul și carcasa roții stângi, înainte să fie lovită la rândul ei de un taxi care intra pe Western Avenue dinspre drumul de acces. Coliziunea frontală în spatele limuzinei, urmată de un capotaj, strivise taxiul lateral, transformând locul pasagerului și panourile habitaclului într-un unghi de aproximativ cincisprezece grade. Mașina sport zăcea cu roțile în sus în refugiul median. Un detașament de polițiști și pompieri o întorceau pe-o parte, scoțând la iveală două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
vorbă goală în vânt. Sistemul democratic este cel care promovează oameni de valoare certă și anumite valori ale sale. Democrația mută accentul pe individ dar nu exclude autoritatea statului și a legilor sale. Dacă în comunism, statul era atotputernic încât strivea individul sub povara îndatoririlor sale, pe care și-l subordona ca pe un oarecare șurub dintr-un aparat imens, în democrația autentică (capitalistă) statul are menirea să apere și să garanteze tuturor drepturi egale. Cetățeanul este așezat astfel deasupra statului
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
firește neîngrădit, atât pe hârtie cât mai ales în practica de zi cu zi. Libertatea de expresie a fost după 1990 unul din puținele lucruri câștigate, constituind de altfel una dintre valorile democratice cele mai importante. Individul nu mai este strivit de stat precum în comunism. Cât privește situația actuală este demnă totuși de reținut poziția ambasadorului american la București, Michael Guest: „această liberate de expresie nu este bine ancorată în România și nu este normal ca jurnaliștii să fie amenințați
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mai putut calul și a leșinat. Am pornit pe jos înspre vârf. Turcii se apropiau. Când erau la 500 de metri, m-am oprit, am scos o stâncă din pământ și am rostogolit-o pe munte în jos. I-a strivit pe toți turcii, nu vă mint, numa’ carne și sânge rămăsese în locul unde cu câteva secunde înainte fusese o armată întreagă... - Ehei, zise Mircea cel Bătrân, ce mișto... o armată întreagă cu un bolovan... - O stâncă totuși, îl corectă Ștefan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
propriei receptivități, adaptându-le la imaginea reflectată, pe care adversarul ți-o trimite ca o oglindă. Dar, dacă senzațiile pe care ți le evocă lectura rămân sărace în comparație cu orice senzație trăită, este și pentru că ceea ce simt eu acum, în timp ce-l strivesc pe Ponko sub pieptul meu, sau în timp ce rezist când îmi răsucește brațul la spate, nu este senzația de care aș avea nevoie pentru a afirma ceea ce vreau să afirm; vreau să spun, a o poseda pe Brigd, carnea aceea sănătoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Ridică bărbia - parcă s-a mai ascuțit nițel - și-și ia un aer transpus: - „Prin decolteul adânc al bluzei, îi ghiceam sânii fragezi, palpitând. Aș fi putut să jur că dinspre ea venea un miros amărui, de frunze de nuc strivite-ntre degete și fum. Când respira, nările ei arcuite îi fremătau ca la o sălbăticiune, iar pleoapele se lăsau ușor, încețoșându-i privirea. Părul ei rebel avea reflexe negre albăstrui. O pândeam în oglinda retrovizoare și aerul parcă ardea între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-mă dracului în pace! Nu vreau... Muta începe s-arunce cu bulgări în noi. Aruncă și cercul în Bahlui. - Ho, nebuno... Pleacă! Stau pe camera de cauciuc adusă de Sorin. În iarbă sunt melci verzui și maronii. Sorin se distrează strivindu-i sub tălpi. Își șterge călcâiele de iarbă, mațele melcilor mai mișcă. - Labele din spate de la broaște se mănâncă, italienii le mănâncă, de-aia le zic broscari... - Mi-a zis Florica că unii mănâncă melci, îi fierb și-i scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mare, ne ridicam în mâini cât să ne sprijinim cu călcâiul de cealaltă, pe urmă ne instalam comod ca într-un scaun. De acolo se vedea în camera mare. Dudele erau dulci, parfumate. Le culegeam trăgând cu dinții și le striveam cu limba de cerul gurii. Vecinii au și carpetă pe perete, deasupra patului, cu o femeie aproape dezbrăcată, între niște flori mari, cu un câine flocos la picioare. N-am mai văzut niciodată o femeie așa. Sunt și niște coarne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
țintă în panoul cel mai mare din zonă, cu un cap chel privind spre viitorul plin de steluțe UE. - L-am atins la meclă... - Ia de-aici... Ha-ha, drept în bot! - Pareu că-i ating urechea? Cotoarele zboară și se strivesc de panou. - Bă, iaca-o și pe tanti... Râzi, ai? O nimeresc drept între ochi... E, ce mai ziceți? Când apare concurența-n albastru, încep să se fluiere unii pe alții ca suporterii adverși înainte de meci și să bată tarabana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de scaunele și mesele care se răsturnau cu un zgomot asurzitor. A doua zguduitură i se păru și mai lungă, Întreaga insulă se cutremură ca o uriașă budincă de gelatină, În timp ce stînci masive se desprindeau din tavan, amenințînd să-l strivească În căderea lor asurzitoare. Dar În noul interval de calm ajunse la ieșire, trase În piept aerul proaspăt al nopții și se opri chiar pe marginea prăpastiei, observînd cum pietrele desprinse de pe culme, deasupra capului său, cădeau În mare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de faleza dimpotriva vîntului, ridicînd spre cer un perete de apă de peste două sute de metri Înălțime. Apoi, apa aceasta se prăbuși pe insulă, tîrÎnd și dărîmÎnd sute de păsări care-și luaseră zborul, terorizate de neașteptatele zgîlțîituri ale pămîntului și strivind sub greutatea ei milioane de ouă și sute de puișori, smulși de vii din cuiburile lor. Efectul cutremurului marin a fost, fără Îndoială, infinit mai devastator decît seismul care-l provocase, iar cînd, după retragerea apei, Oberlus se ridicase foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nevoit să ia parte, vrînd-nevrînd, de cînd fusese suficient de mare pentru a se apăra de insultele altor băieți. Profită prin urmare de prima ocazie În care adversarul său nu era atent să-și apere testiculele și ridică brusc genunchiul, strivindu-le cu o lovitură seacă, dată cu sălbăticie. Portughezul Gamboa observă că aerul refuza să-i intre În plămîni, deschise mult gura, cu un strigăt mut, pe care nu reuși să-l scoată, și, Înainte de a reuși să reacționeze, descoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să nu stai prea aproape, nu vreau să las o impresie greșită. După Utah, Brandy l-a transformat pe Hewlett Packard în Harper Collins la Bute. Acolo-n Montana, am închiriat un Ford Probe și Harper a condus cu mine strivită pe bancheta din spate, și din când în când Harper zicea: — Mergem cu o sută optzeci la oră. Brandy și cu mine, noi ridicam din umeri. Să gonești cu mașina nu părea mare scofală într-un loc așa mare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
emanînd din fiece por al pielii obrazului lor transpirat din pricina căldurii și a coniacului distribuit cu prea multă larghețe. Hotărît lucru, Basarab Cantacuzino era un boier, un boier de altădată, care vrea neapărat să te copleșească, pînă la a te strivi, cu generozitatea sa. Dacă Mihai Mihail nu-l trimisese degeaba la banchet, acela era momentul în care ar fi putut afla cît de cît ceva. Exaltarea și alcoolul deschid orice poartă sufletească. "De aceea, domnule ministru, fac apel la dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
petreacă destul de multe lucruri, în acea clipă de nebănuit, de neînchipuit, Leonard Bîlbîie nu știa nimic despre inginerul Cezar Stoicescu, l-a urmărit cu privirea: amuzat, "ca doi cățelandri, Corvino și celălalt, după Balbo. Gloria altuia te orbește și te strivește. Habar nu are că admirîndu-l pe macaronar își taie propriile aripi, propriile ambiții. Vor vrea să fie ca el și nu vor mai putea fi ei. Iar ca el nu mai putea fi nimeni. Absolut nimeni. Locui e ocupat." Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Basarab Cantacuzino îl apăsa pe suflet, îi producea o senzație de inconfort fizic, se simțea. prins între patru pereți, într-o cușcă fără ieșire, fără perspectivă. Aștepta să se petreacă ceea ce urma să se petreacă cu strîngere de inimă, fiind strivit de marea povară a secretului pe care credea că-l aflase. Era pentru prima dată cînd nu-și ducea datoria pînă la capăt și asta numai din cauza dragostei sale pentru Serviciu. Nu-și putea îngădui să riște soarta Serviciului, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cînd nu cunosc situația în care mă găsesc. Cred că e firesc să fie așa. Iar eu fusesem adus acolo de către Bîlbîie. Iar asupra lui Bîlbîie era limpede că atârna o întrebare grea, atît de grea, încît putea să-l strivească. Stoicescu s-a apropiat de Bîlbîie, acesta nici măcar n-a mișcat, stătea ghemuit pe ladă, cu bărbia în pumni. "Ce-ți veni camarade cu Consiliul? De ce te interesează Consiliul?" Leonard Bîlbîie a ridicat aproape imperceptibil din umeri, "mi-a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
acea noapte se petrecuse o mică revoluție separatistă: marinarii hamburghezi se năpustiseră asupra dulăilor celor avuți, căci toate progeniturile proletariatului din Le Havre, Marsilia, Anvers masacraseră, sub pavăza nopții, gladiole, retezându‑le de la rădăcină cu briciurile lor tăioase de mateloți, strivind cu bocancii lor scâlciați tot ce era vegetală mai pripășită, nedemnă de custurile lor. În noaptea aceea parcurile și scuarurile fuseseră bătucite “ În mod barbar“, nefiind cruțată nici Primăria, „la doi pași de Poliție“. „Acel act barbar“, vor scrie ziarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
când se văzu în fața imensei nave deja terminate și observa șirul de bușteni care coborau până în apă și, la mijlocul distanței, placa mare de lemn, prevăzută cu găuri în care să-i prindă legăturile, îi deveni clar că urma să moară strivit de chila stânga a uriașului catamaran, care, cu cele patru tone ale lui, avea să-l zdrobească și să-l transforme într-o bucată de carne însângerata. Păru să fie chiar ușurat, căci știa, încă din clipă când fusese capturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe frunzele arbuștilor, înainte că primele raze de soare să aibă timp să le evapore. Dacă totuși n-ar fi fost de ajuns, a doua opțiune era să pescuiască oricare dintre milioanele de pești care abundau între recife, să-i strivească între două pietre și să strângă lichidul care s-ar fi scurs și care, chiar dacă era amar și avea un aspect dezgustător, reușea totuși să potolească setea, în lipsă de altceva mai bun. Apoi restul acelui peste se îmbiba cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
deja înmuiate de apă. Schița un zâmbet, nu lipsit de amărăciune. Ar fi foarte trist că, după ce i-am învins pe Te-Onó, un rechin alb și un taifun îngrozitor, să fim înfrânți de niște viermi hidoși, care ar putea fi striviți cu degetul. Tané nu va permite să se întâmple așa ceva, exclama băiatul, sigur pe el. —Zeii pot fi foarte cruzi, răspunse. Și foarte greu de înțeles. Se distrează, lăsându-ne să învingem în marile bătălii ale vieții, iar apoi permit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-i observe. Sau să-i miroasă. Ăștia doi nu-s tineri și poartă haine de-aruncat. Curg ațele din bulendrele lor întărite de jeg și pătate. Zdrențăroasa are în picioare teniși prea largi, fără șireturi. I se zărește părul încâlcit, strivit sub plasa unei peruci ale cărei fire de plastic sunt cenușii și dure ca sârma de oțel. Bețivul poartă o cagulă maro tricotată, trasă pe frunte. O tot pipăie pe zdrențăroasă, împingându-și o mână pe sub pantalonii ei de poliester
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
evidență lungimea degetelor. De câte ori întoarce capul sau încuviințează, șiragul de clopoței de la gât scoate câte-un clinchet. Părul îi miroase a lemn de santal, a patchouli și mentă. Domnișoara Hapciu tușește. Săraca domnișoară Hapciu, tușind mereu, cu nasul roșu și strivit într-o parte pe obraz de cât și l-a șters cu mâneca. Ochii ei exoftalmici, înecați în lacrimi și crestați de vinișoare roșii. Domnișoara Hapciu tușește și tot tușește cu limba pe-afară, cu mâinile pe genunchi, îndoită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
japo neze, dar e cam același lucru. Bill și cei ca el sunt acum cu degețelele băgate adânc În plăcintă. Ascultă ce-ți spun, omul ăsta e prezent peste tot. Îl priveau cum Își bea berea Înconjurat de cunoștințe. Își strivise țigara lovind-o stângaci Într-o scrumieră și Își Întărea efectul bancurilor bătându-i pe umăr pe ascultători. Râdea mult și Întotdeauna foarte tare. De la depărtare, nu puteau să prindă decât câte-o vorbă: „...anul trecut Yankees au avut doar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]