682 matches
-
demarcație. În spiritul învingătorilor din octombrie, revoluția rusă nu se poate menține fără o prelungire, în special în Germania, așa cum spune Troțki la sfîrșitul anului 1917: "Dacă popoarele Europei nu se ridică pentru a strivi imperialismul, noi vom fi cei striviți, nu e nici o îndoială. Ori revoluția rusă va declanșa o cascadă de lupte în Occident ori capitaliștii din toate țările vor înăbuși lupta noastră." La 13 decembrie 1917, un decret punea "la dispoziția reprezentanților în străinătate ai Comisariatului însărcinat cu
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
detaliilor morfologice ale celulelor mieloide și eritrocitelor; 3) zona intermediară conține celularitatea cea mai densă, aici celulele medulare apar bine conservate prezentându-se în insule mici sau cuiburi, așa cum se găsesc în măduvă (distribuția elementelor celulare pe frotiul de grunji striviți) Studiul calitativ al măduvei osoase este esențial pentru diagnostic. El se execută cu imersia, atât pe frotiuri subțiri cât și pe frotiuri din grunji striviți, în zona intermediară. Este indicată alegerea celor mai bune lame, cu frotiuri corect întinse și
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
mici sau cuiburi, așa cum se găsesc în măduvă (distribuția elementelor celulare pe frotiul de grunji striviți) Studiul calitativ al măduvei osoase este esențial pentru diagnostic. El se execută cu imersia, atât pe frotiuri subțiri cât și pe frotiuri din grunji striviți, în zona intermediară. Este indicată alegerea celor mai bune lame, cu frotiuri corect întinse și colorate, cu celule bine etalate și conservate morfologic. Prin acest examen se urmărește: a) identificarea diverselor tipuri de celule micloide; b) stabilirea gradului de maturație
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
este "plin". Acest fapt se datorează, în mare parte, ,,omogenității dintre semnificant și semnificat", ,,naturii lor identice". Susținând ideea conform căreia semnificantul și semnificatul ar avea o ,,geneză comună", Durand definește semnul ca ,,monadă" în care cele două fețe sunt "strivite" una de cealaltă. Motivația care ordonează simbolurile este "masivă", ea constituindu-se într-un sistem, ,,într-o rețea de rețele", de "constelații simbolice" infinite care permit ,,deplasări multiple de sensuri". Toate acestea ar forma în final ,,un sistem semantic și
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de romancier cu un balaur, voievodul Ștefan fiind considerat arhanghelul Mihail care are misiunea sacră de a străpunge "fiara ismailiteană". De altfel, Origene a confirmat identitatea balaurului cu șarpele, ca simbol demoniac, în legătură cu Psalmul 73. Capetele de balaur sau șerpii striviți reprezintă biruința lui Hristos asupra răului. Zoomorfismul apare nonechivoc în poezia Patul lui Procust. Dacă, așa cum am remarcat, mai demult, Fred și d-na T. ne apar ca eroi solari, Ladima se situează în cealaltă extremitate; la primii doi existența
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
evenimente, dacă este sub influența alcoolului sau a medicamentelor care îi pot afecta puterea de decizie. Astfel, în alt caz, D. este angajat la o fermă și în timpul lucrului este victima unui accident în urma căruia piciorul său drept este aproape strivit. Este transportat de urgență la cel mai apropiat spital local și, pe drum, i se administrează medicamente cu efecte puternice împotriva durerilor. La spital, i se indică să semneze o fișă în care acceptă să i se amputeze piciorul. Când
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
insectă, muscă, șoarece. Zidul, așa cum spune un exeget, împarte lumea în partea sus și cea de jos, „în universul practicii corporale normale, dirijat de conștiință și știință, de articulații clare și mișcare, și în universul practicii nenormative, amplasată în subterană, strivită, comprimată, unde se formează mereu același limbaj «incorect» al trupului descoperit, capabil de cele mai uluitoare metamorfoze. Numai devenind șoarece, poți pătrunde în universurile neumane și să înțelegi ce înseamnă să fii «om»“1. Paradoxalistul dostoievskian merge însă și mai
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
fără de noroc,/ Ajută-mă să blestem și să plâng/ Lumea supusă ochiului meu stâng,/ Ajută-mă să plâng și să accept,/ Lumea ascunsă ochiului meu drept,// Ajută-mă să plâng și să suport/ Catapeteasma ochiului tău mort/ Și nemaideslușitul paradis,/ Strivit, în ochiul tău închis." (Rugă) În ultimul volum, Refluxul sensurilor, 2004, definiția sensurilor mișcătoare și multiple ale poeziei, dar și ale realității, totodată, este redată, în mod dealiat. Sensurile sunt fluide și mereu mișcătoare. Ele nu se opresc, în blocuri
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Iată cum stau, de fapt, lucrurile. Dacă-aș avea o lunetă, un microscop, aș fi, poate, ceva mai sigur că într-adevăr stau. Însă mi-am pierdut și luneta și microscopul. Așa, simt, miop, cum îmi mor ochii căzuți și striviți parcă sub roți fierbinți, - văd cât văd, văd câte văd, și-mi pare că totul, chiar totul vrea să fie altfel decât este. Dar nu ne vom lăsa. Ah, Triunghiul, Pătratul, Cubul și Piramidele - minunate și fioroase! Și cercul, și
Poezie by Ion Ivănescu () [Corola-journal/Imaginative/8441_a_9766]
-
sting încet în asfințitul de aur, abia clipind, par doar că-s amețite de propriile-alcooluri. Sferele mici și negre care încă se numesc struguri, pe veranda unde un creier vechi se descompune-ncet, în timp ce mama strigă "Mamă", nu vor lăsa, strivite, ca să ne-nșele iarăși, să curgă, roșu, decât un provizoriu, metaforic sânge. Un provizoriu, numai, și metaforic sânge... De Ce De ce te-ai plânge de starea ta jalnică, - ar trebui să te liniștești. E firesc. Pentru ce atâta zarvă și sângerare
Poezie by Ion Ivănescu () [Corola-journal/Imaginative/8441_a_9766]
-
alt eveniment ce a generat pagini intregi de discurs religios și a marcat presa din România a fost moartea Patriarhului, prezentată în nota generală a presei românești. Evenimentul s-a petrecut într-un interval care e cunoscut ca "sezonul câinilor striviți"95. "Este vară, iar subiectele lipsesc și, oricât ar suna de cinic, moartea Patriarhului a fost o adevărată mană cerească", spunea Cristian Tudor Popescu, pe atunci președintele Clubului Român de Presă (CRP), care credea că reflectările jurnaliștilor s-au înscris
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
intre în cap că peste cincisprezece zile veți fi învingători, veți avea haine noi, veți avea mantale, jambiere bune, bocanci buni; dar, copiii mei, trebuie să ajungem la Milano, de unde să le luăm, acolo sînt". Și am mers. Francezul zdrobit, strivit ca o ploșniță, își revine. Eram treizeci de mii de desculți împotriva a optzeci de mii de nemți aroganți, cu toții bărbați frumoși, bine dotați, îi văd și acum. Atunci Napoleon, care nu era atunci decît Bonaparte, ne însuflețește trupurile. Și
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
pălărie care stătea căscată larg, gata parcă să primească pomana. Pereții acoperiți cu o hîrtie gri, imprimată cu buchețele albastre, aveau tot atîtea pete cîte flori, pete vechi, îndoielnice, de a cărei proveniență nu puteai să-ți dai seama, muște strivite sau pete de ulei, urme unsuroase de degete sau stropi de spumă de la chiuveta la care se spăla. Totul arăta de o mizerie rușinoasă, mizerie de care mustea întreg Parisul. Și îl cuprinse așa o disperare împotriva vieții sale sărăcăcioase
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
subțiri de insecte foarte agile, neobosite". Adăugăm un ultim paragraf care descrie, de această dată, un păianjen descoperit în gura unui cadavru. Buzele îi erau răsucite într-un rînjet înfricoșător; cu maxilarele încleștate într-o mișcare convulsivă. Între ele găsiră strivit un păianjen mare negru cu pete violet. Pe masă, stătea deschis ziarul studentului. Comisarul îl citi. Se îndreptă imediat spre casa din față. Constată că etajul doi era gol, nelocuit de mai multe luni. Comentariu: Finalitatea descrierii este aici conformă
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
principii (planuri derivate, de profunzime) ia forme violente. Căci, la vestea vizitei ce-o așteaptă, Ereșkigal se înfurie, ca și în varianta „anterioară”, sumeriană: Pe loc se-ngălbeni la față, precum un tamarisc tăiat; Se-nvineți la buze ca o strivită trestie kuninu. -Ce-mpinge inima-i spre mine? Ce-i mînă cugetul? Nu beau eu apă numai cu zeii Anunnaki? Nu glod mănînc în loc de pîine? Nu sorb în loc de bere mîl ? Au nu deplîng bărbații plecați de lîngă soațe? Au nu plîng
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
nu pe față, ci pervers, hoțește, ca un laș. N-are scrupule, este plin de cruzime, bănuitor, egoist și fără caracter. Când își vede scopurile îndeplinite, de acolo, de sus, se uită triumfător în juru-i, nu are remușcări pentru victimele strivite și tânjește a se cocoța și mai sus, plănuind viitoarele asasinate. Am cunoscut asemenea oameni și i-am tratat ca atare, cu tot disprețul cuvenit. Și când a sosit momentul, i-am lovit. Printre aceștia se află și un soi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pierde în coardele sale. Vărsîndu-l cu dor, Plângând râzător, El cântă cu buze de miere Durere: "De ce nu-s o floare uscată de vânt Și pală ca fruntea pe moarte, Ce mila o pierde prin cruci de mormânt Cu miros strivit, fără soarte, C-atunci m-ai lua, La mine-ai căta Gîndindă, cum e trecătoare O floare. {EminescuOpIV 34} "Dar eu nu-s, copilă, decât un amor Ce arde-n o inimă jună, Un glas de pe buze aprinse de dor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
blocuri, pe lângă șirul de pubele revărsate. Am trecut cu mîinile-n buzunare pe lângă puștimea ce juca fotbal cu piciorul în mijlocul străzii și am intrat pe Nada Florilor, în holul blocului cu firmă roșie ca de bordel zăcea un dine bolnav, parcă strivit, căscând din când în când din bot. I-am dat bună ziua domnului cu buticul și am urcat pe scări, căci liftul era iarăși defect. M-am întrebat din nou dacă nu cumva visez: ororile scrijelite pe pereți. Duhoarea de ciorbă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de orice triumf omenesc.Cuvântul lui Dumnezeu este în Hristos ca și glasul „Mielului luiDumnezeu care ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29): „Nu va striga șinu se va auzi prin piețe glasul lui” (Matei 12, 19). În acest fel:„Trestie strivită nu o va frânge, și făclie abia fumegândă nu o vastinge, până ce va aduce pe pământ dreptatea și de El vor asculta popoarele” (Matei 12, 20-21). Era calea păcii Sale, prin care se împlinea profeția: „Cu arma buneivoiri ne-ai
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
élö „viu”, lét „existență”, germ. Leben „viață”, engl. life „viață”, live „viu”; românescul leat este, fără lichidă, etate, ca alb. jetë „viață”, rom. iță. Prezența lichidei este confirmată de lat. villum, care denumea vinul făcut din apă turnată peste strugurii striviți din care s-a scurs nepresat lichidul, de rom. molan „vin”, de pracrit. velli, vella „plantă agățătoare”, lit. vieloti „a se răsuci, a se încâlci”, de rom. pleată, față de viță, șuviță, de alb. rruvan „vie”, germ. Rebe, „viță de vie
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
avem altele de făcut. Au plecat puțin prin oraș să vadă ce se poate face. Doar în câteva secunde totul a devenit, nu doar dezolant, ci sinistru și apocaliptic. Mâini, picioare atârnând din blocurile rupte și căzute pe jumătate. Mașini strivite, avariate de zidurile căzute, răniți sângerând, încercând să mai salveze pe câte cineva sau ceva... Oameni disperați care au pierdut pe cei dragi. Copii plângând, cei mai mici în brațele... cine știe dacă mai erau părinții lor sau altcineva. Oameni
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
autobiografia și își justifică neconcordanțele și contrazicerile cu deplină seninătate astfel: Mintea mea este plină de fragmente ce se alătură, de multe ori absurd, după o gramatică ce-mi aparține. Imaginea dominantă însă rămâne, pentru mine, cea a unei umanități strivite și stricate. Văzând lucrurile direct, eu nu păstrez despre acea perioadă decât o amintire acră și urâtă, plină de insanități. Dar numai puțin dacă întorc un buton, să-i zicem, al pitorescului, atunci lucrurile apar altfel. Nea Jenică devine un
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nădejde, o nădejde absurdă... că, printr-o minune să râdă și să se ridice, dintr-o clipă în alta. Privea ca un năuc lumânarea care se topește în sfeșnic... și cum se împuținează... Sufletul i se răsucea ca o râmă strivită, la un capăt. Nu putea crede că-i adevărat... „Poate-i un vis urât...!“ își zicea el. ...Așteptau să vie Părintele de la Schitul din deal, să-i citească Stâlpii, dar vremea era prea urâtă. Mirosul de tămâie plutește în aer
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mi-am dat seama că acolo, pe o suprafață destul de mare, toată vegetația era culcată la pământ, devenită un fel de covor împletit din fibrele tari ale tulpinilor, din frunze, din corole zdrențuite și împrăștiate. Era un miros de vegetație strivită, verde-nchis, care se ridica din pământ. M-am apropiat, și atunci i-am văzut. Stăteau goi, culcați pe spate, sub soarele fierbinte, ținîndu-se de mână și privindu-se-n ochi. Un abur de naivitate și nevinovăție le aurea fețele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cei doi adolescenți (căci nu erau cu adevărat Savin și Clara, ci doar efigiile lor într-o mandală de curbe și piele bronzată) sau dacă făcuseră dragoste. Poate că se iubeau doar privindu-se, ca în Donne, întinși pe iarba strivită, somnoroși, plăpânzi și aurii, contemplîndu-se cu bucuria secretă, adânc imprimată în noi, de a-ți regăsi sora sau fratele pierdut, femeia reprimată în orice bărbat și bărbatul ascuns în orice femeie... M-am retras ușor spre marginea văii, tulburat și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]