4,463 matches
-
alta. Acum ne Îndreptam din nou spre nord, Înapoi spre direcția din care veneam, deși pe o stradă paralelă. Trafic nu era aproape deloc și nici comerț. Cele câteva lămpi stradale abia reușeau să ilumineze conturul copacilor desfrunziți, Încărcați de stropi de ploaie, și acoperișul straniu al mașinii. În aer plutea un miros de cărbune și disperare. Brusc, m-am Împiedicat În Întunericul dintre două lămpi și am mormăit ceva despre „strigătul oamenilor pentru lumină“. Făceam aluzie la faimosul sloganul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
săptămâni de vară „spectaculoasă“, până la urmă, cerul crăpă. La intervaluri regulate, scuarul se ilumină de fulgere nervoase, de parcă o putere supremă s-ar fi jucat cu Întrerupătorul. După ce am cărat jos și ultima găleată cu flori, am descoperit că nici un strop nu nimerise pragul. Ploaia era o perdea grea, la jumătate de metru de fațadă, densă și șiroindă. Am Închis ochii, simțind umezeala fină pe obraji, și mă gândeam că atunci când Îi voi deschide, mi se va Înfățișa o altă lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
își uscau rufele pe sfoară afară, în spate - într-un rând, mânată de noblețe și generozitate, a sunat-o și pe divorțata goite de la ultimul etaj -, să le spună să fugă și să-și strângă rufăria, că tocmai răpăise un strop de ploaie pe pervazul nostru. Ce radar avea femeia asta! Iar asta se-ntâmpla înainte de inventarea radarului! Câtă energie! Câtă grijă-n toate! Îmi verifica adunările, să n-am cumva vreo greșeală; șosetele, să nu fie găurite; unghiile, gâtul, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
realizările mele, respectuos și invidios în egală măsură - eu, unul, nu mi-am deșertat mațele de-o săptămână. În acest moment mă ridic cu greu de pe colacul WC-ului și, cu un icnet de animal biciuit, screm din mine trei stropi apoși în bucățica de pânză în care-și adăpostește sfârcurile ei prăpădite soră-mea cea de optsprezece ani, cu pieptul ca scândura. Sunt la al patrulea orgasm al zilei. Oare când o să-nceapă să curgă sânge din mine? Dă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
îmi cădeau ochii mai puțin pe organele lui sexuale decât pe zonele ei erogene. Iar o dată i-am văzut și sângele menstrual... l-am văzut strălucind întunecos, rânjindu-mi parcă în nas, pe linoleumul ros din fața chiuvetei de la bucătărie. Doi stropi roșii și-atât, acum mai bine de-un sfert de veac, dar ei continuă să lucească și azi în acea icoană a ei ce atârnă veșnic luminată în imaginarul meu Muzeu Modern al Durerilor și Suferințelor (alături de o cutie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
carnea, ca să scoată sângele din ea, când accesul de „necazuri femeiești“ o face să zbughească, cu un geamăt de-a dreptul alarmant, în dormitor. N-aveam mai mult de patru-cinci ani, dar până azi îmi reapar dinaintea ochilor cei doi stropi de sânge pe care i-am zărit pe podeaua bucătăriei... ca, de altfel, și cutia de tampoane... ca, de altfel, și ciorapii lungi, urcându-i pe picioare... ca, de altfel - mai e nevoie să spun? - și cuțitul de pâine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vârsta bar-mițva-ului când se-apucă să sugă marijuana ca pe bomboanele de mentă, iar eu nici cu un Lucky Strike nu mă descurc. Da, mamă, iată cât de bun sunt eu. Nu știu să fumez, abia dacă pun în gură strop de băutură, nu mă droghez, nu mă împrumut, nu joc nici cărți, nu-s în stare să spun o minciună fără să-ncep să transpir de parcă aș traversa ecuatorul. Bine-nțeles că-mi scapă de multe ori câte un futu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
care nu trebuia să le educ sau să le mântuiesc. Și nici cu ele n-a mers. Kay Campbell, prietena mea din colegiu, de la Antioch - ar fi putut exista o ființă mai exemplară decât ea? Onestă, pașnică din fire, fără strop de ciudățenie sau egoism în ea - o făptură pe de-a-ntregul lăudabilă și meritorie. Și cine știe pe unde o fi acum! Sal’tare, Dovlecel! Ești minunata soție a vreunui șeigheț norocos de prin centrul Americii? Ce altceva ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
e prea blând cu comunismul“. După ce însă preopinentul își rostea ultima idioțenie în legătură cu ideile „socialiste“ și/sau „roz-bonbon“ ale candidatului nostru, după ce îi punea la zid și simțul umorului, Dovlecel se apuca, pe un ton ceremonios și (admirabilă performanță!) fără strop de sarcasm - ai fi zis că face parte din juriul unui concurs de plăcinte, într-atât de perfect combina sobrietatea cu buna dispoziție - să-i corecteze domnului Țopârlan greșelile de facto și de logică, ba îl mai și atenționa asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pompau aer din ce În ce mai repede: simțeam că o să mă sufoc de necaz și de jenă. Când, În sfârșit, am ajuns pe One Fifth, i-am plătit șoferului cursa și am alergat spre clădirea În care locuiam. Începuse să plouă puternic, cu stropi reci ca gheața, și, până am intrat Înăuntru, eram pe jumătate udă și respiram cu dificultate. Domnul Mortimer e acasă? l-am Întrebat pe Luccio, portarul, În timp ce treceam val-vârtej pe lângă el. — A plecat la aeroport acum o oră, zise Luccio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
dublă? Un alt fapt în legătură cu Duncan e că scuipă când vorbește. Dublă, îi spun. De inox. Cu robinete separate pentru apă caldă și apă rece, tip pistol, din ceramică. Fără duză de pulverizare. Frigiderul ce marcă era? mă întreabă Duncan. Stropii de salivă sclipesc în lumina becurilor din birou. — Amana, îi răspund. — Calendar aveau? Stropii de scuipat ai lui Duncan îmi împroașcă mâna, brațul și obrazul. Scuipatul este rece, de la aerul condiționat. Calendarul era cu o reproducere a unei mori vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
De inox. Cu robinete separate pentru apă caldă și apă rece, tip pistol, din ceramică. Fără duză de pulverizare. Frigiderul ce marcă era? mă întreabă Duncan. Stropii de salivă sclipesc în lumina becurilor din birou. — Amana, îi răspund. — Calendar aveau? Stropii de scuipat ai lui Duncan îmi împroașcă mâna, brațul și obrazul. Scuipatul este rece, de la aerul condiționat. Calendarul era cu o reproducere a unei mori vechi de piatră, din Noua Anglie, o moară de apă, îi spun. Oferit de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cana de cafea sunt aceleași pete maronii. E bine că suntem singuri și durează doar un minut. La sfârșit deschide ochii și zice: — Da, și ce dracu’ înseamnă asta? Duncan are ochii verzi. Scuipatul lui aterizează pe brațul meu în stropi mici, plini de microbi, alice minuscule pline de viruși. Salivă maronie de la cafea. Îi zic că nu știu. În carte este numit descântec de adormire. În unele culturi arhaice li-l cântau copiilor în perioadele de foamete sau secetă, ori de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sursele „sigure“ de informații și divertisment. Imaginați-vă că muzica, filmele și cărțile sunt filtrate și omogenizate, precum laptele sau carnea. Certificate. Aprobate pentru consum. Oamenii vor renunța cu dragă inimă la mare parte din cultura lor în schimbul asigurării că stropul care le-a mai rămas este sigur și curat. Zgomot alb. Imaginați-vă o lume a tăcerii în care ar fi interzis orice sunet îndeajuns de puternic sau de lung încât să ascundă o poezie mortală. Fără motociclete, mașini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-ți facă rău. Aerul nopții e încărcat de țipete îndepărtate și de lumini colorate. Și Mona zice „Nu!“; strânge cartea la piept, acoperind-o cu brațele. — Ai văzut? zice Helen. Am și-nceput. Cum apare posibilitatea de a avea un strop de putere, imediat vrei să ai mai multă. Îi zic să-i dea cartea lui Helen. Și Mona se întoarce cu spatele la noi. — Eu am găsit-o. Eu sunt singura care poate s-o citească. Se întoarce să se uite la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Privirea mea o întâlnește pe a lui, și buzele lui Nash încep să se miște. Trăsnește a chili. Rostește descântecul. Apăsat, ca și cum ar lătra, rostește fiecare cuvânt atât de apăsat, încât la gură îi apar clăbuci de chili. Împroașcă cu stropi roșii. Se oprește și se uită în buzunarul de la piept. Vâră mâna ca să caute cartonașul. Îl ține cu două degete și începe să citească. Cartonașul e așa de mânjit, că-l șterge cu fața de masă și începe că citească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mult prea desăvârșit și alb ca să fie viu. Patrick. Bruma de pe marginile geamului a început să se topească și pe dulăpior se scurge apa. Și Helen zice „Ai venit“, iar vocea îi este încețoșată și groasă. Din gură îi sar stropi de sânge. Doar uitându-mă la ea, și mă și doare piciorul. Eu, unul, sunt bine, zic. Și Helen zice: — Mă bucur. Trusa ei cosmetică e azvârlită pe jos. Printre cioburile colorate sunt lănțișoare încâlcite și montůri de aur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
simplu, ridicînd privirea, înfruntînd-o pe-a femeii. Maria Săteanu scapără un surîs în colțul gurii. Atent la ei doi, Săteanu rîde încet, amuzat. Halal răspuns! Draga mea, pentru frumoasa caracterizare ce ți s-a făcut, vei bea cu noi un strop de whisky. Săteanu vrea să se ridice, dar soția, printr-un gest scurt, aproape autoritar, îl oprește: Nu. Vă voi ține companie două-trei minute, așa-mi impune rolul de gazdă, de vreme ce v-am adus cafelele, dar nu voi bea. Mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
venit, doamnă! Domnule... murmură Maria, schițînd și ea un gest, urmat de un surîs ascuțit, în vreme ce ridică paharul spre buze, dar, înainte de a sorbi, mai aruncă o privire lui Mihai și, în urma privirii, brațul ei zvîcnește, aruncîndu-i vodca în obraz. Stropi mari sar în lături. Ștersul cu batista durează mult, după care, calm, Mihai ia paharul din mîna Mariei, răstoarnă toată vodca din sticlă în el, umplîndu-l pe jumătate, ca mai înainte. După ce i-l aruncă iarăși între ochi, Maria lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ia o pastilă și o molfăie îndelung între dinți. Profesorul s-a ridicat și i-a adus un pahar cu apă. În paharul gol, luat din mîna lui Radu, Lazăr toarnă un deget de whisky și-l întinde profesorului. Un strop, numai de-al naibii, să vedeți ce bun e. Săracu' de tine! rîde superior profesorul golind paharul. Pariez că din facultate și pînă acum n-ai mai gustat din ăsta. Așa-i răspunde Lazăr. Prin Valea Brândușelor nu se găsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ce, joci cu un țînc? Știi ceva: îți cumpăr programe de sală în valoare de o sută lei. Nici așa nu-i cinstit. Autorul mi-e prieten, cum să-l las fără programe?! Dar... tărăgănează Lazăr vorbele, turnînd încă un strop de whisky -, dacă totuși insistați... Sigur că insist! lovește profesorul cu arătătorul în masă, ca în momentele lui de furie. Doar n-o să stau toată noaptea să înnebunesc gîndindu-mă la ninsoarea altor ierni. Où sont les neiges d'antan ? oftează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
îndelung, concentrat. Nu era chiar așa frumoasă, ți-o spun eu. Știa să pară. Te lauzi c-ai sărutat-o? Am cuprins-o de mijloc și ea mi-a șoptit... Lipindu-și obrazul de al tău. Exact! Cip. Încă un strop? Încă. Și cip. Noroc! Noroc! Și-atunci, de ce te-ai lăudat c-ai intrat pe furiș peste ea în dormitor, după ce i-ai îmbătat pe jucători cu două sticle pline, ba ai început-o și pe-a treia, din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Carol începuse să fixeze cu o privire ucigașă farfuria ovală pe care o avea în față de fiecare dată când auzea fraza aceea pe care o detesta atât de mult. Odată, când tăiase prea viguros o bucată din puiul Kiev, un strop din marinata cu unt a sărit din pasărea sfârtecată și a căzut, cum nu se poate mai oportun, ca o pată de spermă pe prohabul umflat al lui Dan. Cum era de așteptat, atunci când se urca la bordul lui Carol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Începu să caute o idee prin care să-și desăvârșească creația. În cele din urmă o găsi. Afundă în albia râului o creangă, apoi o răsuci, ca să se umple de nămol. O ridică și începu să o învârtă în aer. Stropii de nămol căzuți pe pământ s-au transformat, dintr-o dată, în omuleți mici. Așa a reușit să creeze o mulțime de oameni care să împânzească pământul, de-a lungul și de-a latul. Apoi, zeița și-a dat seama că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cine era neclar, atât, unde? unde?) și întrebarea apa asta te ia? (pusă oricui și oriunde de câte ori vedea apă, fie că era jetul de la robinet, un pahar plin, cada de baie umplută, o băltoacă pe stradă, clipocitul unei țevi sparte, stropi pe linoleum, un izvor, un râu, un iaz ori ploaia lovind în geamuri). Din punct de vedere motric, a fost ceva mai leneș, ca toți băieții, iar prima lui incursiune pe propriile picioare, nu sprijinindu-se de obiecte, ci mergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]