744 matches
-
relația dintre individ și societate din punctul de vedere al identității are la bază teoria interacțiunii structuralismului simbolic, dezvoltată de Sheldon Stryker și Peter Burke 468 pentru a sublinia felul cum se structurează natura individului prin intermediul proceselor de interacțiune socială. Structuralismul simbolic are în vedere semnificațiile pe care le au simbolurile și funcțiile lor sociale, susținând că acestea "furnizează o concepție generală despre lume, indicând numele pe care le au obiectele și categoriile care au relevanță pentru interacțiunea socială. Alături de aceste
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
dicționarele așteaptă în rafturi; rămîne decriptarea semnelor, în datele aparente sau, pe cît posibil, în zbuciumata lor istorie, a mutațiilor formale și de sens. Cînd se propun repere metodologice, riscăm adesea să ne complicăm în strategii prea aride ori alunecoase. Structuralismul lasă cale liberă unor reducționisme sufocante; dar și textologia modernă (nu știința magică a torsului și a țesutului - tot „scrieri” -, care ne vin de la Moire, de la Ariadna și de la Penelopa) ne face să ne trezim cînd într-o plasă de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
țesătura formată din credințe, obiceiuri, datini, superstiții, cîntece, ritualuri, ceremonii, sau ceea ce, foarte sec, numim cultura populară românească” (datele cărții, p. 9). De aici recursul imperios la metodă. Autorii au apelat la hermeneutică, în varianta Paul Ricoeur, fără a neglija structuralismul lui Lévi-Strauss, direcții de cercetare care nu o dată s-au aflat în „conflict”, dar, care s-au pus de acord, „de la distanță”: atîta vreme cît tradiția orală se compune dintr-o disparitate de texte, care circulă în devălmășie și conțin
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
structurale vor fi abordate în capitolul următor. Capitolul 2 Structuri societale ale modernității Problematica legată de structurile societale a suscitat și continuă să genereze vii dezbateri în cadrul comunității științifice, în special prin aspectele de (aparentă?) neconcordanță între principalele teorii explicative: structuralism, funcționalism, interacționism (simbolic). Dincolo de aceste dispute, atât metodologice, cât și de abordare descriptivă, întrebarea fundamentală se focalizează pe relația dintre acțiunea și structura sociale; în speță, pe mecanismele care conduc la coeziune, dar și la conflict și, implicit, la schimbare
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
de nivel educațional, de sex, de generație, de vârstă (Schifirneț, 2004, p. 39). Termenul de structură socială este central atât în teoriile structuraliste, cât și în cele funcționaliste. O combinație între cele două orientări este reprezentată de funcționalismul structuralist (sau structuralismul funcționalist). În genere, această ultimă orientare se referă la structuri sociale în termeni de roluri și norme, în timp ce structuralismul simplu definește structurile mai ales în termeni de principii (cum ar fi, în marxism, relațiile de producție, mijloacele de producție și
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
atât în teoriile structuraliste, cât și în cele funcționaliste. O combinație între cele două orientări este reprezentată de funcționalismul structuralist (sau structuralismul funcționalist). În genere, această ultimă orientare se referă la structuri sociale în termeni de roluri și norme, în timp ce structuralismul simplu definește structurile mai ales în termeni de principii (cum ar fi, în marxism, relațiile de producție, mijloacele de producție și definirea claselor sociale în funcție de acestea). Spre exemplu, potrivit teoriei structuraliste clasice a lui Claude Lévi-Strauss (1958/1978), conceptul de
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
Durkheim, Talcott Parsons, Robert K. Merton ș.a.) apelează și ele la conceptul de structură, însă într-o manieră diferită. Una dintre cele mai influente abordări în acest sens este cea a lui Talcott Parsons (1951/1968). Asemănarea dintre funcționalism și structuralism constă aici în accentul pus pe forțele și procesele sociale care definesc diferite funcții în cadrul unui sistem. Însă există și o diferență majoră: ideea principală avansată de funcționalism este că un sistem tinde să se mențină într-un "echilibru dinamic
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
în cadrul unui sistem. Însă există și o diferență majoră: ideea principală avansată de funcționalism este că un sistem tinde să se mențină într-un "echilibru dinamic" în care fiecare dintre forțele și procesele componente are funcții specifice în cadrul întregului. Spre deosebire de structuralism, funcționalismul consideră societatea ca pe un organism "viu", dinamic, mai degrabă decât ca pe o structură statică. Ceea ce apropie cele două tipuri de teorii și, mai ales, de metodologii este accentul pus pe echilibru, nonconflict și consens. Totodată, ambele orientări
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
nivel conceptual și de înțelegere; atât conceptele, cât și aparatul metodologic caracteristice teoriilor morfologice nu au un specific numai matematico-fizic, ci pot integra întregul domeniu al cunoașterii științifice. Cea mai de succes a fost, până în prezent, aplicarea acestora prin intermdiul structuralismului lingvistic, însă cred că este posibilă cercetarea, apelând la aparatul conceptual al teoriilor morfogenetice, și a fenomenelor din domeniile sociologiei, antropologiei, etologiei, etnografiei etc.; teoriile morfogenetice pretind că sunt de natură fenomenologică. În esență, inițiatorii paradigmei morfologice consideră că nu
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
nu prezintă interes deosebit pentru sociolog. Dimpotrivă, destructurările și restructurările sunt un obiect de cercetare de importanță majoră în sociologie, iar acestea nu constituie altceva decât fracturări în sens fractal ale formelor sociale. Așadar, teoria socială (cel puțin în limitele structuralismului) poate lua în considerare teoria fractalilor, dar și pe cea a catastrofelor, a haosului sau a structurilor disipative, împreună cu setul analitic reprezentat de concepte precum cel de turbulență, de atractor, de supersensibilitate la condițiile inițiale sau de proces cooperant. Desigur
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
Este ușor să observăm și înaltul grad de aplicabilitate a acestei teorii la procesele geopolitice contemporane: noua ordine mondială se creează și re-creează continuu prin astfel de procese cooperante imprevizibile, aparent spontane. Să mai adăugăm că există o asemănare între structuralismul sociologic și metodologia specifică paradigmei morfogenetice. Dacă structuralismul, din cauza perspectivelor sincronice pe care le abordează, este în primul rând o metodă, la fel teoriile paradigmei morfogenetice se suprapun cu metoda lor de cercetare. Formalismul este însăși metoda. În particular, formalismul
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
aplicabilitate a acestei teorii la procesele geopolitice contemporane: noua ordine mondială se creează și re-creează continuu prin astfel de procese cooperante imprevizibile, aparent spontane. Să mai adăugăm că există o asemănare între structuralismul sociologic și metodologia specifică paradigmei morfogenetice. Dacă structuralismul, din cauza perspectivelor sincronice pe care le abordează, este în primul rând o metodă, la fel teoriile paradigmei morfogenetice se suprapun cu metoda lor de cercetare. Formalismul este însăși metoda. În particular, formalismul este metoda de cercetare a societății postindustriale, iar
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
structuri bine-ordonate care, la periferia câmpului lor de existență, exercită o influență de contagiune ordonatoare asupra zonelor dezordonate. Pentru un relevant autor, Ferdinand de Saussure (1916/1998; cf. Graur et al., 1972, pp. 211-220), părinte al lingvisticii moderne și al structuralismului lingvistic, limba (fr. "langue") nu se confundă cu limbajul (fr. "langage"): ea nu este decât o parte determinantă a acestuia, deși esențială. Limba este, în același timp, un produs social al limbajului și un ansamblu de convenții adoptate de corpul
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
numai din romane binecunoscute dar și din literatura pentru copii sau din jurnalism; există și exemple fictive. Ultimele constituie un fel de serie. Data apariției acestei cărți o situează în cadrul discuțiilor literare. Apare tîrziu, dacă o considerăm un rezultat al structuralismului. Venind după lucrările teoretice în vogă, antistructuraliste sau poststructuraliste, ea vizează integrarea diferitelor tipuri de teorii, ilustrează necesitatea unui discurs rațional critic al literaturii și demonstrează oportunitatea unei viziuni a narațiunii ca gen, dincolo de literatura în sensul strict și estetic
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
această ediție revizuită a cărții, dați-mi voie să vă spun o poveste sub forma unui "cuvînt după" sau a unei actualizări. Printr-o întîmplare mi-am început meseria de naratolog în anii 1970, avînd franceza ca limbă străină și structuralismul ca formație. În urma unei alte întîmplări, am început în Israel, ca tînără anonimă invitată la o conferință numită Synopsis 2, ținută la Tel Aviv și Ierusalim, unde un număr impresionant de personalități deja consacrate se amestecaseră cu începătoare asemeni mie
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
redundanță ca să citez doar o mică parte din mulțimea de teme, toate, în mod clar, naratologice. În aceeași perioadă, deconstrucția începuse să înflorească pe scară largă lucrarea lui Jonathan Culler din deschiderea Simpozionului submina unul dintre principiile de bază ale structuralismului naratologic, distincția între povestire și intrigă, cîtă vreme Rolf Kloepfer pleda pentru un model structuralist non-ierarhic, de inspirație bahtiniană. Problemele aduse în discuție de cei doi vor fi discutate la timpul potrivit, în această carte. Psihologia empirică și antropologia adresau
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
publicate în Poetics Today, în 1980 1981. Despre irelevanța modelelor formaliste, a se vedea Brooks (1984). A se vedea și cronica mea la Brooks, Stanzel și Genette în Poetics Today (1986). Acolo susțin că Stanzel nu a acceptat niciodată provocarea structuralismului, că Genette a făcut-o, însă apoi a renunțat, și că Brooks a ocolit-o. Apoi, nici unul din ei nu a reușit să rezolve problemele ridicate de structuralism în detrimentul propriilor teorii. Despre Bathin, a se vedea Hirschkop&Shepherd (1989) și
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Poetics Today (1986). Acolo susțin că Stanzel nu a acceptat niciodată provocarea structuralismului, că Genette a făcut-o, însă apoi a renunțat, și că Brooks a ocolit-o. Apoi, nici unul din ei nu a reușit să rezolve problemele ridicate de structuralism în detrimentul propriilor teorii. Despre Bathin, a se vedea Hirschkop&Shepherd (1989) și, bineînțeles, Bahtin însuși (1981). 1. Textul: cuvintele 1: Remarci preliminare Un text narativ este un text în care o instanță narativă relatează o povestire. Pînă acum, această aserțiune
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
de poziții nu este să ies în evidență în vreun fel. Astfel că aș dori să stabilesc, mai ales în acest capitol, diferența dintre prezentarea "ustensilelor" și demonstrarea utilității acestora. Această diferență este asemănătoare cu cea dintre loialitatea culturală față de structuralism și convingerea, la fel de puternică, cu privire la faptul că trebuie să evidențiez scopurile naratologiei, altele decît pura rigoare intelectuală. Acesta va fi un interludiu de stabilire a unei scene ușor diferite, pe care ulterior vom prezenta o serie de noi concepte. Într-
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
revenire a naratologiei. De ce se produce o asemenea întoarcere, și de ce tocmai acum, nu este tocmai clar nu se clarifică, în orice caz, dacă nu vrem să vedem în ea mai mult decît regresia criticii spre vremurile de glorie ale structuralismului. Primul motiv ar fi că narațiunea face parte din cultură, ceea ce implică, în mod logic, o metodă specifică de analiză. La fel ca și semiotica, naratologia se poate aplica practic oricărui obiect cultural. Dar asta nu înseamnă că orice poate
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
muți de uimire în fața ei: iată felul în care înțeleg să urmez calea întrebărilor nesfîrșite, deschisă de Gadamer. Informații suplimentare Cele ce urmează reprezintă cîteva note bibliografice ca adaos pe lîngă cele ce au fost prezentate la finele fiecărui capitol. Structuralismul Modelele derivînd din structuralism au fost interpretate critic de Culler (1975) într-un studiu limpede. Într-o carte ulterioară (1983), prejudecățile structuralismului au fost supuse unei interpretări mai critice. Barthes și Greimas Una din multiplele aplicații critice ale modelului analitic
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ei: iată felul în care înțeleg să urmez calea întrebărilor nesfîrșite, deschisă de Gadamer. Informații suplimentare Cele ce urmează reprezintă cîteva note bibliografice ca adaos pe lîngă cele ce au fost prezentate la finele fiecărui capitol. Structuralismul Modelele derivînd din structuralism au fost interpretate critic de Culler (1975) într-un studiu limpede. Într-o carte ulterioară (1983), prejudecățile structuralismului au fost supuse unei interpretări mai critice. Barthes și Greimas Una din multiplele aplicații critice ale modelului analitic propus de Barthes îi
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
urmează reprezintă cîteva note bibliografice ca adaos pe lîngă cele ce au fost prezentate la finele fiecărui capitol. Structuralismul Modelele derivînd din structuralism au fost interpretate critic de Culler (1975) într-un studiu limpede. Într-o carte ulterioară (1983), prejudecățile structuralismului au fost supuse unei interpretări mai critice. Barthes și Greimas Una din multiplele aplicații critice ale modelului analitic propus de Barthes îi aparține lui Chatman (1969). Nu există nici o introducere la opera lui Greimas. Încercarea lui Courtés (1976) nu e
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
textul de față. Greimas și Courtés (1979) își prezintă teoria în format de dicționar. Genette Opera lui Genette a fost des discutată; cea mai bună interpretare este cea a lui Rimmon (1976). Ea plasează teoria în contextul de dezvoltare al structuralismului, urmărindu-i consistența și utilitatea practică. Prefața lui Culler la ediția engleză (Genette 1980) este o succintă și clară introducere la întreaga operă a lui Genette. Personajele Nu există o dezbatere sistematică în privința personajului, cu excepția modelului de tip actanțial. Cel
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Press 1992. Reading Narrative Fiction. New York: Macmillan 1995. How Loose Can Narrators Get? (And How Vulnerable Can Narratees Be?). In Narrative 3, 303-6 Courtés, J. 1976. Introduction à la sémiotique narrative et discursive. Paris: Hachette Culler, Jonathan 1975. Structuralist Poetics: Structuralism, Linguistics and the Study of Literature. London: RKP 1981. The Pursuit of Signs: Semiotics, Literature, Deconstruction. Ithaca: Cornell University Press 1983. On Deconstruction. Ithaca: Cornell University Press Dallenbach, Lucien 1977. Le récit spéculaire: Essai sur la mise en abyme. Paris
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]