594 matches
-
mergem în tabără, să nu se însereze. Credeam că dorești să luăm barca pe lac. — Din tabără se aud clopotele? — Nu. Doar de aci. Dangătul vine peste apă, ca și cum l-ar purta vântul. Toaca încetă. Selin își întoarse și-și struni calul pe drumul de întoarcere. Cantacuzinului i se părea stranie purtarea imbrohorului și se întreba dacă nu o fi luat brânca de la vodă, dar nu era treaba lui să-și facă griji cu asta. Trebuia doar să-l însoțească peste
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
oameni și cai. De-abia s-au ridicat corturile, s-au deshămat caii și s-au aprins focurile, că din înălțimea dealului au început să se audă hăulituri. Din vârful colinei se auzea toba și niște țipete stridente, ca și cum cineva strunea o herghelie de cai. Zvon de copite nu se auzea. Ziua fusese senină și acum după-amiaza era caldă. Pe măsură ce hăuliturile se apropiau, devenind tot mai distincte, din partea opusă, de pe alt deal, începură să le răspundă slab altele care se apropiau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-l facă neputincios în fața singurătății și dornic de orice schimbare, chiar de cazne? Ce gând te poate chinui mai tare decât țepușele înfipte sub unghii? Și dintr-odată sensul suferinței voievodului i se dezvălui, trase brusc de frâu și-l struni pe Leu ca să se întoarcă pe loc spre Vlah serai. Măgarul o clipă se cabră, aducându-și aminte parcă de încăpățânarea-i proverbială, dar imediat își spuse că nu are rost și se lăsă docil condus prin pustiul orașului toropit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sfârșit, să le numere. Erau nouă, Rafaele, și te simțeai din ce în ce mai bine printre ele, poate unde erau mai multe decât pomeniseși vreodată în bucătăria Elenuței. Turma asta, Rafaele, e foarte posibil ca mai multe femei să fie mai ușor de strunit decât mai puține... Dar una singură? Faci ce faci și te duci iar cu gândul la ceva ca o nevastă, o femeie care își arogă niște drepturi de proprietară și care-i posedată de tentația de a-și domina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
îndrăzneața și neînfricata aviatoare își descrisese cu lux de amănunte dificilul raid efectuat pe o rută extrem de periculoasă, București Entebbe. În dimineața când s-au întâlnit la padoc pentru prima oara, Smaranda se manifestase cu vădită antipatie față de Marius. În timp ce strunea splendidul armăsar pursânge alb ce scormonea agitat pământul, rostise glacial cu ochi teribil de sarcastici: Domnule, nu știu când ați văzut pentru prima oară harnașamentul unui cal. Poate luni, cel mult câțiva ani. Din punctul meu de vedere consider că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Mi-a luat multă frică și mult timp ca să învăț regulile jocului. Primul lucru cu care a trebuit să mă obișnuiesc a fost Cristos. El și sora lui mai mare au fost cei cărora le-a fost lăsat să-mi strunească frica, s-o mutileze și s-o facă să crească până când ea, pur și simplu, s-a stins de la sine. M-au simțit și au râs. Fără doar și poate, Cristos a fost răzbunarea lui Bau-Bau pentru că l-am înfrânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
un carton cu prăjituri și Împreună cu lucrătorul am intrat În casa lui, oferind nevestei cadourile ce a făcut un considerabil efort să le primească: ținea un copil mic În brațe care tocmaai Îl alăpta. Dar, surprizele Încă erau la Început. Struniți de tatăl copiilor, aceștia făcură roată În jurul meu și pe rând, Începură să spună cum Îi chiamă. Desigur, pentru Început nu am știut ce să cred: Poate vreo grădiniță ori copii vecinilor...Nevasta lucrătorului observând nedumerirea mea, mă scoase din
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
asta nu din cauza eșecului acestui demers, căci dacă privim lucrurile prin prisma scorului destul de strâns, e un eșec măcar onorabil. Însă cuvântul „onorabil“ nu poate fi asociat, în nici un fel, și prestației partidului condus la vedere de Emil Boc, dar strunit cu mână forte de Traian Băsescu. Comedia a început în prima parte a zilei, odată cu citirea textului moțiunii. Iar ea nu a fost creată de reacția democraților la acel text, ci mai degrabă la lipsa lor de reacție. De tăcerea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
vorbit noi astăzi de daniile către mănăstirea Golia, dar... Odată cu acest „dar”, călugărul a ridicat mâna arătând către înalturi... Am privit într-acolo și abia atunci am priceput ce va să însemne mâna lui ridicată spre cer... Soarele tocmai își strunise bidiviii oprindu-se în crucea zilei... Asta însemna că ar cam trebui să punem capăt sporovăielii noastre. Bătrânul mi-a confirmat presupunerea. Eu am să merg fuguța la căsuța din poiană și cât ai bate din palme voi pregăti ceva
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cu avere, nu glumă, de la Costache. Fiindcă nu ești și tu mai înfipt, mai bărbat, cum să-ți spun? Vă pricepeți la altele, vă lăsați păcăliți de câte o nebună, și pe o fetișcană ca Otilia nu știți s-o struniți. Vă râde în nas. Pe vremea mea, când bărbatul și părinții se hotărau, fata era înșfăcată pe sus. În sfârșit, acuma cu Otilia nu mai vreau eu. Frica mea e să nu-i lase păcătosul de Costache toată averea pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cîte un păcat săvîrșit în tîrgurile prin care mergeau cu treburi ale mănăstirii. Adevărul exprimat de Aragon A scrie e o detenție devenise neîncăpător pentru starea lui de spirit. Bucuroasă de cadouri, fără să se manifeste prea tare, Ana îi strunea mai mult pe copii. Speriată sau numai făcînd-o pe speriata că va fi spusă Moșului, Cristina păstra liniște cît tatăl ei dormea. Chiar și cînd venea să se culce lîngă el, o făcea încet, ca o pisică. Doar cînd lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
nemijlocit, el vrea să vadă, (să caște gura) să se mire, s-audă, să râdă, să plângă și silește astfel și pe direcțiunele ce atârnă de la el ca să coboare mai mult or mai puțin până la el și ca să prea (acordeze) strunească pe de-o parte teatrul, iar pe de alta să-l lase moale. " {EminescuOpXIV 267} al tehnicei. Căci ea e posibilă numai din acel punt de vedere unde actorul formează din individualitatea sa particulară un instrument pentru-o ideală reprezentare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
film. Îmi spun, totuși, că trebuie să-l ajut și că timpul nu trebuie lăsat "de capul lui". Așadar, o dată mai mult, ce am eu de dat, confruntat cu această întîlnire dintre firescul timpului și nevoia noastră de a-l struni și a-l articula? Dar lucrurile se rânduiesc aproape de la sine, ritmîndu-se pe trei trepte ca tot atâtea ek-staze ale vieții: gastronomie, joc, filozofie. Bogdan mă însoțește la cumpărături și alegem împreună un rose din podgoriile freiburgheze, un vin de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
simți că s-a ars. Să se Împartă tortul! strigă Martin. Ce-ți spuneam, uite-l cum Își dă În petic. Susana Lastarria comenta tot ce se petrece Împreuna cu sora ei Chela, care venise ca s-o ajute să strunească haita aceea de mici jivine. Și jivinele mîncau acum tortul, cake is the name și-i era imposibil să termine cu comentariile: e fiul lui cutărică, al deputatului cutare, ce băiat bun era, În ultimul timp a Îmbătrînit mult, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
piele gen Buffalo Bill, numai lui Lastarria i-ar fi trecut prin minte să cumpere echipamentul complet de la New York; lui niciodată; el călărea semeț printre plantațiile de bumbac ale moșiei, cu pinteni de argint, vestonul de piele de căprioară și strunindu-l pe Jeu, calul preferat al lui Susan și ea Îl urmărea cu privirea cum se apropie sau se depărtează de conac, gîndindu-se, Dumnezeu știe de ce, poate pentru că băuse o cafea prea tare după-masă, gîndindu-se că dacă se Îmbolnăvea sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
grijă să n-o tragă curentul, fiindcă avea o rochie cu spatele decoltat și era foarte plăpîndă și gîndindu-se că de fapt nu știa prea bine de unde răsărise: „Copiii ăștia, dragă, În ziua de azi nu mai poți să-i strunești de loc“. Suferea pentru că Beba era În stare să-i pună și alte Întrebări, Îi tremura zîmbetul pe buze, dar se străduia să fie foarte amabilă cu musafirii care o chemau din toate părțile, silind-o să se dăruiască trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-si ocupe locul pe care-l merită În antologia lăstarilor de aur secerați...Din nefericire, trebuie să vrem nu numai noi, ci și Împrejurările... Asociind Însușirilor de mai sus puritatea exemplara a limbii, vigoarea metaforica și tăria de a-si struni disponibilitățile, imaginea lui Malin proiectată În viitor - Într-un viitor pe care, vai, l-a pierdut! - ar fi și mai mare...Ne resemnam și plângem la buza de cenușă a fostelor ruguri...Volumul este Însă suficient pentru a-l ilustra
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
încet la ureche: — Să nu te temi de ochii mei goi! Văd cu inima. Copila își zvârle brațele în jurul ei și i se pitulește la sân. Bun! își zice Occia. Pare calină. Dacă nu e proastă, va fi ușor de strunit și se va integra. Se pregătește să-i vorbească despre templu și despre viața lor de aici când, pe neașteptate, două preotese cad grămadă peste ele. Vântură din brațe să-și păstreze echilibrul. Vociferări mânioase o înconjoară din toate părțile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și vede musafirul instalat comod, gazda îl îndeamnă să se servească din cele două platouri așezate pe masa dintre ei. Se simte mândru de educația pe care le-o dă sclavilor, căci Vip saniei nici că-i pasă. I a strunit bine. Și-au dat seama că n-a mâncat nimic de prânz și că n-o să mai apuce să bage nimic în gură până la cină, așa că au pregătit o gustare copioasă. De pe patul opus, Scribonius își plimbă ochii cu nesaț
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
domniei sale, ca un Darth Vader românesc, teleportat în prime-time. CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Emil BRUMARU La Dolhasca, în primii ani... La Dolhasca în primii ani, umblam cu o șaretă prin satele comunei, cea mai mare din județul Suceava... Învățasem să strunesc singur iapa blândă, cu ochii languroși, parcă îndemnându-mă la păcate nelumești, cu crupa îmbietoare, săltată în trapuri dumnezeiești, coada nervoasă, aruncată dulce în părți, ca să-i apere misterul de muștele albastre, insistente... și coama țeselată cochet de vizitiul spitalului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
a putea coborî în orice moment, Ciprian care nu a renunțat la ideea de a-i însoți. E o noapte fără lună, foarte puțin luminată doar de zăpadă. Clopoțeii de la grumazurile cailor sunt muți, la fel ca și omul care strunește bidivii. Zăpada măturată de vânt a lăsat pe alocuri întinderi curate ca palma prin care sania alunecă scrâșnind. Omătul spulberat s-a adunat în troiene cu forme ciudate care barează din ce în ce mai des drumul. Cei trei bărbați se înarmează cu lopețile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
chemat aici să ne ajuți, nu să încurci și mai rău lucrurile! Era o după amiază luminoasă, mașina era jos sub privirile lui, Carmina bănuia că Ovidiu arde de nerăbdare să plece, îl cunoștea atât de bine, acum abia își strunea nervii. În cameră se lăsase tăcerea, o liniște stânjenitoare, Carmina era atentă la gesturile soțului ei, o tresărire pe mușchiul omoplatului stâng, o clătinare nervoasă a capului, mișcarea oscilantă de pe un picior pe altul. Târziu observă lacrimile Sidoniei ce săreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
au urmat bolilor și fricii, înțepenire datorată mai ales neștiinței de a ține în mîini frîiele unei țări noi, mult mai mari, mult mai puternice și de aceea ascunzînd în tainițele sale mult mai multe primejdii pentru cei care o struneau. Era ca și cum un călăreț învățat să zacă în șaua unui cal domol, obișnuit cu frîul și povara, încalecă pentru prima dată un armăsar adevărat, spumegînd la capătul zăbalei, înfiorîndu-se la fiecare atingere. Nici unul nu știe a cui teamă e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
prințului, așa cum se obișnuia în asemenea situații, dar nu putea fi considerată a fi angajată pentru a face o anumită treabă. Să țină casa. Ori să țină companie domnișoarei Sofie, care se simțea din ce în ce mai rău. Ori să gătească. Ori să strunească grădinarul, și pe cei doi bătrîni care aveau grijă de acareturi și de curățenia din Vilă. Cu toate că făcea toate acestea, K.F. nu era considerată servitoare și nici nu se purta ca atare. Avea ceva de stăpînă a casei unde prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nimicuri se poate ajunge cît ai zice pește la o adevărată criză. Iar o criză degenerează în crimă. Și seamănă între ele aceste două cuvinte, de ce n-ar semăna și faptele?! Atunci el intervenea și-i "propunea" năbădăiosului să-și strunească bine caii, iar dacă nu mai poate și nu mai poate, îi dă el o adresă la Comana, unde te poți distra fără bătaie de cap, numai să te duci cu punga plină, domnia se plătește, nu? Și tot așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]