985 matches
-
o imploră: respiră-mă: ca pasărea voi cânta, simțind forța demiurgică a acesteia: Precum pasărea voi cânta, ca iarba voi crește / mă voi risipi ca ploile, ca soarele voi lumina / asemenea pământului roditor voi fi / ca un descântec mă voi subția: mireasmă... Poemele lui Radu Cârneci pot fi citite și ca epitalamuri, deși iubirea pe care o aduc în versurile lor este dincolo de concret, de obișnuit, pentru că femeia este aici, concomitent, iubita, sora de dor, trăind și născând caznele sângelui: caznele
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mers cu spinii toți în rană / Zăpezile sunt roșii de atâta coborât...; ...se odihnește fulgeru-n granit / Adumbrind răpita spinilor coroană. Legată de dragoste este și obsesia zidirii - Mitropolii de iarbă vor răsări deodată / Din trupurile noastre secundelor ce mor...; Se subțiază varul sub caldă umbra ta...; Te port în mine ca și cum te-aș naște / Și te-aș zidi din nou în necuprins...- întâlnindu-se cu ecouri ale mitului lui Pygmalion și ale celui al Meșterului Manole (în aburul luminii acum vei
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fi folosită la diviziunea celulară, la detoxifiere, la întărirea sistemului imunitar și a altor lucruri de care nu reușește așa de bine să se ocupe în mod normal. Țesuturile se vor oxigena mai bine în acea perioadă de post, se subțiază sângele și celulele sangvine sunt mai ușor transportate. Se elimină din organism grăsimi nesănătoase, substanțe chimice nesănătoase și altele. De aceea postul ajută de foarte multe ori la vindecarea mai rapidă a unor boli. Un post negru de o zi
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
nu auzisem. Eu o vedeam numai pe ea. A stat câteva clipe fără să spună nimic, privind fix spre partea din fund a frizeriei. Apoi deodată s-a congestionat și a început să strige. Și pe măsură ce striga, vocea ei se subția, devenea țipăt, până când țipătul s-a sfărâmat. Ea își dădea seama că vocea n-o mai ajuta și țipa atunci și mai tare. Nu înțelegeam nimic din ce spunea, dar țipătul acela nesigur, ca o lamă de cuțit care se
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
imposibil să le accept.“ Să dea Dumnezeu să rămână așa! Dar câtă vreme un om ca Alexandru Sandu susține net că sloganul „orașul trebuie să rămână așa cum este“ reprezintă „o absurditate“, mi-e greu să cred că ni se vor subția coșmarele. Am fost spontan de acord cu Katiușa Ivanov, cum că toate acronimele gen PUZ, PUG, PUD, PUC, CUT, POT, înspăimântătoare pentru neavizați, trebuie explicate, po pu lari zate, conștientizate de „locuitorii acestui oraș, care nu știu ce li se pregătește“, cum
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
fac să plutesc. În nopți ca acestea, în dimineți ca acestea mai curând, căci căderea se săvârșește în zori, ies din casă și încep să umblu cu pas grăbit de-a lungul canalelor. Pe cerul livid straturile de pene se subțiază, porumbeii mai urcă puțin, o lucire trandafirie vestește, deasupra acoperișurilor, că o nouă zi începe în lumea zămislită de mine. Pe Damrak se aude cel dintâi tramvai și zgomotul lui, în aerul umed, spune că viața s-a trezit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
totdeauna să pălăvrească cu Sia, dar pnea să fie văzut și de boierii Rim; Sia însă, cu mutra ei ursuză și cu vorba ei mojică, de care se dezvățase, îi stricase cheful și-1 jignise în ceva proaspăt lustruit și subțiat din persoana și manierele lui. Intră deci la Rimi primit de Lina cu ovații ca fiul risipitor. "Biata Lina!" gândi Lică condescendent. Rim fu vădit impresionat de hainele domnului Paul și de termenii tehnici ai curselor. Trata pe Lică ca
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fi acum mult mai simplu. Așa, sunt o jucărie a dificultăților mele interioare. Seara, mă culc, de obicei, cu idei negre. Când am norocul să dorm până ce o dungă cenușie se vede la marginea perdelelor, semn că afară noaptea se subțiază, mă scol, însă, cu gândul că viața e singurul lucru cu adevărat important. Ceea ce nu mă scutește să mă văd mai târziu aruncat din nou în impas. N-am cochetat niciodată cu ateismul. Fără Dumnezeu, prea multe ar trebui puse
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
unei tufe mari de răchită care crescuse în fața porții șopronului și ne-am uitat prin crăpăturile dintre scânduri. Nu se zărea, însă, mai nimic. Căci doar o slabă fâșie de lumină, de la o fereastră unde își țesuse un păianjen pânza, subția întunericul. Apoi, am observat că lacătul de la poartă atârna deschis. Dacă vroiam, puteam intra. Ceea ce am și făcut, lămurindu-ne că șopronul acela era o fostă magazie de scânduri în care fuseseră strânse diverse lucruri ieșite din uz, printre care
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
tren - ultimul cocor se pierde în albastru parc aglomerat - frunzele se-așează printre cuvinte suflând în mâini - din fiecare casă se-nalță fumul tăceri de mormânt - din când în când mai cade câte o frunză dieta toamnei - umbrele castanilor se subțiază ceață adâncă - de negăsit drumul spre inima ei fumul de toamnă - de undeva, departe un greiere stins nici-un greiere - răscolind printre frunze vântul de toamnă urme adânci - în grădina văduvei bostani neculeși de azi mai singur - și-a pierdut ultima
Viorile toamnei by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83681_a_85006]
-
a lumii, plutire în josul curentului fără nici un moment de opoziție, urmând mean drele plinurilor și ale golurilor) aceeași imagine-mi vine mereu în minte: algele prelungi care sunt trase-n sus și-n jos de curenți și se-ndoaie, se subție și se-ngroașă în apa verde, gela tinoasă, de pe fundul mărilor. Nu poți face nimic ca să ai stil. Pentru că stilul nu îl ai, ci îl ești. E engramat acolo, în ingineria ver tebrelor din coloana ta vertebrală, în dinamica flui
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
un prieten vechi. Neurologul cognitivist stă lângă patul lui, înfiorându-se sub televizorul din perete, uitând de ce se află acolo până când îi aduce aminte pacientul. —Deja pleci? Ce te grăbești așa? Abia ai venit. S-a deșirat și s-a subțiat ca viața. Își împreunează mâinile, ca să-și ceară scuze. Lumina trece limpede prin ele. Mark îi dă o ediție ieftină, uzată, a lui My Antonia. —Pentru drum. Am citit-o la micul club literar la care mergeam. Un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
2012 Crăciunul este aproape Ce emoții de neșters trăim la prima ninsoare!.. Suntem mai ușori la mers prin univers și visare. Trei fetițe - trei copii fredonează-ncet colinde, în brăduț o stea aprinde un întreg cer de făclii. Noaptea își subție plasa de fulgi mici și aurii, luminoasă este casa unde cântă trei copii. Aerul de sărbători are-un minunat efect; verbele la imperfect îți dau aripi ca să zbori. Timpul este mai elastic, din trecut face prezent ne-încearcă un sentiment
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
mai adânci, copiii palizi și vineții, se caută unii pe alții pe brânci, și plâng prin ogrăzile rămase pustii. Speranța se mișcă de-a îndăratele pe sub cerul adânc și ziua lungă, văpaia dă foc la orașe, cutreieră satele, viața se subție ca o dungă. Bătrânii - stânci răsturnate pe jos, pe la dos sunt în natură o nepotrivire, curajul la oameni e o amintire ajunsă numai piele și os. S-aude pământul cum crapă, valuri de lăcuste au murit lângă sat, preotul spune
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
din viața lor. Materialul este acumularea de idei în jurul impresiei unice, la care Lăcrămioara Petrescu<ref id="47"> 47 Petrescu, Lăcrămioara, o p. cit. , pp. 20-21. </ref> face următoarea apreciere: " PARATEXTUL - FORMA DISCURSULUI "SAVANT" Numeroasele note din "Patul lui Procust" subțiază și concurează textul principal. Acestea corespund programului enunțat de scriitor: Notele din subsolul paginii explică unele situații, permit identificarea lor și a caracterelor, prin interferarea unor mărturii deosebite. Ele reprezintă o altă perspectivă narativă și se constituie într-o satiră
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
și mizer vorbea despre viața amărîtă a milioane de nulități ale străzii, fapt atît de pregnant și de evident Încît, În timp ce mortul ședea acolo, iar obrazul lui căpăta culoarea cenușie a cadavrelor, trupul său parcă se strîngea, se micșora, se subția sub ochii noștri, rupînd ultimele sale legături cu viața, iar veșmintele dobîndeau ele Însele personalitate și trăsături mult mai vii decît trupul pe care Îl acopereau. Iar acum chipul mortului ajunsese să arate Înspăimîntător, din pricina acelei ciudate irealități reale care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ei cu glas aspru și răgușit Într-o limbă ciudată. Iar acum unii dintre cei de față Începuseră să se retragă, mulțimea ce trecea grăbită spre-casă traversînd platforma de ciment se rărise considerabil, iar cercul celor adunați În jurul mortului se subțiase, rămînÎnd doar cei cărora le plăcea - ca muștelor ce se hrănesc cu cadavre - să aștepte pînă ce trupul avea să fie transportat. O prostituată tînără, negresă, intră pe poartă și Înaintă pe platformă privind iute În jur la fiecare pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
câte unul, de boală, de furtuni, sau sub secure... Fără arbori, munților le-a fugit pământul de pe spinare. Arborii țineau pământul și munții în rădăcini. Roase de ploi și de vânturi, multe dintre culmile muntoase au devenit scheletice, s-au subțiat îngrozitor... Unele seamănă, vai, cu niște lame de cuțit de pe care pământul alunecă mereu la vale. Îl duc ploile care se prăvălesc astfel peste câmpuri și peste gospodăriile oamenilor. Și toate prăbușirile astea se petrec pentru că lipsesc arborii, care
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
date, trebuie să o alegem pe cea mai simplă și înzestrată cu un număr mai mic de ipoteze) așteaptă să fie adoptat și în comunicare: tre-buie folosit faimosul „brici al lui Occam” pentru „a tăia” orice lucru superfluu, pentru a subția învelișul mesajului, în așa fel încât învelitoarea prea groasă și opacă a conceptelor, a cuvintelor și a procedurilor lingvistice să nu întunece strălucirea a ceea ce se vrea să fie comunicat. A simplifica articularea gândurilor în cuvinte pe înțeles și potrivite
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
ogoarele didactice cele universitare, vede cum vin noi generații de judecători și judecătorițe, procurori și procurorițe. Acestea, adică generațiile, ca pe la șantierele cele din vechime de la Salva-Vișeu, se răspândesc prin birouri și le iau în stăpânire. Vai, vai cum se subțiază, de la an la an, tovarășii judecători-securiști, tovarășii procurori-securiști; vai, vai cum se îndepărtează totul, unde ești tu bere de zece lei, unde ești tu hotel al partidului, unde ai plecat matale cuvântare de inestimabilă valoare teoretică și practică. Unde sunteți
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
lui Gosseyn. Un ultim cuvânt. Atacul dirijat împotriva palatului nu este decât în aparență dus de către Ligă. De fapt, preotul este cel care a hotărât să lovească astfel pentru a cuceri puterea discreditându-l pe Enro..." * Visul începea să se subțieze. Încercă să se prindă de el, dar totul dispărea. Apoi băgă de seamă că era zgâlțâit. Gosseyn-Ashargin deschise ochii și o văzu pe Nirena. Era palidă, dar calmă. - Dragule, Secoh a venit să te vadă. Scoală-te, te rog. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
de aproape de oceane sclipitoare, că de-abia le puteai distinge. Institutul părea să lunece spre soare între pantele abrupte ale unui canion, și el îți aținti privirea în jos, încercînd să-i zărească fundul, dar cînd ceața de sub fereastră se subție și se desfăcu, văzu un spațiu violet-închis, cu stele și o semilună. Amețit, se uită din nou la soare să se asigure că e la locul lui căci, deși umbrit de pîclă, strălucea solid în centrul peisajului, iluminîndu-l și întregindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întinse, aeronava lui părea suspendată, ușor înclinată, între plafonul de stele și podeaua de nori moi care se întindea din orizont în orizont, purtînd cea mai misterios de fascinantă dintre toate culorile, de o albeață nemaiîntîlnită în lumină scăzută. Se subția și se deschidea sub el, și o clipă, mașinăria păru să se răstoarne, pentru că luna strălucitoare lumina prin deschizătură. Privea jos, la cerul reflectat în lacul circular, reflectat și mărit, pentru că scama neagră din centrul lunii era în mod clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
reparații. Cu fiecare bătaie a aripilor, i se smulgeau penele de care avea nevoie la aterizare, și pămîntul era undeva jos, departe. Continuă să cadă cît se încumetă, apoi rămase la același nivel, războindu-se cu vîrfurile aripilor care se subțiau și zburau înapoi ca niște săgeți. Pieptul și coastele golașe îi înghețau în cădere. Aerul cețos se rări pînă se întunecă și harta neagră a orașului se întinse jos, cu străzi ca niște puncte luminoase. Mici bucăți din acea hartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
procedând astfel trebuia să ajungă chiar în mijlocul bandei, undeva, în apropierea punctului de sosire. În mod sigur, ceilalți nu reglaseră acest punct mult prea departe. Făcuse deja vreo 300 de pași, după o cotitură bruscă a tunelului, întunericul se mai subție. După încă trei cotituri, tunelul era scăldat într-o lumină vie, care venea din față, fără însă a i se putea bănui sursa. Deodată Gosseyn văzu o balustradă tăindu-i drumul. Lăsă distorso-rul și avansa cu prudență. În ultima clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]