644 matches
-
foarte sus, chiar mai sus decît ar spera ei că pot ajunge. "Mucoși, puțoi, cu mintea prea mare ca să o poată duce." I se făcu poftă să bea ceva. Basarab Cantacuzino se vîrîse, într-un colț, înconjurat de cîțiva locotenenți subțirei, toți cu mustăcioară, și îi asculta pe rînd, încuviințînd arar, fără să-i privească. Ar fi putut jura că Basarab Cantacuzino se uită la el, dar cine putea fi sigur de asta cînd ochii lui imenși, albi, irisul era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era greu, pentru că fără efort l-a pus pe masă și cu o mișcare sigură a desfăcut încuietorile. Înăuntru erau două teancuri de hârtii tipărite, legate cu gumilastic cenușiu. A luat unul din teancuri, unul ce părea mai mic, mai subțirel și l-a trântit demonstrativ pe tăblia mesei, "Uite domnule Popianu, uite, acestea sînt adeziunile, semnate. Sute de adeziuni, bărbați adevărați, din oștire și civili. Și acesta este numai începutul. Două luni, atît au trecut de cînd am început campania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
casă în București "să le arate el lor"... Cine erau acei Jormx înțelegeam. Un singur lucru mă împiedica să-l urăsc și eu: fata cu care trăia. Era o Florică frumoasă, care îl iubea, mică de statură, cu ochii limpezi, subțirică și cu trăsături neobișnuit de delicate. Era fată în casă undeva (acolo îi vizitasem, în odăița ei, unde trăiau împreună). - Da ce-a făcut? îl întreb eu pe Nilă, nu prea curios, cu gândul să nu mă duc. Nilă parcă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Închise. Urmă o tăcere. Nu-mi spunea să plec, se gândise pesemne la ceva chemîndu-l pe acel Pavel. Tresării. Pavel, ăsta era numele orbului. Cine o fi? Își vîrî nasul în hârtii. După câteva minute intra pe ușă un domn subțirel, fără frizură, tuns perie, cu trăsături fine, prelungi, și mișcări domoale, controlate. - Uite dragă, îl întîmpină poetul, mai recomandă și tu scriitori, că eu m-am săturat. Ia-l cu tine și stați de vorbă. Dacă ai încredere, încearcă. E
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
a evoluat încet, dar fără întoarcere, spre dreapta), venea Sîrbulescu, "masivul" cum îl poreclisem eu, credeam că o să trăiască o sută de ani, a murit de inimă pe la cincizeci și Sergiu Filerot. Poetul, șeful "paginei a doua", un om smead, subțirel și mic de statură, cu un nas de pasăre, cu voce confidențială, plăcută, afectuoasă, îmi ceru să iau loc că are ceva să-mi spună. Redacția avea un birou comun cu secretariatul (Ștefan Roti), alături era biroul redactorului șef, Mircea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
colorate. Alți vecini erau: Th.Th. Gavrilescu, grefierul, care totdeauna, după ce lua leafa, se întorcea în trăsură cu capu-n piept; Ioniță Mărculescu, secretarul primăriei, care era mai disprețuit dintre toți, din pricină că la dânsul în casă cânta găina, adică cucoana Frosa, subțirică, frumușică și iute ca un spiriduș; cuconu Toader Lascarache, ofițerul stării civile, însurat la tinereță, cu bătrâneța moașei Maria, unguroaică de neam, care-l bănuia totdeauna că umblă după muieri și se tânguia tuturora de necredința lui Todere - și alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trupului plin și tare, parcă simțeam tot trupul mlădios la piept- și aveam numai un gând stăpânitor, numai o dorință pătimașă. Cea dintâi dragoste! Numai din cărți, numai din vorbe cunoșteam dragostea. Visam și eu, precum se visează, o fecioară subțirică, ș-un colț de pădure, ș-o pajiște de flori, ș-un izvor care murmură în taina înserării, și șoapte, și făgăduinți - și cât de deosebite erau închipuirile mele de această boală grabnică, arzătoare și dulce, care mă purtase dintrodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe părinții Aniței. Veniseră și ei, saracii. Tatăl cu cojoc de sărbătoare, cu cămașă curată, iar nevasta cu catrință și cu ștergar. Plângeau amândoi, când au adus-o pe Anița sub juvăț. Atâta fată aveau. Și era frumoasă și mai subțirică decât toate femeile și fetele care erau acolo, de față. A venit popa ș-a binecuvântat-o acolo, nu știu ce i-a făcut, și iaca, ș-acuma parc-o văd pe Anița: cu cațaveica ei cafenie, cu fustă roșă, cu barizul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se gândea la altă viață care a fost odată pe-acolo, până se gândea la Ion acela, care cine știe ce suflet de creștin năcăjit o fi fost; pe urmă deodată întorcea capul și stătea privind spre nevastă-sa Măriuca. Naltă și subțirică, în catrință de lână, strânsă tare sub sâni cu brâu îngust, cu cămașă albă ca helgea, se strecura pe ușă și trecea fără zgomot prin iarbă, spre fântână. Cozile strâns împletite și le lega totdeauna în cunună. Era albă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de altele; eu nu vorbesc de mine... —Atuncea ce ai? Te văd supărată și slabă... Femeia sta la îndoială, parcă voia să răspundă ceva. Își ațintise în pământ privirile. Apoi deodată tresări: Ia! și se sculă în picioare, naltă și subțirică și intră în casă. De departe, dinspre câșlărie poate, se auzea cornul lui Voinea. Chema prelung - îngâna sunete scurte apoi, și iar tremura într-o adiere lină; după aceea, tăcu. În liniște, un glas depărtat începu să cheme. Abia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
i-a spus ei odată: —Haie, eu sunt foarte mâhnită... Eu nu vreau să mă mărit cu un evreu... Eu am o dragoste... și de multe ori plâng... Pe vremea aceea a venit de multe ori la Bărgăoani un domnișor subțirel, care era subprefect - și Meer Avramovici îl primea bine... Iar Beti umbla atuncea veselă și râdea, cu ochii umezi. Pricepea Haia dragostea aceasta, și-i era milă de fata stăpânilor... Și asculta ca într-un vis un glas melodios care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
otravă. Și prin gura arsă ca de fier roș abia pătrundeau răsuflări răgușite, pe când ochii aveau o sclipire fixă de nebunie. A doua zi dimineață Sanis, spăriat în cele din urmă, a dat fuga la doctor. Tânărul, vlăstar al neamului, subțirel, tras la obraz, cu privirile cercetătoare, intră zâmbind și începu a pune întrebări cu glas moale. Femeile răspundeau trudite, cu fețele ca de piatră. Iar jupitorul, în clipe de reculegere, înainte de a porni la crunta muncă a zilei, se trăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
timp. Pe după un geamlâc trecea din când în când umbra unei femei. —Asta-i madama care ține gospodăria boierului... mormăi încet moș Nastase. Umbra trecu iar. De data asta însă se opri, deschise ușa. Se arătă o femeie mică și subțirică, palidă la obraz, cu ochii foarte negri și cu nasul foarte ascuțit. Era îmbrăcată mohorât. O broboadă neagră îi ascundea părul cu îngrijire. — Ce este, moș Nastase? întrebă ea ascuțit. — Apoi am avea ceva de grăit cu boierul... —Așa? bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
obiceiul de umblă cu toate buruienile prin sân... —Busuiocul nu-i buruiană, tătucă!... răspunse fata. Luă cofa și ulcica și coborî în bordei, repede. Acolo, o auziră amândoi robotind o vreme, pe când vorbeau, în lucirile blânde ale soarelui. Când glasul subțirel al moșneagului nu se mai auzi, Marghiolița sui în bordei în lumina aurie și se așeză la marginea prispei, cu toată sfiala care se cuvine unei fete mari. Moș Tentea se ridică și se duse să mai vadă de niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la stânga, buzduganul de alamă, își luă între umeri cojocul și porni spre coșere. - La o singură perdea, unde erau bordeienii cei bătrâni, mai ardea focul; ocoli cătră perdea. Când se apropie, auzi lămurit glasul hârâit al lui Faliboga și behăitul subțirel al lui moș Nastase Tentea. - Nu mai stătu la îndoială, o luă harnic la deal, și nu-și domoli pasul până ce nu zări prin întunecime grămezile mari ale coșerelor. Le ocoli încet; voia să iasă la fundul bordeiului. Dar îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Văleni... cinci mii fălci pădure... și numai o duducă are... — Apoi atuncea-i cuconu Ionașcu Razu care venea în vremea când știu eu, la Avrămeni, la boierii noștri... Îl știu eu. Am văzut și pe duducuță, când era mititică... și subțirică, și balaie. E o nepoată a dumnealui. —Vra să zică știi cine-i... și tot e adevărat, murmură călugărița plecându-și ochii în pământ. Îi știu, îi știu, urmă cojocarul, da’ cuconu Ionașcu trebuie să fie bătrân tare... Și cucoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Om vedea și noi ce drac a mai ieși de-aici, șopti ea încet. Sania trase la scara caselor de vălătuci. La ferestre fâlfâiră perdelele albe - parcă se desfăcură niște pleoape; ușa se deschise și călugărița se strecură în cerdac, subțirică, în cațaveica-i de vulpe, privind c-un zâmbet încremenit pe fața-i fină la cuconița cea bălaie. Din toate părțile veneau bordeieni și se adunau în jurul săniei, cu căciulile în mână. Se desfăcu întăi din blănuri și se coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu fața-i smeadă plină de un zâmbet fericit. Pe urmă se dădu jos, trăgându-și încheieturile, boierul cel bătrân, gros și greoi, cu mustăți albe și sprâncene negre. Și sări la urmă ușurică, ajutată de brațele lui Avrămeanu, și subțirica cea balaie, cu căciuliță albă pe-o sprânceană, și c-o blăniță ca puful în jurul ochilor ș-a urechiușelor. Intrară în casă. Călugărița-i urmă plecată din șele și cuviincioasă. Oamenii stăteau în loc. Priviră întăi sania, și caii, și vizitiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
începu a râde. — Mi-i frig! mi-i frig! suspină ea. Să intrăm în casă... Apucă brațul lui Avrămeanu și-și lipi capul pe umărullui. —Ți-am făcut gustul... am venit să-ți vedem împărăția de la marginea lumii... - Și râdea subțirel. Să plecăm repede, repede... repede... departe!... unde-s flori... și cântece! Ah! cât sunt de fericită, Georges!... Grăbiră pașii; și boierul cel bătrân se silea să-i ajungă; părea puțin cam plictisit; zicea cu mustrare: —Rozino... Rozino... te observă oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fie mai bine!... Așa aș fugi și eu de iarnă, dac-aș putea... Da’ la urma urmei de ce să fug? acu m-am deprins cu dânsa... Eu cred, zise Niță, că boierul s-a dus numai pentru cuconița lui... Era subțirică și albă... eu n-am mai văzut așa fetiță... Ea l-a dus pe boier. N-ai văzut cum se uita la dânsa? ca la un odor! - Acu or fi grăind și ei, ș-or fi petrecând... În horn iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o mare mirare: „Ce-o mai fi vrând și ăsta cu limba lui păsărească?”. Numai atunci când îi vorbesc pe franțuzește am succes. Când îl invit - „Bubu, vien là” - îmi răspunde, dar în limba lui maternă: „Miau!” Dar un „miau” mai subțirel și mai pri- etenos. În rest, posibilitățile mele de comunicare eu acest domn-ca- valer sunt limitate. Singura atenție pe care mi-o acordă sunt privirile suspicioase, filtrate printre gene. Parcă ar întreba: „Dar tu de unde ai mai răsărit și de ce
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
însă fără ca domnul s-o mai audă. Nu a trecut prea mult timp și a apărut o mașină a Pompierilor. Oameni cu experi- ență, profesioniști, cei trei pompieri au cer- cetat copacul cu privirile și au ridicat scara. Un flăcăiandru subțirel și sprinten a ajuns în câteva clipe printre ramurile copacului, de unde a coborât, în doi timpi și trei mișcări, cu captura. - Poftiți, doamnă, pisica dumneavoas- tră. Să nu-i mai dați drumul din lesă... - Vă mulțumesc din toată inima
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
și doar observ, folosul meu e la fel de important. Așa s-a întâmplat să abordez câteva subiecte, pe care le-am și publicat în mai vechea carte: „Întâmplări la apa Corrèze”, „Băiatul cu motocicleta”, „Îndrăgostiții”. Henri e un bărbat înalt și subțirel, vioi și mereu în căuta- re de ocupații care să-i pună în mișcare mintea și organismul. E de câțiva ani pensionar, dar, fiind mereu activ, nu se plânge că nu are cu ce-și umple timpul; timpul nu-i
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
Iar dacă le admiram, nu se putea să nu cumpăr ceva. Dar cine era cel ce mă ducea în ispită? Era un tuareg. Da, un tuareg în carne și oase, îmbrăcat în hainele tradiționale. Ca la el acasă. Un bărbat subțirel, mai înalt decât mine, dar și vizibil mai tânăr, deosebit de volubil și plăcut. Părea că îi vad zâmbetul și prin fâșia de pânză care îi acoperea fruntea și partea de jos a feței. Lă- untrul lui se revărsa, senin și
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
absolut necesară societății moderne. Asociată ideii de libertate, ea nu putea fi cu adevărat aplicată în timpul comunismului. Abia de acum încolo există o șansă ca aceste principii, vechi de la Revoluția franceză, să capete realitate și în România. — Frumos grăiși și subțirel... Hai să mai luăm o bere și încă un rând de gustări! Cotidianul, 6 octombrie 2001 Cu Pastenague pe Champs-Elysées Era o după-amiază splendidă de început de toamnă. Mă plimbam cu Pastenague pe cea mai frumoasă „avenue” din lume (cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]