552 matches
-
cuprind dealurile înalte vestice (două șiruri între Valea Putnei și Valea Șușiței) depresiuni intradeluroase (transversal sau de-a lungul văilor Șușiței, Putnei și Milcovului, precum și la cumpăna apelor între bazinul Milcovului și Râmnei), dealurile înalte Măgura Odobeștilor - 966 m), glacisul subcarpatic, care face legătura între Dealurile Subcarpatice. Câmpia Șiretului Inferior și Câmpia Râmnicului, se înclină spre est până la altitudinea de 20 m , la confluenta Râmnicului Sărat cu Șiretul . Câmpia Șiretului reprezintă treaptă cea mai de jos de pe teritoriul județului și se
Județul Vrancea () [Corola-website/Science/296670_a_297999]
-
între Valea Putnei și Valea Șușiței) depresiuni intradeluroase (transversal sau de-a lungul văilor Șușiței, Putnei și Milcovului, precum și la cumpăna apelor între bazinul Milcovului și Râmnei), dealurile înalte Măgura Odobeștilor - 966 m), glacisul subcarpatic, care face legătura între Dealurile Subcarpatice. Câmpia Șiretului Inferior și Câmpia Râmnicului, se înclină spre est până la altitudinea de 20 m , la confluenta Râmnicului Sărat cu Șiretul . Câmpia Șiretului reprezintă treaptă cea mai de jos de pe teritoriul județului și se întinde între glacisul subcarpatic și răul
Județul Vrancea () [Corola-website/Science/296670_a_297999]
-
între Dealurile Subcarpatice. Câmpia Șiretului Inferior și Câmpia Râmnicului, se înclină spre est până la altitudinea de 20 m , la confluenta Râmnicului Sărat cu Șiretul . Câmpia Șiretului reprezintă treaptă cea mai de jos de pe teritoriul județului și se întinde între glacisul subcarpatic și răul Siret, cu suprafața înclinată de la vest la est și altitudinea cuprinsă între 20 m și 125 m. Câmpia înaltă situată între glacis și o linie ce trece pe la Mărășești, Vânători, Milcovul, Tătăranu, Râmniceni și la est de Ciorăsti
Județul Vrancea () [Corola-website/Science/296670_a_297999]
-
mai cunoscute sunt Cheile Tișitei, Cascadă Putnei, Râpă Roșie, Lacul Negru, Cheile Narujei, Căldările Zăbalei, Focul Viu de la Andreiașu, Dălhăuți, Lunca Șiretului. Terenurile agricole ale județului Vrancea se întind pe fâșia cuprinsă între malul drept al Șiretului și poalele dealurilor subcarpatice ale Munților Vrancei. Deși climă este corespunzătoare culturilor de câmp, măi propice este cultură vitei de vie (9,95% din podgoriile României) și producția de vinuri, Vrancea fiind cel mai mare județ viti - vinicol al țării, exportator în Europa, America
Județul Vrancea () [Corola-website/Science/296670_a_297999]
-
Reședința județului este municipiul Râmnicu Vâlcea. Din punct de vedere administrativ, județul Vâlcea este împărțit în 2 municipii, 9 orașe și 78 de comune. Prin așezarea sa geografică, județul Vâlcea beneficiază de aproape toate formele majore de relief: munți, dealuri subcarpatice, podiș și lunci cu aspect de câmpie, dispuse în trepte de la nord la sud, întregite de defileele ale Oltului și Lotrului, străjuite de munții Cozia, Căpățânii, Făgăraș, Lotru și Parâng. Aici între masivele de munți se află una din cele
Județul Vâlcea () [Corola-website/Science/296672_a_298001]
-
și pe locul 2 în clasamentul Regiunii Centru. Consiliul județean este compus din 34 de membri împărțiți astfel: Relieful colinar și de podiș deluros este prezent pe suprafața județului într-o proporție de 50%. Din cealaltă jumătate fac parte dealurile subcarpatice transilvănene și munții vulcanici Călimani - Gurghiu. Profilul topografic al reliefului apare sub forma unei curbe hipsografice ascendente cu relative echilibrări orizontale și salturi altimetrice pe sectoare având ca punct de minim Valea Mureșului din apropierea Ludușului cu o altitudine de 300
Județul Mureș () [Corola-website/Science/296665_a_297994]
-
având ca punct de minim Valea Mureșului din apropierea Ludușului cu o altitudine de 300 m și ca punct de maxim creasta Munților Călimani la 2100 m. Pe suprafața județului pot fi identificate următoarele unități de relief: Munții vulcanici Călimani-Gurghiu, Dealurile subcarpatice transilvănene ale Reghinului și Târnavei Mici, podișul Târnavelor și Câmpia colinară a Transilvaniei. Munții Călimani ocupă o arie de 2000 km² pe teritoriul județului. Sectorul aflat pe teritoriul județului Mureș este descris de vf. Pietrosu, vf. Răchitișu, vf. Bistricioru până la
Județul Mureș () [Corola-website/Science/296665_a_297994]
-
În acest sector valea Mureșului este îngustă, versanții fiind foarte apropiați, pe alocuri doar râul având spațiu pentru trecere. Din acest motiv stâncile de andezit care mărginesc defileul au fost străpunse de tuneluri pentru a permite construirea căii ferate. Dealurile subcarpatice transilvănene sunt formele de relief care fac trecerea de la zona muntoasă la Podișul Transilvaniei. Regiunile deluroase și depresionare din județul Mureș sunt: Depresiunea Vălenii de Mureș , Culoarul intercolinar al Reghinului (Dealurile Teleacului), Depresiunea Sovata-Praid, Dealurile Bichiș, Depresiunea Dămieni-Chibed-Solocna, Culmea Trei
Județul Mureș () [Corola-website/Science/296665_a_297994]
-
carst provenite din bara calcaroasă montană unde s-a făcut și captarea celor două izvoare la Runcu și Izvarna cu un debit de peste 100 litri/secundă fiecare. Ape freatice la adâncimi mici de circa 2-3 m se află în depresiunile subcarpatice și în luncile râurilor din zona de podiș folosită de locuitori prin captări în puțuri. Apele minerale apar la Săcelu în izvoare, folosite pentru băi. Clima este temperat-continentală moderată cu influențe mediteraneene. Datorită configurației reliefului, clima este diferențiată în funcție de treptele
Județul Gorj () [Corola-website/Science/296660_a_297989]
-
al Bistriței cu Siretul. Albia majoră al Bistriței este predominată în raza așezării, prin depozitele de prundișuri, constituind un adevărat rezervor pentru acumularea apelor freatice. Bacăul prezintă un avantaj și prin poziționarea sa în imediata apropiere cu linia de dislocație subcarpatică. Bacăul se află pe terase plane sau ușor înclinate cu o expoziție estică și sud-estică, în talazuri stabilizate, având un drenaj bun și o pânză freatică bogată. Luncile și terasele din apropiere sunt larg folosite pentru cultura de pomi fructiferi
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
nautice. Valea comună a celor două râuri are aspectul unui vast uluc depresionar cu orientare nord-sud, cu o deschidere laterală spre vest, spre valea Bistriței, și o îngustare spre sud, „poarta Siretului", suprapunându-se contactului dintre Colinele Tutovei și culmile subcarpatice Pietricica-Barboiu. Toate lacurile de acumulare din Bacău sunt considerate arii naturale protejate avifaunistice si sunt in custodia Centrului Regional de Ecologie Bacău prin situl Natura 2000. Climatul municipiului este unul temperat-continental accentuat, cu ierni reci, veri secetoase și călduroase, datorat
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
la jumătatea distanței dintre Ecuator și Polul Nord, în plină zonă temperată. Așezat la 18 km spre sud de lanțul Munților Carpați, în cuprinsul Podișului Getic, în Depresiunea Târgu Jiu - Câmpul Mare sau Depresiunea Olteană (una dintre cele mai întinse depresiuni subcarpatice intracolinare) la nord de confluența Amaradiei Pietroase cu Jiul, municipiul are o desfășurare de la nord la sud pe o lungime de aproximativ 13 km de-a lungul râului Jiu, de o parte și de alta, iar de la vest la est
Târgu Jiu () [Corola-website/Science/296945_a_298274]
-
amiralului regent Horthy s-a aliat cu Germania condusă de Adolf Hitler în anii 1930- cu speranța de a primi înapoi teritoriile pierdute în urma Primulului Război Mondial prin acceptarea Tratatului de la Trianon. Astfel, Ungaria a anexat sudul Slovaciei și Rutenia subcarpatică, iar apoi, după Dictatul de la Viena din 1940, Transilvania de Nord, iar in 1941 o parte din nordul Serbiei - Voivodina. Ungaria a intrat în Al Doilea Război Mondial alături de Germania împotriva U.R.S.S.. Adolf Hitler l-a înlocuit pe amiralul
Ungaria () [Corola-website/Science/297060_a_298389]
-
4,82% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Evoluția demografică a avut următoarea evoluție: Ocupația lor de bază era viticultura, agricultura, apicultura, sericicultura, creșterea animalelor, iar în veacul trecut și munca în industrie. Clima este temperat continentală, specifică dealurilor subcarpatice și caracterizata prin ierni blande și veri moderate calde, cu umiditate relativă suficientă. Orașul Urlați este situat într -o zonă cu climat temperat continental, caracterizat prin următoarele valori : Vâturile dominante bat din N, N-E și E. Zona în care
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
turișii aflați în tranzit. Orașul este o localitate în care conviețuirea este pașnică și stabilă, normală într-o comunitate liberă, neexistând tensiuni interetnice. Depresiunea Borsec s-a format în urma puternicelor mișcări tectonice de la sfârșitul Terțiarului. Inițial cu caracter de depresiune subcarpatică cu drenajul spre Transilvania, activitățile vulcanice din Neogen și Pleistocen au izolat-o transformând-o în sistem de lacuri. La sfârșit afluenții Bistricioarei prin activitatea erozivă au recucerit-o hidrografic. Fundamentul depresionar este din roci cristaline epizonale peste care s-
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
de Germania Nazistă, Franța, Regatul Unit și Italia), în ciuda mobilizării armatei cehoslovace de 1,2 milioane de soldați și a alianței militare franco-cehoslovace. Polonia a anexat regiunea Transolza din jurul orașului Český Těšín. Ungaria a obținut părți din Slovacia și Rutenia Subcarpatică prin Primul Arbitraj de la Viena, din noiembrie 1938. Restul Slovaciei și a Ruteniei Subcarpaticce au căpătat o autonomie mai largă, statul primind denumirea de „Ceho-Slovacia”. După ce Germania Nazistă a amenințat cu anexarea unei părți din Slovacia, permițând anexarea restului regiunilor
Cehia () [Corola-website/Science/297179_a_298508]
-
fost ocupat de Germania, care l-a transformat în așa-numitul Protectorat al Boemiei și Moraviei. Protectoratul a fost declarat parte a celui de al Treilea Reich, iar președintele și primul ministru au fost subordonați "Reichsprotektorului" („protector imperial”) german. Rutenia Subcarpatică și-a declarat independența, sub numele de „Republica Carpato-Ucrainei”, la 15 martie 1939, dar a fost invadată de Ungaria în aceeași zi și anexată, oficial, a doua zi. Circa 345.000 de cetățeni cehoslovaci, inclusiv 277.000 de evrei, au
Cehia () [Corola-website/Science/297179_a_298508]
-
avut loc și câteva masacre. Singurii germani neexpulzați au fost cei circa 250.000 care activaseră în rezistența antinazistă sau care erau considerați de importanță economică, deși mulți dintre ei au emigrat ulterior. După un referendum organizat de sovietici, Rutenia Subcarpatică nu a mai fost readusă în granițele Cehoslovaciei, și a rămas ca parte din RSS Ucraineană, sub numele de Regiunea Transcarpatia, în 1946. Cehoslovacia a încercat să joace rol de „punte” între Occident și Est. Partidul Comunist din Cehoslovacia a
Cehia () [Corola-website/Science/297179_a_298508]
-
egale, în care relieful uneia pare să se oglindească în cealaltă. Nordul Olteniei este muntos, fiind prezente aici două masive: Parâng (la est de râul Jiu) și Retezat-Godeanu (la vest de râul Jiu). La sud de Carpați se află zona subcarpatică, reprezentată printr-un șir de dealuri (Dealul Bran, Măgura Slătioarei, Dealurile Gorjului, Dealul Bârzei) și depresiuni (Novaci, Tismana, Târgu Jiu). În nord-vest se află Podișul Mehedinți, dealurile Coșuștei și depresiunea Severin. La sud de Subcarpați se află Podișul Getic, acesta
Oltenia () [Corola-website/Science/296690_a_298019]
-
denumirea de Chilia-Militari, dezvoltându-se pe baza aspectului târziu al Laten-ului dacic, sub influența română și sarmatica. Operațiunile de evacuare întreprinse de Aelius Catus și Plautius Silvanus Aelianus au afectat zona de câmpie, iar populația dacica a coborât din zona subcarpatica și de dealuri, umplând golul demografic. S-au descoperit 120 de așezări de tip Chilia-Militari, situate în zone de dealuri și de câmpie, în apropierea surselor de apă. Nu s-au găsit așezări fortificate. Cimitirele erau plane, iar ca riț
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
m, într-un bazin intramontan străjuit de culmile Pietricica (590 m) la sud-est, Cozla (679 m) la nord, Cernegura (852 m) la sud-vest, Cârloman (617 m) la nord-vest și Bâtca Doamnei (462 m) la sud-vest și, parțial extramontan în zona subcarpatică spre est, pe o parte dintre terasele Bistriței și din Depresiunea Cracău-Bistrița. În onoarea acestui oraș, numele lui a fost atribuit asteroidului cu indicativul 100897 de către Alfredo Caronia (care actual trăiește în Piatra Neamț), atunci când asteroidul a fost descoperit la San
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
xerofite de stepă ilustrate de 28 de specii specifice acesteia. Dealurile Pietricica (530 m), Cozla (679 m), Cârloman (617 m) și Cernegura (852 m) străjuiesc orașul Piatra Neamț la est, nord și respectiv sud, reprezentând - cu excepția Pietricicăi care reprezintă un deal subcarpatic - ultima treaptă a Carpaților Orientali la zona de contact cu Subcarpații Moldovei. În partea de nord a orașului se ridică dealul Cozla, cu altitudini de în punctul numit „Trei Coline” și în punctul „Trei Căldări” (aproape de satul Gârcina). Muntele Cozla
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
sfârșit, bogăția și varietatea descoperirilor mobile atestă, pe de o parte, importanța ocupațiilor productive și a comerțului care, aici, aproape de gură Șiretului, constituia o activitate de prim ordin și lega cetățile grecești din Dobrogea cu celelalte cetăți dacice din zona subcarpatica a Moldovei, iar, pe de altă parte, atestă rolul de important centru local - davă - economic, social, administrativ și politic — militar. Varietatea descoperirilor este deosebită. Sunt atestate, că peste tot, arme și unelte de fier, produse ale metalurgiei dacice și în
Piroboridava () [Corola-website/Science/319848_a_321177]
-
în Slovacia. În Boemia, el a supravegheat construcția a unsprezece biserici și două capele. De asemenea, el a publicat cărțile esențiale ale slujbelor bisericii care erau traduse în limba cehă. El a oferit sprijinul său acelora din Slovacia și Rusia Subcarpatică care atunci erau în componența Cehoslovaciei, și care doreau să se reîntoarcă la credința lor tradițională ortodoxă din unire. În acest fel, în perioada interbelică, Episcopul Gorazd a construit mica Biserică a Cehiei care în timpul celui de Al Doilea Război
Biserica Ortodoxă Cehă și Slovacă () [Corola-website/Science/319839_a_321168]
-
în 1914 au avut loc în acest pas lupte între armatele țariste și cele austro-ungare. În Războiul Polono-Ucrainean (1918-1919) dintre forțele Poloniei și cele ale Republicii Populare a Ucrainei Occidentale pentru controlul Galiției Răsăritene, trupele ucrainene au trecut în Rutenia subcarpatică prin . Trecătoarea și-a păstrat importanța și în al doilea război mondial. La 19 septembrie 1939, Brigada 10 Cavalerie Motorizată a Poloniei (condusă de colonelul Stanisław Maczek, cu un efectiv de aproximativ 1.500 soldați și mai multe tancuri), care
Pasul Iablonița () [Corola-website/Science/319191_a_320520]