2,299 matches
-
între rezervele serice intravasculare și cele extravasculare. O proprietate biologică importantă a IgG este capacitatea sa unică de a traversa placenta, asigurând protecția fătului care este transferată și nou-născutului. Pe baza determinanților antigenici unici IgG a fost încadrată în patru subclase. Proporția în care se întâlnesc aceste subclase este: IgG1, 60-70%; IgG2 , 14-20%; IgG3 , 3-8% și IgG4, 2-6%. IgG1, IgG2 și IgG4 au fiecare în parte, o greutate moleculară de aproximativ 150 kDa, pe când IgG3 are o greutate moleculară de 160
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
O proprietate biologică importantă a IgG este capacitatea sa unică de a traversa placenta, asigurând protecția fătului care este transferată și nou-născutului. Pe baza determinanților antigenici unici IgG a fost încadrată în patru subclase. Proporția în care se întâlnesc aceste subclase este: IgG1, 60-70%; IgG2 , 14-20%; IgG3 , 3-8% și IgG4, 2-6%. IgG1, IgG2 și IgG4 au fiecare în parte, o greutate moleculară de aproximativ 150 kDa, pe când IgG3 are o greutate moleculară de 160 kDa, deoarece regiunea balama conține în plus
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
IgG4 servesc spre a escava antigenul, prevenind ca anticorpii IgE legați la mastocite să fie cross-lincați de antigen, blocând astfel reacțiile de hipersensibilitate mediate de IgE, la persoanele care au fost supuse imunoterapiei. Alte diferențe importante, structurale și biologice dintre subclasele de IgG umane se referă la legarea receptorului Fc și la situsurile de legare pe domeniile regiunii constante pentru factorii reumatoizi, componentele complementului și proteine bacteriene A și G. IgM umană este o imunoglobulină pentamerică, cu o greutate moleculară de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
structură complexă multiseg-mentară VH-D-JH-CH, care reprezintă în sine gena funcțională în dirijarea sintezei unei catene imunoglobulinice de tip H, adică cistronul imunoglobulinic pentru catena grea. Segmentul genic C H deține informația genetică ce conferă moleculei imunoglobulinice specificitatea de clasă și subclasă. Asamblarea, ca proces teleonomic care are ca finalitate construirea unei gene funcționale în dirijarea sintezei Ig, implică pentru fiecare celulă B indusă de antigen spre diferențiere, două evenimente distincte de translocație de segmente genice, unul în care un segment VH
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
catena γ, iar pierderea domeniului Cµ3 a generat catena α. Se admite că asemenea evenimente au fost ușor de realizat prin crossing-over inegal. Se pare că prin duplicația în tandem a catenei µ a fost generată catena ε. Numărul de subclase ale Ig G este variabil la diferitele specii analizate: patru la om, două la cobai și bovine și aparent una la iepure. Aceasta arată că numărul genelor pentru catena γ a fluctuat rapid, în cursul evoluției. Omologiile secvenței catenelor k
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cromozomală au condus la poziționarea actuală a genelor pentru catenele H și L, care nu se află în sintenie (în același cromozom). Nici polimorfismul genetic al catenei L (sistemul Km) nu este lincat cu acela al catenei H (sistemul Gm). Subclasele de imunoglobuline par a reprezenta „experimente curente” în evoluția acestor molecule, suportul pentru o asemenea afirmație fiind adus de datele cu privire la evoluția subclaselor catenei γ, la bovine. Cele mai multe dintre alelele descoperite au avantaj selectiv neutral. Esențial este că nu s-
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
polimorfismul genetic al catenei L (sistemul Km) nu este lincat cu acela al catenei H (sistemul Gm). Subclasele de imunoglobuline par a reprezenta „experimente curente” în evoluția acestor molecule, suportul pentru o asemenea afirmație fiind adus de datele cu privire la evoluția subclaselor catenei γ, la bovine. Cele mai multe dintre alelele descoperite au avantaj selectiv neutral. Esențial este că nu s-a pierdut capacitatea de a sintetiza clase de imuoglobuline cu valoare adaptativă. În privința alotipurilor catenei grele umane, M. J. Hobart (1975) afirmă că
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
se analizează proteinele de mielom, dar trebuie totodată să se facă corelații numai după ce un număr de proteine ale fiecărui tip Gm vor fi secvențiate, deoarece proteinele individuale pot avea mutații punctiforme unice și nereprezentative. Atât markerii alotipici cât și subclasele catenei γ reprezintă consecința unor evenimente evolutive relativ recente și, în consecință, majoritatea markerilor individuali Gm se limitează la o subclasă, pe când alții, precum Gm1- sunt exprimați pe toate moleculele γ2 și γ3. Aceasta înseamnă că γ1, γ2 și γ3
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Gm vor fi secvențiate, deoarece proteinele individuale pot avea mutații punctiforme unice și nereprezentative. Atât markerii alotipici cât și subclasele catenei γ reprezintă consecința unor evenimente evolutive relativ recente și, în consecință, majoritatea markerilor individuali Gm se limitează la o subclasă, pe când alții, precum Gm1- sunt exprimați pe toate moleculele γ2 și γ3. Aceasta înseamnă că γ1, γ2 și γ3 sunt duplicate în tandem, dar la γ1 a apărut o mutantă Gm1 care o face să devină o alelă distinctă de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de fapt unul și același marker, și vor fi înlocuiți de alți noi markeri. Toate acestea arată cât de dificilă este analiza și înțelegerea aspectelor genetice ale genezei markerilor imunologici, așa cum justificat declarase Hobart, în anul 1975. Markerii genetici ai subclasei IgA2 sunt desemnați markeri Am. Alterările structurale ale catenei grele se găsesc în forme rare de mielom, în care limfocitele secretă imunoglobuline incomplete, lipsite de catene ușoare. Celulele maligne sunt asemănătoare celulelor din cazurile de limfom. Cele mai multe cazuri au la
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
variante antigenice, ce corespunde secvenței primilor circa 100 aminoacizi de la capătul C-terminal, iar secvența variabilă cuprinde aproximativ 400 aminoacizi de la capătul N-terminal. Pe baza omologiei secvenței C-terminale, într-o populație de T. brucei pot fi recunoscute două subclase de VSG. Omologia C -terminală este evidentă chiar și între VSG de la diferite serodeme. Din această cauză, dar în mod special datorită existenței unor situsuri de glicozilare constantă ale regiunii C-terminale a VSG, anticorpii specifici față de diferite VSG purificate
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
screeningul pacienților cu ciroză devine cost-eficient într-o populație care are o incidență anuală a CHC > 1,5%/an [19, 29]. Riscul dezvoltării CHC depinde de gradul de severitate al cirozei, ceea ce a impus individualizarea unor markeri surogat, care identifică subclase cu risc crescut: gradul hipertensiunii portale și al trombocitopeniei [30], precum și pacienții care necesită montarea de TIPS [31]. Cercetările derivate din studiul HALT-C au identificat factorii predictivi în analiză univariată pentru riscul de dezvoltare a carcinomului hepatocelular în infecția cronică
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92139_a_92634]
-
indiferent de stadiul evoluției lor naturale;nu există corelații între dimensiunile tumorale și nivelul AFP;există o variabilitate apreciabilă a concentrației AFP în funcție de vârstă și sex (valori mai crescute la pacienții tineri și bărbați, față de vârstnici și femei);există o subclasă de CHC care prezintă „semnătura moleculară a agresivității histologice” (tumori care exprimă molecula de adeziune a celulelor epiteliale: Ep-CAM) și care au într-adevăr nivele crescute de AFP [66, 67]. tumorile de dimensiuni mici produc rar concentrații crescute de AFP
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92139_a_92634]
-
În concluzie, invazia vasculară, deși este un important factor de prognostic negativ, nu contraindică absolut intervenția chirurgicală [33]. DIMENSIUNEA TUMORII Deși penultima ediție (a VI-a) a stadializării TNM utiliza dimensiunea tumorii ca și factor prognostic important pentru a diferenția subclasele T, s-a constatat că aceste date erau preluate din studii care nu deosebeau CCI de carcinomul hepatocelular și nici nu reușeau să aprecieze efectul specific al dimensiunii tumorii ca factor prognostic față de restul factorilor prognostici [4]. Tot studiul lui
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Bogdan Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/92163_a_92658]
-
cu hepatopatie VHB concomitentă prezența CD 24 se asociază cu risc crescut de recurență tumorală precoce [16]. Supraexpresia AURKB-Sv2 (aurora B kinaza) se asociază cu recurențe agresive [17]. Markeri tisulari propuși dar care necesită confirmare prin studii suplimentare sunt EpCAM, subclasele de proliferare G3, miR-26a, SP1 și PPARs (peroxisome proliferator-activated receptor). Între evaluările imagistice preoperatorii, tomografia computerizată cu emisie de pozitroni (PET) este utilă în stabilirea prognosticului. Pot fi utilizați ca radionuclizi fluorodeoxiglucoza (FDG) sau 11C-acetatul. Astfel pacienții cu tumori avansate
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Cristian Balahura () [Corola-publishinghouse/Science/92140_a_92635]
-
direct (limfocitele „T”) sau fabrică împotriva lui anticorpi specifici (limfocitele „B”). Diferența dintre un limfocit „T” sau „B”, precum și dintre clonele limfocitare, se află la nivelul membranelor acestora. Celula „T” prezintă markeri de suprafață ce funcționează ca receptori, permițând diferențierea subclaselor de limfocite „T” și receptori: celulele „T” au ca receptor un antigen specific care funcționează ca situs pentru recunoașterea antigenelor. Celula „B” prezintă markeri de suprafață - un tip special de imunoglobulină (imunoglobulină M monomerică), ce funcționează ca situs pentru recunoașterea
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
a unei imunoglobuline A poate fi α2k2 α2λ2. Cele două tipuri ușoare de lanțuri și cele cinci de lanțuri grele diferă între ele prin structura primară a aminoacizilor. În funcție de structura lanțurilor „H” și „L”, imunoglobulinele se împart în clase și subclase (definite de structura lanțului „H”), în tipuri și subtipuri (definite de structura lanțului „L”) și în grupe și subgrupe (definite de structura regimurilor variabile din lanțurile „H” și „L”). Atât lanțurile „H” cât și cele „L” au în structura lor
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
L” au în structura lor două feluri de regiuni: unele variabiale (V) și altele constante (C), în privința secvenței aminoacizilor ce le compun. 1.3 Heterogenitatea imunoglobulinelor • O primă cauză a heterogenității imunoglobulinelor o constituie specificitatea izotopică - determinată de existența claselor, subclaselor tipurilor amintite mai sus. Astfel, fiecare individ aparținând speciei umane posedă cinci clase de imunoglobuline, la rândul lor, fiecare din clase prezintă două forme, după cum în compoziția lor intră lanțul „L” de tip Kappa sau Lambda. Se poate calcula că
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
Imunoglobulinele G sunt sintetizate de plasmocitele din măduva hematoformatoare. Lanțurile „L” și „H” sunt unite printr-o singură legătură disulfidică (ca la toate clasele de imunoglobuline), dar numărul de legături disulfidice între cele două lanțuri „H” variază la om în funcție de subclasa respectivă. La iepure, imunoglobulina are o singură legătură disulfidică între lanțurile grele. Această imunoglobulină cuprinde patru subclase cu o structură antigenică distinctă a lanțului „H”: imunoglobulina G1 (70%); imunoglobulina G2 (16%); imunoglobulina G3 (10%); imunoglobulina G4 (4%). Legăturile sulfidice sunt
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
singură legătură disulfidică (ca la toate clasele de imunoglobuline), dar numărul de legături disulfidice între cele două lanțuri „H” variază la om în funcție de subclasa respectivă. La iepure, imunoglobulina are o singură legătură disulfidică între lanțurile grele. Această imunoglobulină cuprinde patru subclase cu o structură antigenică distinctă a lanțului „H”: imunoglobulina G1 (70%); imunoglobulina G2 (16%); imunoglobulina G3 (10%); imunoglobulina G4 (4%). Legăturile sulfidice sunt concentrate în regiunea „balama”, flexibilă și susceptibilă la proteoliză. Anticorpii de tip imunoglobuline G apar în timpul răspunsului
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
unite între ele prin punți disulfidice mediate de lanțul polipeptidic „J” („J”=legare) - lanț care se caracterizează printr-o greutate moleculară de 20 000 daltoni, având 10-12 resturi de cisteină în moleculă. Din punct de vedere antigenic sunt caracterizate două subclase de imunoglobuline A: -Imunoglobulina A1 reprezintă 80%; - Imunoglobulina A2 reprezintă 20% - la care lanțurile ușoare sunt dimerizate prin legături disulfidice și unite de lanțurile grele prin punți de hidrogen. • Imunoglobulina A secretoare - se găsește sub formă dimerică, cu o constantă
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
două cazuri distincte de imunoglobuline la același bolnav. În funcție de imunoglobulina secretată de plasmocitele transformate maligne se descriu următoarele tipuri de mieloame: • Mielom multiplu cu imunoglobulină „G” - cu frecvență de 5059% - în această grupă s-a stabilit și o repartiție pe subclase; • Mielom multiplu cu imunoglobulină „A” - cu frecvență de 2025% • Mielom multiplu cu imunoglobulină „D” - cu frecvență de 12% • Mielom multiplu cu imunoglobulină „E” și imunoglobulină „M” - cu frecvență foarte redusă, după unii autori excepțională; • Mielom multiplu cu lanțuri ușoare (Bence-Jones
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
fuzionează complet dând o singură cameră uterină. Embrionul chiropterelor rămâne în uter până la completa lui dezvoltare și ca atare, chiropterele f f fac parte din grupa mamiferelor celor mai e evoluate, Eutheria. 1.3. Încadrare sistematică Clasa MAMMALIA (Linné, 1758) Subclasa THERIA (Parker și Haswell, 1897) Infraclasa EUTHERIA (Gill, 1872) Ordinul CHIROPTERA (Blumenbach, 1779) 1.3.1. F Familia RHINOLOPHIDAE (Bell, 1836) Aparține ordinului Chiroptera, supraordinul M Microchiroptera ce cuprinde un singur gen, R Rhinolophus cu 66 de specii, dintre care
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
decarboxilation) și entitățile au o evoluție histologică progresivă specifică de la hiperplazie care este posibil un proces multicentric către adenom și uneori către carcinom (20). Sindroamele de neoplazie endocrină multiplă sunt clasificate în: - MEN tip 1 - MEN tip 2 cu doua subclase: MEN 2A, MEN 2B. MEN 1 se caracterizează prin asocierea hiperplaziei paratiroidiene, tumorilor endocrine pancreatice și adenoamelor hipofizare. Anomalia genetică a fost localizată în regiunea 11q13 a brațului lung al cromozomului 11. Un procent important de pacienți cu MEN 1
Tratat de diabet Paulescu by Rucsandra Dănciulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92223_a_92718]
-
de CHC la purtătorii homozigoți ai genotipului Lys/Lys a polimorfismului Exo1 K589E (OR 2,15), mai exprimat la bărbați (OR 2,67) și pacienții cu boala hepatică nevirală (OR 3,14) [88]. Interacțiunea genă-genă Mutațiile mai multor polimorfisme identifica subclase de risc. Astfel, combinația a doua polimorfisme ale caii BER: XRCC1 280Arg și hOGG1-326Cys creștere semnificativ riscul de CHC [60]. Polimorfismele caii BER (OGG1, XRCC1), NER (ERCC5) și NHEJ (XRCC4) se asociază cu durata supraviețuirii într-o relație doză-efect sugerând
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]