3,238 matches
-
doar pervertește filozofia; ea o suprimă în favoarea unei discipline noi: psihologia pozitivă sau științifică. În ceea ce privește psihologia, filozofia și-o asuma în măsura în care psukhę înseamnă suflet, subiectivitate, iar logos, o cunoaștere referitoare la aceasta. Psihologie este definiția filozofiei. Negarea radicală, ontologică a subiectivității se produce la începutul secolului XX odată cu instituirea behaviorismului, al cărui caracter contradictoriu a fost arătat. Odată eliminată conștiința, rămâne să i se găsească acestei științe un nou obiect: acesta va fi comportamentul, care implică totuși obiectivarea în el a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
produce la începutul secolului XX odată cu instituirea behaviorismului, al cărui caracter contradictoriu a fost arătat. Odată eliminată conștiința, rămâne să i se găsească acestei științe un nou obiect: acesta va fi comportamentul, care implică totuși obiectivarea în el a unei subiectivități transcendentale, singura capabilă să îi confere "sensul" său. Iată de ce psihologia științifică nu își atinge cu-adevărat scopul decât contestând specificitatea și autonomia comportamentului uman, interpretându-l ca o simplă aparență, ca fenomen sau rezultat al unui proces în sine
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
științifică nu își atinge cu-adevărat scopul decât contestând specificitatea și autonomia comportamentului uman, interpretându-l ca o simplă aparență, ca fenomen sau rezultat al unui proces în sine biologic. Cu această pretenție de a produce o explicație exhaustivă a subiectivității plecând de la biologie, psihologia "științifică" își dezvăluie supoziția în ultimă instanță materialistă, se autodistruge ca disciplină autonomă pentru a da dreptul la cuvânt unei științe a naturii. Astfel ea împinge până la extrem alienarea omului, explicând tot ceea ce este uman în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ci doar, pornind, dimpotrivă, de la acesta din urmă și astfel afirmându-l și presupunându-l așa cum se afirmă, se presupune și se cunoaște el însuși, putem să constatăm corelarea lor aceasta nefăcând de altfel să intervină în sine decât reprezentarea subiectivității în psihismul uman și niciodată subiectivitatea însăși, care se retrage și se reține în Noaptea inextatică a imanenței sale pure. Nu este posibil a obține pornind de la biologic nici cea mai neînsemnată cunoștință privind subiectivul ca atare iată ce trebuie
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
din urmă și astfel afirmându-l și presupunându-l așa cum se afirmă, se presupune și se cunoaște el însuși, putem să constatăm corelarea lor aceasta nefăcând de altfel să intervină în sine decât reprezentarea subiectivității în psihismul uman și niciodată subiectivitatea însăși, care se retrage și se reține în Noaptea inextatică a imanenței sale pure. Nu este posibil a obține pornind de la biologic nici cea mai neînsemnată cunoștință privind subiectivul ca atare iată ce trebuie să recunoască orice gândire (fie ea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
punând-o în joc nu ar putea să se lipsească de un fundament transcendental, care constă în intersubiectivitatea aflată la temelia oricărui fenomen social, de orice fel. Pe de o parte, conținutul acestei intersubiectivități nu este altul decât acela al subiectivităților care intră în raport, astfel încât legile sale, legile societății, nu sunt diferite de cele ale indivizilor care o alcătuiesc. Pe de altă parte, această intersubiectivitate trebuie gândită pentru ea însăși, și aceasta nu doar ca un rezultat sau o stare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a fost opera unui mare filozof, sociologul francez Tarde, care, prin intermediul unei elucidări a fenomenului crucial al imitării, a știut să privească mai în profunzime, până la acest proces transcendental al auto-constituirii oricărei intersubiectivități concrete. Însă îndepărtarea de către proiectul galilean a subiectivității transcendentale este în mod identic îndepărtarea intersubiectivității. Sociologia științifică trebuie așadar, ca și psihologia cu același atribut, să-și dea un alt obiect: vor fi și aici, substituindu-se esenței subiective, "comportamente" sau "fenomene" reduse la faptul de a-fi-date în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
substituindu-se esenței subiective, "comportamente" sau "fenomene" reduse la faptul de a-fi-date în obiectivitatea societății comportamente sau fenomene care nu mai sunt individuale, ci sociale. În măsura în care asemenea comportamente trebuie să facă abstracție de intersubiectivitate așa cum comportamentele psihologiei făceau abstracție de subiectivitate, ele au nevoie să subziste prin ele însele, iar nu prin această subiectivitate fără de care ele nu au totuși nici conținut, nici sens. Ipostaza societății și a proceselor sociale împreună cu, drept corelat, cea a legilor sociologice autonome, independente de legile
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
obiectivitatea societății comportamente sau fenomene care nu mai sunt individuale, ci sociale. În măsura în care asemenea comportamente trebuie să facă abstracție de intersubiectivitate așa cum comportamentele psihologiei făceau abstracție de subiectivitate, ele au nevoie să subziste prin ele însele, iar nu prin această subiectivitate fără de care ele nu au totuși nici conținut, nici sens. Ipostaza societății și a proceselor sociale împreună cu, drept corelat, cea a legilor sociologice autonome, independente de legile subiectivității individuale și, chiar mai mult, impunându-se acestora aceasta a fost afirmația
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ele au nevoie să subziste prin ele însele, iar nu prin această subiectivitate fără de care ele nu au totuși nici conținut, nici sens. Ipostaza societății și a proceselor sociale împreună cu, drept corelat, cea a legilor sociologice autonome, independente de legile subiectivității individuale și, chiar mai mult, impunându-se acestora aceasta a fost afirmația decisivă formulată de Durkheim, singura capabilă de fapt să fondeze o sociologie obiectivistă și ca atare științifică. Absurditatea potrivit căreia "viața acestei societăți urmează legi opuse legilor care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ce fel această sociologie obiectivistă cu ambiție științifică se însoțește, în marxismul devenit leninism, de o ideologie politică și în același timp de o etică îndoielnică. Deoarece relația Societate / Individ (care sunt în realitate un Același, care au aceeași substanță subiectivitate, intersubiectivitate, parxis în așa fel încât și legile lor sunt aceleași) este percepută ca o relație externă de cauzalitate între două entități separate dintre care prima devine cauza, iar cea de-a doua efectul, atunci individul nu mai are, pentru
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cere expulzarea culturii din locul prevăzut pentru dezvoltarea sa și, astfel, distrugerea pur și simplu a unei Universități destinate culturii. Acestor trei consecințe deja amintite li se adaugă o a patra, care le conferă "democrațiilor" moderne fizionomia lor proprie. Eliminarea subiectivității transcendentale de către proiectul galilean nu este niciodată completă, viața continuă, însă, spuneam noi, sub formele sale cele mai fruste: instinctele elementare se înfăptuiesc de la sine, fără vreo referire la un model de cultură, la o sensibilitate mai exigentă, forță sub
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
proprietățile sale sensibile și subiective tot ceea ce comporta o referire la viață. Astfel, negarea acesteia, adică, la urma urmelor, autonegarea sa căpăta înfățișarea unei dezvoltări pozitive, cea a cunoașterii și a științei. Mascată de prestigiul rigorii, scoaterea din joc a subiectivității sfârșește prin a duce la devastarea planetei de către natura aservită tehnicii și, atunci când aceasta este aplicată cunoașterii omului însuși, ca în noile "științe umane", la distrugerea pur și simplu a umanității sale. Prin faptul de a fi fost îndepărtată din
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
caracterul său "materialist" și barbar. Cu toate acestea, orice societate, în măsura în care se întemeiază pe o intersubiectivitate, nu posedă doar această bază constituită de modalitățile elementare de satisfacere a nevoii, ci implică o punere în raport constantă și mereu activă a subiectivităților care o alcătuiesc. Această interacțiune esențială, care-și află posibilitatea în repetare și în contemporaneitatea care rezultă din aceasta, nu intervine mai întâi ca mod deliberat al transmiterii cunoașterii în formele nobile ale culturii, ci se manifestă spontan, prin intermediul fenomenelor
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
privat. O bună parte a complexității culturale și conceptuale a modului în care viața umană este organizată în prezent rezultă din dihotomia dintre sfera privată și cea publică și caracterizarea sexuală primordială a celor două sfere de activitate. Dificultatea despărțirii subiectivității femeilor de sfera privată - chiar la nivel conceptual - se explică prin numeroasele referiri amestecate și încrucișate ale sferei private cu trupul, pasiunile, natura. (Moira Gatens, 2001, p. 180) Public este ceea ce are legătură cu binele comun, cu oamenii abordați în cadrul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
În comparație cu o astfel de autoîncredințare genialoidă, de sugestie nietzscheană, un Proust, un Kafka, un Borges par niște infirmi! Tip extrovertit, autorul Animalelor bolnave respinge cu aplomb jurnalul: "pentru jurnal am un profund dispreț". Puseurile d-sale voluntariste doresc a transcende subiectivitatea, a se proiecta în universal: "N-am scris niciodată (jurnal), nu mi se par atît de importante și esențiale senzațiile mele cotidiene". Jurnalele lui Kierkegaard și Kafka ar arăta "o insuficiență creativă". Pornirea antidiaristică a prozatorului nostru acceptă doar două
Cum scriu autorii români? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7849_a_9174]
-
de statistici pentru fiecare jucător. Opta colectează peste 250 de categorii statistice și aproape 2.000 de date pe fiecare meci analizat, însă are și o gamă de instrumente care ajută identificarea și filtrarea jucătorilor. Întotdeauna există un element de subiectivitate în alegerea unui grup de jucători, dar prin utilizarea acestor date ce analizează evoluțiile recente ale jucătorilor, echipa pe care am selectat-o ar trebui să fie cea mai eficientă", a explicat Duncan Alexander, directorul sucursalei din Marea Britanie a Opta
CUPA MONDIALĂ 2014: Cum ar trebui să arate DREAM TEAM-ul by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/74134_a_75459]
-
oară! E de presupus că, inițial, Faulkner intenționa să scrie un roman apăsat parabolic, mai apropiat de poezie decît de proza. Or, poezia nu e preocupată nici de verosimil, nici de motivarea psihologică a comportamentului personajelor. Poezia reprezintă, firește, triumful subiectivității. Probabil că românul ar fi avut de câștigat dacă ar fi început direct cu capitolul al doilea. Ar fi fost suficientă o scurtă punere în temă, reducând spumoasele dialoguri la câteva fraze descriptive. Structura cărții ne îndreptățește să credem că
Primul Faulkner (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6859_a_8184]
-
fie simțită ca supărătoare: un abuz față de obișnuințele noastre, o deviere față de ceea ce considerăm a fi proprietatea termenului. Calcurile semantice au această caracteristică: sunt supărătoare pentru unii (între care mă număr, deocamdată, în cazul lui expertiză; dar fiind conștientă de subiectivitatea acestei atitudini), firești pentru alții; cu mari șanse ca supărarea celor dintâi să treacă odată ce se obișnuiesc cu inovația. De altfel, un pas hotărâtor a fost făcut: dacă Noul dicționar universal (NDU, 2006) nu acceptă noul sens, Dicționarul explicativ ilustrat
Expertiză by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6868_a_8193]
-
pomeniți-mă la sărbătorile voastre, / la mesele voastre de bucurie și de tristețe, / în clipele voastre cele mai intime / așa cum de peste optzeci de ani de viață / moașa Ileana pomenește numele tuturor morților noștri / la zilele mari ale anului". Precedate de subiectivități absolute, demiurgice: „În puritatea ta armonioasă și aspră / regăsesc uriașa putere / a celui ce poate trezi o nouă credință / peste deruta popoarelor / înspăimîntate de prea multă materie (...) Setea mea de iubire adevărată / poate oricînd întemeia / o nouă Împărăție în lume
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
tuturor. Spre deosebire de Cronică de familie, megaromanul cu un narator omniscient, în Proprietatea și posesiunea perspectivele apar și dispar prin discursul auto-centrat al unuia dintre personaje. Se întâmplă că acesta e un bun observator și totodată un spirit reflexiv; astfel că subiectivitatea lui, inerentă, nu acoperă datele caracterologice și comportamentale ale celorlalți. Erasmus Ionescu este al doilea personaj memorabil al acestui roman, al cronicii în care toți trăiesc, dar pe care numai el o scrie. Și cu implicare în evenimente, și cu
O vară de neuitat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7931_a_9256]
-
nimicnicia "exercițiilor" sale, sub motivul că actul critic nu poate fi în totul obiectiv, prin urmare nu poate (și nu trebuie) să acceadă la metodologii și verdicte irevocabile. O critică, în fond, minuțioasă, sistematică, filologică și consolidată filosofic, își revendică subiectivitatea, empatia, orizontul "senzorial și emoțional" - "creația". Căci despre neîncrederea în critică nici nu poate fi vorba, atâta vreme cât ea, critica, reprezintă o consecință a existenței literaturii. "Trăim într-un secol al criticii..." , răsună mândru glasul debutantului. Alături de impresionismul critic (facem critică
Marian Papahagi, critic literar by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7970_a_9295]
-
critic și cititor, Marian Papahagi se pronunță special și în pretextul cărții Eros și utopie, inspirat acum de Luigi Pareyson. Asemenea, "discursul asupra metodei" continuă, aici, în acord cu Jean Starobinski, anume e obligatoriu un echilibru între rigoarea metodologică și subiectivitatea ontologică. Dar, cu tot partizanatul ei, critica deschide "cele mai largi orizonturi", care nu sunt deloc incompatibile cu precizia metodologică, atâta timp cât această exactitudine înseamnă tocmai condiția estetică a criticii. În definitiv, critica pentru care pledează Marian Papahagi, odată cu maeștrii săi
Marian Papahagi, critic literar by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7970_a_9295]
-
lacună îndeobște recunoscută, la filozofi lucrurile sunt mai delicate. Căci, lipsindu-le o sensibilitate aptă a le stîrni emoții estetice, filozofii se refugiază tocmai în spatele ordinii conceptuale. Jargonul devine o platoșă ermetică, înzestrată cu două virtuți salvatoare: mai întîi, blochează subiectivitatea gînditorului, care, dacă ar fi lăsată să iasă la iveală, ar fi considerată un semn rușinos de dezbrăcare în public, apoi întreține iluzia unei superiorități descriptive. În felul acesta, jargonul cade victima unei exagerări împinse pînă la caricatură, mai toate
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
coeur a ses raisons que la raison ne connaît point". Așa stând lucrurile, devine limpede că opțiunile lui Constantin Abăluță nu pot fi contestate sau măcar discutate precum cele ale criticilor de profesie. Chiar dacă sau pentru că sunt expresia unei orgolioase subiectivități. Concluziile comentariilor despre poezie ale lui Constantin Abăluță reprezintă adevărurile inimii sale. La începutul unei cronici la un volum de Emilian Galaicu Păun el explică avantajele criticului-poet față de criticul-critic atunci când e vorba de volumele de poezie. Cel mai important este
Tablouri dintr-o expoziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6825_a_8150]