3,225 matches
-
unui preot ori al unui filosof... în vreme ce Platon îi amenință pe oameni cu astfel de povești fantasmagorice, Lucrețiu îi liniștește și-i calmează. Pentru că sufletul se dezintegrează odată cu moartea, iată ce definește sfârșitul unei existențe: desfacerea agregării constitutive a unei subiectivități. El nu subzistă momentului separării: și atunci, cum ar putea să mai cunoască chinuri sau să îndure încercări umilitoare? Dacă-l considerăm imaterial, totul devine posibil, evident: dar, în viziunea lucrețiană asupra lumii, nimic nu e în afara materiei; dacă-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cu Pitagora... -, surâsul - această blândă modalitate a râsului materialist - îndeamnă la gândirea epicurismului ca o gândire aproape orientală... -4- Grădina universală. Critica universitară a punctat momentele în care Diogene din Oenanda manifestă câte o particularitate față de maestrul său. Ocaziile de subiectivitate rămân rare în acea epocă, pentru că pe atunci nu se alerga, ca astăzi, după originalitate cu orice preț. Nimeni nu gândea noutatea ca o garanție sigură a profunzimii. De unde un număr considerabil de texte semnate Platon sau Aristotel, în literatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
aproape inutil PC și PRM, în scopul dărâmării PD-L-ului. Bun. Să zicem că ar fi argumente pentru a se vorbi despre așa ceva. Lipsa de logică se manifestă însă în adversitatea furibundă pe care o denotă acei ziariști, în subiectivitatea extremă. Una care îi face să nu observe că partidul pe care-l iubesc, anume PDL-ul, și personajul politic de care sunt îndrăgostiți, anume Traian Băsescu, au adoptat de ceva vreme o altă politică față de liberali. Una a tăcerii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
dilemă: literatură sau jurnalism b. Există un specific al limbajului de presă? Iluzia limbajului neutru 2. a. Eveniment sau fapt de presă? Tratarea informației și gradul de implicare al cititorului Legea proximității Lectura nonșalantă 3. a. Ambalajul informației - stil și subiectivitate Despre tropi și figuri de stil Imagine și iconicitate Virtuțile stilistice ale textului jurnalistic Lizibilitatea Claritatea Credibilitatea Concizia Fluența Tipuri de discurs Discursul descriptiv Discursul narativ Discursul informației mediatice Gestionarea textului jurnalistic Atacul Finalul Planul Gestionarea paragrafului Unghiul de abordare
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
câteva trăsături distincte: un grad redus de complexitate; concizie, credibilitate, claritate; elemente anaforice (de înlocuire) puțin prezente; sărăcie a conectorilor conjuncționali; extensie minimă a textului; sărăcia epitetelor descriptive; prezența apăsată a elementelor de localizare; reducerea până la dispariție a elementelor de subiectivitate: prezența eului, constatările și valorizările personale; prezența dublei întreruperi, gestionarea anume a începutului și sfârșitului; folosirea verbelor performative: interogativ, imperativ, vorbire indirectă; gestionarea informației - de la simplu la complex; saturarea contextuală: Cine?, Ce?, Unde?, Când?, De ce?. Orice articol de ziar este
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
în mod absolut. În presă, obiectivitatea este doar o năzuință, un deziderat. De altfel, această pretinsă cerință este încălcată frecvent de către ziariști și, la o privire mai atentă a textelor, vom observa că orice afirmație poartă în sine germenii unei subiectivități mai mult sau mai puțin apăsate. „Încă 50 000 de apartamente pentru tineri”, va titra un ziar pro-guvernamental. „Doar 50 000 de apartamente pentru tineri”, va scrie un ziar antiguvernamental. Jean Ricardou (1980) merge mai departe, răpindu-i jurnalismului și
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
al literalității textului (ce e scris e scris!). Presa nu numai că încurajează acest fenomen, dar îl și trăiește la modul cel mai concret, reglându-și dinamica și procedeele în funcție de publicul-țintă. 1.3. Ambalajul informației 1.3.1. Stil și subiectivitate Să revenim la limbaj și la obstinația presei de a reduce distanța psihologică prin intermediul adjectivelor (extraordinar, inimaginabil, oribil etc), al metaforelor preluate din sport (a dat-o în bară, lovitură de pedeapsă, fluier final etc.), din terminologia militară (bătălie, mobilizare
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
a evita o minciună spusă conștient. (P. Sorlin, 2002, p. 188) Putem numi obiectivitatea în fel și chip: imparțialitate, respect al adevărului, detașare etc. Împortant este să acceptăm că ea nu există în mod absolut și să înțelegem că prezența subiectivității în textul jurnalistic nu reprezintă un defect (excepție făcând știrea). Dimpotrivă, asumată corect, gradul de subiectivitate (prezența eului în text) face diferența între diferite genuri și, peste toate, marchează un stil personal. * Insistăm asupra acestui aspect dintr-un motiv foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
și chip: imparțialitate, respect al adevărului, detașare etc. Împortant este să acceptăm că ea nu există în mod absolut și să înțelegem că prezența subiectivității în textul jurnalistic nu reprezintă un defect (excepție făcând știrea). Dimpotrivă, asumată corect, gradul de subiectivitate (prezența eului în text) face diferența între diferite genuri și, peste toate, marchează un stil personal. * Insistăm asupra acestui aspect dintr-un motiv foarte simplu: aflat la început de drum, ziaristul manifestă o adâncă suspiciune față de tot ceea ce i se
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
dorește să fie o voce distinctă, să se bucure cu adevărat de recunoașterea și respectul confraților. Redacția unui ziar nu este o reunire întâmplătoare de oameni, ci o alăturare coerentă și bine structurată de ziariști, cu personalitatea, sensibilitatea, creativitatea și subiectivitatea lor. Ziarul nu este un implacabil „pat al lui Procust”, dar nici un spațiu tipografic aflat la bunul-plac al oricui, un loc al experimentului și al inspirației de moment. Dimpotrivă, în ciuda oricărui efort de originalitate, jurnalistul tânăr trebuie să deprindă și
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Este ceea ce teoreticienii numesc efectele de adevăr. Veridicitatea nu este, așa cum s-ar crede, de ordin empiric, ci se arată a fi mai degrabă efectul unei construcții de ordin explicativ. Prin urmare, avem de-a face cu un act de subiectivitate - a subiectului în raportul său cu lumea. Iată de ce „efectul de adevăr” se apropie de valorile convingerii, care nu se construiesc niciodată pe un fundament empiric, ci demonstrativ. Pe lângă motiv (rațiunea pentru care este transmisă informația), identitate (trăsăturile psihologice și
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
abordări diferite: a informa și a argumenta o opinie. Presa le folosește pe amândouă, adeseori amestecându-le indistinct: povestește (informează) comentând și invers. Sau, cum spune fondatorul ziarului Le Monde, Hubert Beuve-Mery: „În presă nu există obiectivitate, ci doar o subiectivitate dezinteresată”. Școlile de jurnalism evită să recunoască acest adevăr, vizualizând discursul presei ca pe un imens dulap plin cu sertare, aranjat militărește după criterii arbitrare sau trebuințe de moment. Discutăm separat și static despre știre și reportaj, despre anchetă și
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
gen nu ar mai fi posibil. La baza oricărui discurs jurnalistic se află o știre generatoare de curiozitate (știi ce s-a întâmplat?). Ordonarea în genuri și specii se face pornind tocmai de la raportarea ziaristului cu știrea (evenimentul) - gradul de subiectivitate și de implicare a jurnalistului în discurs: cine? (interviul, portretul). ce?, unde? (reportajul, descrierea, relatarea), de ce?, cum? (ancheta, comentariul etc.). Putem, de asemenea, să clasăm știrile după conținut (politic, economic, sportiv, monden etc), după scop (de informare, utilitare, de divertisment
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
dilemă: literatură sau jurnalism b. Există un specific al limbajului de presă? Iluzia limbajului neutru 2. a. Eveniment sau fapt de presă? Tratarea informației și gradul de implicare al cititorului Legea proximității Lectura nonșalantă 3. a. Ambalajul informației - stil și subiectivitate Despre tropi și figuri de stil Imagine și iconicitate Virtuțile stilistice ale textului jurnalistic Lizibilitatea Claritatea Credibilitatea Concizia Fluența Tipuri de discurs Discursul descriptiv Discursul narativ Discursul informației mediatice Gestionarea textului jurnalistic Atacul Finalul Planul Gestionarea paragrafului Unghiul de abordare
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
cea artistică, spre exemplu - care, dimpotrivă, sunt focalizate pe dezvoltarea ambiguității, incertitudinii, neclarificării. În cadrul comunicării artistice (sau a comunicării informale), ambiguitatea este ridicată, iar experiența este negociabilă pentru receptor; se dezvoltă un grad relativ ridicat de toleranță față de varietatea și subiectivitatea percepției, considerându-se că receptorul își structurează propriul univers în momentul direct al receptării; această opoziție între comunicarea artistică și comunicarea științifică, spre exemplu, definește limitele teoriei informației. ¬ Teoria cibernetică. La Massachusetts Institute of Technology, Shannon a audiat cursurile unui
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
de sunete)/semnificat (concepte). ¬ Structuralismul. Structuralismul concepe comunicarea ca un ansamblu de reguli care preexistă individului și sunt preluate de către acesta; ca exponent al curentului structuralist, Claude Lévi-Strauss vedea necesitatea obiectivității înregistrării unor date ca primând asupra impactului pe care subiectivitatea îl poate avea în experiența socială, în general, și în experiența comunicațională, în particular. Deoarece Claude Lévi-Strauss a fost influențat decisiv de întâlnirea sa, în 1942, cu lingvistul rus Roman Jakobson, la ale cărui cursuri a asistat, să ne oprim
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
și permit o unică interpretare, altele, dimpotrivă; de exemplu, în cazul comunicării artistice sau al conversației informale, ambiguitatea este ridicată, iar experiența este negociabilă pentru receptor. În astfel de situații, există un grad relativ ridicat de toleranță față de variația și subiectivitatea percepției și se consideră că receptorul își structurează propriul univers socioeducațional chiar în actul receptării (acest fenomen este specific și în cazul exercițiilor/jocurilor de „spargere a gheții”). Făcând apel la modelul diadic al comunicării, John R. Freund și Arnold
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
sunt urmate de achiziții (în toată aria lor: cognitive, afectiv-motivaționale, de relaționare și socializare etc.) și în ce măsură reușim să pozitivăm răspunsurile negative și formele sub care aceste conflicte iau amploare - rămâne o sarcină delicată și aflată încă predominant sub imperiul subiectivității. Deocamdată, putem consemna două stări de lucruri: - conflictul există în organizațiile școlare și nonșcolare și, în lipsa unei rezolvări a acestuia, el se poate constitui într-o frână pentru multe progrese și optimizări educaționale; - conflictul are un potențial important tocmai în
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
umană, în acord cu direcțiile după care se conduce omul. Așa cum spune și Durkheim, ,, Faptul social se caracterizează prin exterioritatea lui față de conștiințele individuale (...), societatea fiind alcătuită din fapte sociale ce se manifestă prin voință proprie, fără nicio ingerință a subiectivității umane"283. Efortul de construcție socială este deci subsumat acțiunii umane conștiente și raționale 284. În ceea ce gândim despre construcția socială nu putem imagina o lume în care oamenii să nu dețină același sistem referențial, aceleași gânduri și aceleași finalități
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
la oameni și a unor caracteristici de cultură și civilizație. Există ,,o dependență a stărilor sufletești de mediu"352 și pe această bază apare originalitatea unei culturi. Există laRădulescu-Motru avansată o idee importantă după care putem discuta despre obiectivitate și subiectivitate în conștiința popoarelor 353. Este o temă de dezbatere, dacă vom considera că omul occidental poate fi obiectiv și poate accepta obiectivitatea și rațiunea în cunoașterea lumii. Pe când omul oriental nu poate fi decât subiectiv și nu crede în posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
fel. La unele popoare raportul are o tendință spre obiectivitate prin aceea că în el norocul se explică ca un produs al mersului lumii, ca o probabilitate dată de împrejurările externe, pe când la alte popoare raportul are o tendință spre subiectivitate, prin aceea că norocul se explică ca un produs al finalității personale, dacă nu chiar al existenței personale". Constantin Rădulescu-Motru, Personalismul energetic și alte scrieri, Editura Eminescu, București, 1984, p. 677. 1 Feudalismul este un concept care vine de la cuvântul
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
două acțiuni care se opun, interferează și problematizează reprezentarea. Câmpul perceptiv, prezent și actual, constituie nu doar o suprafață de contact cu lumea, ci o reînrădăcinare, mereu reînnoită în aceasta, deoarece "lumea vine să asalteze și să reînvestească fără încetare subiectivitatea, asemeni valurilor care înconjoară o epavă pe plajă."183 Într-o astfel de situație, am fi tentați să ne gândim la un rudiment de mise en abyme , opera ascunzând, în varii ocazii, autoportretul scriitorului. Se pare că, în acest progres
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
să spuie o vorbă, cu ochii duși, s-a mulțumit să dea procură unui avocat."364 Bariera vizuală imuabilă tematizează o nouă "privire" asupra personajului supus la două seturi de constrângeri: cel al limbii (oximoronic "taci în glasu-ți...") și al subiectivității poetice. Dezactualizarea rostirii este sincronă cu dispariția ființei iubite. Este o "cădere" la propriu și la figurat: prăbușirea suicidală cu avionul și "prăbușirea" în tăcere tocmai a unei instanțe narative, care se recunoaște expusă, vulnerabilă în existența ei figurală. Caracterul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de vedere al crezului estetic, acesta este mai mult decât respectat: maximă sinceritate/ autenticitate și o pluralitate enunțiativă într-o formă expresivă atât de pronunțată, încât se poate constata nu numai o multiplicare prin adaus, dar chiar o pluralitate de subiectivități. Sintaxa figurală traversează opera, creând relații transversale și neierarhizate. Constantul derapaj expresiv al subiectivității are ca principal factor determinant o "dispariție locutorie."405 Ficționalizarea eului auctorial creează permutări circulare, o tensiune incitantă a lecturii, care sesizează, frapant, opera in fieri
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și o pluralitate enunțiativă într-o formă expresivă atât de pronunțată, încât se poate constata nu numai o multiplicare prin adaus, dar chiar o pluralitate de subiectivități. Sintaxa figurală traversează opera, creând relații transversale și neierarhizate. Constantul derapaj expresiv al subiectivității are ca principal factor determinant o "dispariție locutorie."405 Ficționalizarea eului auctorial creează permutări circulare, o tensiune incitantă a lecturii, care sesizează, frapant, opera in fieri ca un autoportret sui-generis (v. capitolul I, în care am surprins aceeași conotație autobiografică
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]