707 matches
-
realizează și un important deziderat al Învățământului modern - individualizarea Învățării. Raportându-se la lume, omul are În egală măsură nevoie de știință, dar și de morală, religie sau artă. Prin știință, existența este cunoscută și Înțeleasă, prin artă, lumea este sublimată, prin religie, lumea este reconstituită Într-o dimensiune de ideal spre care, prin morală, conștiința practică aspiră. Educația religioasă, de regulă, este percepută ca nevoie de a argumenta existența lui Dumnezeu. În realitatea profană, În contigentul cotidian, Însă, nu aceasta
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
de Provența, spre exemplu, sau necazurile lui Henric II Plantagenet, și multe alte relatări despre acuze, trădări, perfidii, ascunse cu virtuozitate în dulceața versului melodic. Pînă la sfîrșitul Evului mediu, lirismul va amesteca în chip neobișnuit o formă de erotism sublimat cu elanuri și mesaje politice, cum ar fi cînturile care îi chemau pe credincioși la cruciadele împotriva păgînilor și care luau, cel mai adesea, forma unor poeme de dragoste. Mai tîrziu, prin secolul al XIII-lea, cînd se dezvoltă, alături de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
aer viciat cu o mulțime amorfă și să se atingă involuntar de sute de necunoscuți. Neașteptat însă e să descoperim că ruptura nu este dureroasă, că absența se dizolvă în transformare, iar noul nu ia locul vechiului, ci doar îl sublimează. Marie-Hélène Lafon ne oferă un adevărat imn al limbii franceze, de la dialectul regional la fraza erudită, cele două "țări" exterioare întîlnindu-se și împlinindu-se în cea de a treia, discretă, subtilă, savuroasă limba ficțiunii. Toamna celor 555 Acesta e numărul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de cei mici grije", ne sună nouă, lectorilor obsedați de intertextualitate, ca un refren bolovănos, dar expresiv la replica regelui din Partea a doua a piesei istorice Henry IV de Shakespeare: Neliniștit e capul care poartă coroana". Oricum, pasajul care urmează sublimează triumful criminal al gregarului, anticipând, după cum observă cu justețe Al. Piru (1970: I, 153), aglomerațiile epice din proza lui Negruzzi sau a lui Rebreanu: Dacă au agiunsu în șesul Bahluiului domniia, aproape de mănăstirea Balicăi locul era tot plin de oameni
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
deoarece nu compunea cu plăcuta spontaneitate a improvizatorilor" (Cioculescu, 1977: 79). Mai mult, episoadele care coagulează trama se încatenează natural și, în pofida relativei concizii a secvențelor, ansamblul narativ transcende cu ușurință cadrul cvasi-clinic al fișei de caz naturaliste. Titlul însuși sublimează frica paralizantă a lui Leiba Zibal, iar substratul cu iz psihanalitic al acestuia se impune de la sine: Caragiale își transferă una dintre obsesiile cele mai pronunțate asupra personajului principal. Într-o antologie de Amintiri despre Caragiale, Ioan D. Gherea notează
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ai lui Caragiale, precum Knut Hamsun sau Éduard Dujardin: Și oamenii sunt răi și pricinași în Podeni!... Ocări... batjocuri... suduituri... acuzări de otrăvire prin vitriol... Dar amenințările!". Introdus printr-o conjuncție adversativă, sugerând climaxul negativ, substantivul la numărul plural "amenințările" sublimează, in nuce, motorul dramei psihologice a lui Zibal: conflictul cu sluga violentă și plină de deprinderi urâte. Dat afară de hangiu, Gheorghe, simțindu-se nedreptățit, amenință să se răzbune și-și roagă, ironic, stăpânul evreu să-l aștepte în noaptea de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
nu reușește să efaseze efectele agresive ale eșuatului. scenariu redempționist. Evadarea, chiar atunci când pare fructuoasă, se dovedește ratată, și nu dintr-o carență actanțială a personajelor, ci pentru că umbra unui destin tragic apasă asupra muntenilor de pe Culmea Scripetelui. Imprecația bătrânului sublimează neputința frustrantă a omului în fața acestuia: "Ajungă atâta risipă, atâta jaf la vulturi! din mana bietei țări și din carnea noastră!". 2.3. Teroarea de frontieră Între natural și supranatural Adevărații aficionados ai prozei terorii prețuiesc, mai presus de orice
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
făceau pe femeile-vampir să apară mai periculoase decât corespondenții lor masculini, "în principal pentru că femeia tradițională trebuia să fie o ființă care hrănește, nu una care suge sânge, o ființă docilă, nu o rebelă, și o ființă care și-a sublimat erotismul într-o căsnicie monogamă, bazată pe creșterea copiilor" (1999: 207). Amenințarea Christinei se acutizează în capitolul următor, când observăm că, de fapt, întregul microscosmos rural, cu legile sale aparent imuabile, intră în disoluție: servitorii (sufragița, vizitiul etc.) își părăsesc
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Steriadi portret care include acceptul pictorului de a continua seria portretistică prin intermediul altcuiva -, ne înfățișează o fantomă, cu chip de babă. Pictorul este complet consumat, dar dorește să păstrăm acest ultim reflex al procesului dizolvării sale fizice complementar artei sale, sublimat prin aceasta. O pictură precum Zugravul se poate compara cu autoportretul lui Pallady, pentru a sesiza diferențele majore, temperamentale ale celor doi pictori. Aerul cristic, febricitat, carismatic al lui Luchian intră în contrast cu cel de o severitate de dandy al lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În câteva din aceste crochiuri, corpul himerei este înlocuit de un soclu, capul ei se înalță pe un gât foarte mlădios, lung, precum corpul unui șarpe, ca și cum corpul propriu-zis ar dispărea din sfera de interes a sculptorului, regăsindu-se poate sublimat în extensia neverosimilă a gâtului. Asemeni unui boboc de floare pe un lujer, capul se înalță direct din soclul paralelipipedic. E foarte posibil ca Paciurea să se fi gândit la un monument unde himerele sale să joace mai mult decât
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
iubirii pentru fecundație și perpetuarea speciei, dar este ros de gelozie și neîncredere, și sfârșește prin a se abadona disperării"354. Munch a deconstruit modelul printr-o malefică inversiune decadentă. Madona, simbol al unei maternități în care sexualitatea a fost sublimată în cel mai înalt grad, a devenit o femeie abandonată propriilor sale simțuri, în detrimentul instinctului matern. Rodul pântecului, darul maternității, al vieții, este împins la periferia tabloului sub forma repugnantă, derizorie a unui fetus, rezultat rezidual al unui posibil avort
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al înfățișării Evei după izgonirea din Rai, ca emblemă a pudorii și consecință a punerii sexualității sub semnul interdicțiilor localizează indicial zona pubiană și sânul, ca și la Pallady. Nu există aici nimic din senzualitatea nudului pictorului român, totul este sublimat la nivelul privirii și a unor simboluri. Floarea nu mai are nimic lilial, ea face vizibilă o atracție inavuabilă, este o floare a răului. Lujerul ei se lipește asemeni unui șarpe de coapsa femeii și, deși nu vedem acest lucru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o stilizare extrem de rafinată într-o ideogramă florală a trompelor uterine, o serie de linii se desfac din centrul anatomic al acestei figuri idealizate, o parte urmând traseul centurii pelviene. Kolo Moser stilizează această anatomie intimă conferindu-i demnitatea sacrului, sublimează decorativ ceea ce ține de organic și de sexualitate, o modalitate de a sugera că arta este cea care la rândul ei sublimează sexualitatea în opera de artă, produsul acestei maternități paradoxale, serafice și care vorbește de sexu angelorum. VII.3
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
figuri idealizate, o parte urmând traseul centurii pelviene. Kolo Moser stilizează această anatomie intimă conferindu-i demnitatea sacrului, sublimează decorativ ceea ce ține de organic și de sexualitate, o modalitate de a sugera că arta este cea care la rândul ei sublimează sexualitatea în opera de artă, produsul acestei maternități paradoxale, serafice și care vorbește de sexu angelorum. VII.3. Figuri ale reveriei și melancoliei: simbolismul ca état d'âme Melancolia este o figură culturală majoră în tot Occidentul, astfel încât fiecare secol
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care și-l aproprie hieratic. Alexandre Séon, elevul lui Puvis de Chavannes, ne înfățișează un Orfeu la marginea unei stânci, neconsolat de pierderea iubitei sale. Pictorii simboliști-decadenți găsesc în Orfeu emblema unei melancolii fără leac, cât și posibilitatea de a sublima în artă întreaga suferință a celui care a pierdut orice rațiune de a exista. Totodată, Orfeu apare ca un efeb, frumusețea fizică, cât și extraordinara sa înzestrare artistică Orfeu reprezintă artistul prin excelență -, devin complementul nefericirii și chiar al damnării
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
panou va oferi contrapondere acestei sexualizări agresive și seductive, a răului la puterea femininului. Corul de îngeri protejează o unio mistica definită în termenii unei sexualități eliberate de constrângeri, sau la nivelul unei lecturi freudiene, ca eliberare a principiului plăcerii, sublimat prin artă de constrângerile materiale ale lumii. Prin urmare, aventura umanității se configurează ca aventură a artei în expresia ei cea mai liberă, a unui erotism jubilatoriu, în viziunea particulară a soteriologiei estetice klimtiene. Carl Schorske observă aici reluarea unui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
materiale, angelice și demonice, divine și umane. Doar prin "nuntirea" acestora sunt posibile progresul și redempțiunea. Pentru Blake, ca și pentru Emerson, nu existența lui Dumnezeu o justifica pe cea a omului, ci invers: Dumnezeu există atâta vreme cât oglindește formă antropica sublima. Ascultând și urmând vocea divină, omul dobândește acces la partea cea mai rafinată a sufletului sau. 2.3.2.2. Îngerii și diavolii Îngerii și diavolii sunt personaje extrem de controversate în opera lui Blake, iar funcția lor tradițională este cel
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
și înțelege realitatea. Christine Gallant opinează că, "dacă luăm în calcul opera ca întreg, este dificil să ne gândim la un scriitor mai puțin dualist decât Blake" (1978, p. 43). Pentru el, contrariile generează unitate armonioasă doar când acestea sunt sublimate în numele respectivei unități. Astfel, până la un punct, contrariile sunt complementare; adesea, ele chiar coincid. Ideea nu este, desigur, noua: ea este popularizata intens, în secolul al XV-lea, de cardinalul german Nicolaus Cusanus, în influentul sau tratat teologic De docta
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
consumatori): "These two classes of men are always upon earth, & they should be enemies [...]" (E: 40). Remarcând, totuși, ca "Opposition is true Friendship" (E: 42), Blake își exprimă credință fundamentală în unitatea fundamentală a tuturor ființelor. O metaforă semnificativă, care sublimează ideea lui Blake în privința contrariilor, este descrierea ținutului Beulah. Potrivit lui Damon, Beulah este "izvorul inspirației poetice și al visurilor" (1988, p. 42). La rândul său, Frye crede că acesta este "grădină Genezei, în care zeii se plimbă în răcoarea zilei
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
d, & their bolts and hinges melted / And the fierce flames burnt round the heavens, & round the abodes of men" (E: 57-58). În expresia lui David Simpson, America "menține un optimism destul de limpede în privința ivirii unei noi ordini mondiale, iar confuzia sublima reprezintă, aici, cu adevarat retorica tiraniei [...]" (1993, p. 160). Totuși, trebuie precizat că acesta este doar începutul; revoluția socială izbucnește în Lumea Nouă, dar flăcările sale vor mistui rapid Europa însăși. A treia secțiune, Europe, care, după Bloom, "este cel
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
proporțiile unui idiom șui generis, apt de a suprima, pe alocuri, esteticul în favoarea religiosului. În acest sens, trebuie amintită considerația lui A.C. Goodson, care, pornind de la argumentația lui Essick, potrivit căreia "formele vizionare sunt construcții iconice complexe, incorporând, dar și sublimând, limbajul natural" (Goodson, 1995, p. 10), observă că eul creator "se dispensează pe cât posibil de mașinăria limbajului, fiindcă aceasta este asociată cu înțelegerea coruptă, informată de judecățile rațiunii. [...] Imaginația este viziune imediată, iar rațiunea și înțelegerea, uzurpatori ai momentului poetic
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
femeii aprige și vindicative, „întreprinzătoare în clipele de încordare erotică. Ea iubește cu sălbăticie, fără a-și pierde decența.” Ea este un simbol al freneziei erotice în formele ei cele mai elementare, are o senzualitate aproape animalică, în care sunt sublimate trăirile elementarului și deține o rațiune a simțurilor care este mai presus de orice. Posibilitatea împlinirii erotice și, implicit, a celei spirituale, se realizează prin evadarea în spații paradisiace, printr-o regresiune în spații propice refacerii cuplului originar. Pășirea Cezarei
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
nu pot alcătui o listă completă. Trebuie să ținem seama și să le vedem ca pe niște constante ale vieții politice franceze ce țin de toate perspectivele ideologice și de aceste numeroase invocări ale izvoarelor trecutului, ale întoarcerii la vremurile sublimate de la început. "Refacerea lui 1789", regăsirea "spiritului celui dintîi socialism", revenirea la "gaullismul Generalului", frecvența acestor formule nu încetează să dovedească existența unui demers de recuzare a derivelor istorice, proiecția în perenitatea amintirii a tot ceea ce trecerea timpului nu pare
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
nr. 2229), el prezintă în prim-plan cele două ordine mai importante și mai răspândite în epoca finală, și le consideră ca pe un document al vitalității Bisericii, care le aprobă, spre deosebire de alte mișcări ambigue. Această temă este reluată și sublimată poetic de Dante (cf. Paradis, XI-XII). Referința la valdezi și umiliați este evidentă. Acest contrast corespunde unei exegeze istorice exacte. Mai mult de atât, Burcard este singurul care menționează numele inițial de «pauperes minores». Acest nume nu este amintit în
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
artistice ne amintește de motivul rămas în germene în Fasti: "Est deus in nobis". Zeul care locuiește în sufletul său e Muza. Sufletul său devine în exil o catedrală în care motivele poetice au rezonanță de orgă. Imaginarul său poetic sublimează și mitizează ipostaze umane și le înalță la nivel universal. Prin creația sa de exil, care reflectă starea sa de surghiun și civilizația de răscruce de la Pontul Euxin, Ovidiu este un precursor paradigmatic al culturii noastre europene. NOTE 1 Lucrări
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]