964 matches
-
târguială”, fiindcă individul caută să se îndepărteze cât mai puțin posibil de scopul primitiv, evitând totodată la maxim sentimentele de interdicție, de dezaprobare, de culpabilitate. Fenichel (1945/1953) integrează sublimarea printre celelalte mecanisme de apărare, dar cu o importantă rezervă. Sublimarea este, scrie el, o apărare reușită, spre deosebire de celelalte care eșuează în suprimarea pulsiunilor refulate și care sunt deci patogene, întrucât provoacă o stare de tensiune perpetuă. Această poziție este aspru criticată de Lagache (1961/1982), care îi evidențează contradicțiile interne
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de tensiune perpetuă. Această poziție este aspru criticată de Lagache (1961/1982), care îi evidențează contradicțiile interne și afirmă că este nepotrivit să vorbim în acest caz despre apărare. Conceptul de degajare, introdus de Bibring, este singurul care poate lămuri sublimarea, de vreme ce descărcarea nu este blocată. Guillaumin (1974) conchide că există un aspect magic și excepțional al acestei apărări - „șoim în mijlocul păsărilor de curte” -, care, în chip misterios, reușește în opera de degajare a eului, în vreme ce alte apărări eșuează; totuși, mijloacele
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
reușește în opera de degajare a eului, în vreme ce alte apărări eșuează; totuși, mijloacele prin care ea ajunge la reușită rămân necunoscute. Care sunt pulsiunile vizate? Freud nu a studiat în mod aprofundat pulsiunile de agresivitate din perspectiva raportului lor cu sublimarea. El recunoaște acest lucru într-o scrisoare din 1937 către Marie Bonaparte, admițând totodată posibilitatea unei sublimări parțiale a instinctului de distrugere (Jones, 1957/1975). Cu câțiva ani mai înainte (1930/1995), Freud semnalase eventualitatea unui transfer al componentelor libidinale
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
la reușită rămân necunoscute. Care sunt pulsiunile vizate? Freud nu a studiat în mod aprofundat pulsiunile de agresivitate din perspectiva raportului lor cu sublimarea. El recunoaște acest lucru într-o scrisoare din 1937 către Marie Bonaparte, admițând totodată posibilitatea unei sublimări parțiale a instinctului de distrugere (Jones, 1957/1975). Cu câțiva ani mai înainte (1930/1995), Freud semnalase eventualitatea unui transfer al componentelor libidinale narcisice, agresive și chiar erotice în activitatea profesională și utiliza termenul sublimare în legătură cu sadismul „omului cu lupi
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Bonaparte, admițând totodată posibilitatea unei sublimări parțiale a instinctului de distrugere (Jones, 1957/1975). Cu câțiva ani mai înainte (1930/1995), Freud semnalase eventualitatea unui transfer al componentelor libidinale narcisice, agresive și chiar erotice în activitatea profesională și utiliza termenul sublimare în legătură cu sadismul „omului cu lupi” (1918/ 1979). Fenichel (1945/1953) reia această ipoteză, făcând o apropiere între pulsiunile pregenitale și pulsiunile agresive, iar Flournoy (1967) indică faptul că analiștii grupului newyorkez (Hartmann, Kris) au admis că instinctele pot fi „dezagresivizate
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
reia această ipoteză, făcând o apropiere între pulsiunile pregenitale și pulsiunile agresive, iar Flournoy (1967) indică faptul că analiștii grupului newyorkez (Hartmann, Kris) au admis că instinctele pot fi „dezagresivizate”. Cât despre energia sexuală, ea se află, bineînțeles, la baza sublimării. Acesta este punctul esențial al teoriei lui Freud, lucru pe care Bachelard (1957) i-l reproșează, regretând că psihanalistul explică „floarea prin îngrășământul ei”! Dar și aici există o divergență în interpretare, pentru că nu se știe exact despre ce energie
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
definitivă a vieții sexuale după pubertate, aflată în slujba reproducerii. Este limpede că, pentru Freud, aceste pulsiuni pregenitale care nu ajung să se integreze în totalitate în organizarea genitală definitivă - chiar dacă unele intervin în sexualitatea normală - se găsesc la baza sublimării. „Forțele care pot fi utilizate în activitatea culturală sunt astfel dobândite, în mare parte, prin reprimarea elementelor sexuale numite perverse” (1908b/1985). În schimb, dezacordul vizează aspectul următor: poate exista și o sublimare a pulsiunilor genitale adulte? E un lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în sexualitatea normală - se găsesc la baza sublimării. „Forțele care pot fi utilizate în activitatea culturală sunt astfel dobândite, în mare parte, prin reprimarea elementelor sexuale numite perverse” (1908b/1985). În schimb, dezacordul vizează aspectul următor: poate exista și o sublimare a pulsiunilor genitale adulte? E un lucru foarte improbabil, răspunde Fenichel (1945/1953): „Organele genitale constituie un aparat destinat descărcării orgasmice depline, adică nesublimate”. Freud (1908b/1985) formulează unele rezerve cu privire la posibilitățile de abstinență sexuală la artiști, consideră că ea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
genitale constituie un aparat destinat descărcării orgasmice depline, adică nesublimate”. Freud (1908b/1985) formulează unele rezerve cu privire la posibilitățile de abstinență sexuală la artiști, consideră că ea este de dorit la savanți și dăunătoare oamenilor de acțiune. El admite posibilitatea acestei sublimări radicale, subliniindu-i însă riscurile, și atribuie reprimarea cvasitotală a vieții sexuale a lui Leonardo da Vinci în special unei inhibări a tendințelor sale sublimate. În aceeași manieră, Bianchi (1989) remarcă faptul că sublimarea este dificilă la bătrâni, deși le-
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de acțiune. El admite posibilitatea acestei sublimări radicale, subliniindu-i însă riscurile, și atribuie reprimarea cvasitotală a vieții sexuale a lui Leonardo da Vinci în special unei inhibări a tendințelor sale sublimate. În aceeași manieră, Bianchi (1989) remarcă faptul că sublimarea este dificilă la bătrâni, deși le-ar fi foarte necesară. Oare ea este posibilă doar cu condiția de a fi singura cale oferită libidoului? Bergeret (1972/1986) admite punctul de vedere al lui Freud și consideră că sublimarea este un
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
faptul că sublimarea este dificilă la bătrâni, deși le-ar fi foarte necesară. Oare ea este posibilă doar cu condiția de a fi singura cale oferită libidoului? Bergeret (1972/1986) admite punctul de vedere al lui Freud și consideră că sublimarea este un proces normal, cu condiția să nu suprime orice activitate sexuală sau agresivă. Să admitem existența unei sublimări a pulsiunilor genitale adulte. Oare este posibil să ne imaginăm o diminuare a activității sexuale la creatori, calchiată pe principiul vaselor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
condiția de a fi singura cale oferită libidoului? Bergeret (1972/1986) admite punctul de vedere al lui Freud și consideră că sublimarea este un proces normal, cu condiția să nu suprime orice activitate sexuală sau agresivă. Să admitem existența unei sublimări a pulsiunilor genitale adulte. Oare este posibil să ne imaginăm o diminuare a activității sexuale la creatori, calchiată pe principiul vaselor comunicante? În acest caz ar trebui să subscriem la ipoteza lui Zorn (1977/1979), care nu a întreținut niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
arta era simptomul unei vitalități deficitare, iar poezia, consecința frustrării și mărturisirea înfrângerii - ipoteză dificil de admis în cazul unor creatori ca Hugo sau Rodin, bine cunoscuți pentru intensitatea vieții lor sexuale. Ar trebui să le refuzăm oare accesul la sublimare? Existența unei concurențe între sublimare și activitatea sexuală este totuși afirmată și de Freud (1930/1995) atunci când precizează că, nedispunând de o cantitate nelimitată de energie psihică, bărbatul trebuie să le sustragă femeilor și vieții sexuale partea de energie pe
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
deficitare, iar poezia, consecința frustrării și mărturisirea înfrângerii - ipoteză dificil de admis în cazul unor creatori ca Hugo sau Rodin, bine cunoscuți pentru intensitatea vieții lor sexuale. Ar trebui să le refuzăm oare accesul la sublimare? Existența unei concurențe între sublimare și activitatea sexuală este totuși afirmată și de Freud (1930/1995) atunci când precizează că, nedispunând de o cantitate nelimitată de energie psihică, bărbatul trebuie să le sustragă femeilor și vieții sexuale partea de energie pe care vrea să o destineze
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
partea de energie pe care vrea să o destineze obiectivelor culturale. În schimb, cu douăzeci de ani mai înainte, în studiul său despre Leonardo da Vinci (1910/1987), Freud emisese ipoteza contrară, susținând că reprimarea vieții sexuale nu este favorabilă sublimării. Chestiunea este deci departe de a fi rezolvată... În această ordine de idei, a mai fost avansat un subiect de discuție. În opinia unor autori, pulsiunile sexuale și pulsiunile agresive nu ar fi singurele care alimentează sublimarea. Ce mai rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
nu este favorabilă sublimării. Chestiunea este deci departe de a fi rezolvată... În această ordine de idei, a mai fost avansat un subiect de discuție. În opinia unor autori, pulsiunile sexuale și pulsiunile agresive nu ar fi singurele care alimentează sublimarea. Ce mai rămâne, de fapt, dintr-o pulsiune care își schimbă și sursa, și scopul, și obiectul? Laplanche (1980) răspunde ironic prin anecdota despre cuțitul lui Jeannot. Mai întâi i s-a schimbat lama, apoi mânerul, iar după aceea teaca
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fundamentale și de derivații lor sexuali și agresivi”. În fine, în această teorie s-ar mai strecura și o judecată de valoare, care ar opune cele două fațete ale naturii umane, cea animală și cea destinată adaptării, artei și gândirii. Sublimarea constând în „derivarea instinctelor” ar face astfel loc cenzurării totale prin „eliminarea lor”. Care este câmpul sublimării? Cu alte cuvinte, care este rezultatul derivării acestor pulsiuni? Nici aici nu există o unanimitate în răspunsuri. Freud (1930/1995) descrie destul de global
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și o judecată de valoare, care ar opune cele două fațete ale naturii umane, cea animală și cea destinată adaptării, artei și gândirii. Sublimarea constând în „derivarea instinctelor” ar face astfel loc cenzurării totale prin „eliminarea lor”. Care este câmpul sublimării? Cu alte cuvinte, care este rezultatul derivării acestor pulsiuni? Nici aici nu există o unanimitate în răspunsuri. Freud (1930/1995) descrie destul de global domeniul sublimării atunci când afirmă că, grație acesteia, plăcerea este obținută din munca psihică și intelectuală, din activitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în „derivarea instinctelor” ar face astfel loc cenzurării totale prin „eliminarea lor”. Care este câmpul sublimării? Cu alte cuvinte, care este rezultatul derivării acestor pulsiuni? Nici aici nu există o unanimitate în răspunsuri. Freud (1930/1995) descrie destul de global domeniul sublimării atunci când afirmă că, grație acesteia, plăcerea este obținută din munca psihică și intelectuală, din activitatea spirituală, precum și din „activități psihice superioare și performanțe intelectuale, științifice și artistice”. Cuvântul „superior” semnifică oare că doar activitățile valorizate social țin de sublimare? Iată
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
domeniul sublimării atunci când afirmă că, grație acesteia, plăcerea este obținută din munca psihică și intelectuală, din activitatea spirituală, precum și din „activități psihice superioare și performanțe intelectuale, științifice și artistice”. Cuvântul „superior” semnifică oare că doar activitățile valorizate social țin de sublimare? Iată o întrebare pe care și-o pun Laplanche și Pontalis (1967), semnalând că domeniul activităților sublimate este insuficient delimitat. Putem să ne întrebăm asupra artiștilor și cercetătorilor blestemați sau pur și simplu necunoscuți, precum și asupra masei celor a căror
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
aversiunii naturale față de muncă pe care o au majoritatea oamenilor (1930/ 1995). Apropierea dintre activitatea profesională și activitatea sublimată este contrazisă de Pruschy și Stora (1975), care consideră că este mai degrabă vorba de socializare, adică de un stadiu inferior sublimării. Amintind de teoria lui Szondi asupra socializării pulsiunilor, autoarele afirmă că nu se produce un abandon al nevoilor pulsionale, ci transformarea satisfacției care le este atașată, iar subiectul se păstrează pe linia tendinței sale native: „Pompierul se află «sub vraja
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
iar subiectul se păstrează pe linia tendinței sale native: „Pompierul se află «sub vraja» focului, măcelarul rămâne fascinat de sânge, avocatul se ocupă de cei învrăjbiți, iar polițistul, de criminali etc.”. Definiția pe care o propune DSM-IV (1994/1996) pentru sublimare este apropiată de ideea de socializare, întrucât evocă o canalizare a pulsiunilor sau afectelor prost adaptate înspre comportamente acceptabile. Exemplul oferit în această lucrare se referă la derivarea pulsiunilor agresive înspre sporturile de luptă. Dar de ce să ne limităm la
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sfera profesională? De ce să nu includem în discuție și activitățile nevalorizate, precum un hobby, de pildă realizarea unei colecții? Sau arta culinară și plăcerile gastronomice? Laplanche (1980), care pune aceste întrebări, ne arată limpede cât de vag este conceptul de sublimare și concluzionează că există nu una, ci mai multe sublimări. Mai rămâne să analizăm cazul valorilor religioase. Ne-am putea mira văzând că, după ce a calificat religia drept nevroza obsesională a omenirii, Freud admite, în corespondența sa cu pastorul Pfister
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
nevalorizate, precum un hobby, de pildă realizarea unei colecții? Sau arta culinară și plăcerile gastronomice? Laplanche (1980), care pune aceste întrebări, ne arată limpede cât de vag este conceptul de sublimare și concluzionează că există nu una, ci mai multe sublimări. Mai rămâne să analizăm cazul valorilor religioase. Ne-am putea mira văzând că, după ce a calificat religia drept nevroza obsesională a omenirii, Freud admite, în corespondența sa cu pastorul Pfister, posibilitățile de sublimare oferite de religie, desemnând sublimarea religioasă ca
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
că există nu una, ci mai multe sublimări. Mai rămâne să analizăm cazul valorilor religioase. Ne-am putea mira văzând că, după ce a calificat religia drept nevroza obsesională a omenirii, Freud admite, în corespondența sa cu pastorul Pfister, posibilitățile de sublimare oferite de religie, desemnând sublimarea religioasă ca fiind forma cea mai adecvată și acceptând faptul că pietatea religioasă sufocă nevrozele! (Jones, 1955/1979). Câțiva ani mai târziu, această aparentă contradicție își află explicația. Religia, în general, este pentru Freud (1930
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]