715 matches
-
e omul care a scris "Năpasta", "O făclie de Paști", lucruri cu clară dimensiune religioasă sau în care se dezbat anumite tensiuni de natură religioasă. Ca să nu mai vorbim că de la Eminescu până la Blaga, în întreaga poezie română, găsești acest subtext foarte puternic. S. A.: Sunt de acord. Acest subtext există, uneori e chiar ușor de observat, alteori trebuie să-l constați, întradevăr, în străfundurile operei. Însă, de câte ori M-am apropiat de asemenea opere literare, am avut senzația că identific o inspirație
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
de Paști", lucruri cu clară dimensiune religioasă sau în care se dezbat anumite tensiuni de natură religioasă. Ca să nu mai vorbim că de la Eminescu până la Blaga, în întreaga poezie română, găsești acest subtext foarte puternic. S. A.: Sunt de acord. Acest subtext există, uneori e chiar ușor de observat, alteori trebuie să-l constați, întradevăr, în străfundurile operei. Însă, de câte ori M-am apropiat de asemenea opere literare, am avut senzația că identific o inspirație occidentală, chiar o poză, un mimetism: de la Lamennais
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
Camil Petrescu dispune de o gamă interesantă de intonații malițioase, mefiente. Gheorghe Grigurcu remarcă cum "Condeiul prozatorului așterne textul critic cu o elegantă dezinvoltură, modelând o frază nervoasă, înzestrată cu epitete de accepție morală. Imboldului satiric îi răspunde mereu un subtext al propriei problematici și chiar al propriului concret existențial"264. Undele scurte alcătuiesc un îndreptar moral pentru cultura și politica din România, îndreptar construit în afara cenzurii, necorupt. Ținta lui este de a oferi coerență culturii românești. Cronicile de la "Europa Liberă
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
În ceea ce privește situarea istorico literară a Monicăi Lovinescu, trebuie spus că, în ciuda formării în spiritul "Sburătorului", experimentează teoriile noi, se informează permanent. Romanul plin de umor negru, de inspirație suprarealistă, urmuziană, fără intrigă sau acțiune programată, fără figuri individuale și cu subtext politic, se încadrează în tiparul experimentelor stilistice ale romanului cultivat în anii cincizeci. Titlul sugerează simbolistica puternică, plurivalența de sensuri a cuvintelor. Forma de plural nu permite traducerea expresiei "mots à mot" în "cuvânt cu cuvânt", fiind oportună echivalarea aleasă
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
de argint, e piesa-etalon a unui Doinaș destins, de astădată apropiat imaginarului popular. Un "prinț din Levant", un fantast vrăjit de năluca unui mistreț năzdrăvan, își încită servii să-l vâneze; mirajul apropierii de insolitul animal de codru e, în subtext, mirajul absolutului temă macedonskiană în Noaptea de decembrie: Priviți unde-și află odihnă și loc mistrețul cu colți de argint, din poveste: veniți să-l lovim cu săgeata de foc! Stăpâne, e luna lucind prin copaci, zicea servitorul râzând cu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ori cu "Celălalt"); reflexiv și fantast, iată-l "gemând de reci dureri" (În grădina Ghetsimani), dar dorindu-și o mască senină. Din sute și sute de mențiuni despre Sinele în constantă legănare, din secvențele despre un Nichita încordat care, în subtext, vrea să conducă dar se vede condus rezultă un personaj liric anxios, sfâșiat, ulcerat de conștiința fragmentarului: "E făcut să mă domine neîntregul, / zeița fără brațe, zeul fără glezne. / Copacii fără trunchiuri, iarba fără verde / slalom de alb prin verticale
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
imprimând actului mnemonic rezonanțe empatice. Departe de a fi un paradis pierdut, tărâmul plăsmuit numit Baaad e, se-nțelege, sursă de melancolie; lipsit de aura unui joc secund mai pur, Baaad-ul său, asimetric, încremenit într-un timp închis, întreține (în subtext) o mitologie crepusculară. Subcurenți de adâncime sugerează zădărnicia. Timpul, noi îl știm, nu se măsoară, / îl căutăm prin spini, prin iarba verde, / într-un mușuroi care se mișcă..." (Metanoia). Memorialistul, un virtuoz al construcțiilor mentale, fabulează liber: la Baaad, i
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
un templu tragic, un sediu al iluminației" (Spiritul munților). La Nietzsche, la Eminescu și Blaga, muntele, arhetip al grandorii și treaptă spre celest, e învestit cu atribute sacre. La Ileana Mălăncioiu, Urcarea muntelui (1985), act de transcendere, presupune analogii de subtext cu ascensiunea pe Golgota: Și-acum când ninge cât de trist îmi pare". Simbolistica din Dormeam lângă-acel munte deschide porți spre cosmic: Dormeam lângă-acel munte ca lângă-un paradis Pierdut, în care lumea aceasta vinovată Nu mai putea s-ajungă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de imagini din Turnul Babel (peste 600 de versuri) configurează un "babelism" în perpetuitate: ciudată rotire de obiecte (stratificate pe șapte nivele), teribilă viermuială de ființe, navigare în haos. Aparent flegmatic, simulând nonșalanța, poetul percepe în chip coșmaresc iar în subtext filozofează. Pe scurt, legendarul turn, colos "cu lucarne și etaje", e pretext de panoramare, dar și de simbolistică planetară; fenomen omnitemporal, inclusiv de spațializare ilimitată, "babelismul" împresoară fără pauze subminând, relevând constant antinomiile dintre idealitate și pragmatism. În subtext, poemul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în subtext filozofează. Pe scurt, legendarul turn, colos "cu lucarne și etaje", e pretext de panoramare, dar și de simbolistică planetară; fenomen omnitemporal, inclusiv de spațializare ilimitată, "babelismul" împresoară fără pauze subminând, relevând constant antinomiile dintre idealitate și pragmatism. În subtext, poemul e o parabolă: pe ecrane străvezii se succed "Appii sepulcrale", Burgundii și Iberii, vechi așezări grecești toate sub semnul trecerii ineluctabile. Adresându-se unui enigmatic Urgoragal, ipochimen tăcut, aducând în primul plan figuri frapante (Homer, Clovis, Martin Luther), Dimov-regizorul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
fulminant o lume părelnică, răsucită, angoasantă, dar cu toate că apropiat absurdului, universul dimovian se sustrage sistematic morbidului și macabrului, diferențiindu-se de Blaga din Lauda somnului terorizat de vedenii, excedat de semne ale haosului primordial. Labirinticului dimovian i se opune, în subtext, nevoia de "inedit azur" din visurile lui Al. Philippide. Secvențele năucitoare din Baia sau o eternitate iterativă (în Dialectica vârstelor, 1977) se înnoadă și se interciocnesc; personajul liric (totalmente gol), inocent, nedumerit în drum spre Baie -, subiect de întâmplări neverosimile
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Adam (1994) se înscriu într-un context cosmologic larg. Intră în atenția poetului: Marele Timp, mutațiile psihice în evoluția Ființei, solitudinea metafizică, misterul universal, închiderea cercului teme de antropologie filozofică. Privind spre Dante, spre Bach și Kant, iscoditorul privește, în subtext, spre Umanitate, neuitându-și nici o clipă Eul hipertrofiat. Cel care, bântuit de concretitudine percepea cândva Cu inima, e devorat acum de mirajul cunoașterii; mai precis de "suferința de a vedea peste tot / și-n toate timpurile". Deși încrezător în demonul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Realitate de observat e consonanța tematică dintre sculptura mai vârstnicului Ion Irimescu și echivalențele în registru poetic la Grigore Vieru vizând maternitatea, candoarea copilăriei și muzica. Mijloace de expresie diferite dar câmp stilistic comun! Analogii cu alți poeți probează, în subtext, comuniunea cu aceleași arhetipuri, cu o similară vibrație în autohtonie. La Grigore Vieru, în momente faste, lumea pare o cântare: "Locuiesc la marginea unui cântec..." Metafora e luată de la Blaga ("Locuiesc într-un cântec de pasăre" Lăcaș) și întâlnită la
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
fel de monodie, vine parcă din depărtările unui melod bizantin: "Iartă-i, Doamne, pe ei / pentru mocnitul lor talent, / poate că-n careva dintre ei / se irosește-un Rembrandt..." O Colindă despre-o femeie cu cimitirul în tindă e în subtext o lamentatio, o tânguire despre o întristată de la Cahul care și-a îngropat în casă copiii (uciși de o "pasire de hier", de război adică); "Să-i fie mai îndemână / a-i jeli și boci: / de 7 ori pe săptămână
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
din Veneția ori despre statuia Hermionei în Poveste de iarnă?) În ceea ce privește episodul cu Dafne, este insistent subliniat realismul cu care sunt pictate sângele nimfei („Zici că sângerează aievea”) și lacrimile lui Apollo. Pânzele atestă, așadar, puterea iluziei, dar înscriu în subtext și tema vânătorii sălbatice, a hălăduirii prin locuri neumblate și a metamorfozei ce se poate petrece uneori prin codri și păduri. Comedia Îmblânzirea scorpiei va fi jucată special pentru „spectatorul” Sly, figură parodică de nobil înconjurat de imaginile unor metamorfoze
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
înseși a teatrului. Iată, ca dovadă, replica lui Ion Brad, căruia George Constantin, exasperat de nesfârșitele amânări ale spectacolului, îi cerea să prezinte toate tăieturile la Iona: „Noi modificăm textul, dar să nu credeți că nu știm că voi jucați subtextul”. Iar subtextul e greu de controlat. Există o libertate funciară proprie actului teatral și complicității scenă-sală pe care el se bazează. Din acest motiv, puterea, prudentă, a practicat, în timpul fiecărui regim polițienesc, o supraveghere „activă”, grație agenților ei infiltrați în
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
teatrului. Iată, ca dovadă, replica lui Ion Brad, căruia George Constantin, exasperat de nesfârșitele amânări ale spectacolului, îi cerea să prezinte toate tăieturile la Iona: „Noi modificăm textul, dar să nu credeți că nu știm că voi jucați subtextul”. Iar subtextul e greu de controlat. Există o libertate funciară proprie actului teatral și complicității scenă-sală pe care el se bazează. Din acest motiv, puterea, prudentă, a practicat, în timpul fiecărui regim polițienesc, o supraveghere „activă”, grație agenților ei infiltrați în public, furnizori
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Anouilh. Violeta Popescu îi răspunde cu subtilitate, cu o poezie sobră, reținută, a alunecărilor și încetinirilor de ritm, cu o mimică de ciudată, uneori, elocvență, în rolul femeii care, prin evoluția ei, pare că dezvoltă și un subțire comentar de subtext acțiunii din piesă. Acordat ambianței, cu abordarea unui surîs al suficienței, Florin Mircea joacă cu aplomb rolul inginerului Ștefan, cumnatul lui Ilie, iar Liana Mărgineanu, prezentă, ca totdeauna, cu vioiciune, împlinește în caricatural o schiță reușită a Verei, sora Minei
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Universitate. Sărbătorirea se suspendă, întrucît, de ce, de nece, ungerea ca rector a lui Mihai nu s-a produs. Este vestea care declanșează criza. (Crizele, în piesele lui Constantin Popa, nu au nimic artificios, ele fiind pregătite prin gradate tensionări ale subtextului.) Armonia ce părea să domnească se fisurează văzînd cu ochii, lăsînd locul unor stări conflictuale care mocneau de mult. Și, dintr-un reproș în altul, dintr-o simplă maliție într-un nestăpînit acces de nervi, mai cade o mască, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
rămâne întreg și palpabil este mireasma drumului. Cu volumul "Discurs împotriva metodei" (1971) și mai ales cu "Poemele mecanice" (1973), trece sub semnul formulelor și căutărilor lui Nichita Stănescu din "Laus Ptolemaei" și "Necuvintele". "Discurs împotriva metodei" nu are un subtext polemic, așa cum ne-am aștepta gândind la opera lui Descartes. Cartea debutează sub semnul căutării cuvintelor, poetul întrebându-se ce sunt literele și ce se ascunde dincolo de ele. La fel ca Nichita Stănescu, poetul abstractizează materia și concretizează abstracțiunile: Se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
învăluitoare a ochilor cuiva, a misterului de necomentat al tăcerilor sau al lacrimilor. Imaginile sînt învolburate. Ca și personalitatea lui Alexa. Neastîmpăr. Neliniști. Spectacolul cu O noapte furtunoasă de la Teatrul Giulești, pe care îl am fixat pînă în detalii și subtext, este, pentru mine, luciditatea unui cititor luminat. Acolo nu există linii blînde, jumătăți de măsură, "perdele". Caragiale vorbește în primul rînd despre trădare. Despre amantlîc grav. Trădarea încrederii în persoana căreia îi încredințezi afacerea și prietenia. Poate că în realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Adevărat! Rebelii nu mai protestează, Drumul spre înalta societate a fost greu, însă răsplătit pe deplin. Furios, ca și Wesker sau Osborne, Pip Thomson (eroul din Cartofi prăjiți la orice) sfârșește prin a accepta. [...] Am revăzut succint numai unul din subtextele pe care Alexa Visarion, student regizor în clasa prof. Radu Penciulescu, le-a pus în evidență prin intermediul unei excelente suite de imagini scenice. Sala, în concepția regizorului, este un posibil interlocutor, un participant nemijlocit la experiența grupului de recruți. Scena
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
din pod, ca o insectă, sfâșiat și întors pe dos, Rică Venturiano oftează, dârdâind aproape, titlul piesei: "... ce noapte furtunoasă!". Într-adevăr, de data aceasta, cele două ore de spectacol, gândite necruțător de regizorul Alexa Visarion prin textul și prin subtextul lui I. L. Caragiale până în abisurile existenței, reprezintă o tragicomedie cu umor veninos și se desfășoară ca o noapte de groază. Nu mai asistăm la comoda furtună într-un pahar cu apă, la farandola spumoasă, elegantă, la cadrilul înțepat și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în fostul sediu al comitetului central, am văzut oamenii, scena, eliberarea unor tensiuni, am văzut chiar dincolo de primul nivel al percepției, pot spune că am văzut acele meandre ale sufletului omenesc prezente în momentele de mare intensitate. Având "textul" și "subtextul" în față am văzut și subliniez acest am văzut pentru că lucrurile nu erau întotdeauna vizibile, am încercat să descopăr al doilea nivel al semnificațiilor și cred că prima concluzie care m-a îndemnat să mă întorc la teatru a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
un proiect irealizabil. Artistul nu avea să se mai întoarcă la Cluj, deoarece după o lună de la avanpremieră trecea Dincolo... Spectacolul morții este un testament artistic. Ion Vartic, Marta Petreu, Roxana Croitoru ș. a. ne-au oferit un volum cutremurător prin subtext (eroul lui Will dispare odată cu regizorul), dar și interesant prin propunerile, chinurile, dubiile, întristările, renunțările și efuziunile creatorului. Filmul devenirii importantei reprezentații clujene e seducător. Pentru spectatori, interpreți și alți oameni de teatru. O să punctez aici întîmplări, soluții, sfaturi, propuneri
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]