715 matches
-
singur merit toate aceste laude și aprecieri... Eu, nu mi-am făcut decât o datorie de recunoștință și de urmaș față de distinșii și vrednicii noștri înaintași - dascăli și apostoli - ce-au trudit în trecut în ogorul învățământului pe aceste meleaguri sucevene. Mă întrebați dacă mai am vreo carte tipărită. Am, Geografia fostului județ Baia (pentru clasa II), în colaborare cu Constantin Ungureanu, institutor din Iași. A fost tipărită în 1939-40 la tipografia Atanasie Gheorghiu, Iași. Dacă găsesc un al doilea exemplar
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
conducerea Muzeului nu a binevoit să mă înștiințeze. Am aflat de existența adresei, din întâmplare și o reproduc în întregime, ca o dovadă a seriozității cu care m am pregătit și a succesului avut. Originalul se află în arhivele Muzeului sucevean, iar copia, în posesia mea. 393 Vă rugăm să primiți sincerele noastre mulțumiri pentru sprijinul acordat, pentru înaltul nivel la care s-a desfășurat expunerea despre „Case și locuri memoriale din Fălticeni”, care a avut o largă audiență la publicul
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
în activitatea dvs. creatoare. Ionel Gheorghiu 5. AUTOEPITAF La moarte, tot avutul meu Să-l puneți, rogu-vă-n sicriu, Că-n drumul pân-la Dumnezeu Câți sfinți voi întâlni, nu știu. Ivănești-Ialomița Mulțumiri, recunoștință Ion Geană Deși am prezentat redacției sucevene catrenele, autorul lor n-a avut șansa să le vadă publicate. Așa a hotărât comitetul de redacție al ziarului. 456 GHIȚESCU, Adina 596 1 (București, 7 august 1970) Dragă prietene, Nu sunt decât câteva clipe de când am cetit cu emoție
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
cu vocea din care picura nostalgia trecutului că această piață a fost mereu frecventată, dar ar fi trebuit populată cu arbori și flori, nu cu granit și aeratoare uriașe, legate de parcarea subterană construită cu ocazia renovării. „Din această cauză sucevenii i-au găsit repede o denumire noii alcătuiri urbanistice, La Cavouri”, spunea râzând subțire doamna învățătoare. Discuție cu un agent al poliției locale, bărbat apropiat de pensie, care-i mustră părintește pe rromii cu baloane ce-l ascultau ca pe
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cuvântul „sociolog”. O întreb care să fie explicația pentru această veri tabilă avalanșă de cărți traduse din rusă și ucraineană din acest an. Devin pelerinii mai „mistici” decât credem noi că sunt ? Femeia surâde, apoi îmi spune cu inconfundabilul accent sucevean, care-mi place atât de mult : „Nu, nu, așa au fost mereu. Doar că acum am început să-i citim mai mult pe ruși deoarece au ardoare și tărie. Au ei o asprime a lor și cred că oamenii au
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Învățământului, în presa locală i se publică articole despre activitatea sa profesională iar la împlinirea a 25 de ani de la înființarea Școlii Generale Nr. 5 Rădăuți i se acordă Diploma de Onoare "pentru slujirea cu dăruire și profesionalism a învățământului sucevean, pentru o viață exemplară dedicată modelării și formării tinerelor generații". Ajunsă, cu demnitate, la "vârsta înțelepciunii" creatoare, Răduța Vasilovschi izbutește să ducă la bun sfârșit câteva proiecte generoase. Având convingerea că o carte "înseamnă lumină, / prieten, ființă vie, / un izvor
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
locală s-au publicat articole despre activitatea mea de la catedră, iar la împlinirea a 25 de ani de la înființarea Școlii Generale Nr. 5 Rădăuți mi s-a acordat Diploma de Onoare "pentru slujirea cu dăruire și devotament, profesionalism a învățământului sucevean, pentru o viață exemplară dedicată modelării și formării tinerelor generații". Ca o încununare a suferințelor soțului meu, sunt membră a A.F.D.P. (Asociația Foștilor Deținuți Politici), el decedând la 27 iulie 1996 în urma unei boli incurabile tratate la clinicile de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și de la cei din Suceava, care pe deasupra îi cruțaseră în meciul cu Minerul Gura Humorului („Nu cumva să-i cotonogiți, ca să-i poată bate pe ieșeni!”) și dăduseră fiecărui jucător al echipei cîte o sacoșă cu carne. De altminteri, pentru suceveni carnea e argumentul forte în vederea promovării și apoi a rămînerii în prima divizie: „Cît timp județul ăsta va produce carne, rămînem în A”, ar fi declarat un un reprezentant al clubului. Microbul dătător de orgolii face ravagii și în alte
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
au îndoit și au căzut într-o latură. S-au scurs vreo zece ore din momentul visului, însă spaima nu mi-a trecut nici acum. * Descopăr cu încîntare, în Memoriile lui Iorga, această însemnare din 29 mai 1918 despre demnitatea sucevenilor: „Țeranii de la Suceava l-au ales pe Averescu de scîrbă pentru pacea ce s-a încheiat, de mînie pentru sfîșierea județului lor. Li s a oferit pîne, și ei au întrebat dacă e de vînzare. - Nu, v-o dăm. - De
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mult pentru tânărul Rădășanu, școala oferindu-i o alternativă la condiția social-economică a țăranului român la cumpăna celor două veacuri. La începutul secolului XX frecvența la școală era redusă, doar 33,40% din copii de vârstă școlară în mediul rural sucevean erau înscriși. Iar la Baia, la 1900 doar 104 copii din 249 frecventau cursurile 3. În toamna anului 1900 s-a prezentat la concursul de admitere în școala normală "Vasile Lupu" din Iași, unde a reușit cu deplin succes. Din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
în județul Suceava. Una dintre ele, inaugurată la 1 octombrie 1904 era școala din Bogata 9. Debutul carierei lui Gh. Rădășanu a fost favorizat și de rolul pe care revizorul școlar Serafim Ionescu l-a avut în dezvoltarea învățământului primar sucevean. Luptându-se pentru ameliorarea condițiilor materiale ale învățământului sucevean, pentru înființarea cantinelor școlare, cu o contribuție decisivă în introducerea lucrului manual în învățământ, inițiind manifestări școlare sau extrașcolare, înființând biblioteci, organizând serbări, coruri și excursii Serafim Ionescu a fost un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
octombrie 1904 era școala din Bogata 9. Debutul carierei lui Gh. Rădășanu a fost favorizat și de rolul pe care revizorul școlar Serafim Ionescu l-a avut în dezvoltarea învățământului primar sucevean. Luptându-se pentru ameliorarea condițiilor materiale ale învățământului sucevean, pentru înființarea cantinelor școlare, cu o contribuție decisivă în introducerea lucrului manual în învățământ, inițiind manifestări școlare sau extrașcolare, înființând biblioteci, organizând serbări, coruri și excursii Serafim Ionescu a fost un model pentru cariera care i se deschidea lui Rădășanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
la rezultate apreciabile"93. În ceea ce privește păstrarea și valorificarea comorilor care alcătuiesc tezaurul nostru folcloric, Gh. Rădășanu a rămas până la sfârșitul vieții un colaborator al activităților culturale din zonă. Ziarul "Zori noi" din 24 mai 1973 relatează că la spectacolele folclorice sucevene, "dansatorii din satul Bogata au adus pe scenă frumusețea nealterată, spontaneitatea, marea artă străveche a unor piese originale". Acești dansatori au avut ca instructor menționează ziarul pe învățătorul pensionar Gh. Rădășanu"94. În "România pitorească", revistă lunară de turism, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
încorporată Austro-Ungariei; după 1918, în urma unei reforme administrative, comuna Baia a dat numele județului, a cărui reședință se afla la Fălticeni, județul Suceava cu reședința în fost capitală a Moldovei reprezentând o altă unitate administrativă; ; 3 N. Adăniloaie, Învățământul primar sucevean în epoca modernă, București, 1998, p.116; 4 Arhivele Naționale, Iași, (în continuare A.N.I.) Fond Școala Normală "Vasile Lupu", 5/1901, f. 116; 5 Ibidem, 3/1902, f.70; 6 Ibidem, 6/1903, f.44; 7 Ibidem 7/1905
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
6/1903, f.44; 7 Ibidem 7/1905, f.78; 8 Ibidem, 5/1906, f.42; 9 Școala din Baia data din 15 noiembrie 1864, vezi tabelul din N. Adăniloaie, op.cit. p.271; 10 Nichita Adăniloaie, Un ilustru revizor școlar sucevean: Serafim Ionescu, în "Codrul Cosminului" , nr. 6-7 (16-17), Suceava, 2000-2001, p.467-475; 11 Apud Gh. Iacob, Luminița Iacob, Modernizare -Europenism vol. II, Percepție, trăire, identitate etnică, Iași, 1995, p.132; 12 N. Adăniloaie, Învățământul... p.194; 13 Liceul Pedagogic "Vasile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Țurcanu a reușit să îl înlocuiască rapid pe rivalul său se explică prin relațiile mai bune cu autoritățile, care au observat că le era mult mai util decât Bogdanovici, fapt demonstrat de transferarea sa la Pitești cu primul lot de suceveni, pe 15 aprilie 1949, dar și de o declarație din timpul anchetei: Acea acțiune eu am condus-o ca, în eventualitatea când se va putea întreprinde de către stat o astfel de acțiune, să poată găsi la Suceava elemente pregătite și
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
elevi 'moș Cozonac', pentru că le spusese că va fi bun cu ei ca un cozonac. El și-a început discursul strigând: 'Tlăiască paltidu comunist lomân! Tlăiască lepublica puplală lomână!'. Copiii au tăcut, iar directorul și subdirectorul le-au făcut semne sucevenilor să aprobe, dar au sfârșit prin a aproba ei înșiși: 'Trăiască! Trăiască! Trăiască!', întrucât grupul lui Stoian a strigat doar cu jumătate de gură, sesizând ridicolul situației. Antonescu a povestit despre viața sa și spunea că e datoria lui să
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
în două camere. Dintre izolații care refuzau 'reeducarea' sunt amintiți Virgil Maxim, Constantin Lupoaie, Aurel Obreja, Mihai Nour, Constantin Rodas, Constantin Iorgulescu, Vanghele D. Vanghele, Dumitru Stamu, Marcel Cazacu, Constantin Negoiță, Titi Stoica și Alexandru Munteanu. Implicarea oficialităților în acțiunea sucevenilor a fost destul de discretă. În afară de discursurile lui Antonescu și Burada, se putea observa că Stoian era chemat foarte des la birouri, unde stătea câte o oră, două. Sunt amintite și două vizite ale unor înalți oficiali din Ministerul de Interne
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Constantin Negoiță, Dumitru Stamu și Dumitru Străchinaru. Mihai Rădulescu relatează și o altă versiune a reeducării (cea a lui Gheorghe Penciu), conform căreia elevii s-au apucat să citească volumele din plictiseală. Informatorul oficial al lagărului era Dumitru Ibănescu, fost sucevean, dar venit cu mult înaintea acestora. Lotul sucevenilor ar fi ajuns la Târgșor prin iunie 1950, cântând 'Bandera Rosa' și 'Imnul RPR'. Dintre ei, Ion Stoian, Iosif Cobzaru, Liviu Murgulescu, Mircea Doroftei, Romeo Iosipescu, Dumitru Sumănaru, Valentin Lungeanu, Oancea și
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Rădulescu relatează și o altă versiune a reeducării (cea a lui Gheorghe Penciu), conform căreia elevii s-au apucat să citească volumele din plictiseală. Informatorul oficial al lagărului era Dumitru Ibănescu, fost sucevean, dar venit cu mult înaintea acestora. Lotul sucevenilor ar fi ajuns la Târgșor prin iunie 1950, cântând 'Bandera Rosa' și 'Imnul RPR'. Dintre ei, Ion Stoian, Iosif Cobzaru, Liviu Murgulescu, Mircea Doroftei, Romeo Iosipescu, Dumitru Sumănaru, Valentin Lungeanu, Oancea și alții au dat informații despre atitudinea celorlalți, centralizate
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
celorlalți, centralizate de Burada, iar la un moment dat a intervenit schimbarea, fiind adus un nou director, locotenentul-major Negulescu, un sublocotenent Iordache și alți gardieni, care totuși nu au încurajat 'reeducarea', deși au înăsprit condițiile în penitenciar. Deși data sosirii sucevenilor la Târgșor este, probabil, greșită, întrucât există mai multe mențiuni conform cărora ei se aflau în închisoare încă din vara lui 1949, în rest, această mărturie le întregește pe celelalte. Cât despre rolul lui Burada, el pare să fie cureaua
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
lui 1949 a fost ținut de elevi, care l-au colindat până și pe directorul închisorii fără să pățească nimic, lucru imposibil mai târziu la Pitești ori Gherla. Evadarea. Evacuarea penitenciarului În jurul datei de 1 mai 1950, Stoian și ceilalți suceveni au lipsit câteva zile din penitenciar, Andreica observând demoralizarea cu care s-au întors, prin contrast cu elanul și voioșia cu care plecaseră, ceea ce sugera că ei se așteptau la o eliberare. După acest episod și-au intensificat încercările, dar
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
nu aveau pedeapsa expirată au fost duși la Gherla. La Târgșor au rămas doar 29 de elevi, care au mai fost ținuți la penitenciarul Ploiești și eliberați în două tranșe: pe 12 februarie, respectiv la sfârșitul lui martie 1951. Acțiunea sucevenilor a fost cu totul diferită față de ceea ce urma să se întâmple la Pitești, din mai multe motive. În primul rând, la momentul plecării lor din Suceava, metodele folosite pentru convingerea deținuților de a renunța la vechile crezuri politice erau complet
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
acțiune în forță și secretă. Nu în ultimul rând, administrația închisorii nu fusese schimbată și simpatiza prea puțin cu noua putere. Chiar dacă, probabil presați de Securitate, au fost obligați în unele momente să fie mai duri ori să sprijine inițiativele sucevenilor, a fost vorba doar de gesturi conjuncturale și sporadice. 3. Pitești Pregătirea terenului: mutări, convorbiri secrete, primele încercări Deținuții politici au fost repartizați în penitenciare în funcție de categoria socială din care făceau parte, iar studenții au fost trimiși în închisoarea din
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
seama că aceștia sunt adepții 'reeducării' din Suceava și se arătau ferm antilegionari. Pătrășcanu l-a sfătuit să nu mai meargă pe la ei, dar Soroiu s-a încăpățânat și, în perioada următoare, a avut mai multe discuții în contradictoriu cu sucevenii. Eugen Țurcanu era hotărât să colaboreze cu administrația penitenciarului, astfel că a căutat să discute cu directorul închisorii, Alexandru Dumitrescu, încă din primele zile. El cerea zilnic să fie scos la raportul directorului, însă 1. Închisoarea din Pitești era împărțită
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]