1,129 matches
-
toate zilele, cu rezerva, însă ca această libertate să nu se transforme în patimă. Sunt uimit de gingășia urechilor din vremea noastră: ele nu mai pot suporta decât titluri pompoase. Mai mult chiar, se văd oameni cu păreri așa de sucite despre religie, că ar răbda mai degrabă cele mai mari pângăriri aduse lui Christos, decât să tolereze cea mai ușoară aluzie la papă sau la împărat, îndeosebi atunci când interesul lor bănesc e în joc. Oare, rogu-vă, acel care, fără
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
controlul de la IRTA, care nu se poate să nu te oprească și să nu ți caute nod în papură. Dacă ai scăpat cu bine de toți, dai totuși de vama română, care este cea mai rea vamă din Europa. Te sucește și te învârtește ore în șir fără rost. Dacă ai scăpat și din țară, mai răsufli puțin ușurat, dar tot stai cu frica în sân să nu ți se rupă ceva la mașină, să nu-ți explodeze vreun cauciuc. Mașinile
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Dumitru folosea tot punga de tutun, amnarul și iasca. Făcea țigări numai din tutun vărsat căci "măi copii, plăcut este să fumezi, dar eu simt așa o bucurie cînd mă apuc să rup foița, scot tutunul, îl așez așa lunguieț, sucesc țigara și apoi o lipesc frumos cu limba. O fac cum mi-i pofta, mai groasă cînd o fumez pe îndelete și mai bicisnică atunci cînd oile sau cîinele mă cer la treburi". Maria, nevastă-sa, făcea două-trei drumuri pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
s-au rugat cu ochii în lacrimi la Cel de Sus, dar blestemul nu s-a risipit. Vitele abia se tîrau, laptele a secat, porumbul avea frunzele răsucite ca țigările de Havana, iarba era uscată ca tutunul, de îți puteai suci țigara cu ea. Blestem mare, oameni buni, conchidea bătrînul satului, moș Vasile Alistar. Noi, copiii, treceam hotarul satului și căram buruieni pentru vite de prin ogoare străine, de prin pădure și de pe marginea drumului spre Crasnaleuca. Cu părul alb și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
găsit și soluția. Ileana va duce în față Sfînta Cruce. Ferească Dumnezeu, eu nu mă duc deloc! Abia atunci pricepe moșul cîte ceva și iese precum a intrat. Cum eram în ogradă, moșul mă prinde de ureche și mi-o sucește zdravăn. Tu, mă, Scaraoțchi? Tu ai făcut beleaua, mă, tartore? Nu, moș Vasile, scîncesc eu fără să știu despre ce-i vorba. Să mor că n-am făcut-o eu. Da' știi? întreabă moșul serios. Ce să știu? Hai, du
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
adus anumite îmbunătățiri. A adăugat snopi, a făcut un pic de loc, a făcut și un soi de ușă pe care o astupa la nevoie și chiar un fel de pat. Ploaia la început bătea dinspre Miorcani, apoi s-a sucit și venea dinspre Prut. Nu după mult timp a întors-o și bătea dinspre Coțușca. Șuvoaie reci se strecurau pe dedesubt dar Costică nu stătea degeaba. Cîțiva snopi pe jos, puși cu socoteală, reușeau să țină puhoaiele departe de picioarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
scos doar un "au" și s-a prăbușit într-un leșin aproape mortal. Cucoană, nu muri! țipă omul speriat de moarte. Nu muri că mă bagi în pușcărie. Musolin o stropește cu o sticlă de apă clocită, o învîrte, o sucește, plînge, strigă după ajutor. Cîmpul e gol ca deșertul Sahara și cucoana Anica nu mișcă, nu respiră. Disperat, încearcă să pornească mașinăria ca s-o ducă la spital. Ca un făcut, hurdubaia nici vorbă să pornească. Musolin umblă la baterie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
că o fi și o păți?! Din nou apuc pistolul. Descarc tot încărcătorul în "acela" care a mutat bariera. Mă simt frustrat. Ce plăcere poți avea să tragi într-un A.N. (autor necunoscut!)? Poate cu sabia? Încerc și o sucesc și răsucesc în toate direcțiile. Să-i tai mîinile, picioarele și apoi gîtul. Iască, vax. Nu simt deloc o răcoreală în suflet. Altceva era cu sabia în Sorin și cu cei doi complici decapitați! Dar cum să tragi în niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
scrisă suma indicată de tine? Nu te cred. Sînt psiholog, Constantin, și știu ce spun. Libanezul pufăie lacom, ronțăie niște bomboane mentolate și-mi aruncă la plecare: Îmi asum consecințele, dacă nu iese cum am spus, evident. Mă frămînt, mă sucesc și răsucesc și pornesc spre biroul lui Benichou. Pe drum întîlnesc un coleg din Timișoara, care îmi promite că-l strînge și el de gît. Bună ziua, domnule director, spunem calm. Bună ziua. Luați loc, vă rog. Ne așezăm calmi și începem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mănînc puțin, luați de la mine jumătate. Nordicii se sufocă, rîd deschis, fără precauție. Mulțumesc, spun eu. Nu este cazul, o să-mi aducă și mie. De cealaltă parte a mesei bătrînul își pune casca pentru traducere. Tocmai se anunța ceva. Învîrte, sucește, și nu aude nimic. Se uită la doamna ministru (care asculta atentă) îi scoate aparatul de la cască și-l pune la casca lui. Aude, dar într-o limbă pe care nu o cunoaște. Se întoarce și dă să apuce aparatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
roagă politicos. Fuge la un alt vînzător de pălării. Vorbesc între ei, caută și aleargă cu o pălărie în mînă. Aceasta este cea mai mare care se face în Cuba, spune cu un ton ciudos. O încerc, o îndesăm, o sucim și o răsucim, dar pălăria se dovedește a fi... prea mică. Vînzătorul vecin vine și el la acest spectacol inedit. În spatele meu o aud pe vînzătoarea frustrată: Are un cap cît o coșarcă! Nu sînt sensibil la necazul vînzătorilor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu părerea. Rafael a udat grădina din rezervorul cu apă. Strîng din dinți. Avem apă minerală. Merge, dacă n-ai încotro. Merg la garaj. Constat că n-am luat cheile care trebuie. Un retur scurt și aleg ce-mi trebuie. Sucesc cheia și se aude un iu, iu de două ori. Apoi tace. Insist și se mai aude un i... pauză... u... și gata. N-are cine să mă împingă și apoi nu doresc să mă dau în spectacol. Mă uit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de gazare, apoi, luându-mă de mână, am pornit cu toții spre casă. Ajunși la căsuța noastră, tata i-a relatat mamei cele întâmplate de așa manieră încât să n-o alarmeze prea tare. Mama însă intrase în alertă și mă sucea în toate părțile, pipăindu-mă și răsucindu-mă ca pe un titirez, deschizându-mi și mai mult pleoapele, forțându-mă să casc gura mare-mare, ca șarpele boa în momentul când își înghite prada supradimensionată, privind cu atenție la gâlcile mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
trăgând cu forță disperată așternutul pe care era întinsă. Hai Rozalie, hai, Rozalie! Acuma! Acuma! Transpirată, obosită, înădușită, se oprise să-și tragă sufletul; nu mai putea, era epuizată. Coana moașă era neliniștită: o pipăia, o palpa, o apăsa, o sucea. Considera că ceva nu e în regulă cu sarcina. Ce anume putea fi? A mai apăsat cu atenție, cu foarte mare grijă, până când a ajuns la concluzia sigură că avea de-a face cu o poziționare anormală a fătului. Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și două personaje din afară: un vechi prieten al sărbătoritului - Philinte - și tânărul însoțitor al acestuia - Neprevăzutul. și, o mărturisesc cu toată modestia, cu mult înaintea lui Pier Paolo Pasolini în Theorema, am imaginat desfășurarea unei drame asemănătoare: frumosul Neprevăzut sucește mințile și cucerește inimile tuturor personajelor din piesă. și, bineînțeles, odată cu răsăritul soarelui, părăsește vila, lăsându-i pe toți descum păniți de această neașteptată și neîmplinită aventură. 25 ianuarie 1954 Nu mă mai plictisesc cu mine însumi! Aceasta este încă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
așa fel ca acesta să-i poruncească să se întoarcă în Spania. Acestea nu s-au petrecut imediat, ci câțiva ani mai târziu. La Paris, îndeosebi spaniolii murmurau împotriva Pelerinului, iar Maestrul nostru de Govea 3 îl acuza că-i sucise mințile lui Amador, care era din colegiul său. De aceea luă hotărârea, și o și spuse, ca, prima dată când ar fi venit la Sfânta Barbara, să facă astfel încât să i se dea o „sală”4, ca ademenitor de studenți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
apprendre mille petites gen tilles ses. Lesquelles toutes yssoient de arithmétique, cât și autres sciences mathématiques, comme géométrie, astronomie et musique... Mi-amintesc și astăzi, după patruzeci și doi de ani, avizul textual al maestrului Ion Costescu, care m-a sucit și Învârtit În fel și chip ca să-i vocalizez note și pasagii muzicale improvizate de el la harmonium: „D. Constantin Beldie posedă o admirabilă voce de bas și va fi folositor țării dacă va fi ajutat.“ Cu acest aviz entuziast
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Abia atunci va fi o adevărată plăcere și o ocazie prielnică de a avea un prieten ca Alin, iar dacă timpul va decide poate că el îi va fi soț. Zâmbi triumfătoare și adăugă: - Dacă până atunci nu-mi va suci mințile în totalitate, el sau altcineva... Plecară oamenii rând pe rând din restaurant, rămânâd singuri în lumina lumânărelelor de pe mese într-o liniște plină de stânjeneală. Maică-sa o învățase să nu dea niciodată și sub nici o formă motive de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
rană. Ai?!... Arhimandrit!... Mitropolit te fac! Am!!... Am!! se repede bătrânul îmbiindu-l cu o ulcică de pe policioară... Ce-i aicea? Afion ... Îți alină durerile toate ... Toate?! Toate! Fantastic! Ia ulcica cu mâinile tremurânde, o duce la buze.... Șovăie... O sucește.... O răsucește. Încet, o pune pe masă: Durerile zici? Toate?... Toate! Lasă-le! Să mă doară! Ale mele-s! Le merit! Rana aiasta-i prea adâncă și n-are leac de tămăduire. Lui i-au dat să bea oțet cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aiastă spiță de-i zice muiere: cu voi rău; fără voi și mai rău. Diavolițe! Uit și de ruptoare, și pe ce lume mă aflu, uit... Sărăcuții de voi! îl căinează ea ironică, batjocoritoare. Năpăstuiții! Oropsiții!... Haida-de! Cum o mai sucești, cum o mai învârtești... Mare hoțoman ești unchiule! Țamblac râde încă, dar se potolește. Apoi, șovăitor, căutându-și cuvintele, încearcă s-i explice: Uite, vezi tu Marie... Cum să spun... Nu neg, Ștefan mai păcătuiește. "Numai cine n-a greșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu cât mai nimeni nu auzise de țărișoara aceea de-i zice Moldova și nici de voievodul ei Ștefan. I-am dat o bună lecție înfumuratului să-l lecuiască de trufie, spune Duma. Crezi? spune Stanciu. Întors la Buda, a sucit-o. S-a fudulit cu "strălucita izbândă" ce a repurtat-o asupra Moldovei... Și că, de fapt, dosul era față, că scârbavnica săgeată l-a lovit în "vitejescu-i piept". Drept pentru care, principii Europei au zâmbit ipocrit și s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
potrivește ca nuca-n perete. Bag-samă că nu s-au uitat prea bine la mine, spune și, hâtru, își pune palma pe creștet și-și ia măsura. Când oi face vreo boacănă din prea mult neastâmpăr, tot atât de repede o s-o sucească de-o să-mi zică "cel Rău" au "cel Cumplit"... Nu vă luați după gura prostimii, că-i cam slobodă: acu' te-nalță, acu' te coboară, acu' te cântă, acu' te scuipă! Le-a trăsnit unora să mă hirotonisească "Mucenic al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bătrâni vulpoi ai Moldovei, o liotă de boieri veliți târșiți prin uneltiri și rele, geambași de domni, cogeamite boieri unși cu toate alifiile, șleahtă de boșorogi cu barbă lungă și minte scurtă, nu l-am dibuit la vreme să-i sucim gâtul ca la un pui de găină. Și... și cine ne-a dus de nas?! se oțărăște Alexa. Un mucos! Un băiețandru căruia abia-i mijise musteața!... Îmi vine să-mi dau palme! Și într-o zi de Sântă-Măria Mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
triunghiuri amoroase, incertitudini și indecizii afective), explicate ori complicate - industrios, neîndemânatic - cu obsesii, pulsiuni, procese de conștiință, fatalități obscur motivate etc. Nuvela care se poate, la rigoare, reține, este Alexe, omul lui Dumnezeu, posibil vag reflex al faimoasei Cănuță, om sucit de I. L. Caragiale, cu un personaj becisnic și abulic, oropsit de bizare fatalități. Registrul narativ merge de la inofensiv-glumeț până la tragic-tenebros. Personajele au o psihologie „primară”, analizată expozitiv și insuficient, într-un limbaj sărac, pedestru, inadecvat. O proză mediocră despre o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
hoț. Era un bărbat cum povestea dânsa cu un ciorap negru tras pe cap cu cojocul întors pe dos și cu un cuțit mare în mână. Bodogănea ceva neînțeles "rusește", înjura și-i cere "ghenghi" bani și bijuterii. I-a sucit o mână, i-a învinețit un ochi și a lovit-o peste spate, lăsându-i pete roșii și vinete. I-a răscolit prin lăzi, i-a aruncat pe geam valurile de pânză, s-a urcat în pod, dar bani și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]