105,057 matches
-
informație s-a suprapus imaginii rectorului Universității (de stat!) din Craiova și-a unei doamne responsabile cu finanțele din suspomenita instituție. Fără să clipească, fără să le pese de așa-numita „solidaritate socială” cu care ne asurzește Iliescu, om de suflet al oltenilor, respectivii, ca și câțiva profesori aleși pe sprânceană, nu se sfiau să palmeze salarii de peste cincizeci de milioane pe lună, câțiva dintre ei trecând binișor de sută... N-aș avea nimic împotrivă, dac-ar fi vorba de cine știe ce
Detergenți pentru spălarea creierului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13430_a_14755]
-
Pe lângă aceasta, dreptul roman, în fond prima expresie codificată a drepturilor omului, este un al doilea stâlp de rezistență al edificiului european. In sfârșit, a treia coordonată o constituie creștinismul. Religia propovăduită de Evanghelii a produs o modificare profundă a sufletului omenesc dezvoltând sentimente noi: mila față de semenii săi, iubirea - sentiment cam schematic la omul grec și roman - se încarcă cu valențe noi - creștinismul este în esență o religie a iubirii -, toleranța. Dacă grecii și romanii au configurat Europa din punctul
Despre constituția europeană by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13409_a_14734]
-
i Te adresezi, să Te rogi, dacă, într-o zi?... Deschizi fereastra ce dă spre nord, unde lumina zilei scade mai repede, și unde, fiind atent și noaptea căzând începe să sclipească singuratecă steaua, polară, a navigatorilor rătăciți sau a sufletelor chinuite... Zadarnic, vei spune... zadarnic vei trimite spre unghiul ales, tăiat de tine în Cosmos, nimeni și nimic nu te va înțelege susținând că ai fost făcut de Constructor, anume, după El, ca o oglindă a Lui, în care se
Rugăciunea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13438_a_14763]
-
eului, dar și o victorie subiacentă a sa prin mistica umilinței: „În magazii cu șobolani bătrîni/ Unde îți intră orele-n plămîni/ Mă preumblam c-o dulce gravitate/ Pe lîngă pompele de flit stricate./ Cutii cu cremă neagră pentru ghete/ Sufletul pur știau să mi-l desfete/ Și mă-mbătau cu-aroma lor sublimă/ Butoaiele adînci de motorină./ Păianjenii murați în lămpi cu gaz/ Îmi lunecau cu grijă pe obraz,/ Primusuri mari, lucioase, de alamă/ Mă-țelegeau și mă luau în seamă
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
al poetului cu lucrurile, substitute ale partenerei violent estetizate (estetizarea e aci, la rîndul său, un substitut al relației trupești): „Mult timp am iubit o ceșcuță de ceai chinezească/ Pictată cu scene naive din viața fîntînilor pe porțelanu-i subțire/ Dar sufletul meu neștiind îndeajuns s-o uimească,/ M-a părăsit, alegîndu-și dulapul cel sumbru drept mire.// Apoi m-am îndrăgostit de un blînd șifonier./ De-obicei dup-amiaza, cînd hainele dorm, mă duceam lîngă dînsul/ Și mîngîindu-i furnirul, duios și stingher
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
simpatetică sinteză a regnurilor solicitate în devălmășie. „Delicatețea” rimbaldiană îndulcește asprimile bănuite, absoarbe tensiunile, transferîndu-le în feerie: „Sînt fericit, arare/ Îmi dau un fin balans/ Rachiuri de mărare/ Topite-n Ile de France,// Iubesc pe Reparata,/ Divina cu trei sîni/ Mi-e sufletul ca pata/ De micșunea-n fîntîni.// Și jubilînd, din mîzgă,/ Cu-o bucurie-adîncă/ Îți scriu pe-un ou de gîscă/ De angora, cald încă!” (Scrisoare). Însăși demonia, mereu presupusă, însă rareori dată-n vileag a travestiului, capătă accepții sofisticate ce
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
le-au regretat sau dezavuat ulterior prin opera lor (în paranteză fie spus, nu văd - repet - de ce ar trebui judecate cu mai multă severitate rătăcirile lor decît cele nu mai puțin încărcate de consecințe ale mult prea zeloșilor „ingineri ai sufletelor” din epoca hei-rup-ului conunist). Dar francezul Céline? Dar poetul american Ezra Pound? E vorba în aceste două din urmă cazuri de doi dintre cei mai influenți artiști ai cuvîntului din secolul nostru, ale căror opere au atras pe orbita esteticii
Alb și negru by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13431_a_14756]
-
cuplului Marga-Andronescu și a reușit în doar câteva zile să creeze o stare generală de spirit la dăscălime pliată perfect pe momentul „capacitate-bacalaureat”. Pentru domnia sa, cu o experiență anterioară într-un ministeriat al muncii și protecției sociale înălțător reverberând în sufletul batjocuriților de Pandora, a fost un fel de șotron să pună la cale câteva reforme de răsunet în învățământul românesc. Noutatea și ineditul acestora au reușit să blocheze până și calculatoarele din rețea ai căror fabricanți au fost clar depășiți
Reformele athanasiene by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13445_a_14770]
-
să salveze căderea în derizoriul ieftin și imediat spre care prea mulți tind la prima mînă. E foarte greu să pui în scenă o comedie fără adaos comercial. E foarte greu să-i faci pe oameni să rîdă din tot sufletul, dar fără stridențe. Această montare a reușit. A reușit să revigoreze mijloacele ce păreau epuizate ale unor actori implicați, a reușit să îmbine hohotul de rîs cu tristețea profundă și iremediabilă, a reușit să creeze dimensiunea responsabilității sau iresponsabilității unei
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
zice că, dacă a fost inconștient, cum să plece atât de târziu și cu autocarul, că ce chestie să mori în autobuz, că ce-i mai trebuia lui pământ, că oare n-avea copii să-l ia cu mașina, că sufletul rămâne în autocar șase săptămâni... O tânără încearcă să închidă subiectul: - Puneți niște muzică, domî șofer! Daî nu mai puneți caseta aia cu maneaua „Viața mea e-n mâini la tine”... Șoferul n-are altă casetă și caută radioul. Îl
Moartea din autocar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13440_a_14765]
-
puneți caseta aia cu maneaua „Viața mea e-n mâini la tine”... Șoferul n-are altă casetă și caută radioul. Îl găsește, dar - culmea ironiei - e „Vocea evanghelică” și în autocar se aude vocea nazală a unui preot: „După moarte, sufletul nostru merge la Mântuitor, de aceea e bine ca omul să se îngrijească mai puțin de cele lumești...”. Unii izbucnesc în râs, alții se închină. Șoferul schimbă postul de radio și până la București ascult „Who Wants to Live Forever”, „I
Moartea din autocar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13440_a_14765]
-
prea trufașă, fie mă culpabilizez pentru tot răul din lumea aceasta. Nu îndrăznesc să privesc și dincolo. Se întîmplă să mai am și cîte un scurt răgaz. Atunci privesc în urmă. Cu mîndrie, cu furie, cu neputință, cu lacrimi în suflet, cu exuberanță, cu aripi, cu deznădejde. Cu speranță?! Poate. Citesc însemnări mai ample sau lapidare ce s-au adunat de-a lungul timpului în zeci de carnețele. Viața mea stă stivuită în pagini peste pagini. Greutatea amintirilor nu-mi deformează
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
cu aripi, cu deznădejde. Cu speranță?! Poate. Citesc însemnări mai ample sau lapidare ce s-au adunat de-a lungul timpului în zeci de carnețele. Viața mea stă stivuită în pagini peste pagini. Greutatea amintirilor nu-mi deformează bloc-notes-urile. Doar sufletul. Comentarii nostime sau cinice. Care nasc altele și altele, stări, refugii, disperări. Așa că-l înțeleg pe Krapp în exercițiul lui obsesiv de a-și pune sub lupă trăirile din trecut și de a-și asculta, ca într-un ritual perfect
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
exercițiu pe care au încercat să-l descopere, să-l înțeleagă și apoi să-l practice regizorul Alexandru Dabija și actorul Marcel Iureș la Teatrul Act. Nu e simplu, pe de altă parte, să vezi schimonoseala pe care urîțenia din suflet a lăsat-o în traiectoria unei vieți. Krapp este un robot direcționat de cîteva gesturi și de cîteva obiecte, față de care a devenit dependent. Așa cum este dependent și de conținutul benzilor, de inflexiunile propriei voci, de ce a reținut ea în
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
epocale. Simbolismul marin se dilată pînă la cel al frămîntării stihiale ce exprimă libertatea, atrăgîndu-ne în domeniul său infinit ondulatoriu, purtător al magiei necunoscutului: „A rămas Marea cu limba înghețată pe dig/ cu morunii înăuntru ca într-o vitrină/ iar sufletul meu desfășurat spre larg/ e un bilet de închiriat din hîrtie velină.// Înainte Marea se îndoia la orizont/ ducînd Luna înflorită ca un crin departe/ și batistele țîșnind din mîini fluturau, fluturau,/ păreau iepuri călcînd peste holde sărate.// Într-acolo
Poezia lui Constant Tonegaru (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13455_a_14780]
-
al marilor iubiri ce stau sub semnul revelației. Iată, în cuvintele lui Panait Istrati, frământările unei întâlniri aproape prea târzii cu fericirea: „Atât amar de ani am confundat plumbul cu platina, fiorul unei strângeri de mână cu răspunsul pe care sufletul meu l-a așteptat o viață întreagă. Și cât de trist este ca să primești în sfârșit acest răspuns, mult așteptat, abia atunci când nu mai poți să-i închini decât un prea scurt crâmpei de viață!...” Un interviu barbian, i-am
De vorbă cu… by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13468_a_14793]
-
plicticos pe deasupra. - Cred că și printre artiști, printre colegii dumneavoastră, au existat exemple de pasiune prost plasată. - Sigur că am avut mulți camarazi de școală, mulți colegi artiști care nu au avut puterea de a se dedica cu conștiința, cu sufletul, cu gândul lor întreg unei anumite probleme artistice. Și care s-au rătăcit. “...am ajuns, într-o dimineață frumoasă, cu soare, la Paris” - Liceul l-ați făcut tot la Fălticeni, într-o atmosferă de efervescență intelectuală de care ne amintim
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
mai târziu. M-am gândit că întotdeauna e bine să ne întoarcem la prima noastră dragoste: On revient toujours au premier amour! Pentru mine, prima iubire a fost orășelul acesta, unde am învățat, unde mi-am deschis ochii, inima și sufletul. - Și acum, aveți grijă de muzeul dumneavoastră. - În clădirea asta a fost, pe vremuri, Prefectura, un local insipid de autoritate rece și nepersonală. În urmă cu ceva vreme, mi-a fost pusă mie la dispoziție, cu modificările necesare. S-a
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
alte muzee, fie cumpărate de stat, fie donate de mine; am lucrări expuse și în străinătate. Am avut noroc și de prezența domnului Dăscălescu. Dânsul are o însușire mai mare decât aceea că este directorul muzeului: este prietenul meu de suflet, de gânduri și de viață, cu care discut și mă sfătuiesc. Există o înțelegere completă între noi și îi mulțumesc lui Dumnezeu că a alcătuit în așa fel împrejurările, ca să ne întâlnim și să legăm o prietenie care nu se
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
îi apar adesea sub o lumină mai adevărată... acest punct de vedere central deplasat alterează toate perspectivele, contururile virtuțiiți și viciului își pierd rigoarea, amestecîndu-se, dînd sentimentul unei dezordini în care e implicată o ordine nouă, iar relativitatea imediată este sufletul filosofic al umorului”. O atare „ordine nouă” îl specifică pe poetul nostru care, spre deosebire de bufonul pur, negativist, nihilist prin renghiurile cu iz de ticăloșie pe care le joacă, trebuie să se joace pe sine însuși, adică să impună o variantă
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
Ion Pantazi ș.a.), autorul domiciliat la Nürnberg îl întâlnește de această dată pe Alexandru Danielopol, fiul fiziologului Daniel Danielopol și al Piei Pillat, soră a poetului - moștenitor, în consecință, și al genei Brătienilor. Danielopol devine, încă din copilărie, fiul de suflet al lui Nicolae Titulescu, sub influența căruia se formează în anii de studii. Are astfel ocazia de a asista la întâlniri importante ale diplomatului, printre care cele cu Maxim Litvinov, ambasadorul URSS. Una dintre temele cărții este deja prezentă. Alexandru
Conjuncția salvatoare by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13505_a_14830]
-
este proprie, posibilitatea infinitesimală de existență a pudorii și a demnității” (p. 290 - Flaubert); „din cînd în cînd, lumini supranaturale traversează povestirea ca și cum, în spatele acțiunii vizibile, diavolul și Dumnezeu se luptă, ca într-o moralitate medievală, să pună stăpînire pe sufletul personajului” (p. 333 - Dostoievski) etc. etc. Finalul cărții nu putea să nu fie în aceeași notă cu restul: în ciuda abundenței de romane contemporane, în ciuda faptului că secolul al XX-lea a fost considerat „secolul romanului” (faptul în sine este perfect
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
mare, cu precizarea că Hitler și Stalin n-au dispus de un asemenea poet: „Ce, e puțin asta?” monologhează dl. Marian Popa. Iar Ceaușescu, adăugăm noi, care s-a bucurat de acest noroc, și l-a spurcat singur, către sfârșit. Suflet încăpător, Adrian Păunescu l-a iertat. Școli, spitale, stadioane, comune care nu mai pot împrumuta numele lui Ceaușescu îl iau pe al său. À la bonne heure! Să ne gâtuim invidia care poate activa funest anevrisme, deschide pervers ulcere, porni
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
parada istorică a evoluției conceptului. Antichitatea clasică grecească prefera, din rîndul virtuților, curajul, cumpătarea, dreptatea, în duhul cărora se făcea educația tinerelor vlăstare. Opera lui Homer funcționa ca un fel de Biblie, „hrană morală” a copilului naiv ori „ambrozie” a sufletului adult. Individul era modelat în cultul unei armonii civile și cosmice pentru a deveni o personalitate armonioasă. Omul cetății antice era un om prin excelență al măsurii (metros), opus celui fără măsură (ametros). Drept care, la vechii greci, ridicolul se manifesta
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
Cu gîndul și la alte catastrofe ecologico-ideologice ale comunismului (ce ruginită apocalipsă industrială ți se întinde la picioare, cînd urci, la Iași, dealul Cetățuii!), mă așez la curățica masă de pe terasa barului și, vărsînd ritualic doi stropi din vișinată de sufletul hulitului acum Ilici, îmi aprind Kentul de rigoare și mă surprind răspunzînd cuiva la salut, cu un zdravstvuite absolut țicnit. La drum! Țintă: Durăul. Unde n-am mai fost de-un veac. Păstrînd, de-atunci, icoana unei așezări picior-de-plai. Încă
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]