3,156 matches
-
așa de comod, să se simtă normal, femeie, femeie cu adevărat și să nu fie jenată de realitatea aceasta. Cât de simplu se scăldase în boarea de simpatie a Sidoniei, a lui Ovidiu. Traversa strada împreună cu ceilalți oameni și în suflul ei începuse deja să pătrundă o altă aromă. Ea, care mai ieri trecea ca o nălucă pe trotuare, astăzi era deja alta, cu totul alta. Pe urmă, pășind către casă, mica victorie se frânse, își stopă mersul, îngrijorată, îi lipsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cineva în cofetărie. Probabil, mai fusese, n-am reținut. Nu mi se părea deloc important să observ cine este în cofetărie. Deci, cine fusese? Ritmul întrebărilor, se întețea, era clar, începea din nou tangajul. Vâltoarea indignării îi luă din nou suflul. Cu ce drept o chestiona? El o privea intens, cu nările dilatate. Cu degetele bătea darabana pe marginea fotoliului. Cred că fuseseră doi liceeni la o masă, spre mijloc, da. Imposibil, la ora patru, când ieși tu de la birou nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ea nu era obișnuită să piardă, rareori se avânta în situații ce prezentau un deznodământ îndoielnic și de aceea prefera să se scalde în vorbe, își cunoștea puterea, era conștientă, forța ei consta în dialog, dar încă nu-și găsise suflul, nu se simțea în apele ei. Carmina, să știi, atâta vreme cât am fost rude, eu am simțit că relația noastră pierde în profunzime, poate de vină era maman pe care o bănuiam foarte aproape de tine, mereu în spatele vorbelor tale, a gesturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
făcut decât să îndesească hățișul și dacă vreodată ajunsese la concluzia că dăduse de un fir important, foarte curând trebuia să recunoască că acela nu era decât un surogat și lupta îi fusese inutilă, total inutilă și dacă mai avea suflu trebuia s-o ia de la capăt. Când se redresa, forțele ei erau tot mai anemice, un biet bondar în fața morii de vânt care știe de la bun început că nu are nici o șansă, dar încearcă așa, de dragul nesăbuinței și cade deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în pace ți-ai fi refăcut de mult viața. Putea să nu mai joace teatru, ce avea de aflat, aflase: Carmina nu va depune plângere la Poliție. Carmina se răsuci pe cearceaf. Soarele dogorea cu putere, deși se simțea și suflul răcoros al mării. Tot atunci, noaptea, puțin mai târziu, sună telefonul lung, strident. Ea rămăsese cu gesturile suspendate, așteptând ca apelurile să înceteze. Avea reacții întârziate. Încercă să ghicească cine era la celălalt capăt al firului. N-o află decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că vă place la mine, domnule profesor, că sunteți aici În preajma Anului Nou când se schimbă ceva În noi. Și chiar În Univers. O schimbare cât de mică, domnule profesor, dar cu atât mai prețioasă. Brândușă simți că-și pierde suflul din pricina emoției și a efortului. Nu mai vorbise atât din școală. Își scoase batista și Începu să-și șteargă energic fruntea și ceafa. Un an Întreg Își punea Brândușă problema acelei schimbări care, uneori, nu trecea de, să zicem, kilogramele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
prelung. Un mic vârtej negru și sărat se iscă sub pleoape și luă cu sine pletora de argumente pe care Petru Își sprijinea subtila distincție și proiectul propriei sale opere. În golul rămas, răsuna orgolioasă cadența neînduplecată a excepționalului său suflu epic. Adormi cu lumina aprinsă. 30. Steaua Polară, Carul Mare, Carul Mic străluceau la locul lor. Oare cum o fi sus!? Aici pe pământ crăpau pietrele de frig. Spre minus douăzeci. Noroc că mantaua lui avea două rânduri de vatelină. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Această lucrare este o excepție În opera lui Ziffer, dacă o raportăm la seria lucrărilor care au precedat-o sau la cele care o vor urma. Aerul de studiu executat În liniște poartă amprenta operelor solide din muzee cât și suflul nou al experiențelor postimpresioniste, menținând În echilibru pornirile novatoare cu propria-i inteligență plastică. Asemenea lui Poussin și Manet, utilizând În beneficiul picturii lor capodoperele din muzee, Ziffer ține să introducă la rându-i În spațiul său plastic o reproducere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
eu n-am impresia că am uitat ceva, am spus, scotocindu-mi din nou mintea. Doar că nu e nimic acolo. Adică, nu cred că simt ceva față de fata aia. Nici măcar nu... Am ridicat palmele într-un gest de nedumerire Suflul subacvatic a ceva uriaș și rapid trage brusc pagina în jos, răsucind-o și învârtejind-o într-un ghemotoc păstos de fragmente care se rotesc, prinse și purtate în urma întunecatei, puternicei umbre, înainte să-și piardă avântul și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
paginile 92-93, autorul face următoarele mențiuni: "în afară de ambasador, după evenimentele din Decembrie 1989, au fost schimbați și ministrul consilier, consulii și alți funcționari. Dintre cei nou veniți, am remarcat pe Ioan Bar, un diplomat de carieră, care a adus un suflu proaspăt în cadrul ambasadei. Lui i se datorează liniștea introdusă în cadrul ambasadei de la Paris, unde, cu calm și profesionalism, a reușit să se impună și să ridice prestațiile consulare la un nivel deosebit. Am făcut nenumărate demersuri pentru egalitatea în drepturi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
treaptă de treaptă versul lui Blaga: "(...) păduri ce ar putea să fie, și niciodată nu vor fi; (...) păduri ce ar putea să fie, și niciodată nu vor fi; (...) păduri ce ar putea să fie, și niciodată nu vor fi", pînă suflu căznit. Ca o focă. Înregistrez vechiturile pe care ar cam trebui să le vînd/dărui cuiva: godinul în email verde n-o să-mi mai folosească. Fă focul de două ori pe zi, Dințișor", mi-a spus Iordan, după moartea mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Nu putea fi înmarxizat I.D. Sârbu. Treptat, Croh și-a schimbat lentilele marca Plehanov cu altele, mai profitabile: lentile Freud, lentile Jung, lentile Poulet, lentile Todorov, lentile Spitzer. Deținea nu mai puțin de "cinci feluri de lectură". Și "al doilea suflu"! A mers cu foloase pe mîna proletcultiștilor; pe urmă, pe... postmodernism. Ce deontologie interioară?! Nu i-o fi fost jale cînd se uita în oglindă? Cîți vedea acolo? "Niște doi", presupune Șichy, sprijinindu-se pe Arghezi. Și ce încîntat a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
scris de o sută, de cinci sute, de cîte ori era nevoie, nimic? Nimic, nimic, nimic, ni..." Dacă i-ar fi lăsat slobozi Mistrie, doi-trei angajați puteau face munca întregului colectiv. Însă iel trebuia să țină sub control tot. Cu suflu iacobin-bolșevic. Nu degeaba, după decembrie '89, cineva a propus în presă să fie depus în Sala pașilor pierduți și vopsit în roz, cum au făcut cehii cu tancul sovietic intrat peste ei. Institutul nu era decît o tablă de șah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de facultate se comporta ca pisica din Cheshire: uite-o, nu-i. Era un comod și n-am spus leneș; un conformist și n-am spus oportunist. Să fi intrat Franga în rol de cal-cavaler? "Nu, Iordana, eu n-am suflu să mă bat cu Mistrie. E un coleric primar, un trivial, dar energic". Măcar Franga nu scria la gazeta de perete, ca Milucă. Tăcea și înghițea, "rupt de colectiv", dar își adunase într-o carte studiile, tipărise două monografii, cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
îi oferă dansul. Mai întâi face o reverență laterală, legănându-se pe dreapta, apoi pe stânga, după care ciocurile se întretaie ca săbiile, patetic, în pase febrile, între care întârzie pentru o clipă, încremenite, ca și cum și-ar sorbi unul altuia suflul vital. Când apare fructul iubirii oul, acesta e păzit și de femelă, și de mascul, cu schimbul, și rostogolirile lui de către ambii părinți în afara cuibului, în toate direcțiile, pare a fi un drum inițiatic. Convergente, într-un fel sau altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ori era să mă pierd întârziind prea mult sub înfățișarea mea umană; trupul lui, însă, era, pe zi ce trece, tot mai vlăguit, mintea-i era rătăcită și slăbise îngrozitor. Pesemne dragostea mea îl istovea, mușcătura mea drăgăstoasă îi consuma suflul vital. Mă privea cu ochii lui tot mai mari, pe fața descărnată, implorându-mă parcă să dispar. Mi-era greu să hotărăsc ce era mai bine pentru el, să moară devorat de istovirea iubirii sau de dorul meu. Pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
peisajul idilic al insulei. Mai întâi face o reverență lateral, legănându-se pe dreapta, apoi pe stânga, după care ciocurile se întretaie ca săbiile, patetic, în pase febrile și întârzie pentru o clipă încremenite, ca și cum și-ar sorbi unul altuia suflul vital. Între aceste reprize scurte de castaniete, duelul erotic este încadrat de legănări laterale ale șoldurilor în prelungirea gâtului cambrat la fiecare îmbrățișare. O altă probă a loialității și a spiritului de cuplu este oul, asistat pe rând de femelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
s-o prelungească, fără să înțeleagă că reținerea ei nu face decât s-o anuleze, s-o ucidă și s-o dea repede uitării. Fericirea iluminată, de care rareori avem parte, este cea care ne strivește, ne subțiază, ne ia suflul; este insuportabilă, cuprinzându-ne toată ființa, până la sufocare, ocazie în care apare acea reacție paradoxală de respingere. Conștiința imposibilității reiterării fericirii devine atât de apăsătoare, încât imortalizarea ei prin extincție constituie o posibilitate. Este poate unicul moment în care gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mic Univers, plictisit că există, pentru că în toată pustietatea aceea pipernicită, în pomișorul cu crăci uscate ale timpului și aceasta nimeni nu o știe se ambiționa să existe un mic glob de lut, cu o luminiță interioară, care-i menținea suflul vieții, cu o îndărătnicie pe care nici ea nu și-o pricepea. Acolo spun Vocile ar fi locul de naștere a toată șleahta de rubedenii ce le monitorizează permanent ca să le amintească mereu cine sunt ca nu cumva să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o modă de a muri, un stil neimitabil, o moarte unicat, așa cum în teatru nimeni nu e de neînlocuit, dar fiecare este unic, așa că înlocuirea cu un alt actor creează altă piesă, într-o orchestră un violonist va da alt suflu partiturii față de predecesorul său, deși instrumentul e același, are același griff, același număr de coarde, același arcuș, același bulgăre de colofoniu, dar măiestria și aici tu, Mamă, ești neîntrecută, tu ești rășina mea eu sunt viola ta, cânt, cânt pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mi le cream, nici nu știi câtă lume încape într-o cameră, și să nu râzi de mine, dacă am să-ți spun, și cerul, după cum voiam. Nu vreau să mă mai nasc. Nu mai vreau să fiu doar un suflu, o respirație, un oftat, o lacrimă ștearsă. O batistă folosită de oameni pentru a-și alunga prezentul, ei nu știu că atunci când o flutură la plecarea trenului alungă, de fapt, pe ființa dragă, alungă trenul, alungă însăși amintirea, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lor avea să fie învățată pe de rost și purtată mai departe. Autorul, purtător al legendelor orașului, simți că cerul e altfel. Cineva l-a străpuns și vrea să ne contacteze. Bănuiala avea să-i fie în curând confirmată. Un suflu nou bântuia prin oraș. S-or fi apucat să muncească brăilenii, te pomenești! Nici vorbă. Spiritul înnăscut de afaceriști, transmis de fanarioți și evrei, îi făcu pe brăileni beneficiarii unei slujbe inedite, pe care au cizelat-o din mers, devenind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să ajungi aici, simte cum inima îi mai zvîcnește în piept, ți s-a îngroșat de tot vocea din cauza emoției, doar încă două, trei cuvințele și ai scos-o cu bine la liman, Delfinașule, pufăie, pînă își pierde de tot suflul. În concluzie, dacă eu am făcut-o de oaie, eu trebuie s-o dreg, ce mai în sus și-n jos, ăsta e adevărul spus verde-n față, ufff, hai că n-a fost cine știe ce, revino-ți dragă în fire
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
toată Planeta a auzit de România, am reușit să devenim oaia neagră a Europei, zice Roja. Știe careva dintre voi cîntecul Micul meu univers? — Cel mai simplu model de Haos este cel staționar, își reia Tîrnăcop ideea transcendentală cu un suflu proaspăt, adică vrea să spună că în ansamblu nu se schimbă nimic, că totul este staționar. În felul ăsta de Univers timpul este peste tot același, materia este omogenă, adică nu este mai concentrată la noi decît la alții. — Felicitări
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pereții ăștia eu sînt Dumnezeu, eu tai și spînzur, nici musca nu mișcă fără ordinul meu! Păi eu nu tocmai asta încerc să-ți spun? Că șeful tău cel mare e capul răutăților, complotistul numărul unu, reia Regizorașul cu alt suflu, el va fi primul care o s-o dea la întors. — E-adevărat că m-a sunat cu disperare în ultimele zile, începe să-și amintească brusc Comandantul înmuindu-se, schimbîndu-se la față. — Te verifică, asta face, spune Regizorașul triumfător, aici
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]