1,018 matches
-
delirează personajul. Prin medicul curant din spitalul psihiatric în care ajunsese, scriitorul încearcă să exemplifice teze ale psihanalizei. „Endoestezia” și „isteria” omului de teatru, tentativele lui de a evada din ambianța familială pot semnifica o reacție viscerală împotriva unui mediu sufocant și imbecilizant. Literar, romanul excelează în construcția unor scene de viață cotidiană fadă, în conturarea de profiluri banale, dar și în dezvăluirea unor psihologii tarate, printre care și aceea a copilului Andrei Daia, îndărătnic, obraznic, înclinat spre cruzime și perversitate
PREDA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289002_a_290331]
-
din proza ultimilor 20 de ani, mai ales cea anglo-saxonă (cu autori ca Pynchon sau Barth); b) tipologie creatoare [...]; c) un anume moment cultural, ce urmează modernismului, caracterizat printr-o anume epuizare a invenției, prin sentimentul că tradiția nu e sufocantă, prin eclectism și reluarea/sinteza (în cheie ironică și parodică) a tuturor formelor/manierelor anterioare; 3. să-l folosim pentru a desemna fenomene specifice literaturii noastre contemporane, ireductibile la modelele occidentale. Operație care presupune o reconstrucție a sensurilor, o reelaborare
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
scriitorul transformat peste noapte într-un mărunt profesionist al baricadei politice (Aerisirea), foștii revoluționari confruntați cu cei care au înfăptuit represiunea și cu impostura universală (Spitalul special). Stilistic, unele texte amintesc totuși de maniera deceniilor precedente, mai ales atunci când evocă sufocanta oprimare a individului în vechiul regim (Ionescu sau O ipoteză absurdă). În eseul Visul românesc și omul revoluției prăbușite dramaturgul își comentează cu luciditate producția anilor 1990-1993, observând cum limbajul contestației sale devine tot mai direct: „furia amânată timp de
NAGHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288349_a_289678]
-
își extinde aria de investigație, realizând dări de seamă despre modul de a fi al unor personaje aparținând unei „protipendade” de mahala, studențimii, presei. Petreceri stupide, preocupări și discuții derizorii, un orizont meschin, o agitație fără înțeles și o vulgaritate sufocantă constituie mediul natural al acestor indivizi. Naratorul pare un naturalist pus pe observarea speciei, notând exact ce vede și ce aude. Spre pildă, în Reportaj marin, într-un peisaj apăsat de o căldură cețoasă, pe o plajă cu o jalnică
PERETZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288758_a_290087]
-
Idealul umanist, definitoriu pentru creația sa de mai târziu, este descris de autorul însuși aflat în postura criticului literar, prin sociabilitate - acea dispoziție sufletească superioară de a intra în relație cu semenii în mod direct și dezinteresat, depășind astfel cercul sufocant și generator de angoase al egocentrismului. În același timp, sociabilitatea nu implică renunțarea la personalitate, ci, dimpotrivă, potențarea calităților individuale ca treaptă premergătoare „prefacerii radicale” a ființei umane. În acest sens, elogiul cel mai important pe care scriitorul îl aduce
NICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
linguriță”; „și totuși între noi e un fulg îmbrăcat în calau/un cadavru cât o mică păpușă”. Peisaje absurde proiectează imagini halucinante, nu departe de picturile lui Salvador Dalí: câmpul este invadat de paturi de fier ca niște schelete, ori „sufocant, peisajul topit/răsuflă adânc, se oprește, răsuflă”. Tot în anul 1945 P. a semnat, alături de Gellu Naum și Virgil Teodorescu, manifestul intitulat Critică mizeriei. Spiritul contestatar se revoltă împotriva a tot ce întruchipau vechile sisteme de valori, proclamând „PERMANENTUL EFORT
PAUN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288723_a_290052]
-
descompus”, „complotist”, cum este etichetat de anchetatori și torționari, cunoaște toate formele de umilire, toată panoplia de „metode” folosite de aceștia. „Împărțitorii de dreptate” sunt abjecți, poltroni, cupizi, gardienii au o inepuizabilă fantezie în terorizarea deținuților. Scoși atât pe căldură sufocantă, cât și pe ger năprasnic la munci epuizante, cu puștile paznicilor ațintite asupra lor, cu câinii asmuțiți împotriva „trântorilor”, deținuții muncesc până la epuizare, sunt hrăniți cu ciorbă de murături, astfel că sunt stăpâniți de psihoza foamei, iar unii mănâncă șerpi
PAVLOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288741_a_290070]
-
Legătura ontologică a credinciosului botezat cu Biserica nu poate fi comparată cu nici o altă relație, menținută prin contract ori asociere de interese. Când subiectivismul individualist ne ancorează conștiința religioasă în prezent, atunci nu este deloc greu să emani pretutindeni un sufocant didacticism. Este foarte ușor să-ți imaginezi că ceea ce suflețelul tău a descoperit în ortodoxie reprezintă întreg potențialul ortodoxiei și singurul lucru de care cel de lângă tine are, la rândul său, nevoie. Spre marea noastră fericire, ortodoxia bimilenară a Bisericii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
se vede, important e ceea ce ochiul versat al detectivului întrezărește dincolo de informațiile aflate la îndemâna oricui. Importanța personajului învestit cu funcția de a rezolva misterul - fie el polițist, detectiv particular sau simplu amator - rămâne primordială. Acesta trebuie scos, însă, din chingile sufocante ale artificialității. Sherlock Holmes, Hercule Poirot, Lord Peter Wimsey (din romanele lui Dorothy L. Sayers) sau Miss Marple nu erau, în fond, decât niște vehicule lipsite de autonomie estetică: anexe convenționale născute din voința de a domina a scriitorilor. Pe cât
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
dat afară din slujbă. Nu e însurat pentru că nu-i plac nevestele polițiștilor. Aflăm toate acestea dintr-un scurt dialog de deschidere cu generalul Sternwood. Paralizat, muribund, generalul își petrece timpul într-un scaun cu rotile, izolat în atmosfera grea, sufocantă, saturată de umezeală a unei sere cu orhidee. Îl chemase pe Marlowe să rezolve un caz aparent banal. Un oarecare Arthur Gwynn Geiger încerca să obțină cinci mii de dolari în schimbul unor fotografii compromițătoare ale fiicei lui Sternwood, Carmen. Era
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
rece, toate aceste încrengături par mult prea fantezist articulate pentru a fi credibile. Convenția literară trăiește, însă, mai ales prin astfel de improbabile conexiuni care, dacă ar exista în viața de fiecare zi, ar transforma universul cotidian într-o rețea sufocantă de cauze și efecte. În cazul lui Chandler, joncțiunea între planuri se produce firesc, prin succesive articulări narative, subtil anunțate din vreme. Cititorul atent va deveni nu doar obiectul seducției scriitorului, ci și părtaș la edificarea construcției narative născute sub
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
chiar perfecți, și pe dorința ca propriul copil să fie lăudat cu orice ocazie pentru comportamentul și inteligența lui. Cu cât se străduiesc mai mult în această privință, cu atât copilul începe să-și dezvolte mecanisme de apărare împotriva îngrijirilor sufocante și inadecvate ale părinților, sporindu-le și mai mult frustrarea. Acest lucru se soldează cu folosirea forței de către părinți, mascată de scuza „eu vreau ce e mai bun pentru tine”. Tot acesta e și cazul educatorilor care se simt depășiți
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
principalelor centre de putere. Facțiuni În interiorul Partdului Comunist Român Facționarismul a rămas trăsătura dominantă a PCR pe tot parcursul perioadei În care la conducerea partidului s-a aflat Gheorghiu-Dej. Partidul Comunist a fost măcinat la vârful său de un climat sufocant de intrigi, conspirații și răzbunări sângeroase. A existat o tendință de a explica existența facțiunilor concurente din PCR, prin faptul că identitățile politice din interiorul elitei comuniste ar fi legate de experiențele personale (precum greva de la atelierele „Grivița”, Războiul Civil
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
și procedeele se rafinează. Dominată de o stare vizionară, poeta se simte „aleasă de Dumnezeu”, vorbește cu morții și „cu toate duhurile” cerului înstelat. Versurile par născute „din voluptatea unui chin cum apa prefăcută în vin”. Convinsă de singurătatea ei sufocantă, poeta trăiește în același timp spaima celui mereu supravegheat. SCRIERI: Desueta noblețe, București, 1975; Cavalerul din dreptul soarelui, București, 1979; Leoaica adormită, București, 1984. Traduceri: Asug Alescher, Versuri, București, 1978. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Vocație și aspirație, RL, 1975, 41
BULAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285925_a_287254]
-
te-ntrista de-al lor oprobiu, Să-ncerci mereu să faci mai bine. Să fie nou. Să fie propriu. Iată de pildă cum prin intermediul unei imagini viguroase se comunică indignarea pasională a poetului, revolta sa față de fățărnicia arogantă și spiritul sufocant de care sunt contaminați unii critici: Alt mers decât în cărucioare Nu vor, betegii, să permită: Și gem, de supralicitare... Și mor, de papagalicită... Cititorul salută în această poezie mai cu seamă curajul cu care sunt dezbătute unele probleme centrale
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
al fiecărei zile (1975) descria „efortul unei studente provinciale, provenită dintr-o familie discriminată politic, să realizeze o carieră științifică seducându-și profesorul. Seducătoarea este însă o adolescentă timidă și săracă, iar lumea în care va intra va fi la fel de sufocantă ca și aceea din care se silise să scape”, repetând, așadar, același „drum egal al fiecărei zile”, cum explică autoarea în cuvintele ce deschid ediția definitivă a Dimineții pierdute, apărută în 1997. Povestirile din Dăruiește-ți o zi de vacanță
ADAMESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
mai surprinsesem pradă unui asemenea abandon, în consonanța atât de perfectă a acelei clipe din viața ta, cu tine însăți, cu ceea ce erai tu pentru mine. Erai femeia căreia mâna mea îi atingea ușor umerii ce păreau reci în atmosfera sufocantă a nopții. O femeie căreia îi percepeam ca niciodată infinita singularitate, tulburătoarea unicitate de ființă iubită și care, în mod inexplicabil, se întâmpla să trăiască, în seara aceea, în acel oraș devastat, atât de aproape de o moarte accidentală sau de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și a început să vorbească, impunând cu dificultate o cadență regulată respirației sale. Consilierul mă rugă să traduc. Omul se opri, pentru a-mi da răgazul să încep. Dar eu tăceam, simțindu-mă la o distanță amețitoare de încăperea aceea sufocantă. Omul rănit vorbea limba pe care o auzise copilul adormit în mijlocul munților Caucaz, în noaptea cea mai adâncă a vieții mele. Cel căruia trebuia să-i asigur supraviețuirea și să-i traduc cuvintele știa că moartea sa ar fi simplificat
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de care consilierul și cu mine am avea nevoie pentru a părăsi orașul pe mare. Auzind acest cuvânt, am încercat o comică mândrie de copil, căci termenul îmi era cunoscut datorită lui Loti, iar tonalitatea sunetelor a adus în atmosfera sufocantă a încăperii atât briza oceanică a romanelor sale, cât și răcoarea unei seri lungi, cu ninsoare, ritmată de foșnetul paginilor. Din când în când, discuția se întrerupea din cauza francezului, închidea ochii câteva secunde, apoi îi redeschidea larg, în fundul unor orbite
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
spulberate de o explozie, iar masa pe care ne luam adesea prânzul era plină de cioburi. Tu le adunai răbdătoare, fără să zici nimic, când ghemuită, când sprijinindu-te cu mâna de spătarul unui scaun. Erai sumar îmbrăcată, atât de sufocantă era căldura golfului la reflux. Îți vedeam trupul și amestecul de fragilitate și forță, pe care mișcările tale îl scoteau la iveală. Jocul acela carnal și inocent al nudității care nu știe că e contemplată. Un bust cu contururi musculoase
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
multe luni în celulele alea înțesate. Făcu un efort, pentru a nu-și imagina torturile. Și nopțile de după tortură, cu gura plină de sânge și cu unghiile smulse. Gutov trăise, cu siguranță, aceste lucruri și, în timpul unei nopți, prin ceața sufocantă a durerii, născocise acuzația aceea care avea să-i salveze pe cei pe care îi denunța: Anna le vorbea colhoznicilor... Reluându-și drumul, Nikolai băgă de seamă că, de-a lungul izbei fierăriei, primele ierburi și flori creșteau deja în
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
fi fost dublate normele de muncă, dacă ar fi fost lipsiți de hrană, dacă li s-ar fi agravat pedepsele. Dar s-ar fi răzvrătit dacă s-ar fi atins de animăluțul acela, care învăța deja să zboare în aerul sufocant al barăcilor. Ancora fu ucis, iar Pavel nu mai află sfârșitul poveștii. Își imagina doar o pasăre tânără care, sub privirile încremenite ale prizonierilor, zbura peste liniile sârmelor ghimpate. Istorisindu-și povestea, Ancora își spunea câteodată sieși „cocoș clocitor“. Porecla
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
întâmplă și ca cel ce visează să vadă o ființă dragă, chiar propriul copil, strivit de o mașină, un tren etc. Visul subliniază temerile sale profunde (angoasele referitoare la oamenii pe care îi iubește), dar indică și o legătură afectivă sufocantă, strivitoare și recomandă, în acest caz, o atitudine mai senină și mai destinsă în gestionarea relațiilor. A se rătăci A se rătăci ori a se pierde în vis are aceeași semnificație ca și în realitate. Subiectul nu mai știe în
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
170-235), cuplul Mire-Sulamita anunță cuplul Mire-Maria Magdalena. Ca și Sulamita, Maria Magdalena Își caută iubitul celest și, găsindu-L, Îl Îmbrățișează: „L-am prins (ekratese) și nu-L voi mai lăsa” (Cânt. 3,4). Îl Îmbrățișează, Îl strânge atât de sufocant, spune Hipolit, Încât Isus trebuie să o pună la punct: „Nu mă reține!” Alt element interesant al comentariului hipolitan este legat de grădina În care se află mormântul, conform versiunii lui Ioan. Această grădină trimite la paradisul protopărinților, Adam și
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Într-o singură regiune. Cercetătorii contemporani au scos În evidență caracterul dacă nu revoluționar, cel puțin Îndrăzneț al versiunii „celor șaptezeci”. Termenii grecești folosiți pentru echivalarea unor termeni teologici ebraici atestă o voință profundă de subminare a autorității rabinice, devenită sufocantă. Cert este că, Îmbrăcându-se În veșmântul limbii grecești, gândirea iudaică a cîștigat În amplitudine, evitând riscul unei Închideri, sterilizante, În sine. Odată cu traducerea Sfintelor Scripturi Într-o limbă universală, iudaismul Însuși a devenit „universal”. Numai că acest moment de
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]