806 matches
-
pe refuzul strălucirii (prețiozității, stridenței, excesului). În cele din urmă, ea adaugă Însingurării senine o asumare a precarității și gustul pentru viața austeră. Voi Încerca În continuare să găsesc care sînt modalitățile tehnice prin care singurătatea se face prezentă sau sugerată În poemele haiku scrise În limba română. Cu un pas Înaintea singurătății este mai totdeauna absența unor lucruri. Ele lipsesc vădit din locurile unde trebuiau să fie și prin această absență afectează calitatea acelor spații. Lipsa poate fi numită direct
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și a potopului. Pe gînduri ciocănitoarea contemplă gânditoare lemnul colibei mele Kobayashi Issa Nici vorbă, avem de a face cu o personificare a ciocănitoarei, dar cum lucrurile trebuie văzute alegoric, tocmai ea este cea care face din ciocănitoare rezonerul situației sugerate. Lemnul colibei reprezintă În primă instanță trăinicia. Cine Își durează o colibă, mizează pe durabilitatea lemnului din care și-a făcut un adăpost pentru a și duce traiul. A folosit lemnul pentru că a avut Încredere În capacitatea lui de a
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
în discursul pamfletar: injuria, afurisenia, imprecația, anatema sau atacul direct. E observabilă tentația permanentă a polemistului de a-și lua peste picior victimele, de a le ridiculiza, "înscenându-le" apucături ilare sau grotești și proiectându-le în situații comice diverse (sugerate fie prin fine ironii aluzive, fie prin dezvoltarea unor scenarii în care ipotipoza e la mare rang), camuflându-se, însă, strategic în spatele propriilor vorbe. Procedeul pregnant al disimulării este identificabil în mai toate atacurile argheziene care vizează adversari concreți, denominați
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ei genezică. Cerul este, înainte de toate, regiunea unde „mugește” tunetul, se adună norii și se hotărăște rodnicia ogoarelor (ELIADE 1992, 83). Asocierea tunetului, ca manifestare concretă a divinității, confirmând, încă o dată, caracterul uranian al acesteia, cu mugetul taurului, ne este sugerată, în spațiul de interes al lucrării noastre, de descoperirea la Hăbășești a unei protome zoomorfe care redă un cap de taur mugind (DUMITRESCU et alii 1954, 432 și pl. CXIII/3). Tot pe aceste baze credem că se poate explica
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
sensibilității ca experiență. Eliade va transfera ambiguitatea, instanțiind diferit: inter fața nu mai este constituită la joncțiunea dintre transcendent și imanent, respectiv dintre transcendental și experiențial, ci sacrul, prin manifestările lui, se delimitează de profan, fără ca aceste granițe, deși clar sugerate, să poată fi numite. Pe de o parte, reiese că aceste granițe sunt instituite su biectiv, în funcție de capacitatea de percepție, înțelegere și interpre tare a fiecărui om, individual, pe de altă parte, ideea camuflării sacrului în profan reinstituie sacrul ca
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
etc.). Ierarhia se va desfășura fie circular, în jurul centrului, fie pe verticală, în jurul axei instituite între „sus“ și „jos“. Reprezentările „imaginale“ vor urma cele două tipuri de percepție, sugerând fie mișcarea spre centru, fie ascensiunea. Polaritatea este, la rândul ei, sugerată diferit: centru și periferie, respectiv sus și jos. Iată și câteva exemple: Reprezentări axiale 1. „Iacov a plecat din Beer-Șeba, și și-a luat drumul spre Haran. A ajuns într-un loc unde a rămas peste noapte, căci asfințise soarele
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
el diferit de modurile comune de înțelegere și transmitere a cunoașterii mundane. El presupune o „trans figurare“ ca asumare implicită a unei dislocări: ceea ce se vede este doar un semn pentru prezența a ceea ce nu poate fi întruchipat, ci doar sugerat, adus aproape, indicat prin multele chipuri ale lumii acesteia. La nivelul reprezentării, ierarhiile divine sunt prima întruchipare a legăturii descrise ca manifestare a prezenței divine. Această legătură nu poartă trăsăturile unei relații obișnuite: legătura presupusă de dimensiunea religioasă trimite la
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
în limbaje mundane ceea ce este, prin natura sa, diferit. în fragmentul referitor la scara lui Yaakov, de exemplu, Domnul (în text, YHWH, numele tetragramat) nu vorbește de pe ultima treaptă a scării, ci de „deasupra ei“ sau de „dincolo de ea“, imagine sugerată fertil prin ambiguitatea ex presiei ebraice nitzav ‘alav („era/stătea înălțat/ridicat deasupra ei/dincolo de ea“, cu referire la sulam, „scară“, de genul masculin în ebraică). Demersulapofatic, în oricare dintre tradițiile religioase care utilizează această cale, dă seamă tocmai de
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
doctă ar fi ea!), fie o intenție părtinitoare, puternic contaminată ideologic. Dacă religiile, oriunde se nasc și se dezvoltă, sunt reflexul secund, „externalizarea“ unei experiențe general umane de sălășluire în legătura originară cu temeiul ultim (indiferent cum este acesta indicat, sugerat, numit ori întruchipat), înseamnă că posibilitatea de a fi în legătură cu Unul este deschisă pentru oricare dintre religii. Această legătură va fi mai mult sau mai puțin „documentată“, ilustrată ori teore tizată, în funcție de amploarea și impactul tradiției, în funcție de dezvoltarea culturii materiale
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
a reprezenta, tradițional sau oficial, într-o formă mai mult sau mai puțin politizată, religiile conviețuitoare. Dimensiunea nesecularizată a experienței comunicării interreligioase, de această dată ca dialog „nepolitizat“ și pornind de la premise strict spirituale, o vom așeza sub semnul formulei sugerate de Nicolaus Cusanus: „pacea religiilor“. Astfel, prezentul studiu va propune analiza în oglindă a celor două registre, cu precauția explicit anunțată a diferențierii lor doar ca opțiune metodologică, liniile de interferență și contaminare fiind atent puse în lumină. 2. Teologie
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
nu), de omenesc, el îi arată lui Prospero o cale mai înaltă. Ceea ce este chiar ciudat (sau poate nu). Relația dintre cei doi, așa cum se vădește din text, are, pentru durata care precedă acțiunea piesei, o istorie destul de vagă, doar sugerată, ceea ce este cu atât mai bine. Ariel, odată salvat de Prospero din prizonieratul lui vegetal, îi este aservit, ca spirit, unor țeluri magice. Cum anume îl slujește timp de atâția ani știm numai din câteva aluzii. Astfel, Prospero îi amintește
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
nu), de omenesc, el îi arată lui Prospero o cale mai înaltă. Ceea ce este chiar ciudat (sau poate nu). Relația dintre cei doi, așa cum se vădește din text, are, pentru durata care precedă acțiunea piesei, o istorie destul de vagă, doar sugerată, ceea ce este cu atât mai bine. Ariel, odată salvat de Prospero din prizonieratul lui vegetal, îi este aservit, ca spirit, unor țeluri magice. Cum anume îl slujește timp de atâția ani știm numai din câteva aluzii. Astfel, Prospero îi amintește
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
un posibil apelativ cuman (reconstruit prin comparația cu araba) *bilad, „țară“, celticul burlatum (< burr/bor + latum/late, „mlaștină“), numele tribului celtic al britologilor, vechiul nume germanic *Berlad (< goticul *bourlad, „teritoriu nou căpătat“). Defectuoase lingvistic și istoric sunt și alte soluții sugerate: sufixul maghiar local -d atașat numelui localității ardelene Bîrla (< sl. berla, „nuia“) sau unui toponim cu baza turanică Bîrl (regăsibilă în Bîrlui); sufixul slav colectiv -ad, atașat temei *berl, „nuia“. S a observat de către adversarii acestor soluții că sufixul -d
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Vîrba, Vîrbov, Vîrboceni, Gîrbova, Gîrbovița), nici unul nu a avut o evoluție asemănătoare cu cea presupusă pentru Vîrvor (nu a fost pierdut sau modificat b și nu a dobîndit, prin vreo schimbare sau adaptare, r la final), ceea ce înseamnă că transformările sugerate sunt cel puțin discutabile. De altfel, una dintre cele două atestări Vîrbov a fost relocalizată pe teritoriul altei localități doljene. DTRO indică drept etimon numele de persoană Vîrvor, probabil o poreclă, deoarece se trimite la apelativul vîrvor (al cărui accent
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
a limbii este străină poporului, autorul precizează: „În tenebrele care ascund formarea sufletului și succesiunea individualității spirituale rămâne neîndoielnic evidentă infinit de puternica dependență dintre țesătura limbii și ansamblul gândurilor și sentimentelor” (p. 226). Izolarea limbii române de limbile romanice, sugerată lui Humboldt de cărturarii ardeleni, este în cele din urmă și ea anihilată, savantul german făcând următoarele aprecieri globale asupra limbilor romanice: a) limbile romanice sunt lipsite de continuitatea limbii grecești, însă dezavantajul lor este numai aparent, întrucât „timpul vindecă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
că în spațiul eleno - traco - roman, existau centre specializate în confecționarea de instrumentar chirurgical și că fiecare popor a produs vase de argilă arse pentru uz medical, asemănătoare celor descoperite la Grădiștea Muncelului, Cucuteni, Băiceni (Iași). Dat fiind mobilitatea medicilor, sugerată și de una din conotațiile simbolului șarpelui vertical, e posibil ca chirurgul de la Grădiștea să fi venit după voința sa, ori să fi fost chemat, dar tot atât de bine putea să fie autohton. și într-un caz și în altul sigur
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
igienă a fost condus în primă etapă de M. Ciucă, sub îndrumarea căruia activitatea de cercetare s-a efectuat asupra: difteriei, scarlatinei, malariei și infecțiilor streptococice. Către sfârșitul secolului XIX, Gheorghe Marinescu (1863 - 1938) se afirmă pe multiple planuri, tematic sugerate și de lucrările: Materia, viață și celulă (1914), Determinism și cauzalitate în domeniul biologiei (1938), prin care filosoful G. Marinescu atestă realitatea cauzalității fenomenelor și a determinismului, ca și cea a evoluției naturale, ca lege a dezvoltării. Dar, înainte de toate
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
436), după cum e imposibil ca inițiala M. să fi fost aleasă la Întâmplare de către autorul M.M.! ș...ț „Sfârșitul posibil“ al romanului bruschează cu bune efecte calmul de până atunci al curgerii celor două jurnale, deja trecute peste pragul prolixității. Sugerată Într-un sens prea vag, „metafizic“, Încă din primul pasaj al jurnalului lui A. („Trebuie să scriu pentru că viața mea ș...ț se poate opri aici, acum, peste trei zile...“, p. 36), numită Într-un sens care părea figurat, legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că, deși există indicii care pregătesc finalul, În ficțiunile polițiste borbioyești tensiunea se menține constantă până la producerea deznodământului, prin revelarea soluției de către detectivul Parodi. În granițele jocului logic unde se desfășoară intriga, el corectează sau modifică frecvent parte dintre ipotezele sugerate, la adăpostul vertiginoasei narațiuni cel mai adesea argotice, de-a lungul narațiunii, așa cum s-a Întâmplat și În borgesiana narațiune Emma Zunz, unde mecanismele caracteristice justiției operează ca ficțiuni impuse adevărului. Borges nuanțează, de altfel, Într-un eseu consacrat prozei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
natura UE și a instituțiilor sale și transferul de putere. Aceste distincții analitice sînt interesante, dar contribuțiile ni se par marcate de europenism. În plus față de contribuția lui Featherstone, Katz consideră că europenizarea se poate măsura și plecînd de la strategia sugerată Uniunii Europene de un anumit partid politic. În special, atenția ar trebui să se îndrepte spre partidele politice și propunerile lor în ceea ce privește politicile pe care ar trebui să le ducă UE. În prelungirea acestei analize, insistăm pe importanța referirii la
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
o luptă "pe viață și pe moarte" care avea să-l conducă, în cele din urmă, la Sfântă Elenă 204. Consacrându-și toate energiile în această direcție, împăratul francezilor nu s-a mai preocupat de rezolvarea problemei poloneze, în parametrii sugerați și de Montgaillard 205. Totuși, nu a neglijat rolul pe care îl avea această problemă în determinarea Rusiei să încheie pacea 206. Pentru a se ajunge la acel rezultat, diplomația franceză a luat în considerare și cointeresarea Austriei în rezolvarea
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
vrea să iubești, chiar foarte tare, dar ești încă prea independent... și așa e foarte bine, rămâi așa... cu mine lucrurile sânt mai complicate, nu căuta să afli mai mult dincolo decât ceea ce par, așa sânt chiar, o aparență...", totul sugerat sau exprimat printr-un joc de expresie care o făcea mereu prezentă, din ton, priviri, modulația glasului, sărutări, dulci și lacome, încremeniri uluite uitîndu-se țintă la mine, neliniștită că descoperea un necunoscut, "și ce-o să se întîmple cu noi doi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
social, unei organizații sau interesului public; ... i) minor - persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani; ... j) producție audiovizuală cu caracter trivial, vulgar sau obscen - ansamblu de imagini, sunete, cuvinte, gesturi sau comportamente imorale, indecente, licențioase, sexuale explicite ori sugerate, care prin semnificația lor aduc ofensă bunelor moravuri, precum și orice alte forme de manifestare indecentă; ... k) producție audiovizuală de ficțiune - creație artistică audiovizuală din categoriile opere cinematografice, radiofonice și de televiziune, filme de animație, opere dramatice și dramatico-muzicale, opere
DECIZIE nr. 573 din 25 iunie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299703]
-
143), și nu a anului 1859, anul Unirii Moldovei și Țării Românești, ca debut al perioadei contemporane. În termeni împumutați din psihologia personalității, marcarea momentului 1856 ca jalon crucial în devenirea statului-națiune român reflectă un locus al controlului extern. Ideea sugerată este că Unirea din 1859 s-a făcut esențialmente pe cale diplomatică, prin voința puterilor europene și nu prin acțiuni proprii, așa cum ar presupune un locus al controlului intern. Structura trecutului românesc elaborată de David poate fi denominată ca tipul de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
lingvistică. În arta poetica, în schimb, ideea estetică este conținuta în imagine și, în virtutea originii ei sensibile-suprasensibile, nu poate fi redusă la un concept anume, dar atrage o diversitate de posibile concepte adecvabile concentrate în deschiderea semantica a metaforei. Înțelesul sugerat, așadar, pe calea imaginii, "nepronunțiabilul", "inefabilul" face din această un simbol, prin a cărui materie adevărul se revelă îndepărtat ("că soarele prin ceață dimineții", cu o expresie a capelanului englez Peter Sterry din secolul al XVII-lea), ca o apariție
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]