1,146 matches
-
mi te scot. Tu m-ai rănit voit și-o știi Mi-ai spus că vrei ca să mă doară Eu iți promit că-ți vei dori Iubirea mea în fapt de seară. Neliniștea te va cuprinde Și dorul te va sugruma Tu fost-ai totul pentru mine Eu nu voi fi nicicând a ta. Referință Bibliografică: M-AI RĂNIT / Maria Bălăcianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1915, Anul VI, 29 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Bălăcianu : Toate
M-AI RĂNIT de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378454_a_379783]
-
și-un ciob de cântec, de pe-o rază de soare... Știi cât doare? Fluierul a adormit pe margini de cărare și-o lacrimă-n rugăciune, știi cât spune? Sunt visul dintr-o noapte albă, sunt dor de glasul tău, sugrumat în șoapte... Știi de toate?! Ascunde-mă lângă tine, să-ți fiu versul, fluierul... visul...Știi?! VĂL DE CHIHLIMBAR M-am înfășurat în șal de umbră, cu sclipiri din lacrima târzie. Ce lacrimă!... agățată de tăcerea ta brumărie... Îți respir
PERIPLU DE POEZII de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378566_a_379895]
-
Acasă > Poeme > Emoție > SĂ ZBOR Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 1972 din 25 mai 2016 Toate Articolele Autorului Din pântecele mamei Am visat să zbor , De când am fost Un bob neînsemnat , Dar zborul mi-a fost Sugrumat din fașa , De ursitoare maștere Și nemiloase , Doar pasul pe pământ , Mi-a fost lăsat . Apoi cătușe mi-au legat La aripi , Să nu pot zborul Să mi-l iau spre înălțimi . Mi-a fost lăsată Doar privirea , care Să
SA ZBOR de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378884_a_380213]
-
jefui Țara și Poporul. Iar acest mesaj de-a dreptul înfiorător ne este transmis de strigători bine instruiți și consacrați care, monopolizând auditoriul format din proprii lor partizani și guriști, își urlă ca din gură de șarpe oroarea care îi sugrumă de grija scumpei lor Țări! Ascultându-i, îți dai seama de îndată că ai în față pe cei mai vajnici patrioți, românii adevărați care doresc din tot sufletul lor ca să conducă România numai și numai din fierbintea lor dragoste de
OARE CUM ARATĂ UN STAT FĂRĂ HOŢI? de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379807_a_381136]
-
Nu sunt acasă! Peste gardul lateral, pe jumătate putrezit, se ridicase un cap înfășurat cu o basma neagră. - Buna ziua, știți cumva unde aș putea să o găsesc pe Florica Moraru? Nu își recunoscu vocea! Gâtuită, aspră, cumva străină, ieșise sugrumat dintr-un piept cuprins de sentimente prea complexe ca să poarte un nume. Basmaua dispăru pentru un moment, după care, un trup mărunt, înveșmântat în port popular, se strecură cu abilitate prin spațiul căscat între câteva scânduri rupte. Chipul animat de
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
sub care, acum zăceau cu capetele plecate amintirile. Ca o fantasmă, plutea prin camera goală mirosul stătut al iubirii din care mușcase atâția ani, fără milă. Încerca să adune, într-un ultim respir, patima cu care iubise, doar ca să-și sugrume avalanșa de întrebări ce o copleșeau. -Cu ce am greșit? îi țipa disperarea în urechi, ca o mitralieră, tocită de otrava glonțului sub care își pierdea virginitatea. Ținea în mână cămașa lui pe care-și strivise pentru ultima oară îmbrățișarea
LACRIMA CĂREI IUBIRI AM FOST EU? de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380593_a_381922]
-
ȘI OROPSIT Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 1985 din 07 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Iată-mă din nou ajuns la cap de drum Când iarăși am ales conducători de top... Plin de speranțe, doar gândul mi-l sugrum Că mă îndeamnă iar securea să îngrop. Prea mult am fost supus de-a lor minciună, Iar vise ce-am avut demult s-au ofilit! Nici nu mai știu de vremea va fi bună Și nu voi fi din nou
POPOR BOGAT ŞI OROPSIT de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379315_a_380644]
-
asupra noastră ploi /neșfârșite/din lacrimi de crini îmbobociți/ descifrându-ne Taina / împerecherilor...” (hoinărind prin trupurile de carne...) Uneori, și încrederea în vis este zdruncinată de îndoieli. „Viață fără de Lumina scăpată din stele/într-un Cer de umbre care-mi sugrumă / visele...” „Iubirea este o temă inepuizabilă, de o vechime imemorabilă, pentru că originile ei se leagă de originile culturii umane. În literaturile lumii iubirea e un spațiu tematic de o surprinzătoare complexitate, de la Cântarea cântărilor și Epopeea lui Ghilmeș, la mari
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
mai odioase stigmate, ce profanează în făptura zămislită de Atotcreatorul, verticalitatea spirituală, cugetul arzând nemistuit și flamura mistică a Crucii credinciosului ortodox. Cătușele sunt prinse de mâinile tremurânde ale creștinilor torturați, deveniți umbrele suferințelor, cu scopul mișelesc de a le sugruma cântarea închinărilor sfinte în suișul lor către Domnul. Zalele cătușelor sunt împletite de neputincioșii putinței, care se târăsc în lașitatea lor spre trădare, nituind Drumul Robilor spre frângere prin calomniile acuzării, arginții vânzării și veninul sufletelor lor zbuciumate de rea
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
nebunie răcnind în mine așteptarea, lumina sidefie cu care urc spre cer visând la mine-n altă viață mă rog încet, și blând, și surd, să redevin paiață din rolu’-acesta muribund să fug spre alte patimi pădurile să le sugrum într-un izvor de lacrimi boboci de guri să tulbur iar sugându-le ardoarea rădăcini de foc să-nfig în cerul strâmt ca marea Din ciupitele-mi porunci să pot alege una iar ochii tăi cuțite lungi s-arunce-n mine-ntruna
ȘI TE IUBESC, ȘI TE URĂSC de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381375_a_382704]
-
2016 Toate Articolele Autorului Miroase-a vânt, a soare ars, a brumă, În ochi, o lume-ncet mi se destramă, Cohorte de-amintiri mă prind din urmă Pe drumul vieții sângerând în toamnă. Stau lângă-un zid. O iederă-l sugrumă. La poale, mișună furnici flămânde, Miroase-a vânt, a soare ars, a brumă Și aș pleca departe, dar n-am unde... În zidul cel bătrân o inimă se surpă, În turn răsare luna cu oasele subțiri, Sângele în valuri spre
DE TOAMNĂ de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381527_a_382856]
-
posibilitatea de a contribui în mod concret la actul inițial al formării sale nu există, cu toții făcând parte din statistica generală obișnuită a cetățenilor Terrei. Cristos, Mahomed, Budha etc. - topiți cu toții în pelteaua uniformizantă a unui prezent căruia i se sugrumă conștient istoria... Căci globalizarea nu implică Iubire, Lumină dumnezeească sau umanitarism, ci contrariul lor. Din acest motiv, cea mai bună lecție de recomandat instrumentelor văzute și nevăzute ale diavolului înșelător nu e alta decât gândirea novatoare a Părintelui Stăniloae, un
GLOBALIZAREA, UN MODEL EŞUAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380924_a_382253]
-
se ridică, eu merg cu băieții. Își scutură pantalonii de câteva fire de iarbă închipuite și o luă la goană printre blocuri spre terenul de fotbal de unde se auzeau glasuri vesele de copii, lăsând să plutească în urma lui un „salut” sugrumat. Ce era de făcut? Rămasă singură, Dora își mai roti odată privirile prin împrejurimi, încercând să își amintească fiecare pas făcut de când ieșise din bloc, dar filmul derulat în mintea ei sărea mereu peste secvența în care își scosese cheia
CHEIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373325_a_374654]
-
tristețea trecerii timpului care ”prăduiește” totul, amăgirea eului cu frânturi de fericire, din păcate, adesea, scăldate în lumina trădării și nepăsării. Viața este un cerc istovitor în care ne zbatem, visăm, dar totdeauna vom avea privirea îndreptată către ”același țărm sugrumat de naufragii”... În final, viața pământească este o iluzie, un naufragiu...''( spune autoarea). În final, noi, cititorii dumneavoastră, vă mulțumim că prin poezia pe care o așterneți pe hârtie, reușiți, nu numai să dezamorsați acele” mine ” - contaminate cu ”parfumul răului
LANSARE DE CARTE.VOLUMUL DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR”, AUTOR VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373367_a_374696]
-
mă transform din plumbul greu, în fulg În sala nevăzutei operații... Mă vărs în alte lumi, în alt decor, Să umplu vidul dintre cer și lume, N-aș vrea să-ntorc secundă mea de zbor Materiei ce poate s-o sugrume... Referință Bibliografica: Somnul / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2221, Anul VII, 29 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Emilia Amăriei : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
SOMNUL de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373489_a_374818]
-
instituții importante. Dacă această lege antiromâneasca nu va fi abrogata, ea trebuie supusă judecății Curții Constituționale și în ultim caz Tribunalului Internațional pentru Drepturile Omului. Altfel, ne merităm soarta! Nota Bene: Istoria e în continuă mișcare și nu poate fi sugrumată! Autorii noii legi și-au imaginat probabil că istoria se încheie odată cu ei! Ar fi bine să nu-și facă nimeni iluzii! Iar noi autorii acestei declarații, semnăm mai jos ca să nu susțină istoria că toți Românii au fost lași
ROMANIAN-AMERICAN OPEN FORUM – LUARE DE POZIŢIE de NICHOLAS DIMA în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373521_a_374850]
-
mă transform din plumbul greu, în fulg În sala nevăzutei operații... Mă vărs în alte lumi, în alt decor, Să umplu vidul dintre cer și lume, N-aș vrea să-ntorc secunda mea de zbor Materiei ce poate s-o sugrume... Citește mai mult Mă vărs ușor în patul cel de lemnși simt curgându-mi printre ierburi, trupul,Din adâncimi, prundișul face semnMi se topește ca-ntr-o apă, lutul...Aud prin respirații tot mai stins,Ecoul din secundele ce pleacă
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
alte spațiiși mă transform din plumbul greu, în fulgîn sala nevăzutei operații...Mă vărs în alte lumi, în alt decor,Să umplu vidul dintre cer și lume,N-aș vrea să-ntorc secunda mea de zborMateriei ce poate s-o sugrume...... XXVI. NEVROZE, de Emilia Amariei , publicat în Ediția nr. 2210 din 18 ianuarie 2017. ce oră este, ce zi, ce lună, ce an a dispărut dintr-o dată timpul s-au ciocnit secundele pe linia de tramvai a gândului iar turnurile
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
găzduiască, pentru o ultima zi, la ultimul ei spectacol. Cu public cât frunză și iarbă. E aproape incredibil cât norod a iubit-o. Cât norod o iubește. Câți îi sunt datori pentru cariera artistică. „Ți se rupe sufletul” - a spus sugrumat de emoție, un tânăr interpret, din miile de tineri pe care promotoarea Folclorului românesc i-a susținut și promovat cu o generozitate unică. O lume cu inima ruptă. O lume fără Marioara. O lume săracă și planșa. O lume care
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
găzduiască, pentru o ultima zi, la ultimul ei spectacol. Cu public cât frunză și iarbă. E aproape incredibil cât norod a iubit-o. Cât norod o iubește. Câți îi sunt datori pentru cariera artistică.„ Ți se rupe sufletul” - a spus sugrumat de emoție, un tânăr interpret, din miile de tineri pe care promotoarea Folclorului românesc i-a susținut și promovat cu o generozitate unică.O lume cu inima ruptă.O lume fără Mărioara.O lume săracă și plânsă.O lume care
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
bat în ele ale ursitei ramuri. Mă fac că nu le-aud și rămân mut. Nu-mi pasă ce se-ntâmplă de-un timp în jurul meu. M-am plictisit de-atâta urâciune ce-a reușit într-însa speranța să-mi sugrume și-a râs sarcastic de-orice vis mereu. Sunt singur și e bine. Alerg prin codrii mei și-ascult tăcerea binefăcătoare. În loc de cânt de păsări sau susur de izvoare e un continuu foșnet de idei. Să nu cumva să credeți
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374880_a_376209]
-
cum la o oră de dirigenție, prin clasa a cincea, cred, fiind întrebați ce vrem să ne facem când vom fi mari, undeva la țară, în satul natal - Ivănești / Pădureni/ Vaslui, în clasă au început să se audă cu glas sugrumat de emoții, dar și prin vocea dorinței: „doctoriță”, „profesor”, „tractorist”, „Aurel Vlaicu”, „inginer”, „Pitagora”, „Moromete”, „colonel”, „mamă”, „Prințesa din Șega”..., și lista ar putea continua, pentru că eram douăzeci și opt de elevi în clasă, însă, nu acest aspect vreau să-l evidențiez
FORMARE – DEZINFORMARE! CARE AR TREBUI SĂ FIE INFLUENŢA ŞI ROLUL REVISTELOR ÎN VIAŢA SOCIETĂŢII? de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374034_a_375363]
-
între palme mâna unei tinere. Se retrase instinctiv, să mai uite o dată la numărul salonului. Atunci se auzi apelată, în același timp în două moduri diferite. Tânăra, cu o bucurie fără margini în glas strigă: - Mami!!!, iar bărbatul cu glasul sugrumat de emoție întrebă șoptit: - Ioana?!!!! și rămase înmărmurită . Abia putu să îngâne: - Maria, tu și....și Geor.... și tatăl tău.....v-ați....și eu....eu n-am....știut nimic? George veni lângă ea și-i spuse: - Da, Ioana, ne-am
ÎNGER SAU DEMON CAP.IV de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375480_a_376809]
-
avea să mă întorc la el și găseam val-vârtej răspunsul: “îl iubesc”, însă acest răspuns atrăgea după el o mie de întrebări: “oare îl iubesc?“, “îl cunosc?”, ”dar el mă iubește?” și tot așa, mă perpeleam cuprinsă de îndoieli și sugrumată de neputința de a mă hotărî. Dacă m-aș preface c-am uitat totul, ar înțelege că voi accepta pe viitor alte acte de furie subită și poate și-ar închipui că, de fapt, a avut dreptate sau că am
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
podul de flori... (Berzele au înălțat un pod peste Prut) Răbufnind într-o primăvară timpurie, iubirea, care se zidește în fiecare filă a cărții, trece și se conturează prin toate etapele unei deveniri. Eul liric suportă transformările sezoanelor care îl sugrumă și îl contopec cu notele naturii, înflorindu-i partituri pe care e forțat să-și continue nesomnul creației. “A explodat din muguri poezia/ Cu rime-mbrățișate pe clavire/ Și-a luminat în versuri galaxia/ Petalelor de fragedă iubire.// Mi-ai sidefat
BASORELIEFUL “MĂNĂSTIRILOR DIN GÂNDURI” A LUAT FORMA ACESTEI PRIMĂVERI de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372349_a_373678]