5,627 matches
-
ar putea semnifica altceva decît, la rîndul ei, un surogat al existențialului. Scriindu-se singură, depozitară unică a adevărului, rivală a realului, echivalentă cu propriul său absolut secund, ea devine un organism pasiv, analog unei plante, exponentă a unui regn sui generis: "astfel sunt toți cei care au mărturisit scrisului / despre clipa ce stabilește ordinea dragostei / cum vine ea zvîrcolindu-se în piatră / și scutură sîngele uscat asupra / timpului absolut neschimbător înșelîndu-ne // să locuiești într-o carte care se scrie singură / pentru că
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
din restaurant? Fănică a exclus această posibilitate din două motive: războiul se purta pe front, nu în cîrciumi, iar la el în local și nemții erau oricînd bine veniți. Totuși, după o jumătate de oră, cînd soldații germani s-au suit în trenul de Constanța, Fănică a închis cîrciuma. De-abia în ziua următoare, cînd Virginia a venit la restaurant cu copilul în brațe și i-a pus pe toți la treabă, de fricoși și de puturoși!, au început să se
Noaptea proclamației by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7213_a_8538]
-
supraviețuia, dar cui i-ar fi trecut prin cap atunci că Iugoslavia ar fi putut dispărea? În anii optzeci vorbeam din cînd în cînd cu poetul Ionică Floră, care venea la București ori de cîte ori avea chef să se suie în tren. Ionică mai bombănea el, cîteodată, că sîrbii se străduiesc să-i deznaționalizeze pe români și că au o strategie politică pentru asta. Totuși nu făcea pe românul persecutat. I-ar fi fost greu pentru că discuțiile noastre erau despre
Literatura unei lumi dispărute by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8769_a_10094]
-
am schimbat euro pe lei, acum vom schimba lei pe euro. Cumva, o vom scoate noi la capăt! Deci nu vom agăța de lampa din pod o frânghie, nu vom da cu piciorul scaunului de bar pe care să ne suim. Vom bea, în schimb, o bere. Dacă noi am tras chiulul, atunci de care nenorocire își freacă, până la aprindere, mâinile zecile de bărbați și femei beneficiind de căldurica reflectoarelor, la televiziune? Pe teritoriul României, în chiar orașul București, anume la
Aveți ceva împotrivă? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8903_a_10228]
-
meloterapie, prin logoterapie și prin kineziterapie. La origine, artiștii au fost tămăduitori cu sau fără știința lor, ascultînd de un imbold terapeutic pe care nici măcar nu-l conștientizau. Ei tratau suferinzii molipsindu-i cu cadența universului înconjurător. Iată o formă sui generis de homeoterapie pe baza unor ritmuri astrale a căror frecvență o primim și o transmitem prin mișcarea cuvintelor, a sunetelor și a trupului. Însă rețeta cu ajutorul căreia poți lecui o boală poate servi totodată drept cale de inoculare a
Rețeta armoniei lăuntrice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9797_a_11122]
-
și încă" (Către mări de zăpadă). Și o altă strună pe care bardul o atinge cu dexteritate e cea a unui ermetism folcloric care ni-l amintește pe Dan Botta ("numai cerul mamei nu-i/ crucea-n munte să o sui/ taie-n os cuțitul sfere/ de cuvinte și tăcere/ am uitat un om iubit/ într-o rană și-a murit" șDe iubireț), ermetism ce se destinde la un moment dat într-o grațioasă incantație: "nins pămîntu-i/ în culori/ cer îmi
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
ultradezinvolt ar fi uneori mulțumiți să-i blamăm cu energie, să-i respingem vehement, așa cum se țntîmpla în interbelic, ca pe niște "stricători" de limbă, ca pe niște corupători ai moravurilor, deoarece sînt (măcar) un pic... exhibiționiști. Ca niște avangardiști sui generis ce se află, sînt bucuroși să provoace scandal. E drept, discursul lor se pretează lesnicios la o recepție sarcastică, la caricatură. însă cu toate că pot fi ușor persiflați, nu dorim a cădea în capcana acestei reacții previzibile, simetrice cu cauza
Despre pornografie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9942_a_11267]
-
profesor de estetică la Universitatea Nouă din Lisabona, a debutat de timpuriu ca romancier, publicând în 1962 Rumoare albă, roman îndrăzneț și inovator care îi va aduce Premiul de Revelație al Asociației Portugheze a Scriitorilor. Va mai publica Tetralogia Lusitană, suită de romane centrate pe saga unei familii de latifundiari în preajma "Revoluției garoafelor" din 1974. Explicând slabul ecou de care s-a bucurat Conchistadorul în Portugalia (spre deosebire de alte țări unde a fost tradus), Almeida Faria spune: "Noi am fost o națiune
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
de deschidere și de elitism, care poate surprinde. Factorul detașării prin noblețe individuală credem că s-ar putea explica prin dorința autorului de-a depăși "ramura obscură" a obîrșiei sale din țărănia valahă, de-a o salva printr-o înnobilare sui generis. Evocîndu-și frecvent înaintașii țărani și mediul natal, Pandrea își extrapolează originile în codul mandarinului, care nu exclude supunerea la prescripțiile existenței "simple", de tip rural: "Să-ți faci singur patul, să-ți cîștigi pîinea zilnică, să te speli, să
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
Ioan Alexandru cu un mare flux al temperamentului este proiecția în univers a acestui proces local care depășește cu mult nostalgica lamentație a "dezrădăcinării", a stingerii obîrșiilor. Tonalităților adesea minore din Coșbuc, Iosif, Goga li se substituie o mișcare epopeică sui generis a descompunerii , cuprinzînd marile structurări ori destructurări ale materiei, în vastitățile spațiului și timpului. Luîndu-se drept personaj fabulos el însuși, autorul se mișcă într-un climat fabulos: "Mă ridic din somn mereu odată cu soarele, / Fîntînile așteaptă-n genunchi a
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
despre corp și despre sexualitate se intensifică, chiar se politizează. Desigur, orice derapaj, orice exagerare, inclusiv cele asociate funcționării vieții intime, sunt anunțate încă din secolul trecut. Secolul XX a deschis, în deplină cunoștință de cauză, această cutie a Pandorei sui generis și, pentru multă vreme de aici înainte, suportăm consecințele. Orlan și Hans Moravec. Cuplu imaginar, persoane reale. Un artist plastic francez (femeie), care își datorează celebritatea practicilor corporale cărora le servește ca suport și un cercetător american, cunoscut grație
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
Un aerian hamac,/ Plutitoare să te ție/ Între vârfuri de copac.// Somn în leagăn să-ți prelingă/ Greierușii câmpenești,/ Praf de lună să te ningă,/ Mâna mea să nu te-atingă/ Să nu mi te veștejești.// Către tine doar să suie/ Gândul vis și gândul viu,/ Trup de fum trandafiriu,/ Între ce e și ce nu e/ Că te am - atât să știu." În rest, simple versificări în cuprinsul cărora prietenia, care le-a prilejuit, revine des. "Pasăre tainică, pasăre albă
O dedicație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8974_a_10299]
-
concrete, a alcătuirii sale anatomo-fiziologice. A-i acorda o organicitate de care să se slujească precum de un scut. Somatizarea creației d-sale nu exclude însă o notă autoironică ce subliniază menirea pozei în chestiune, poză ce formează o bufonerie sui generis, care, aidoma oricărei bufonerii ("măscăriciul nenăscutelor încă generații", se recunoaște poetul), are rolul de-a se contrapune unui existențial advers: "poet mare am fost azi de la orele nouă la zece cînd străpungîndu-mi cu pumnul/ cutia craniană mi-am scos
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
s-a supărat alt polițist. Se uită cei doi maimuțoi în uniforme la instrumentele din mașină, se uită și la cei patru, mai făcîndu-le mici șicane, apoi îi lasă să treacă. Cei patru n-au protestat, dar li s-a suit sîngele la cap, bănuind de unde li se trage milițienilor elvețieni plăcerea de a-i da jos din mașină. În ceea ce mă privește i-aș fi înțeles pe polițiștii italieni dacă ar fi oprit dinadins o mașină din România, dar pe
"Jos din mașină!" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9089_a_10414]
-
noștri din secolul trecut". Alecsandri, confruntat cu moartea Elenei Negri, oferă o lirică "fadă și emfatică", dovadă nu atît de nesinceritate, cît de incapacitate de a exprima o durere prea mare". După cum "aproape nimic nu e memorabil în jurnalul poetic sui generis rămas de pe urma călătoriilor lui Alecsandri în Europa sau în Africa". Sentințele sînt exact formulate și, după toate probabilitățile, fără drept de apel. Și acum o constatare picantă. Acuzat în tinerețea d-sale, evident într-un mod tendențios, de "călinescianism
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
produs în retortă, rezultatul unei tactici laborioase de adaptare la mediul instituțional căruia, având un sine evident mai sărac, i-a acordat, compensator, o mare importanță." Când se înfurie, memorialistul spune lucrurilor pe nume, cu riscul asumat. Despre acel confrate suit în vârf de țeapă: "Ba da, s-ar putea antologa din stu-foa-sa-i producție un șir de poezii "bune", însă ele ni se prezintă covârșite de-o mediocritate filozofică și nu odată pur și simplu confuze, ilizibile. Negativul domină, incontestabil. Ca și cum
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
impinge reprezentarea în zona mimetismului sau în aceea a reanimării teziste. Cu toată vocația hieratic-abstractă pe care pictura sa pare a o dezvăluie tot mai mult în ultima vreme, Marin Gherasim rămîne în continuare un volupuos al culorii, un expresionist sui generis, dar nu unul dezlănțuit ca altădată, ci unul care a descoperit, după îndelungi exerciții, că strigătul sălbatic poate fi convertit în energie supravegheată, iar panica privirii se poate stinge în tihnă contemplativă. Aventură a unei conștiințe artistice autentice și
Marin Gherasim și albumul unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9148_a_10473]
-
-uri, s-au aflat Mathias Rüegg, megastar al componisticii actuale și lider al Vienna Art Or--chestra, jazzologii Cris-toph Huber, Emanuel Wenger, Emilian Tantana, Harald Albrecht ș.a. Cu toții au fost de acord că această formație reușește să creeze un univers muzical sui generis, utilizând un limbaj în care fundamentele jazzului sunt subtil îmbinate cu ethosul muzicii din întregul areal al romanității orientale. În continuarea festivalului pe cele două scene s-au produs alți remarcabili artiști ai jazzului nostru, precum Mircea Tiberian, Liviu
Evenimente muzicale românești la Lisabona și Viena by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9171_a_10496]
-
puțin șlefuite ale compatrioților lui. Interesat de oameni - cum observă, disecîndu-i portretele, Mircea Anghelescu, se dezice repede de peisaje. Nu-l mișcă decît tablourile vivante cu mici curți mahalagesc-scrobite, cu multe hibe ascunse sub covor, în care cîte un "corsar" suie pe sfoara mecanismului, dîndu-i rotițele peste cap. Moralizatoare, citate pururi, cu cîte o scuză ben trovato pentru un stil cam datat, toate acestea se cunosc. Ce nu s-a "prizat", decît, cel mult, la nivel de titlu într-un repede
Basmele corsarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9240_a_10565]
-
soi de extaz indescriptibil... ERAM! În Iași, după ce am revenit în 1975, scriam într-un fotoliu galben, cu carnetul pe genunchi... Aici ascultam toaca, doream să o înregistrez, atît de mult îmi plăcea. Alături e biserica Dimitrie Balș, dacă mă sui pe pat pot să privesc în clopotniță... și pe cel ce bate toaca, doar în maiou și în chiloți de culoare neagră... În orele toride ale amiezii, închipuind scene tandre și obscene" D.P.: Mere, fluturi, țipete de copii excitați de
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
Alex. Ștefănescu - Cum erai când erai doar o fetiță? Iubeai animalele? Citeai? Te suiai în pomi? Aveai genunchii juliți? Ce înțelegeai despre ce se întâmpla în România după ocuparea țării de către sovietici? - Am crescut la Oradea într-o casă lungă cu parter înalt ridicat peste niște pivnițe solide cu bolți aproape medievale de cărămidă
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
fapt, principalul spațiu al copilăriei era curtea mare, în care își rotunjeau coroanele trei tei uriași, iar dacă aș vrea să fiu și mai exactă ar trebui să spun că adevăratul spațiu al copilăriei erau chiar teii în care mă suiam cu caiete, cărți și pisici și rămâneam ore și ore, închisă ca într-un turn de crengi și frunze, într-o beatitudine a lecturii și a singurătății la care am visat mereu de-a lungul vârstelor următoare, dar a cărei
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
entuziaștii lui Dimitrie Stelaru. Am gustat prozele lui Pavel Chihaia, ale lui Dinu Pillat, Mihai Villara, fără să mă bucur de apartenența la o generație, ceea ce mi-a și dăunat, mi-a și priit. Valul nici unui grup nu m-a suit pe creste, dar nici nu m-a amestecat printre meduze moarte, pe nisip. N-am fost la modă, deci mi-am cruțat posibilitatea de a avea succesori. Presupun că vor fi atât de originali, încât numai un critic foarte sagace
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
bufet bine garnisit, erau adunați vreo sută de gazetari comuniști și membri ai partidului. Cu vreun sfert de ceas înainte de miezul nopții, apare Gheorghiu-Dej; e primit cu aplauze. Se sting luminile, iar când se reaprind, la 12 fix, Dej era suit pe scaun și urina bine dispus deasupra farfuriilor cu bunătăți care alcătuiau bufetul. Toți cei prezenți aplaudă. A doua zi, spune Caraion, și-a redactat demisia în termeni foarte duri. Acest text a constituit de fapt, adevăratul motiv al proceselor
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
maniera scriitorului analizat, amestecând rândurile, punând alături sintagme personale și propoziții (date cu italice) semnate de ilustrul predecesor. Citim fragmente întregi din care ne zâmbesc - sau din care se încruntă la noi - scriitorul și criticul său, îmbrățișați într-o intertextualitate sui generis, unilaterală. Fiindcă, dacă Mircea Mihăieș începe să scrie ca Tolstoi ori Kafka, nici bătrânul moralist, nici domnul "înalt, subțire" nu se apucă să scrie ca Mihăieș. O ultimă observație pe care i-o fac acestui critic inteligent și erudit
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]