2,764 matches
-
din anonimat, Pe lângă trei monede adaugă un Titanic, Metaforele vor fi părăsite precum oasele La Muzeul de Științe Naturale, Contează sentimentele, numai ele ne deosebesc De restul lumii vii, Din Gange nu poți face un biet pârâiaș, Andreaua să fie sulița lui Richard Inimă de Focă, Falsi samurai se plimbă pe diverse plaiuri, Inflație de poezii haiku, e impotența de a scrie un poem? Inflație și de sonete și rondeluri, Nu mai putem ieși din vechiul , brav Renascentism? Anticii regi sunt
DESPĂRȚIREA DE RĂU de BORIS MEHR în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369585_a_370914]
-
bună la un ospăț. Înalți și blonzi, erau pescari, vânători de foci și balene, pirați jefuitori. Invazia se petrecea cam așa: mai întâi venea șeful și ceață lui de războinici cu coifuri în formă de mistreț, cămașă de zale, spadă, sulița, scuturi rotunde din lemn într-o corabie lungă și ușoară. Înaintau pe râurile adânci și pe drumurile române către niște celți dezorganizați, fără instrucție militară. Apoi veneau femeile, copiii, fermierii. Se estimează că întreaga nație a anglilor a pornit la
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369627_a_370956]
-
de pădureni ai Lețcanei de lângă Buhuși, fie spre fabrica de postav din oraș, fie spre toate zările, întru găsirea rostului vieții fiecăruia. Mâinii destinului acestuia i se atribuie probabila plecare, apoi statornicire a tatălui Sofiei Rotaru, la Marșenița, raionul Noua Suliță, regiunea Cernăuți, din Ucraina. Aici s-a născut, pe 7 august, Sofia, al doilea copil dintre cei șase (Zina, Lida, Sofia, Aurica, Eugen, Anatol), ai brigadierului silvic și cîntărețului bisericesc din sat. „Am locuit într-o casă mică”, își amintește
SOFIA ROTARU. CÂNTECUL RĂMÂNE CU EA ... ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362529_a_363858]
-
hârtoapele și denivelările drumului. Scăpase. Își lăsă caii să se oprească singuri și să-și tragă răsuflarea. Apoi se liniști încercând să-și limpezească cele întâmplate. Nu reuși. Spera să se lămurească la oraș, unde soarele era deja de-o suliță pe cer. Se auzeau bubuituri și mai apropiate decât cele din ajun. Crezu că sunt tunuri și le așteptă repetarea. Degeaba, zgomotele nu se mai repetară. În zare, oameni în mișcare. Spre înaltul cerului, nori de fum negru se ridică
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
zilei de 06. 06. 2014 a plecat la Domnul Iisus Hristos, schimonahia ELISABETA, fosta monahia Teodora, pustnica din muntele Giumalău. Schimonahia Elisabeta, (Rodica Lazăr fiind numele ei din viața civilă), s-a născut la 7 mai 1970, în comuna Moldova Sulița, județul Suceava, într-o familie săracă, de 8 copii, din părinți, Vasile și Maria, ea fiind a cincea. La vârsta de zece ani găsește un Ceaslov prin casă, citește din el și este atrasă de scrierile acestuia. De mică, mergea
PUSTNICA TEODORA de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370221_a_371550]
-
casă, citește din el și este atrasă de scrierile acestuia. De mică, mergea cu cele două vaci ale casei la păscut și citea din Ceaslov, de care nu s-a mai despărțit. A urmat cursurile Școlii gimnaziale din Comuna Moldova Sulița. În anul 1984, la numai 14 ani, părinții, din sărăcie, vroiau să o căsătorească cu feciorul unei vrăjitoare, dar planul viclean al vrăjitoarei nu s-a împlinit, aceasta murind. Dorul de cele sfinte, de Dumnezeu nu îi dădea pace și
PUSTNICA TEODORA de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370221_a_371550]
-
mare frate, armele nu sunt pentru fete! Pe Bristena, însă, nu o interesau treburile gospodărești. Se strecura pe urmele fraților și ale altor băieți, până în inima pădurii și îi privea dintr-un tufiș, cum învățau să lupte cu sabiile, cu sulițele sau corp la corp. Dar, cel mai mult îi plăcea trasul la țintă cu arcul. Urmărea cu sufletul la gură cum săgețiile zburau zbârnâind prin aer și se înfigeau, mușcând din lemnul țintei. Cât de mult i-ar fi plăcut
POVESTEA MICUŢEI ARCAŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370252_a_371581]
-
din 28 martie 2014 Toate Articolele Autorului IUBIREA APROAPELUI Iubirea aproapelui e ură Și-o gheară înfiptă în carnea crudă. E iz de cremene stropită cu ceară Peste sufletul dornic de alinare. E mângâierea ghimpelui Pe-o coastă străpunsă De sulița vorbelor rostite cu sânge De șerpi și hiene, de cancer și cangrene. E sare peste rană, venin peste pelin, E drojdie băută într-un pahar cu vin. E înțepătura șarpelui peste glasul inimii. E urletul vântului peste rana pământului. Este
IUBIREA APROAPELUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353551_a_354880]
-
aruncați Apoi o vreme scoși afară și din nou întemnițați... Amenințați ca să abjure, Credința nu și-au lepădat Și fiecare dintre ei, a fost îm chinuri torturat : Pârjoliți în jar și foc...bătuți cu toiegele... Apoi pe cărbuni aprinși îndurând sulițele... Peste rănile deschise, le-au turnat apă sărată... Târâți prin cioburi ascuțite, cu fața desfigurată... Rămași statornici în Credință,capetele le-au tăiat Și fiecare cu Cununa, de Martir Încununat ! Prof.Paulian Buicescu, Lic.Thg.Izvoarele & Șc.Gimn.Bacea-Movileni, Jud.
DUMINICA TUTUROR SFINȚILOR de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352770_a_354099]
-
lat. huic „pentru asta“, ucr. khovati „a ascunde“, scrise de oameni de știință care au dat în mintea copiilor. Tot în rusă mai e kher [her] care nu are etimologie și pe care noi îl comparăm cu denumirea prăjinii, părului > suliței și care provin, în ultimă instanță, din soarele garri în ngadjon (Australia) din care germanicul gar, ger, „sulița“ cu varianta *ker, *her. Vezi și Paul Bala, Oct. Chețan, Mitul creștin, B, 1972, p. 36. Comparați mong. ger „casă“ cu țig
MĂR de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352967_a_354296]
-
copiilor. Tot în rusă mai e kher [her] care nu are etimologie și pe care noi îl comparăm cu denumirea prăjinii, părului > suliței și care provin, în ultimă instanță, din soarele garri în ngadjon (Australia) din care germanicul gar, ger, „sulița“ cu varianta *ker, *her. Vezi și Paul Bala, Oct. Chețan, Mitul creștin, B, 1972, p. 36. Comparați mong. ger „casă“ cu țig. ker „idem“. În legătură cu soarele lara din ins. Aru (Maluka-Indonezia) sunt vorbele lăură (assameză), laora (bengal.), laaro (nepaleza). Laoțianul
MĂR de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352967_a_354296]
-
kham „soare“ în indiană). Dravidianul tamil poolu seamănă cu Apolo (că în românește, hawaiană) ca si apala „măr“ (hawaiană / = apel în indoneziana), eple în norvegiană, apple în engleză. Iar slovenul kurac „penis“ se compară cu pers. kur „soare“ că și sulița română curis (de la sabini). În sfârșit, semiticul abel „sexual organ“ e apropiat de reconstituitul i.e. pentru „măr“ *abel, acelasi cu Apolo având pe b=p. Așadar, când, numele organului sexual a devenit rușinos (păcatul originar!) el a fost înlocuit cu
MĂR de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352967_a_354296]
-
moartă. După 1947 - povestește Radu Tudoran, într-un interviu acordat Marinei Spalas și publicat în Contemporanul nr. 15/ 1992 - am fost înmormântat, nimeni n-a mai pomenit de mine decât dacă își mai aducea cineva aminte să-mi vâre o suliță în coaste. N-am socotit că era o nedreptate, față de felul cum mergea treaba; puteam s-o pățesc mai rău, mulțumeam lui Dumnezeu când mă lăsau în pace. N-am fost arestat nici o zi, n-am făcut închisoare, dar nici
RADU TUDORAN de GEORGE BACIU în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354247_a_355576]
-
ele la ceruri. Gând de iubire căpcăun organic, bestie ancestrală, pitită după porți cu o mie de peceți. un gând de iubire și lacătele sar, iar căpcăunul se transformă în porumbel de pace. Viața ca o pradă soarele își spală sulițele în amurgul mustind de sânge. mâine o altă zi de pradă începe. Priveghere cerul nopții priveghează cu toate stelele aprinse. doar una-i stea căzătoare - a celui ca va fi împușcat în zori. Naștere s-a întâmplat ceva cu mine
GANDURI de DANIELA ANDRONACHE în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354447_a_355776]
-
de ani, basilica aceasta folosise drept catedrală. Între oraș și sanctuarul lui Apollo se află stadionul, construit, conform atestărilor documentare, pe vremea lui Antonius, în secolul al II-lea. Aici se desfășurau competițiile sportive ale acelor vremuri - alergări, sărituri, aruncarea suliței, lupte. Cursele de cai se presupune că nu se puteau desfășura aici, fiind prea mic pentru astfel de întreceri. Poate cel mai important vestigiu antic din insula Cipru, care se află tot aproape de Kourion este Sanctuarul lui Apollo. O foarte
LIMASSOL de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354450_a_355779]
-
din România în 1980, am avut bune relații, deschise și de ajutor reciproc cu toți ungurii, de la colegii de școală sau profesie până la pacienți și concitadini. Acum toți au devenit distanți, duplicitari, conspirativi, udemeriști cu steag secuiesc în vârf de suliță. Ce păcat de ei, au dat cu piciorul unei decente relații inter-etnice împinși de fantomele iredentiste. Din Martie 1990, de la Târgu Mureș, Harghita și Covasna, se aude din nou, și tot mai tare, zăngănitul săbiilor, fantomele iredentismului de la 1848 - 1849
ECHINOX CU FANTOME IREDENTISTE de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353601_a_354930]
-
Damasc, Între tâlhari pe cruce Te-au pus, Defăimându-Te pân’ la apus. Fiere, oțet, ei Ți-au dat, Cu spini, făcutu-Te-au împărat, Cu trestie și cu toiag Te-au lovit, Și Doamne, cât Te-au umilit! Cu sulița-n coaste Te-au împuns, Și sângele Sfânt Ți s-a scurs. Soarele s-a-ntunecat, Și luna-n roșeață s-a schimbat. Catapeteasma bisericii s-a despicat, Întuneric mare s-a aflat, Cutremur în lume a dat. Tatăl Tău
PARAFRAZARE A ,,VISULUI MAICII DOMNULUI” de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354048_a_355377]
-
lui Dumnezeu, martirul se coace în focul harului, într-o Cincizecime permanentă. Sfântul Policarp, de pildă, stătea în mijlocul focului, nu ca un trup care arde, ci "ca o pâine care se coace [...] apoi a ieșit, din împunsătura fă¬cută de suliță în trupul său, mult sânge încât a stins și focul". Conștiința creștină din această perioadă martirică era că mucenicii erau în același timp profund hristici și profund pnevmatici. Acest ade¬văr reiese din faptul că mucenicii, în timpul chinurilor, aveau convin
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352969_a_354298]
-
praful drumului, vara, în toiul zilei, când nimic nu mișcă, așa s-a întâmplat! Mașina a plecat, mama se plimba prin curte ca o păpușă stricată, cu castronul cu boabe de porumb în mână, lume în drum, soarele sprijinit în sulițele de foc ale razelor, ca un străjer obosit privind mulțimea din piață. În curte a intrat unchiu Iosif, alt frate al tatei, morarul satului, mare, vânjos, parcă se lăsa pământul când călca, pe cât de voinic pe atât de blajin și
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
vasal era sinonim cu războinic,iar întreaga viațăfeudalăera organizatăși orientatăspre război. Războinicului i se mai spunea și luptător aprig. Conceptul de luptătorreleva tot ceea ce un viteaz cunoștea în arta luptei corp la corp sau a celei cu armele din dotare: suliță, buzdugan, sabie, scutul pentru apărare, spadași toporul. Nu erau de ajuns mânuirea armelor sau apărarea corpului în opoziția directăcu adversarul,dacănu dovedea îndrăzneală, agerime, însumate în apelativul adjectival aprig: aspru, nemilos, nestăpânit, înverșunat, puternic. Dorința de a-iomorîpe toți aceia care
REFLEXEALE IPOSTAZELOR VITEJIEI CAVALERULUI ŞI VOINICIEI HAIDUCULUI ÎN EVULUI MEDIU EUROPEAN de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352504_a_353833]
-
războiul. În acele vremuri, în lipsa acelui pod de piatră, nu se putea trece peste fluviul Dunărea cu o armată uriașă, care să aibă capacitatea de luptă necesară înfrângerii unei puteri formidabile, precum era cea a Daciei. Nu cu sabia, lancea, sulița, arcul și catapulta se putea porni la un asemenea război pe Dunăre! Podul s-a construit pe timp de pace, în deplină înțelegere, prin contribuția ambelor părți. Dezvoltarea comerțului, dar și schimburile culturale de tot felul între Imperiul Roman și
ADEVĂRATA OBÂRŞIE A POPORULUI ROMÂN. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352566_a_353895]
-
și care erau purtate de signofori împreună cu stindardele la orice marș, și întotdeauna în luptă, simbolizând pedeapsa care îi aștepta pe dușmanii Romei. La loc de cinste în această panoplie, între două topoare germane cu dublu tăiș, se afla o suliță romană, așa numita ,,pillum” care fusese dăruită lui Ponțiu Pilat de către Lucius Aelius Seiano, care fusese favoritul lui Tiberius la acea vreme. Ponțiu Pilat fusese și el la rândul său unul dintre favorții lui Lucius Aelius Seiano, prefectul gărzii pretoriene
PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353531_a_354860]
-
ani, iar acest lucru, îi plăcea să creadă, cântărise greu în alegerea sa ca procurator al Iudeei. Pentru merite deosebite, susținerea și devotamentul pe care îl arătase față de dânsul, Lucius Seiano îi dăruise, ca un gest de mare prețuire, acea suliță căreia romanii îi spuneau pillum, o armă pe care procuratorul știa să o folosească cu mare îndemânare și care era de altfel arma lui favorită. Împodobită cu pietre semiprețioase pe mâner, procuratorul ținea foarte mult la ea și o purta
PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353531_a_354860]
-
unde mergea. Acum, temuta armă se afla între cele două topoare germanice pe care procuratorul le avea ca trofee câștigate în luptele sale sub stindardele lui Tiberius. Și de aceea i se și spunea ,, Pilatulˮ fiindcă fusese recompensat cu acea suliță de onoare. Datorită acelei arme primite în dar, așa avea să-i fie cunoscut numele pentru totdeauna: ,,Ponțius Pilate” - Ponțiu Pilat. Nefericirea era acum, aceea că, Lucius Aelius Seiano, protectorul său de la Roma fusese înlăturat în al șaptesprezecelea an al
PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353531_a_354860]
-
dintre iudei începură huiduielile și sudalmele la adresa celui răstignit dar și la adresa procuratorului Ponțiu Pilat. Soldații însă, la ordinul centurionului Gaius Cassius aflat acolo ca observator, îi ținură la distanță pe protestatari împingându-i înapoi pe aceștia cu scuturile și sulițele. Câțiva dintre iudei, oameni ai Sinedriului, se înfățișară în fața lui Marcius Cenna fiindcă îl văzuseră pe acesta venind cu tăblița mai devreme. Îi cerură deci explicații. Acesta însă scoase documentul parafat de Ponțiu Pilat. -Cunoașteți această pecete? îi întrebă el
PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353531_a_354860]