4,043 matches
-
vechile alianțe și, în primul rând, în Franța, unde se și formase ca intelectual. Agendele, din care lipsește perioada febr. 1942-mai 1943, relatează despre viața "Sburătorului" și cea literară, în general, dar încă din 1938-1939, țin din ce în ce mai atent sub observație sumbrele evenimente politice internaționale și pe cele din țară. La 9 aprilie 1940, criticul înregistrează, crispat, "dezastrul aliat": ocuparea Danemarcei și a Norvegiei, firește, de către Germania hitleristă. E dezamăgit de aliați, acuzându-i că sunt "niște farsori nepregătiți. Amatori." Când sunt
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
alții, mulți, ajungând în închisori sau, în cel mai bun caz, marginalizați. Așa s-a întâmplat cu abia amintitul Pericle Martinescu, autorul unuia dintre cele mai ample jurnale din literatura română, acoperind, cu intermitențe, aproape 50 de ani (1935-1984). Evenimentele sumbre care anunțau războiul sunt urmărite și de el aproape zi de zi. Diaristul înregistrează revoltat ocuparea Cehoslovaciei de către Hitler în 1938, invadarea Poloniei la 1 septembrie 1939, înfrângerea ei însemnând victoria nazismului, care se apropie de noi, "ceea ce face ca
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
uciderii unuia dintre țărani de către celălalt, din cauza invidiei provocate de împărțirea ad-hoc a loturilor boierești. Nu se crea numai o scenă paralelă față de finalul Bijuteriilor...; trimiterea, indirectă, la Rebreanu ("Cu pământul nu e de glumit") camuflează, de fapt, o profeție sumbră. O punere ironică în abis? Paradoxul "Concertului pentru orchestră simfonică" al lui Pius Dabija Personalitate plurivalentă ca orice spirit care se considera renascentist, sculptorul Pius Dabija (unul dintre alter-ego-urile scriitorului) era și compozitor. Compusese, printre altele, un "concert pentru orchestră
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
BARB|-FALS| (și mai subtil, insuportabil de subtil și nelimitat de mucalit): Deja? (Râde ca o trompetă.) FRUMUȘELUL: În orice caz, muzica asta nu cere în prealabil vată în urechi. NASONE: Mie mi-a plăcut prima mișcare: ai văzut ce sumbră, ce dramatică, ce titanică? BARB|-FALS|: Temele revin, în a patra, trans-fi-gu-ra-te! FRUMUȘELUL: Dar, în fond, cu ce seamănă? Nu e modern. E o pastișă după Beethoven. NASONE (trist și serios; nu e prost): Nu e o originalitate de suprafață
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
încercarea de a nu inhala nebunia la care îl expuneți. Dar în timpul unei beții crunte, el își va da seama că trebuie să iasă să ia o gură de aer. Bucurați-vă de această perspectivă nouă, chiar dacă un pic mai sumbră, și veți ajunge la înțelegerea unor concepte de care nici nu aveați habar. Priviți sticla pe care o aveți în mână. Citiți eticheta. Știați că Jack Daniels a fost inventat de un paracliser în vârstă de 16 ani? Pășiți alături de
O antologie a decadenței () [Corola-journal/Journalistic/7771_a_9096]
-
e șmecherie și minciună. Nu nu. Totul e joc al spiritului și adevăr. Nu nu. Dacă nu scriu, totul e șmecherie și minciună, cât scriu totul e joc al spiritului și adevăr." (pp. 85-86). Asemenea reflecții, mai degrabă grave decât sumbre, îl individualizează pe emitent și totodată îl plasează într-o rețea de corespondențe spirituale. Precum în cărțile de final ale lui Octavian Paler, sinuciderea e o temă literară, dar și un gest definitiv care, dimpotrivă, deliteraturizează viața, o esențializează. Exact
Golden Gate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7784_a_9109]
-
nivelul de fericire pe care urmau să îl atingă în viitor au înregistrat o creștere 9,5 procente a riscului de de a suferi de dizabilități și un risc al decesului mai mare cu de 10%. Deoarece o privire mai sumbră asupra viitorului poate fi mult mai realistă, predicțiile vârstnicilor pesimiști pot avea un grad mai mare de acuratețe. În contrast, grupul alcătuit din tineri aveau cele mai mari așteptări de la viitor, în timp ce prezicerile celui de-al doilea grup, format din
Pesimiștii au șanse să trăiască mai mult by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80009_a_81334]
-
pîndă cînd l-am zărit pe potecă venind. O, nu era, cum poate ați crede, un leu izgonit de la circul de stat! Era un leu mîndru, născut în pădure, de vînturi bătut și de ploi sărutat. Trecea melancolic sub bolțile sumbre foșnirea prin frunze a pasului rar. în coamă purta întomnate amurguri și-n ochii lui verzi două săbii de jar. Pușca zăcea părăsită în iarbă, iar inima-n piept îmi bătea vehement. Cînd m-am trezit, de-acum leul trecuse
Epistolă către Odobescu (VI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7999_a_9324]
-
noi formule de conducere), ca și cele ale Plenarei din 1958 (tot din iunie), cu activul de partid din Capitală, în Sala Excelsior. Capul Anei Pauker, înainte de acesta capul lui Lucrețiu Pătrășcanu, apoi capul lui Iosif Chișinevschi au reprezentat garanțiile sumbre ale ascensiunii lui Răutu. Ipochimenul s-a "descurcat" în cele mai dificile situații, căzînd mereu în picioare, dobîndind chiar un supliment de favoruri. Un alt "salt mortal" l-a executat Leonte Răutu cînd Gheorghiu-Dej s-a distanțat de Moscova, în
O carte despre Cameleonea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6906_a_8231]
-
milioane de români care nu au fost membri ai PCR. De acord că o asemenea socoteală e simplistă, dar nu pot accepta nici speculația aberantă că am fost o națiune de comuniști și turnători (cam jumătate-jumătate, după aprecierile cele mai sumbre). Dacă e adevărat că nu toți cei care nu au fost membri PCR au fost anticomuniști (dar, totuși, necomuniști îi putem considera într-o proporție încrezătoare, dacă scădem turnătorii), nu-i mai puțin adevărat că nu toți cei care au
Demnitatea intelectualului român by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8142_a_9467]
-
puritatea tragediei, intensitatea ei, nu și violența ei. Spre deosebire de dostoievskianul Exilul (Izgnanie, 2006) al lui Andrei Zviaginsev - care a putut fi vazut anul trecut tot la festivalul "Anonimul" - cu care întreține un aer de familie, dar de a cărui atmosferă sumbra se disociaza, regizorul nu alege o formulă radicală. Există în filmul lui Reygadas un mod de tempera suferința fără a o elimina, de a trăi la limita bucuria dragostei ceea ce și induce un sentiment de puritate sufleteasca. Lui Johan, dragostea
Lumina tăcută a lui Carlos Reygadas by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8151_a_9476]
-
timpul? Citea mult, scria? Avea proiecte? Cocheta cu gândul de a trece la scrisul în franceză? S.B. A nu, absolut deloc. Ce m-a frapat cunoscându-l era faptul că, din când în când, aluneca dintr-odată într-un univers sumbru și atunci citea o pagină din Biblie în limba română. Apoi, după ce termina de citit, se apuca să scrie în română, nu mai mult de o pagină, iar când termina de scris, era complet transformat, devenea senin, avea poftă să
Interviu inedit cu Simone Boué „Nu cred deloc că-i scăpa frumusețea lumii“ by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/7043_a_8368]
-
spune că n-am cunoscut niciodată un om atât de interesant... G.L. Era preponderent ironic? Avea umori egale? Sau, mai degrabă... S.B. Umori egale? Mă faceți să râd! Dimpotrivă. V-am povestit deja cum cădea dintr-odată într-o dispoziție sumbră și cum de-abia faptul de a scrie o pagină îl elibera. Ieșeam uneori, mai cu seamă în Jardin de Luxembourg, și acolo Cioran întâlnea prieteni români. Atunci am auzit prima oară înjurături românești și am început să le învăț
Interviu inedit cu Simone Boué „Nu cred deloc că-i scăpa frumusețea lumii“ by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/7043_a_8368]
-
prin exagerări teribile, de genul "Ai să-l cunoști pe cel mai mare scriitor etc.". Dar maniera aceasta de a pregăti o întâlnire era în același timp captivantă și seducătoare. G.L. Nu vă uimea contradicția asta care exista între tonalitatea sumbră a scrisului său și veselia pe care Cioran o degaja în viața de zi cu zi? Bucuria lui de a râde și de a-i face și pe alții să râdă... S.B. Există nu puțini oameni care spun că în
Interviu inedit cu Simone Boué „Nu cred deloc că-i scăpa frumusețea lumii“ by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/7043_a_8368]
-
filmele lui Cristi Puiu, Cornel Porumboiu, Nemescu sau Cristian Mungiu. Ele reprezintă chipul desfigurat al unui tânăr care scotocește într-o pubelă după cel care nu mai este, după vi-sul sfărâmat, după iluzia topită. Toate aceste peisaje urbane colorate sumbru sunt tronsoane ale unui labirint din care nu există scăpare, iar Florina Titz reușește să imprime filmului ei această impresie de infrarealitate. Frontiera dintre cele două lumi s-a dizolvat ușor, există laitmotive ale partiturii fiecăruia, pentru Ovidiu este o
Călătorii într-o curte interioară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7047_a_8372]
-
în atmosfera căruia s-au format și nădăjduiau a-și continua scrisul membrii săi, e prohibită, taxată drept un delict ideologic. Cei ce au trăit acele vremuri de restriște, pot realiza pe deplin zdrobitorul dezacord între atari deziderate și realul sumbru al vieții, inclusiv sub aspectul său cultural, decăzut acesta din urmă în sinistră caricatură. Cosmopolitismului i se dă "onoarea" de-a ocupa primul loc în rîndul celor "patru păcate capitale" ce se cuvin combătute cu orice preț. Un semnal în
Cercul Literar între două manifeste (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7061_a_8386]
-
30 de metri. Pe fundul lacului secat, era un rottweiler mort cu urme de mușcături. S-a mai întâmplat ca trecând prin zonă să mai văd așa ceva. La aproximativ 50 de metri mi-a fost atrasă atenția de o imagine sumbră, doi pitbulli, parțial arși. Am fost impresionat și de faptul că prezentau mușcături adânci. Mergând în continuare pe mal, atenția mi-a fost atrasă de un alt câine mare, puternic, mort și el, cu urme de mușcături”, ne-a spus
Au fost câini de luptă în Parcul Tei. Mărturie FOTO și VIDEO by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/70799_a_72124]
-
Iordachescu Ionut Jurnalistul GSP, Cătălin Tolontan, face o analiză a presei românești din ultimii ani și trage o concluzie sumbră, spunând că ziariștii sunt subjugați de patroni, iar situația economică gravă din media nu a degradat niciunde profesia ca în România. Într-un articol postat pe blogul său și intitulat sugestiv “Ce suntem noi: viiitor sau trecut?,“ Cătălin Tolontan face
Tolontan: Jurnaliștii și-au predat armele în mîna patronilor by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/81118_a_82443]
-
trecut?,“ Cătălin Tolontan face o evaluare a presei de la noi, pornind de la cifre date publicității de Media Fact Book: 23 de milioane de euro publicitate în 2012 față de 82 de milioane în 2008. În opinia jurnalistului, aceste cifre par “Vestitorul Sumbru și Involuntar al viitorului presei scrise din toată lumea.“ “Nimeni nu știe cum va arăta viitorul. Dar un lucru e clar. În nici un caz așa cum arată prezentul jurnalismului de la noi,” scrie jurnalistul. “Ne-am înșelat. Nu sîntem viitor (...) “Și, totuși, nicăieri
Tolontan: Jurnaliștii și-au predat armele în mîna patronilor by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/81118_a_82443]
-
își simte atît de pregnant ideile încît literalmente suferă pentru ele. Iar asta o simți din tonul cărții, din tenta elegiacă pe care o dă admirabilei sale lucrări de filozofie a culturii. E paradoxal să vezi cum, cu toată perspectiva sumbră pe care o zugrăvește - e vorba de declinul iremediabil al genului artistic al tragediei antice -, efectul pe care Moartea tragediei îl are asupra cititorului e unul tonifiant. Simți cum lectura te ridică tocmai la înălțimea acelui spirit a cărui moarte
Pe urmele Antigonei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8111_a_9436]
-
cântăreți din Nürnberg. De data aceasta, în direct s-a transmis Tristan și Isolda, în regia lui Christoph Marthaler și sub bagheta lui Peter Schneider, un foarte bun cunoscător al acusticii cu totul speciale a sălii. O punere în scenă sumbră și spartană, cu aluzii la naturalism, suprarealism și teatrul absurd, fără mari schimbări de decor și cu personaje aproape statice, dar cu o frumoasă simbolistică a luminilor (neoane care se aprind, pâlpâie și se sting în funcție de evoluția iubirii protagoniștilor). Dezolantă
Parsifal în haine de marinar by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/6982_a_8307]
-
confrunte atât cu Kong, cât și cu dușmanii săi naturali, dinozaurii. Până la urmă, King Kong este îmblânzit de o tânără și frumoasă actriță, iar exploratorii reușesc să-l captureze și să-l expedieze la New York, unde-l așteaptă un viitor sumbru, în grădinile zoologice. Dar cât pot rezista chiar și cele mai tari cătușe umane pe mâinile unei gorile de 10 metri înălțime? Și așa, dezastrul se dezlănțuie... Expoziții Muzeul Banatului: Sala de Marmură: Salonul Artelor Vizuale 2005. Expoziție colectivă anuală
Agenda2005-53-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284570_a_285899]
-
Spectacolul organizat de redacție a stat sub semnul zodiei... norocului La granița dintre trecutul sumbru și viitorul promițător, între comunismul care apunea și democrația care se năștea, în orașul de pe malul Begăi lua ființă „un săptămânal independent, al cărui colegiu de redacție dorește să (vă) furnizeze cât mai multe informații din viața economică, culturală, socială
Agenda2006-12-06-1-castigatorii () [Corola-journal/Journalistic/284871_a_286200]
-
de la Wolf Aichelburg, în prezent condamnat. Ion Negoițescu.” Poeziile în română și franceză ale lui Wolf Aichelburg, scrise în vers clasic, au o vagă tentă parnasiană, iar interesul lor nu depășește nivelul mediu. Excepție fac, prin referiri deschise la peisajul sumbru al vremii, Culoarea sîngelui și Moarte în închisoare. Iat-o pe cea dintîi: Culoarea sîngelui, culoarea cărnii vii Culoarea focului ascuns ținută De magi și chiar de fiare mult temută, Acuma arzi în steaguri mii și mii. Și toate pragurile
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
fi iertat nici prin scenele de un oarecare adevărat efect epic, cu țărani și un bătrân moșier, singurul dintre „ceilalți” care e acceptabil din p.d.v. scriitoricesc. Scenele de dragoste sunt deadreptul o catastrofă. Iată, Tolstoi a fost neîntrecut în medii sumbre, primitive, demonice ca în Puterea Întunericului, dar „cealaltă” lume i-a reușit deasemenea. Atât despre Rebreanu... Continuu bîrfeala literară. Două romane citite în ultimul timp de mine : unul în traducere franceză L’âme qui s’éteint a unui autor ungur
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]