31,046 matches
-
dat bip / și sînt voinic"). În acest caz, substantivul desemnează semnalul sonor, scurt, al telefonului mobil, iar expresia descrie o practică de folosire economică a acestuia, nu pentru convorbiri, ci pentru transmiterea unor simple mesaje convenționale (cerere de a fi sunat, semnal de sosire etc.): "ei ne dau un Ťbipť și noi îi sunăm" (EZ 3742, 2004, 5). ,femeile dau bip-uri ca să fie sunate înapoi de bărbați" (resursadefun.ro); ,poți da bip dacă nu ai credit!" (computere.bursa.rol.ro
Bip by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12211_a_13536]
-
al telefonului mobil, iar expresia descrie o practică de folosire economică a acestuia, nu pentru convorbiri, ci pentru transmiterea unor simple mesaje convenționale (cerere de a fi sunat, semnal de sosire etc.): "ei ne dau un Ťbipť și noi îi sunăm" (EZ 3742, 2004, 5). ,femeile dau bip-uri ca să fie sunate înapoi de bărbați" (resursadefun.ro); ,poți da bip dacă nu ai credit!" (computere.bursa.rol.ro). Construcția nu este chiar o locuțiune, pentru că permite mici variații (de articulare, folosire
Bip by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12211_a_13536]
-
a acestuia, nu pentru convorbiri, ci pentru transmiterea unor simple mesaje convenționale (cerere de a fi sunat, semnal de sosire etc.): "ei ne dau un Ťbipť și noi îi sunăm" (EZ 3742, 2004, 5). ,femeile dau bip-uri ca să fie sunate înapoi de bărbați" (resursadefun.ro); ,poți da bip dacă nu ai credit!" (computere.bursa.rol.ro). Construcția nu este chiar o locuțiune, pentru că permite mici variații (de articulare, folosire a pluralului). Contrastul dintre răspîndirea expresiei și modernitatea ei e amplificat
Bip by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12211_a_13536]
-
omul acum nici să-și bată un cui în perete, fără să fie deranjat? -Termină cu porcăriile, Fiodor Vasilievici! mi-a scuipat în față Mirovna. Și mai lasă-ne un pic în pace cu poveștile dumitale cu cuie. Începe să sune a obsesie! Dacă ești infirm, nu înseamnă că trebuie să le faci tuturor viața imposibilă aici, închipuiește-ți! S-a îndepărtat pe hol și fesele ei ascuțite, parcă, mă priveau cu aceeași ură ca și ochii ei. Nastia a trecut atunci
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
are, în imnurile lor naționale, nici un neam de pe pământ. Numai noi, românii, convinși că dormim somn greu de secole, punem pe primul plan necesar existenței noastre naționale zilnice acest verb de bază al vieții, poruncitor... în paranteză, nu știu cum ar fi sunat un imn rezultat din inspirația poetului de curte al regimului de odinioară. Sătul de atâtea baliverne, sunt sigur că cetățeanul s-ar fi întors pe partea cealaltă, sforind mai departe, încredințat că tot un somn zdravăn și sănătos e mai
Deșteptarea (variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12237_a_13562]
-
modern; savant/ludic; mistic/rațional; livresc/existențial) a autorului ei. Poemele din Duminica lui Arcimboldo oferă cititorului un sentiment straniu. O combinație de originalitate și déjŕ vu, de sentimente și jocuri stilistice marca Bădiliță rostite în ritmurile unei muzici care sună foarte cunoscut în urechile celor familiarizați cu poezia română. Așa cum Arcimboldo construiește din fructe portretele recognoscibile ale unor personaje ale vremii sale, Cristian Bădiliță scrie, din cuvinte și forme poetice intrate de multă vreme în manuale, o poezie a timpului
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]
-
un ecou, cuvântul trecea de la un vânzător la altul, peste tejghelele murdare, peste mormanele de haine, peste acoperișurile șubrede ale tejghelelor de beton, peste frunzele îngălbenite, peste capetele mulțimii siderate. Pătrunzător ca un șuierat de locomotivă într-un defileu, cuvântul suna imperativ și ademenitor, ca o parolă, ca un cântec de sirenă. Mai mult: ca o definiție. Deodată cu marfa, eram roscoliți și noi, cei care baletam greoi prin hiperabundența acelei dimineți de duminică. Aproape că m-am izbit peste frunte
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
articolele alea pline de grobianisme, faulturi grosolane și otrăvuri!" Nu știu cum să mă apăr de astfel de acuzații. În exterioritatea lor, ele sunt, mai mult ca sigur, legitime. Dacă iau, însă, drept reper valorile în care cred - onoarea, justiția, democrația (știu, sună pompos ca dracu'!)-, simt că am și eu mica mea dreptate: prea își bat joc mărimile zilei de tot ce înseamnă normalitate, generozitate, inteligență și bun simț. Caut de mai multă vreme un personaj care să întruchipeze în viața publică
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
Ultimii ani au impus pe ecrane două tipuri feminine: fie vampa cu creier de bibilică, dar cu "craci" devastatori și silicoane magnetice, fie muierocul cu glas tunător și maniere de plutonier ce l-a surprins pe răcan dormind în post. Sună jenant s-o contrapun pe Marie-Rose Mociornița acestor categorii - dar asta e lumea în care trăim. Cu atât mai mult, feminitatea ei plină de căldură, pe jumătate vulnerabilă, pe jumătate trăgându-te de mâneca lucidității, nu te lasă indiferent. Am
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
Liceul Columbine și până la un băiat de șase ani care a împușcat mortal o fetiță. Care e explicația? Principalul vinovat pare să fie media, care știe că "violența se vinde bine" și abuzează de ea, creând un climat de frică (sună cunoscut? Da, și noi avem știrile de la ora 5). Adăugați la asta marea putere de cumpărare a cetățenilor americani, faptul că gloanțele există la magazinul din colț, iar armele sunt mereu disponibile - filmul începe cu Moore deschizându-și un cont
Americanii și armele lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12610_a_13935]
-
Lui îi plac legionarii. Patrioți adevărați. Singurii, la vremea lor. De-aceea a și preluat el din sloganurile lor. Au avut ideal! Întrebat de realizator în ce consta idealul Legiunii, Gigi începe s-o scalde. I-au plăcut lui cum sunau sloganurile legionarilor, nu că erau antisemiți și altele. El nu e antisemit și "Partidul Legionar" nu mai e posibil azi în România! Nu mai e posibil, dar lui Becali îi plac lozincile legionare. Ce să spui, lui îi plac și
Cine ocoleste pe cine by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12652_a_13977]
-
neconformismul unui demers teoretic clădit pe multe necunoscute, pe care autoarea are puterea de a le asuma: adevărul e că nu prea știu ce e "muzica țigănească". Aceasta este una din rațiunile pentru care m-am apucat să scriu cartea sună o mărturisire a Speranței Rădulescu. E oare o dovadă a vulnerabilității demersului (cum se vor grăbi mulți să o considere) sau o dezarmantă recunoaștere a dificultăților acestuia, inseparabilă de hotărârea de a-l continua și adânci? Pentru publicul obișnuit, în
Ce este muzica țigănească by Clemansca Firca () [Corola-journal/Journalistic/12665_a_13990]
-
bietului cumparător de bilet. Una peste alta, semnatarul scenariului se numește... Michael France! (Asta apropo de... ce mai poate fi 100% american în ziua de astăzi!) Mai vrei la film? O variantă ar fi să alegi o comedie. Ciocu' mic sună bine, nu? Cei mai mulți (de ce să ne-ascundem?) nimeresc în sală fără să știe că titlul original al filmului nu este Shut Up!, ci Tais-Toi!. Aceasta este la noi soarta filmului european, și în special a filmului franțuzesc (vai, am reușit
Americanii invadează marile ecrane by Mădălina Roșca () [Corola-journal/Journalistic/12685_a_14010]
-
a se forma încă înainte ca propria-i conștiință să prindă contur, în vibrația a două voci, cea paternă și cea a lui "nenea Nicu", același Vladimir Streinu, angajate într-o irezistibilă confruntare: "Auzeam, pe la șase ani, nume ce-mi sunau miraculos - Valéry (cînd Paul, cînd Larbaud), Croce, Gide, De Sanctis, Walter Pater, Thibaudet, cuvinte ce lunecau necunoscute, pe cît de cuprinzătoare de parfum. Mă încînta pasiunea pe care competitorii a ceva ce-mi scăpa cu desăvîrșire o puneau în argumentație
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
strecoare în șorț un măr. Unde nu fusese mușcat. în copilăria mea, eminenți stâlpi ai societății pronunțau, cu efect, cuvântul conrupție, vorbeau de cadre conrupte, acel con ducând cu gândul la tovărășii, adică tocmai la ceea ce discutăm noi astăzi. Termenul suna mai solemn, mai scrâșnit, era mai plastic, precum și sintagma hemoragie de sânge, pe care o auzeam ades. Părea mai la obiect. Memorialiștii vremii făceau și ei istoricul conrupției, C. Argetoianu pleca de la domnitorii post-fanarioți, la Cuza, către viziratul lui Ion
Dacă dorim dulce durată by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12692_a_14017]
-
scrise, nicidecum condamnabila, dar nici de propus că normă. De fapt, scriitorul actual se simte prins între două opțiuni deopotrivă de antipatice: un lui încă perceput că masculin, situat aproape de limita greșelii și a formelor inculte, " și un "ei care sună artificial și pedant. Că și în alte cazuri, îi mai rămîne o soluție isteața: să evite, prin dibăcia întorsăturilor de condei, folosirea la genitiv sau dativ a numelui feminin!
"Caty-ei" și "lui Caty" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12721_a_14046]
-
ardă etapele, îl face într-un permanent gest sincron. Înainte de a avea un SF românesc clasic(izat), ieșit oricum din underground-ul anonim al cenaclurilor de gen, iată că ne trezim lecturând cu delicii literatură fantasy. Adică un fel de post-science-fiction. Sună familiar, nu!?
Odiseea Fantasy 2004 by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12730_a_14055]
-
factura ei. însă destui avangardiști s-au văzut prinși în mrejele compromisului cu o măcar relativă bună credință. Termenul revoluție crea o anume confuzie. Apărea oarecum naturală continuarea revoltei interioare prin acțiune practică. "După masacru rămîne speranța unei umanități purificate", suna una din propozițiile unui manifest dadaist din 1918. Ne propunem a analiza pe scurt, în prezentele rînduri, raportul cu ideologia comunistă a unuia din avangardiștii noștri de seamă, Gherasim Luca (1913-1994), autor care, stabilit la Paris în 1952, a optat
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
la Fondul Plastic, Șerban Anghelescu își alintă soția Merișor, în timp ce doamna, Maria Anghelescu, spune cum și de ce treceau securiștii pe la bibliotecă. Umorul în comunism (absent din dicționar, cum și naveta lipsește), inevitabil subversiv, are ceva din sadismul impotenței " cam așa sună povestea cu Andrei Pleșu seminarizînd la ședința obligatorie de învățămînt politic de la Institutul de Istoria Artei și netrecînd niciodată de democrația ateniană. Sau cea cu un copil strigînd în gura mare, în stradă: Mamă, ce e mai secret, că tata
Manualul Bucureștiului optzecist by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12752_a_14077]
-
Constantin Țoiu Acum doi ani, cred, într-o noapte, sună telefonul, răspund, o voce mă întreabă ghici cine sunt, și spun sigur Chihaia!, Pavel Chihaia... Stupefacție. Nu ne mai văzuserăm sau auziserăm de la căminul Mătăsari, de prin 1943-44, de aproape șaizeci de ani... Telefona de la München... Prietenii se miră de
Fiul Dobrogei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12777_a_14102]
-
secol, și eu zic imediat și fără nici un efort... stai, stai că parcă mi-aduc aminte,...nu, direct, pe loc: Pavel Chihaia !... Autorul Blocadei, întâiul roman românesc, apărut numaidecât după război, un pontic, un dobrogean, în a cărui voce mai sună, era să uit! firele de iarbă pârlite, dobrogene, bătute de vânt, cu șfichiuirile lor muzicale. În căminul de pe strada Mătăsari, de la mătase, care și ea, nu știu cum, abia acum îmi dau seama că intra în compoziția sunetelor lui Chihaia, erau mulți
Fiul Dobrogei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12777_a_14102]
-
fost... pot să zic generația pariziană, în spiritul ei, a sfârșitului de epocă bucureștean, după care înghețul. Și astăzi Chihaia, la telefon, este uluit că-i recunosc pe loc glasul. Și nu trece un an, nu trec doi, când mă sună iar din Germania... O dată mi-a adus și multă ciocolată, știind cât de mult îmi plăcea mie în săraca studenție. Ultima dată mi-a telefonat în noaptea de 30 mai a.c. Era o duminică, orele 22,35, - am notat. Tot
Fiul Dobrogei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12777_a_14102]
-
a fost mereu: un nonconfomist, un artist liber, un om care, cu vocea lui slabă, cu tonul lui ușor cîntat, monocord, cu frazele lui lăsate în suspensie, spune ce-i trece prin cap, oricît de incomod sau de provocator ar suna "muzica lui"... De pildă, în momentul în care, la Cannes, de Ziua Europei, 25 de miniștri ai Culturii din țările Uniunii Europene au urcat scara roșie a Palatului și s-au întrunit să discute, printre altele, despre condiția cineastului european
PROVOCATORUL J.L.G. by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12781_a_14106]
-
el recurge la o adevărată strategie a amînării pentru a prelungi cît mai mult starea de grație care precede revederea din ce în ce mai prozaică și mai stînjenitoare cu femeia iubită. "Vineri, la începutul după-amiezei, în aceeași cabină de la Palatul Telefoanelor, Stere nu sună decît o singură dată. Adriana e acasă, dar pare grăbită, nu vorbește mult, are vocea prinsă de răceală. Da, îl așteaptă, poate să vină chiar acum. Stere iese din cabină puțin amețit. Certitudinea revederii imediate îl paralizează; vrea să inventeze
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
amețit. Certitudinea revederii imediate îl paralizează; vrea să inventeze un pretext de amînare, dar n-are curaj. Va face oricum un ocol pe jos pînă la Piața Romană, ca să ajungă mai tîrziu. (...) Peste un sfert de oră, cu inima zvîcnind, sună la ușă; ține în mînă nouă garoafe și, înainte ca Adriana să-i deschidă, pipăie discret buzunarul unde se află cutiuța bombată cu cristalele de Boemia" (pp. 74-75). Din capul locului este evident că iubirea lui Stere pentru Adriana este
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]