524 matches
-
ca să mă blesteme!»... Îți Îngheța sîngele-n vine“ - zice Ambrose. „Și Dan, negrul meu, s-a speriat În așa hal“ - zice - „c-a dispărut Într-o clipă: nu l-am mai văzut la față vreo două zile“ - zice - „știi cît de superstițioși sînt negrii“ - zice - „și-o Întîmplare ca asta Îi sperie de moarte.“ „Da, știu“ - am zis - „dar să-ți spun un lucru: mă tem că, de fapt, nu-s doar simple superstiții.“ Ei, și s-a uitat el la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ecleziastice] Nu prea văd, în Antichitate, preoți deveniți suverani. Mi se pare că dintre toate popoarele despre care ne-au rămas oarecari mărturii, doar evreii au avut o suită de pontifi despotici. Nu este de mirare că, în cea mai superstițioasă și cea mai ignorantă dintre toate națiunile barbare, cei care erau conducători religioși au pus stăpînire, în cele din urmă, și pe manevrarea afacerilor; dar peste tot, în alte părți, preoții nu se amestecau în ceea ce nu privea funcțiunile lor
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
civilizații? Oare Maitreyi n-a activat ca o hipnotizată, ca un automat, de când m-a sărutat întîia oară? Și spontaneitatea, vastitatea dragostei ei față de mine nu sunt oare simple consecințe ale celei dintâi căderi, acte determinate de conștiința ei. barbară, superstițioasă? Ajunsesem să evit pe cât puteam îmbrățișările prelungi în singurătate, pentru că adoram aproapa pe d-na Sen și respectam pe d-l Sen, și așteptam să găsesc un prilej de a le cere pe Maitreyi pentru mine înainte da a o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
era, s-ar fi putut dărui oricui, fără să se gândească o clipă la grozăvia acestui act, fără să fie responsabilă. În acele clipe de gelozie transformată în ură uitam toată experiența mea din ultimele șapte-opt. luni, uitam inocența aproape superstițioasă a Maitreyiei și le consideram pe toate amăgiri. Atunci am înțeles că nimic nu durează în suflet, că cea mai verificată încredere poate fi anulată de un singur gest, că cele mai sincere posesiuni nu dovedesc niciodată nimic, căci și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cumva a murit? mă înspăimîntai eu. (Deși nu puteam crede în moartea ei, căci știu că am să simt ceasul acela, dacă se va întîmpla ca Maitreyi să moară înainte de mine.) ― Ar fi fost mai bine să moară, adaogă J., superstițios. Dar a făcut un lucru netrebnic. S-a dat vânzătorului de fructe... Îmi venea să urlu, să râd. Simțeam că, dacă nu mă apuc bine de masă, îmi pierd cunoștința. J. observă schimbarea mea și mă consolează. ― A fost o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spionează tot timpul. Dând cu ochii de mașină, se opri brusc. -Am mai văzut mașina asta, șopti. Am văzut-o azi-noapte, în vis... Unii ar spune că e semn rău, că am putea avea un accident, adăugă. - Eu nu sunt superstițios, rosti rar, sentențios, doctorul Chirilă, deschizând portiera. În orice caz, suntem așteptați... Când mașina se îndreptă spre bulevard, simți o liniște stranie, întreruptă, în chip neînțeles, de izbucniri aproape violente de bucurie. - Să deschideți fereastra, spuse, că în curând vom
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vreo trei kilometri distanță, imediat după ce treceai de benzinărie. Regretă că nu luase căștile cu el și telefonul mobil în care păstra melodiile preferate. Dar acum era prea târziu, nu mai avea nicun chef să se întoarcă acasă. Nu era superstițios, râdea de toți cei care scuipau în sân sau erau apucați de friguri atunci când vreo pisică neagră le tăia calea. Dar acasă era laptopul. Tot acasă erau toate personajele evadate din word. Agentul imobiliar, Detectivul, Omul cu Tatuaj, Huiduma, Lucia
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nu toată lumea se întoarce să trăiască viața pe care o dorește. Cei norocoși se nasc din nou ca oameni, cei nenorocoși ca animale - un cîine, un porc, o muscă. Concubinele din Orașul Interzis, mai ales cele în vârstă, sunt foarte superstițioase. În afară de confecționarea de yoo-hoo-loos și de psalmodii, își petrec zilele îndeletnicindu-se cu tot felul de vrăjitorii. Pentru ele, credința în viața de apoi este ea însăși o armă. Au nevoie de această armă pentru a arunca blesteme asupra rivalelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
luându-i dreptul de a fi prima mamă. Fiului meu, care s-a născut pe 1 mai 1856, i se va pune oficial numele de Tung Chih. Tung înseamnă „laolaltă“, iar Chih „conducere“ - adică a conduce împreună. Dacă aș fi superstițioasă, aș crede că numele în sine e o previziune. Celebrarea a început a doua zi după ce s-a născut și va dura o lună întreagă. Orașul Interzis s-a transformat peste noapte într-o sărbătoare. De toți copacii atârnă lampioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în noua lege cea mai mare parte din vechile eresuri și datini. Iorga insistă asupra acestui aspect: "Nu este greu să se arate larga parte de păgânism, care este și acum în religia, de un materialism uneori grosolan și de superstițioase iluzii, a satelor. Din păgânismul adânc înrădăcinat, care a degenerat treptat într-un folclor insondabil, au rămas în jurul "dracului", o sumedenie de superstiții, care leagă și desleagă, cu "strige" și "strigoi", cu "vergelatul" și alte obiceiuri, care, sub nume slavone
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
îngrijorare au fost asociate cu gravitatea simptomelor TAG, însă nu și cu statutul clinic (încercarea de a căuta sprijin în ceea ce privește TAG) (Ladouceur et al., 1998). Unele persoane cu TAG par să-și inducă grijile în mod intenționat, prin presupunerea aproape superstițioasă că astfel pot evita amenințarea (Rapee, 1991b, p. 426). De exemplu, o mamă își face în permanență griji în legătură cu sănătatea copilului ei, presupunînd că, dacă încetează să-și alimenteze grija, s-ar putea într-adevăr să se întîmple ceva rău
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
frumuseții peisajului evocat în poem și a caracterului tragic și vrednic de milă al hotărîrii: punerea la cale a unei morți acceptate. Într-o scrisoare din 1861, Alecsandri arată că poporul român crede în fatalitate și în soartă, că este superstițios și că strofele consacrate morții, înțeleasă ca o nuntă, mărturisesc această mentalitate. "Moartea notează Alecsandri este o prințesă mîndră care domină omenirea. Ea este mireasa lumii. Fiecare om este logodit cu moartea în chiar momentul intrării sale în viață." Această
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
latinist și elenist, Cantemir scrie Descrierea Moldovei... El este un om al Luminilor avid să facă cunoscute moravurile și obiceiurile compatrioților săi, un iluminist care oscilează între tabloul unei Moldove în splendoarea vîrstei de aur și imaginile aceleiași Moldove, întîrziate, superstițioase și violente. Cantemir prezintă cu minuțiozitate o societate a unor comunități amestecate: moldovenii pe care îi consideră "puri", grecii, albanezii, sîrbii, bulgarii, nemții, polonezii, evreii, țiganii. În capitolul pe care îl consacră religiei moldovenilor, el menționează: "În zilele noastre tot
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
putea spune ceea ce Jacques Rivière nota despre Marcel Proust: "Proust abordează viața fără cel mai mic interes metafizic, fără cea mai măruntă predispoziție metafizică, fără nici o înclinație consolatoare". Ar face bine ei să își amintească și că un singur filistin superstițios este convins că e suficient să închizi ochii asupra realităților lumii pentru ca aceasta să meargă mai bine. Politica struțului nu putea fi aceea a lui Freud, și nici optica lui nu putea fi alta decît cea care a fost. În
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de-a lungul istoriei. Aproape deja de noi prin Marx, scriind unuia dintre tovarășii săi: Cînd eu și cu Engels am aderat la societatea comuniștilor a fost cu condiția proscrierii prin statuetele acesteia a tot ceea ce are legătură cu închinarea superstițioasă la autoritate". Dimpotrivă, conducătorii totemici fac totul pentru a încuraja cultul personalității lor. Ei caută întotdeauna să creeze în jurul lor și a ideii pe care se sprijină o legendă ilustrată, încărcată de metafore. Izvorul lor este, pentru comoditate, în datini
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
facultatea de a dispune de divin; cu trecerea timpului, conceptul a asumat un sens peiorativ, întrucât a exprimat atitudinea greșită în fața divinităților. Pentru el, dar și pentru Suetonius, creștinismul reprezenta o atitudine reprobabilă față de cele divine, fiind asociat greșit practicilor superstițioase de masă ale tradiției religioase a Romei. Cicero (106-43 a.Chr.), exprimându-și opinia față de religia Romei și trăirile religioase ale romanilor, le considera specifice unor muritori foarte religioși. În fața conceptului inconfundabil al religiozității romane, așa cum a fost formulat cu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
preconștient”: „Simt ceva, dar nu pot să-l exprim” (de unde rezultă că ceea ce este Încă inexprimabil prin imagini, simboluri, dar În primul rând prin cuvinte, e Încă departe de conștient: e „sub conștiință”). Μ Celui care este dominat de frici superstițioase sau de prejudecăți, pe care le apără cu Îndârjire, nu-i poți cere ca, dintr-o dată, să renunțe la ele; mai mult chiar, a-i pretinde să le condamne echivalează cu a-i cere să trăiască la un nivel psihologic
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
au umbră.Ă «Ei bine, În țara mea au una,Ă am zis sec. Bătrânul stăpân potoli sporovăiala care se stârni imediat și mă aprobă cu acel aer fals și politicos pe care Îl iei În fața elucubrațiilor unor tineri ignoranți superstițioși: «Fără Îndoială că În țara ta morții pot să meargă fără să fie zombieă. Scoase de pe fundul sacului o bucată de nucă de coca uscată, mușcă din ea o bucată ca să arate că nu e otrăvită și Îmi Întinse restul
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
de bordel, soția cu cocota, fecioara cu «domnișoara», meseriașul cu proletarul, palatul cu «vila», mănăstirea cu cazarma, sfînta împărtășanie cu cecul, Evanghelia cu cartea de bucate. (...) Șiret și imbecil, îndrăzneț și laș, parfumat și murdar, stăpîn și slugă, necredincios și superstițios, sîngeros și sentimental, zburător și patruped, [burghezul] a invadat, a infectat, a îndobitocit și diformat întregul pămînt (...) nu mai este cu putință să l stîrpești, cu mijloace omenești”8). Bacovia își limitează critica sa asupra burgheziei la o „serenadă din
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
se comporte ca un om sănătos. Bătrâna îi recunoaște pe toți cei din jur, unora le amintește cu o precizie uluitoare întâmplări de demult. Tot timpul vorbește limpede, are umor și, ca și cum ar vrea să-și bată joc de teama superstițioasă a celor de față, cântă cântece de lume și vorbește foarte puțin reverențios despre tărâmul de dincolo. La un moment dat, strigă uneia dintre fiice să îi aducă furca. După deces se petrec lucruri grotești: o femeie se sperie și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
înscrie astfel într-o serie menită străinătății avide să cunoască impactul unui atare moment crucial. Pe când în Apus Marea Revoluție e supusă unei vaste operații demitizante, antrenând atitudini pro și contra, în Răsărit ea încă e privită cu un respect superstițios. Utopia comunistă nu cutează, aici, a-și nega deschis fondatorii. Cartea lui Eidelman începe, în consecință, cu un citat în care Lenin glorifică isprava revoluționarilor de la 1789 și cu încă unul în care Herzen exaltă "sfânta nerăbdare" produsă atunci. Cum
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
numește "arta de a descoperi ceea ce este ascuns, prin mijloace care nu țin de o cunoaștere naturală; facultatea sau actul de a ghici, de a prevedea"3. În dicționarele limbii române, termenul este definit astfel: "Dar, putere atribuită în mod superstițios unor persoane de a desluși și de a ghici lucruri ascunse, neștiute, și mai ales viitorul"4. Alte definiții, preluate de astă dată din lucrări și dicționare de specialitate, arată că termenul divinație este uzitat în special "în etnologie și
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Olteanu, acest izvor de informație este, în primul rând, "o magie contemplativă"7, "o filosofie", "o căutare a gândirii de sine" și o "știință supranaturală". În esență, orice definire a divinației (fie că este pusă sub semnul religiosului sau al superstițiosului, al speculativului sau al cunoașterii înalte) nu face decât să sublinieze eterna căutare umană a divinității și a cunoașterii ultime, totale. Dicționarele și lucrările de specialitate folosesc o întreagă terminologie pentru a desemna actul divinatoriu. Acești termeni, folosiți adesea excesiv
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
suficient loc de manevră. În spațiul tradițional astfel de "convorbiri" cu spiritele celor trecuți în lumea de dincolo erau privite cu reținere, chiar cu îngrijorare. În realitate, divinația necromantică "era o rezultantă a cultului morților care se întemeia pe teama superstițioasă ce o aveau primitivii față de morți, despre care se credea că își continuă viața după moartea pământească"103. Antoaneta Olteanu subliniază că în actul divinatoriu erau folosite acele spirite care bântuiau "între lumea de aici și cea de dincolo". Este
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
presupusele așteptări ale operatorilor. Neconcordanța dintre răspunsurile date la diverse întrebări, precum și numărul destul de mare al nonrăspunsurilor ne conduc la o astfel de concluzie. Faptul este explicabil dacă avem în atenție dorința oamenilor de a nu fi stigmatizați ca fiind "superstițioși" sau depășiți. Nesincronizarea dintre unele răspunsuri poate sugera acest fapt. Se pare că educația religioasă din spațiul românesc, pe de o parte, și modelul științific promovat azi, pe de alta, inhibă subiecții în a da răspunsuri sincere, sută la sută
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]