921 matches
-
de exemplaritate pentru toți membrii societății, dar, În esența ei, aceasta trebuie să fie paidetică, să contribuie nu la distrugerea prin răzbunare a agresorului, ci la restaurarea personalității sale, ca efect psihologic și moral cathartic. Prin aceasta, pedeapsa devine, din supliciu, o terapie psihomorală de reabilitare a persoanei agresorului. Efectuarea pedepsei va contribui la purificarea agresorului, act care corespunde cu redobândirea unui statut și rol psihosocial pozitiv, pe care acesta fie că l-a pierdut, fie că nu l-a avut
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și a magnificului nicolae, „Timpul”, 2001, 9; Geo Vasile, dona juana și imaginificul său cavaler, CNT, 2001, 41; Nora Iuga, La început a fost poetul, RL, 2001, 41; Gheorghe Grigurcu, Un postavangardist, RL, 2001, 48, 49; Grigore Chiper, Respirația ca supliciu, poezia ca viciu, „Contrafort”, 2001, 12; Ruxandra Cesereanu, Magnificul și nordicul, ST, 2001, 12; Traian T. Coșovei, Pagini argintii, CNT, 2002, 5; Ion Chichere, Jurnalul stărilor de grație, PSS, 2002, 1-2; Mircea A. Diaconu, Nicolae Țone - Un tratat despre știința
ŢONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
valah redus la condiția de câine se complace în compania unei Margot, „frumoasă ca o rușine”, cu care împarte un pat „plin de păduchi și de sânge” și „soarbe moartea ca pe o otravă”. Precum genialul damnat medieval, cunoaște și supliciile închisorii, destăinuite într-un lamento: „Dormiți temnicerilor, dormiți,/ Lăsați-ne dracului un ceas./ De chinul lanțurilor ne izbăviți/ Și aruncați-ne pâinea care v-a rămas”. Instrumentul izbăvirii sale, ca și a patronului serafimilor osândiți, e spânzurătoarea: „«Vagabonzi, hoți, nebuni
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
specialiști în îndopare cu ideologie. S-a început o vastă operă de traducere din limba rusă a cărților și revistelor rusești. S-a creat Institutul de Studii Româno-Sovietice, care avea tocmai acest obiectiv. În fine s-a organizat unul dintre supliciile intelectualității: învățământul politic. La început a fost „Scurta istorie a PCUS”, apoi s-au diferențiat cercuri de socialism științific, altele de economie politică sau de materialism dialectic. Primele două studiau problemele construirii socialismului în URSS și la noi. În toate
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
probe de matematică sau fizică se apela la capacitatea de raționament. Acest sistem a lovit în special facultățile de medicină, unde reușeau foarte puțini băieți, fiindcă aceștia nu au perseverența memorării fidele, spre deosebire de fete, mai răbdătoare cu acest gen de supliciu intelectual. Dar memorarea ad litteram are o slabă însemnătate profesională în era resurselor uriașe ale calculatoarelor. În al doilea rând, ei nu mai întâlneau în facultate numeroase personalități de valoare. Au apărut nou-veniți pe criterii social-politice care aveau un nivel
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ocupa de cerc își dădea silința în mod deosebit, se elabora câte o lucrare studențească de oarecare nivel. În multe cazuri, activitatea era mai mult formală, iar la sesiune se prezentau comunicări realizate cu contribuția substanțială a cadrelor didactice. Un supliciu organizat era pregătirea militară, care le înspăimânta în special pe tinere. și era intensivă: avea loc o zi pe săptămână. Cum frecvența era obligatorie la toate formele de învățământ, iar planurile de învățământ supraîncărcate, studenții aveau puțin timp liber, ceea ce
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în care urletele, țipetele, gemetele n-au mai contenit. A.N.: Băteau... N.I.: Băteau... ca pe hoții de cai. Anchetatorii erau duri - de fapt, erau adevărate brute. Când am fost chemat la anchetă și am intrat în camera aceea de supliciu în care se aflau doi anchetatori, m-au impresionat instrumentele de tortură: ciomege multe, bastoane de cauciuc, curele... Ancheta era foarte simplă: „Banditule, spune ce știi”. Răspunsul: „Nu știu nimic” - și au început să mă bată cu ciomegele. Loviturile erau
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
-l discredita pe domnitorul român în fața Apusului, justificând astfel schimbarea atitudinii politice față de acesta și abandonarea campaniei antiotomane în care se angajase. Portretul lui Dracula din versiunea germană, în care se accentuează cruzimea, demonismul și inumanitatea eroului, prin descrierea unor suplicii și atrocități, corespunde și mentalității medievale occidentale, unde predomină ideea morții asociată cu imaginea tiranului sadic. Larga difuzare a povestirii germane în Europa Centrală și Apuseană s-a datorat atât legăturilor ecleziastice din mediul catolic, cât și celor comerciale întreținute
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
prezentarea faptelor istorice și mai ales figura lui Gheorghe Doja, care este văzut ca un cavaler aventurier. Romanul va fi reluat, amplificat și „corectat” în conformitate cu ideologia momentului în trilogia Războiul iobagilor (1956). Urmărind evenimentele anterioare izbucnirii revoltei și culminând cu supliciul conducătorului răscoalei, textul se înscrie în tipul de poveste de aventuri, cu psihologii sumare și lineare. De interes documentar sunt surprinderea spiritului epocii, imaginea orașelor medievale (Cluj, Sibiu), mediul specific alcătuit din meșteșugari, nobilime, țărani liberi. Umorul și caricatura, folosite
MUSAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288322_a_289651]
-
legați la ochi și gură și bătuți la tălpi, fund, spate sau mâini cu curele, cozi de mătură, picioare de pat, după care li se cereau informațiile de care aveau nevoie. Majoritatea victimelor vorbeau după câteva runde de astfel de suplicii, iar cei care refuzau erau bătuți din nou noaptea, împiedicați să doarmă, ținuți în picioare ori în alte poziții chinuitoare. Popa dă exemplele lui Constantin Lupoaie, Aurel Stoica, Virgil Maxim, Dumitru Neagu, Constantin Ismana, care nu au fost lăsați să
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
al ieroschimonahului Daniil. Condamnat la 8 ani de închisoare, a trecut prin penitenciarele Rahova, Jilava, Uranus, Gherla și Văcărești 3. A fost torturat la Gherla în camera 104, prin noiembrie 1950, unul dintre agresorii săi, Cornel Popovici, descriind în anchetă supliciile la care a fost supus: lovituri cu coada de mătură la palmă, palme peste față, lovituri cu piciorul priciului la fund și la tălpi, timp de patru, cinci zile. A fost ținut în picioare, nedormit, trei, patru zile. Livinschi, șeful
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
trezească și îi strigau: „Noi, tinerii reeducați, cei care înainte am fost sub comanda ta, te vom distruge. Tu ești vinovat de soarta noastră, iar noi vom smulge de la tine tot ce știi, tot ce n-ai declarat la Securitate”. Supliciile au continuat câteva zile2. Oprișan era conștient că va fi sacrificat din cauza funcției pe care o avusese în cadrul Frățiilor de Cruce. El s-a întâlnit cu Dragoș Hoinic la camera 1-subsol prin vara lui 1950, având, probabil, rolul de a
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
mâncarea fierbinte, bătuți individual, într-un crescendo continuu, întrucât echipele de agresori erau mereu schimbate sub pretextul că nu știau să bată, puși să frece podeaua sub greutatea unui bătăuș în cârcă. Popa l-a avut în fața sa la acest supliciu pe Romeo Proistosescu, căruia îi curgea sânge din cap, astfel că Popa ștergea încontinuu dâra lăsată de acesta. A doua zi au luat-o de la capăt, iar Popa a fost bătut la palme, la tălpi și unde se nimerea, pus
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
îi mai dea o lovitură sub mandibulă, ca să o apropie de maxilarul superior, ceea ce acesta a făcut întocmai; cu toate acestea Popa a rămas mutilat 1. A fost lovit de Vasile Ungureanu, care avea ochii în lacrimi, apoi supus altor suplicii fizice. Descrie unul dintre acestea: din poziția șezând cu fundul pe ciment și picioarele întinse în față, trebuia să se ridice cu ajutorul mâinilor lipite de corp pentru ca, la comandă, să ridice mâinile de pe ciment, îndepărtându-le de corp și căzând
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
ascult insultele care se aduc generației mele, fără dreptul de a o apăra. Mai mult, sunt bruscat cu violență, și pe șantier înadins mi se dau să execut munci de salahor care, la vârsta și posibilitățile mele fizice, constituie adevărate suplicii 2. Simionescu era foarte slăbit de bătăi, însă deținuții îl ajutau cu mâncare pe ascuns, cu toate că erau pedepsiți dacă erau prinși. Un coleg deținut l-a văzut cum mânca coji de ceapă din gunoi cu câteva zile înainte de a fi
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
20-30 de oameni să își facă nevoile: „Bandiților, pregătiți-vă să vă căcați!”, iar K. a fost pus să le mănânce pe toate: „O viață întreagă ai mâncat căcat în amvon, acum să-l mănânci în fața noastră, ca să te vedem!”. Supliciile nu s-au încheiat aici, căci același agresor a pus un hârdău cu materii fecale în mijlocul camerei, l-a acoperit cu o pătură și l-a obligat pe părintele K. să facă împărtășania cu „trupul și sângele lui Hristos”, în timp ce
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
într-o găleată pagini și fotografii, mistuite deja încet de flăcările mici și fumegoase. Nu mai era nimic de furat în casa noastră deja prădată. Însă, după o săptămână de jafuri, activitatea asta devenea tot mai dezinteresată, aproape artistică, precum supliciul la care fuseseră supuși păunii. Și știam din experiență că percheziția dezinteresată era adesea cea mai primejdioasă... Soldații uciseră și ultima pasăre, cea mai vioaie, ciuruind-o cu gloanțe - un vârtej de pene și sânge - apoi se îndreptaseră spre centrul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
îngropați acolo de vii, știa bine asta. Ceea ce îl făcea să rămână perplex era mai curând anarhia cu care acționaseră ucigașii în luminișul acela. Unii dintre cei îngropați aveau obrazul brăzdat de o lovitură de sabie, unul era decapitat, de parcă supliciul nu fusese de-ajuns. Nikolai își spuse atunci că îngropații de vii începuseră cu siguranță să-și blesteme dușmanii care se pregăteau să plece și provocaseră astfel măcelul. Urlaseră, de altfel, cerând să fie uciși, să nu vadă, la căderea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pe Vinner. Apoi m-am acuzat că vreau să mă disculp, că aștept în secret să-mi vorbească despre o moarte blândă, că vreau chiar să-l ucid ca să nu aud ceea ce știe... În sfârșit, pentru a pune capăt acestui supliciu verbal, mi-am reluat, una câte una, combinațiile de șah. Îmi aminteam că, înainte de a pleca, Șah îmi spusese fraza aceea din care mi se păruse util doar începutul: „Dacă nu pui mâna pe el imediat, în primele zece minute
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și înalță dorințele și scopurile celui ce visează, dar are și o simbolistică de sacrificiu și de calvar. Probabil că subiectul trebuie să facă față unor responsabilități dure sau unei situații dureroase. Crucea este în acest caz o evocare a supliciului la care a fost supus Iisus, cu siguranță simbol al suferinței, dar al unei suferințe «necesare», conform ideii redate de expresia «a-și purta crucea» care, pe lângă dificultatea experienței, exprimă noțiunea de utilitate sau de obligație. În sfârșit, crucea are
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Însă a reuși. Există o Întreagă mitologie a chinului, pe care psihanaliza Încearcă să o interpreteze prin semnificația sa simbolică. Deși pare absurd, sensurile simbolice ale chinului sunt extrem de nuanțate și ele se Înscriu În ontologia umanului. Chinul este un supliciu ritualizat, deși aparent formal; el este absurd, inutil și inexplicabil. El se raportează la acțiunile umane, fiind În final o Încercare de „repetare reparatorie” a vinovăției comise. Aceasta o vedem În panorama tragicului, care nu este altceva decât spectacolul chinului
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
care mă regăsesc, cu care mă identific și În care, În mod paradoxal, Încetez de a mai fi singur. A trăi Într-o lume ostilă, contrarie idealurilor și aspirațiilor tale, este o existență pe care o resimți ca pe un supliciu sau, În cel mai simplu caz, ca pe ceva incomod, nedorit. Poți fi În lume, dar să te simți singur, după cum, din punct de vedere metafizic, Îți poți construi o plenitudine interioară din care singurătatea este eliminată. În cazul singurătății
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de exemplaritate pentru toți membrii societății, dar, În esența ei, aceasta trebuie să fie paidetică, să contribuie nu la distrugerea prin răzbunare a agresorului, ci la restaurarea personalității sale, ca efect psihologic și moral cathartic. Prin aceasta, pedeapsa devine, din supliciu, o terapie psihomorală de reabilitare a persoanei agresorului. Efectuarea pedepsei va contribui la purificarea agresorului, act care corespunde cu redobândirea unui statut și rol psihosocial pozitiv, pe care acesta fie că l-a pierdut, fie că nu l-a avut
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
în tăcere. La un moment dat, Rufus rostește cu fața deformată de un rictus amar: — Constați deci - sper - că aici, la Roma, execuțiile capitale sunt un fel de sărbătoare publică și locuitorii vin cu plăcere în această halucinantă grădină a supliciilor. — Abator de carne umană, murmură cu dezgust Pusio. Este destul de șocat. Tovarășul său îl iscodește din priviri: Nu prea le ai cu luptele, din câte văd. Nu ești un obișnuit al amfiteatrelor. — Nu le frecventez chiar deloc, răspunde sincer Pusio
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să nu fie luați, pe întuneric, drept Zlota și împușcați. Își frigeau degetele, ascunzând în pumn țigările, să nu se dea de gol și să le ferească de ploaia mocănească, rece și țârâită, care înnămolea glodul cimitirului. Ca să-și înmoaie supliciul, își înfundau lut în urechi, gârbovindu-se pe după cruci sau pe după copaci cu fructe otrăvite de seva pământului îngrășat al țintirimului. Dați-i fiori pe la subsuori/ Și șoareci prin cioareci/ Și furnici prin opinci/ Cum arde para focului în gura
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]