544 matches
-
am viermi /... / craniul îmi e un țucal puturos / inima cârpă îmbibată cu menstră“; ‹ „toamna se uită ca proasta la mine / duc mâna la fermoar e închis / poate-mi curg mucii“; „trântit pe asfaltul încins un câine și-o linge asiduu /... / supralicitând îi ordon câinelui scoală-te și umblă / și-i fut un șut în spinare“; „mă despovărez de ceea ce știu / ca de un jeg puturos și scârbavnic“ etc. O singură dată are Ovidiu Băjan dreptate și atunci anume când constată că
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dintr-o bucată) care se poartă cu ea ca și cum ar fi uleiul de la mașină. Alin Teglaș interpretează rolul DJ-ului psiho-ambiental, în tandem cu animatoarea antrenamentului terapeutic - Clara Flores. Cristian Popa în rolul retardatului reușește să nu joace, să nu supraliciteze deviația mentală. În And Björk..., visele din copilărie sunt centura de siguranță a maturității. Inițierea în fericire e cursa cu obstacole pe care fiecare participant la terapia pe creier deschis o parcurge cum se pricepe mai bine. Momentele de tăcere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
o hrană rumegată de fiecare dată din nou a lecturilor mele și care, legată în pânză și cu cotor de piele, făcea parte din comoara de cărți a mamei mele. Oferta abundentă de păcate a lui Dorian Gray, care se supralicitau vicios unul pe celălalt, era potrivită pentru oglindirea de sine. La vremea asta voi fi împrumutat probabil de la cine știe cine și Leonardo da Vinci a lui Merejkowski pentru a o devora în pod. Ședeam pe o găleată de stins focul, răsturnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Abia când i-am semnalat foamea mea secundară, când am numit-o incurabilă cronică mai mult chiar, când i-am descris cu o plăcere infernală depravata mea dependență de fete tinere, femei mature, de femeia în sine și când am supralicitat ispitirile sfântului Anton cu desfrâul - comis cu animale și făpturi fabuloase din atelierul flamand al lui Hieronymus Bosch - pater Fulgentius a renunțat la strădaniile sale de a mă converti. „Ah, da, carnea“, a spus el și și-a ascuns mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
risipa nocturnă de cuvinte s-ar fi simțit un vag antifascism și un filosemitism fără obiect. Printr-un procedeu de recuperare, rezistența ce nu fusese pusă în practică avea acum drept urmări un curaj care nu se mai sătura să supraliciteze și acel tip de eroism care nu trebuia dovedit. Probabil că și eu voi fi fost unul dintre acei viteji luptători cu gura, ale cărui fraze memoria înfloritoare, acest crematoriu de gunoi, nu le-a păstrat. Abia sub influența noului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
încărcătură metaforică. Totuși, îi permite mamei sale să îl hrănească folosind o prăjină lungă. Acest epos în versuri, alimentat și supraalimentat corespunzător de expresioniștii germani timpurii, în plus de Apollinaire și García Lorca - un poet, e drept, făcea pe grozavul, supralicitând, dar care nu a fost niciodată terminat - e demn de pomenit numai și numai din cauză că personajul static al stâlpnicului, de-a lungul anilor ce au urmat și în decursul unui anevoios proces de fermentare, s-a transformat într-o născocire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care pictează“, împotriva „kitsch-ului țipător de pestriț“ al rusului. După care a fost înjurat pe mai multe voci ca „sclerozat și depășit“, ca „adversar turbat al modernismului“ și, în concluzie, ca „reacționar“. Cuvinte, termeni, cele mai noi -isme se supralicitau reciproc. Disputa a atins până Uniunea Artiștilor. Unii dintre membri s-au retras. Când până la urmă Hofer a învinuit America drept țară de origine a dogmelor de ultimă oră - acolo, noul în sine și de dragul noutății ar fi valoros și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
adânc aer în piept și încheie: - Aveți vreo explicație pentru faptul că - aparent - două rase umane - Troog și cei asemenea mie, aflați aici - au supraviețuit devastatoarei catastrofe? Tăcere. Comesenii săi îl priveau fix. Nu era timpul să se oprească. Gosseyn supralicită: - Când mă uit la tine, domnule comandant, și la colegii tăi, care se află aici, În această încăpere, văd o formă umană care pare să fi fost modificată din ființele umane standard, așa ca mine. Sunteți mutanți. Se pare, deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
stările, să mă zguduie complet. Cică, să mă îngroape în real până la dispariție. Sigur era că voiam o rețetă a supraviețuirii, aceea extraordinară de a mă ascunde undeva. Și îi enumeram lui Moțoc... Vrăjitoarele? Expirat. Hoții? Nu. Pușcăriașii. Care? Am supralicitat. Voiam să-l dau gata. Ce-ar fi să fac cu ultimele scursori, criminalii! Nu știam nimic despre viețași, nici regim juridic, nici câți sunt, nici ce făcuseră, nici numele lor. Am spus și celorlalți în ce voiam să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
traducerea, ca Théophile Gautier să lanseze, În paginile ziarului Le Moniteur universel, un răsunător „Ați citit catrenele lui Kéyam?”, salutând „această libertate de spirit absolută, pe care gânditorii moderni cei mai Îndrăzneți cu greu o egalează”, ca Ernest Renan să supraliciteze: „Khayyam este, probabil, omul cel mai interesant de studiat pentru a Înțelege ce a putut deveni geniul liber al Persiei În strânsoarea dogmatismului musulman”, pentru ca, În lumea anglo-saxonă, FitzGerald și al său „poor old Omar” să iasă, În sfârșit, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mai încet decât ceilalți, și-atâta tot. ― Da. (Inginerul nu insistă și se răsuci spre căpitan, în continuare gânditor.) Înainte de a arunca ancora ar trebui, poate, să revenim asupra chestiunii beneficiului, nu credeți? Făcând dovada unui entuziasm cam șubred, Brett supralicită: ― Da. Încălțându-și espadrilele, Parker își continua bomneala. ― Brett și cu mine credem că merităm o împărțire mai echitabilă. O primă completă pentru misiunea noastră dusă la bun sfârșit, plus salariul și partea de beneficiu. Știa că personalul sălii mașinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
aerisire decât pe culoare. ― Pe de altă parte, anumite specii ne-evoluate, ca rechinii, detectează câmpurile electrice. Am cântărit bine. Nu e o idee bună, zise Dallas. ― Creatura este poate capabilă să detecteze și câmpurile electrice generate de corpurile noastre, supralicita Ripley. Așa s-ar putea să ne depisteze. Parker se strâmbă. ― În orice caz. pun pariu că nu se bazează numai pe ochii ei. Dacă ăia sunt ochi ce-am văzut eu. ― Așa este. ― O creatură care dispune de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
refuze o sticlă de vin, într-un restaurant, pe bază de dop. După ce-l miroase, cu un aer dezgustat, i-l întinde și lui Liliane. Aceasta îl miroase, dar nu simte nimic deosebit. Vede privirea imperativă a lui Lionel și supralicitează, prefăcându-se că-i vine să vomite. Lionel îi dă acum dopul lui Robert, care, după ce-l miroase, i-l dă lui Jean. După ce a făcut turul mesei, dopul revine la sommelier. Toți îl privesc ca pe un vierme. Miroase
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Se lasă o tăcere mormântală: inițial, nimeni nu preia chemarea. Dar după un scurt moment, glasul cristalin al lui Liliane sparge tăcerea nopții: — Allez Angers, allez Angers, allez! De data asta, chemarea e preluată din toate balcoanele. Suporterul cu steagul supralicitează: — Cine nu sare, cine nu sare, ori este gabor, ori e prost de moare! Toți încep să sară, punând în pericol structura de rezistență a balcoanelor. Liliane sare într-un picior, drept care mai cade o dată. Între timp, s-a trezit
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pe care acestea o emanau. Toate radiau orgoliul. Când Mioara spunea: Simt orgoliul de om, Autorul răspundea: Radiază importanță. Uneori, miroseau și atunci când o pipăiau, nu auzeau zgomot de existență. Mergeau mai departe și auzeau scâncet care mirosea orgolios. Oamenii supralicitau soarta. Era o biserică. Lângă școli mirosea veselia. Tribunalul avea gust amar de ceai hepatic. Tramvaiele miroseau a dramă, teatrul a didacticism voalat. Numai băncile comerciale miroseau a insule însorite. Zidurile lor aveau gust erotic. Locuitorii orașului erau percepuți ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
te aștepți. - Riscul nu este numai al meu, continuă Birmaq ca și cum nu auzise nimic din ceea ce spusese Poha. Prin mine sau el, continuă Birmaq desemnându-l cu un gest grăitor pe Angir, se poate ajunge ușor la dumneavoastră. Știa că supralicitase. Preaonorabilul nu putea fi atins prea ușor. Dar pe el nu-l interesa recompensa. Strânsese destule credite cât să-i ajungă restul vieții pe cea mai luxoasă planetă. Nu asta era problema. Trebuia să-i arate preaonorabilului că nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
ei cu rahat, ei să arunce în atacator cu flori. Cred că deja l-ați supărat că nu-l numiți decât Zeus și nu Dumnezeu. El personal și-a spus Zeus, sugerând totodată că nu s-ar supăra dacă ați supralicita. Fiind un om viclean și alăptat cu sârg la sânul mahalalei, cunoscând poporul român foarte bine, el n-o să spună niciodată Dan Voiculescu, ci Felix Motanul, nu Sorin Vântu, ci Nuș, nu Ion Iliescu și Bufnița de la Cotroceni (deși nu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Îmi iau angajament solemn în fața dumneavoastră să termin liceul în doi ani!... Maurer își reținu zâmbetul și se aplecă la urechea lui Dej. Ai auzit, Ghiță?... îi șopti. Dddoi ani întttr-unul!... Maică-măiculiță... Și facultatea o termin tot în doi ani!... supralicită Ceaușescu. Gheorghiu-Dej nu reacționă vizibil în nici un fel și își goli liniștit paharul lui cu vin de Cotnari, iar Maurer îl imită, urându-le la toți noroc și sănătate. Bravo, Niculae! îl felicită Gheorghiu-Dej pe colaboratorul său. Înseamnă că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
aducea înapoi la București, bătându-l amical cu palma pe umăr. Când îți punem pirostriile pe cap?... După următoarea ascensiune în Bucegi! răspunse în locul său amicul Tase de la politehnică. Ba eu cred că după următoarea ascensiune la Carul cu Bere! supralicită Paulică Dobrescu, prezent și el printre invitații lui Stelescu. Dar Victor negă ambele versiuni: Întrebați-o pe Felicia, ea vă poate lumina! Ignoramus, ignorabimus! își repetă fata zicala-i favorită. Unii zâmbiră, alții ridicară nedumeriți din sprâncene. Adică, mai pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mult dezaprobarea societății În care se afișau, dar și a micului club select din care voiau să facă parte. Să dăm câteva exemple: marchizul de Saint-Cricq, care ar fi putut să ajungă un Leu sublim, după spusele contemporanilor, dar a supralicitat excentricitatea și nu a obținut În schimb decât reputația de ființă bizară. Iată-l plimbându-se În trăsură, cu unul din cai ținut În lesă prin portieră sau presărându-și sare În cafea sau turnându-și În cizme Înghețata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
dandy-lor le exaltă natura solară, Îngerească. Între cuvintele prin care Încercam la Începutul cărții să definim lapidar dandysmul, câteva se adună În jurul unui sens mai puțin previzibil până aici: „angelism”, „asceză”, „martiriu”, „mistică”, „ordin monahal”, „religie”. Baudelaire e cel care supralicitează: Iată dar cum, prin anumite laturi, dandysmul se Învecinează cu spiritualitatea și stoicismul. Iar un dandy nu poate fi niciodată o ființă vulgară. Dacă ar săvârși o crimă, el tot n-ar decădea poate din rangul său; dar dacă această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Este vorba despre o societate ideală, concepută după modelul societății de artiști pe care Flaubert, Gautier și teoreticienii Artei pentru Artă și-o făuriseră. De la acest model ea Împrumută ideile de gratuitate, de solidaritate mecanică și de parazitism. Dar ea supralicitează În ceea ce privește condițiile de acces la această asociație. Caracterele esențiale ale artistului sunt exagerate, Împinse la extrem. Exercițiul Încă utilitar al meșteșugului artistic devine pur ceremonial al toaletei, cultul frumosului care produce opere stabile se transformă În gustul pentru eleganță, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Cealaltă posibilitate - mult mai probabilă, de altfel - consta În Împrejurarea nefericită că, bănuit și creditat aiurea cu deținerea habar n-am cărui secret - document, obiect, informație -, În clipa când torționarii se vor fi convins că-și făcuseră iluzii, că mă supralicitaseră și că, de fapt, n-aveau ce să scoată de la mine, mă vor trimite pe lumea cealaltă exact din aceleași rațiuni: eram inutil și incomod. Mai exista o variantă: să nu fiu crezut că n-am nimic de divulgat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
senzori, În mare cunoșteam drumul, prezența Evelinei m-ar fi incomodat, dorința de a găsi statutul nu-mi dădea pace; În atare condiții, o descindere solitară În catacombele tenebroase aproape că se impunea, În disprețul pericolelor potențiale care mă pândeau. Supralicitez: unicul pericol Îl reprezenta posibilitatea neplăcută de a da nas În nas cu Zoran și cu individul cu nume de regizor de cinema - Bardem, Bergman... Dezagrementul nu era de neglijat, dar nici de natură să mă determine să renunț. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
permanent neastâmpăr, căci voiau necontenit să se apropie mai mult de Paris; într-o permanentă luptă, căci trebuiau să se apere de reacțiunea celorlalte clase sociale; într-o permanentă dizidență unii față de alții, pentru că se întreceau în radicalism și se supralicitau în demagogie. Cu toții trăiau într-o frenezie a schimbărilor cu orice preț. Astfel se explică amețitoarea răsturnare a guvernelor. Ca să poată guverna patru ani și să poată face într-adevăr ceva pozitiv, Costa Cabral a trebuit să instaureze dictatura. Este
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]