705 matches
-
Eroarea" lui Descartes trebuie spus de la bun început este dualismul ideologic și conceptual (nu rareori antinomic, cu mici valențe oximoronice chiar), practicat de filozof, dualism pe care se întemeiază o întreagă tradiție epistemologică (greu recognoscibilă, de altfel, astăzi, dato rită supralicitării, drept "carteziană"). Tradiția menționată a dus în psihologie și, prin iradiere, în neurologia de pionierat la convingerea că, în interiorul creierului, siste me neurale diferite sînt responsabile pentru emoții și, respectiv, pentru rațiune, identitatea emoțională a indivi dului fiind una, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
e atât literatură cât arhitectură, el s-a străduit să dea textului o soliditate de edificiu în care toate componentele structurante converg spre asigurarea unității totului. Piesa înscrie și un moment semnificativ în evoluția dramei psihologice românești. Debitoare naturalismului prin supralicitarea eredității, dar având afinități și cu teatrul ibsenian, Patima roșie este sincronă cu o direcție principală a teatrului european și, în anumite aspecte, anticipează formule viitoare. S. o subintitulează „comedie tragică”, denominație ce preludează „farsa tragică”, cultivată ulterior. Tehnica lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
la polul opus gândirii absolutiste, învecinate narcisismului hegelian. Traducându-l și comentându-l pe Kant, poetul se va încrede doar în conștiința ce își este sieși propria lume, aptă să degaje visul poetic și estetica formei. Eul romantic, asfixiat prin supralicitare, se deplasează spre structurile alterității, ale mundanizării în lume și în timp. Eul psihologic respinge reificarea imaginarului primitiv, magic, atitudinea naturală, mimetica cedează locul atitudinii transcendentale, compatibilă cu figurile oglindirii constitutive de sens și a căror semnificație se adresează unei
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
constatare, de bun-simț, e aceea că până acum notorietatea celor implicați și tonul ridicat al acuzelor a cam ținut loc de dovezi. Înaintea lui Gabriel Andreescu, puțini sunt cei care au studiat aceste arhive (cele mai multe dintre „demascări” făcându-se prin supralicitarea citatelor incomplete și, inerent, prin romanțare interpretativă). Fără îndoială, cazuistica e pe cât de dramatică, pe atât de interesantă. Uneori e vorba despre maculări orchestrate de presă: situația lui Adrian Marino, protagonist, în 2010, al unei campanii jurnalistice complet neprofesioniste, în
Cum se dezbate o carte ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3942_a_5267]
-
cel mai bogat în sugestii și deschideri: urmărind structura și funcția descriptivului în proza contemporană, în primul rînd la optzeciști (pentru care, totuși, eticheta de postmoderni, introdusă cu toate explicațiile de rigoare, rămîne discutabilă), autoarea pune în evidență tehnici de supralicitare a descrierii, de deconstrucție a narațiunii, de accentuare a subiectivității, de manifestare a intertextualității, ironiei și parodiei (e semnalat, de pildă, antologicul pasaj al lui Groșan, din O sută de ani de zile la porțile Orientului", care începe cu exclamația
Tablouri în mișcare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11234_a_12559]
-
H. Decuble revine la poezie, cu aceeași amenitate și cu aceleași inatacabile standarde formale. Mai puțin eterogen decât o afirmă titlul, volumul Eclectica, apărut de curând la Cartea Românească, continuă să evite tocmai notele specifice ale generaționismelor de dată recentă: supralicitarea afectivității, confesiunea zguduitoare, aparenta anticalofilie, ambiguizarea - deci poetizarea - cotidianului, narativitatea. Să refuze emoționarea publicului și violentarea lui. Cu alte cuvinte, să stea, ritos și simpatic, în calea tăvălugului - eficace ori nu, valoros ori nu neapărat - de clișee. În mod clar
Europa latină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9024_a_10349]
-
este ceea ce conferă prospețime acestui festival. Înrudit cu gagul și filmat inteligent este filmul lui Tedy Necula, Dinte condamnat, așa cum o parafrază parodică atât la producțiile Gore cât și la stereotipurile pompieristice de promovare este și Ochiul păpușii cu toate supralicitările hâtre ale regizorilor Bogdan și Doru Drăgoi. Am putut vedea și un alt love story în cheie parodică, filmul Luizei Pârvu, Vera vs Ursul de bibliotecă, însă și aici eroina, o micuță Amélie Poulain, împărtășește gestualitatea frenetică și ingenuitatea însiropată
Filmul de piatră (ediția a II-a, 6-9 ianuarie, Piatra Neamț) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5834_a_7159]
-
bine încât să-mi fi consolidat o viziune greu de modificat. Mărturisesc că, departe de a mă fi convins, o parte din tiparele de abordare pe care le-am întâlnit în Palimpseste m-au fascinat de la distanță. Nu cred în supralicitările ermetice ale acestei nuvele, nici în șansele reale ale grilei - pure - structuraliste. Iar aceasta pentru că ambele paradigme, coborâte fie și cu un semiton, pot aluneca extrem de ușor în panta exhibițiilor didactice. Scoase din contextul lor funciarmente erudit, multe dintre căutările
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
aduceau o perspectivă nouă asupra unei literaturi cu care cultura noastră s-a întâlnit târziu și, din păcate, mai ales într-un context puternic ideologizat. Fără să fie el însuși slavist - ceea ce înseamnă și că nu a căzut pradă tentației supralicitării obiectului -, eminentul teoretician și sociolog al literaturii a lecturat câțiva autori fundamentali (de la Lev Tolstoi la Valentin Rasputin și de la Turgheniev la Soljeniț`n) cu o pasiune genuină și cu o bună cunoaștere a raporturilor literaturii cu „problematica umană”. În
O recuperare postumă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2653_a_3978]
-
noastră lungă; Și sprijină pe stîlpi de flăcări largi tot golul [...] Și sufletelor dă-le foc, să ardă bine. Ca niște jertfe, pentru tine!“ (Cîntecul cîtorva). O anumită pornire spre grandilocvență va ‘exista întotdeauna la autorul Aurului sterp: este rezultatul supralicitării unui procedeu, poate ingenios la origine, devenit însă manieră. Aristocratismul funciar propriu autorului a rămas fatal pîndit de riscul academismului solemn. Pe parcursul primului volum măsurăm un traseu încă incert, dar care duce inexorabil la tema predilectă, unica. Surprindem urmele simbolismului
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
lipindu-și corpul de al lui, atît de simplu. Reușita celor doi regizori nu stă în marile lovituri de teatru, răsturnări de situație, potriviri hilare, ci în aceste detalii de o mare sensibilitate, în micile particule de emoție transmisă fără supralicitare. Cealaltă poveste de insucces este a unchiului Frank, dezamăgit în dragoste, fără slujbă, - scandalul stîrnit i-a confiscat-o -, și în mod sigur, fără o condiție fizică excepțională din moment ce aproape de fiecare dată cînd aleargă pe lîngă mașină, Dwayne este cel
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
să fie Maxim Cosmin- Rică Venturiano. Este prea atent aproape exclusiv la ce are el de făcut, uitînd de relația cu ceilalți parteneri. Există, la fiecare, și ezitări pricinuite de încă netopirea textului. De aici, și ieșiri din ritm sau supralicitări. De fapt, asta poate să fie o capcană și un pericol pentru oricare dintre actori dacă nu respectă construcția matematică a regizorului. Doru Aftanasiu este, în sfîrșit, o ieșire din orice tipar al lui Spiridon. Un deloc sfios și supus
În măruntaiele unui text by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5950_a_7275]
-
fie adus în instanța cercetării critice cu metode oneste și cu instrumente corecte”. După știința noastră nu s-a întîmplat așa-ceva. Acești scriitori fără discuție importanți (mai puțin, în opinia noastră, autorul Necuvintelor, ce a avut parte de-o supralicitare valorică) au fost supuși unor examinări care, vizînd compromisurile, conjucturalismele ori pur și simplu unele verigi mai slabe ale creației lor, n-au ocolit prețuirea lor în ansamblu, n-au căzut în abisul negației nedrepte. Și de ce, iarăși, insinuări vexatorii
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
Predilecția poetului nemțean Radu Florescu - proaspăt premiat de revista Convorbiri literare și, totodată, aflat la al cincilea volum de poezie - pentru "negru" și "moarte" (vechi obsesii, în fapt) dăunează poemelor întrucât nu susțin o tensiune de fond, ci pierd prin supralicitare orice capacitate de sugestie. Rând pe rând sunt "negre": florile, copacii, cerul, soarele, geamurile, vorbele, strugurii, fragii etc. Născute din esențele mult diluate ale acestor cuvinte, imaginile și stările poemelor ratează, totuși, uneori, cu puțin, efecte notabile: "între mine și
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
întreaga atenție și toată energia asupra artei contemporane și s-a trensformat, așa cum am spus-o deja, în galerie curentă. într-un fel de Simeză supradimensionată fizic și moral. Punga lui Dănilă Prepeleac, cea care consfințește magnific eșecul bunului-simț din pricina supralicitării unui scenariu - pe jumătate viclean, pe jumătate absurd - conform căruia obiectele schimbate mecanic pot fi socotite drept compatibile și, în absolut, într-un spațiu axiologic și moral, echivalează aici cu această singură nișă care i-a mai rămas muzeului, după
După zece ani (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17338_a_18663]
-
bani din buzunar pentru a cumpăra o carte care tocmai se lansează, o imprimare CD, un bilet la un important concert... fără de care - nu-i așa? - viața noastră ar fi mult mai săracă, mai searbadă. Nu informația asupra evenimentului, ci supralicitarea, exagerarea acesteia în scop comercial, promoția deșănțată, lipsită de temei, ne poate deranja. Nu poți să nu observi că odată cu intrarea țării noastre în U.E., canalul francez destinat știrilor și evenimentelor muzicale a reluat în mai multe rânduri imprimări realizate
Începe Festivalul "George Enescu" by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9314_a_10639]
-
din NY, și ipoteza savantului este servită direct. Din această demonstrație, filmul nu iese deloc cîștigat, el devine nu doar clar, ci și îngrozitor de banal, propagandistic și ecologistic. Al doilea mare defect care-l apropie de maniera blockbusterelor ține de supralicitarea climactică, la scenele tari. Spre exemplu, Shyamalan are grijă ca toată orchestra decibel cu decibel să-ți bubuie urechile nu care cumva să ratezi momentul din nebăgare de seamă, astfel că o scenă impresionantă, filmată de jos în sus, cu
Ce va urma? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8319_a_9644]
-
existențială (totul sugerează tendința de însingurare, de excludere socială, de neadaptabilitate la un cotidian vâscos, în care totul este relativ, contururile se întrepătrund, nimic nu este predictibil) romanele lui Norman Manea ies în evidență prin modernitatea scriiturii. Într-un fel, supralicitarea modernității (oarecum de înțeles în cazul unor romane al căror conținut era în răspăr cu normele estetice și ideatice dictate de un regim care avea tendința să controleze totul, scrise într-un timp în care cenzura era activă) constituie principala
Fețe ale ratării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8447_a_9772]
-
Postelnicu, Camil Petrescu. Ultimul, de exemplu, e atras în pleiadă aproape accidental, în temeiul unor banale figuri de stil, care asociază lipsa femeii iubite cu sevrajul morfinomanilor! Tot cam așa se întâmplă cu Eminescu. Jumătate din secțiunea consacrată lui reprezintă supralicitarea interesată a unor versuri inofensive referitoare, într-adevăr, la stări onirice. Teiul (numit de generosul Călinescu „iarba narcotică") ar provoca, conchide Oișteanu, „halucinații auditive": „Și, prin vuietul de valuri, Prin mișcarea naltei ierbi, Eu te fac s-auzi în taină
Iluziile literaturii române by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6134_a_7459]
-
mîine tarele noastre caracteristice. Putem să ne facem că nu le vedem, să ne complacem în ele "făcîndu-ne că lucrăm", conform memorabilei vorbe atașate bardului, împotriva lor, sau, la fel de bine, putem să le vituperăm cu mînie cioraniană ori cu paroxistică supralicitare a acesteia, cum procedează H.-R. Patapievici. Rezultatul e același. Doar că în al doilea caz naționalismul, inversat cu furoare prin diatriba antinațională, are un aer masochist, rimînd în realitate cu sadismul xenofob. Soluție naivă a întoarcerii pe dos a
GHEORGHE GRIGURCU: "La judecata de apoi a literaților, nădăjduiesc să fiu sancționat cu precădere ca poet" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8077_a_9402]
-
idei este, fără îndoială, și delectabilă pentru "spectatorii" lor de azi. Nonșalanța negațiilor în lanț, energia afirmată expresiv în excesul ei, a proiectelor, gustul pentru înscenarea burlescă, regia unui discurs plin de culoare, chemat să uimească și să convingă prin supralicitări retorice subtil calculate fac, la urma urmei, valoarea acestor texte produse de niște deja "strămoși" ai modernității și postmodernității noastre, care n-au dat, în realitate, niciodată foc vreunui muzeu și nici n-au inundat vreo bibliotecă, respectabile instituții în
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
semn al normalității. Ca un semn al căutării, al alimentării artiștilor cu energii proaspete, fără ostentație, fără tam-tam, fără iluzia că se naște teatru mare. Sînt exerciții, însă, extrem de utile pentru orice artist. Diminuarea anvergurii teatrului de la �suprafață� a determinat supralicitarea acestui spațiu, investirea lui cu atribute mai mari decît cele pe care și le-a dorit și asumat de la început. Tendința de coagulare și de formulare a normalității, generată de Voicu Rădescu, atît de necesară, a căpătat etichetări diverse, a
Morfologia crizelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12705_a_14030]
-
înhață o omidă care devora hulpavă niște frunze. Pilozitatea excesivă a acesteia îi cade greu la stomac, așa că face să crească binișor cantitatea de guano de aici". (p. 175) Pe spații scurte, astfel de fraze pot fi chiar amuzante. Prin supralicitare însă aceste artificii stilistice nu doar că se devalorizează, dar se transformă în contrariul lor. Ca să nu mai vorbesc de faptul că ele alternează cu judecăți și comparații țin de o zonă ludic-mitocănească: "Cade pe gînduri - în clipa asta fața
Înapoi la parodie! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12022_a_13347]
-
Viziune și tehnică la Geo Bogza, și eseurile Nu din pietate, ci din necesitate (M.R. Paraschivescu), și «Divanul» unui înțelept cu limba română (C. Noica). Ele se raportau, atunci când au fost scrise, la crize și situații provocate de fostul regim: supralicitarea trecutului și a autohtonismului, reprimarea contestației, ocultarea gândirii nemarxiste. Dispărând contextele care le-au generat, subtextele lor nu mai spun prea multe lectorului. Însă textul criticului rămâne. E actuală discuția despre rolul imaginației istorice în critica lui Călinescu, despre tehnica
Mircea Martin, istoric literar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2736_a_4061]
-
deplină individualizare a afirmării intelectuale". Compromisul n-ar putea fi socotit așadar un imperativ al funestei epoci, neputîndu-se scuza prin invocarea acesteia: "Să fie bine înțeles, de la bun început: nu punem în dezbatere supraviețuirea intelectuală într-un regim nefast, ci supralicitarea, carierismul, dorința de afirmare în plan politic, care au determinat și au Ťmotivatť adesea compromisurile în cauză". Unor "cariere" realist-socialiste sau național-ceaușiste li se opun "tăcerea" lui Blaga sau "retragerea" fermă a lui V.Voiculescu dintr-un peisaj cultural profund
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]