1,367 matches
-
de stârvuri/ Și puntea durerilor închegate în șiruri de vremi,” epicul „înalt”, ca și elegia fiind deseori subminate de o imagistică violență, de repetiții, paralelisme sau de ziceri voit orale. Sunt utilizate mijloacele cumințite ale dadaismului, contaminate de modalități ale suprarealismului, de care Ț. divorțase, pentru a-l asimilă apoi firesc. E o coborâre în sine și o descoperire tragică a neputinței de a se defini autentic: „rătăcit în sinea mea rătăcit / acolo unde nimeni nu se hazardează dus pe targă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
Terre sur Terre, cu desene de André Masson, Geneva, 1946; Vingt-cinq et un poèmes, cu desene de Hans Arp, Paris, 1946; Morceaux choisis, pref. Jean Cassou, Paris, 1947; La Fuite, Paris, 1947; Le Surréalisme et l’après-guerre, Paris, 1947; ed. (Suprarealismul și epoca de după război), tr. Șasa Până, București, 1947; Phases, cu o litografie de Alberto Giacometti, Paris, 1949; Sans coup férir, cu o acvaforte de Suzanne Roger, Paris, 1949; Parler seul, cu litografii de Joan Miró, Paris, 1950; ed. Paris
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
Popescu, Chi è Tzara, „La Fiera letteraria”, 1962, 5; Das war Dada Dichtungen und Dokumente, îngr. Peter Schifferli, München, 1963, passim; Tașcu Gheorghiu, Tristan Tzara, GL, 1964, 10; Aurel Baranga, Tristan Tzara, VR, 1964, 2; George Oprescu, Mișcarea DADA și suprarealismul, CNT, 1965, 4; Michel Sanouillet, Dada à Paris, Paris, 1965, passim; Philippe Jolivet, Tzara et la poésie française au XX-ème siècle, „Acta Philologica”, 1966, 277-283; Matei Călinescu, Avangardă literară în România, VR, 1967, 11; Ov. S. Crohmălniceanu, Tristan Tzara en
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
A. Philippide, Mateiu I. Caragiale, G. Călinescu, Panait Istrati, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Emanoil Bucuța, Ionel Teodoreanu, G. M. Zamfirescu, I. Peltz, Emil Botta, Radu Stanca. Deși consideră romantismul o permanență, Z. nu atribuie caracter romantic inerent simbolismului, expresionismului și suprarealismului. În general, studiul frizează superficialitatea, pe de altă parte irită prin prețiozitate. Neajunsuri de felul acesta, cărora li se adaugă formulări confuze, improprietăți terminologice etc., afectează și analiza consacrată naturalismului, intitulată Sub semnul realului (1974). Debutând cu geneza curentului și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
exercițiu de sinceritate. Luciditatea / 205 4. Realismul. O poetică a faptului divers, a banalului / 207 4.1. Restructurarea imaginarului poetic: "poetizarea" universului cotidian / 209 4.2. Autenticitatea exprimării / 213 5. Intertextul. Ironie și demitizare / 216 6. Demetaforizarea / 220 7. Între suprarealism și onirism / 225 CONCLUZII / 229 247259269BIBLIOGRAFIE / 278239 Index / 247 Abstract / 259 Résumé / 269 Generația recuperată Din ceea ce s-a numit patruzecism sau postavangardă fac totodată parte membrii grupului suprarealist român, componenții Cercului literar de la Sibiu și poeții bucureșteni grupați pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
o permanentă oscilare între un univers oniric, spiritual, redat prin structuri simbolice sau metaforice și invazia cotidianului, a concretului în spațiul poetic. Generația amintită nu se cristalizează doar în jurul celor două grupări, se discută în cadrul ei și despre un nou suprarealism, dar și despre creatori care nu se apropie de niciunul dintre grupurile amintite. Se subliniază, în general, dualitatea generației, tocmai prin faptul că reprezentanții Cercului literar de la Sibiu par total diferiți de albatrosiști. E semnificativ în acest sens un sondaj
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
am bălăcit douăzeci de ani/ și dezghioc verbul zgrunțuros precum faptele"). Tot acum publică și placheta Pentru libertate (1944) scoasă în colecția revistei "pentru muncitori și intelectuali", Orizont. Probabil se prefigura deja lupta dusă, după 1947, împotriva curentelor considerate decadente (suprarealism, dadaism, futurism etc.). În volumul următor, Plecări fără ancoră (1946), vechea formulă este parțial reluată, pentru ca, în Poeme fără imaginație (1947), poetul să revină la poezia cu caracter social. Influențe ale avangardei se simt și în poezia primului volum al
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
adolescenței imberbe"130. Poezia respinsă e una de tip Geo Bogza și nu numai: o "literatură ce alunecă spre panta pornograficului și orice literatură de scandal ori de reclamă ne repugnă ca și aiurările cari sub motivul iraționalismului producției artistice [suprarealismul] devin o deșănțată mistificare a artei". Deși la începutul eseului Raul Teodorescu avertiza că legile evoluției literaturii presupun ca manifestările ce par într-o anumită epocă iconoclaste să devină în timp chiar literatură clasică, în ultima parte, nu mai este
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Fără să existe tendința de a impune o poezie a socialului, Felix Anadam atacă tot vocabularul "poetic" ca și cei de la Cadran: "stele, astre, saturni, lună, soare... vise, gânduri, tăceri, empireu, rai, aur, infinit (câteodată: peruzele) etc, etc, etc."132 Suprarealismul ("mitul subconștientului revelat") este refuzat și de data aceasta la fel și poezia lirismul personal ("cultul eului") sau "euforiile de sentiment". Se resping toate excesele "dadaiste, simboliste, expresioniste, impresioniste, autohtoniste, etc, etc. încăpute cu generozitate în ceaunul liric național"133
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de șah. Poate ceva mai interesant este poemul Inimi al lui Florin Lucescu, poem ce se situează undeva între poezia de inspirație baudelairiană și cea modernistă a generației lui Ion Caraion, cu acele umanizări ale peisajului ce vin totuși dinspre suprarealism: "tăcerile svâcnind ca niște inimi speriate (...)/ rod aburul rece de moarte/ al craniilor - eu trec mai departe"142. Pe aceeași pagină, se găsește Epilog de Mihnea Gheorghiu, un text în care se adoptă formula versetului, notațiile sunt lapidare, formând definiții
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
această suspendare a conștiinței. Niciodată afundarea în vis, în nebunie sau în poveste nu e o simplă călătorie romantică, simbolistă, parnasiană pentru că, dacă cititorul este, inițial, lăsat să creadă că s-a îndepărtat de tărâmul rațiunii (într-o maniera convergentă suprarealismului), întoarcerile ironice și autoironice care fac parte dintr-un sistem metatextual, evidențiază contrariul: "așa sar poeții peste cal" (Somn). În Weltshmerz regăsim, de asemenea, o lichefiere a universului: "Umbrele dobitoacelor curg pe apă,/ limba lor rămâne în tristețe;/ ele ling
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nu se face prin refuzul unui stil metaforic. Ceea ce pare a fi o demetaforizare a limbajului poetic (opoziție vădită față de modernismul interbelic) este, în realitate, o schimbare a felului în care este concepută raportarea la real. Sub influența, probabil, a suprarealismului (deși, credem, este, mai degrabă, o influență a mișcărilor avangardiste, în general, și poate nu atât a manifestărilor acestora în domeniul literaturii, cât în cel al artelor plastice) limitele sunt transgresate, real și ideal, univers exterior și univers interior, concret
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
rachiu din poem/ otravă murdară, țipătul spân"). Acumulările de astfel de sintagme contribuie la potențarea atmosferei de final de lume. Coșmarescul invadează universul cotidian și pe cel literar, poezia devenind expresie a spaimelor proiectate asupra exteriorului. Sunt aici prelungiri ale suprarealismului, dar deformarea onirică a lumii este exclusiv nevrotică, lipsită de nuanța de ușor amuzament, ironică sau autoironică de la Geo Dumitrescu sau Constant Tonegaru. Poemul se constituie "la marginea vorbei", în afara tradiției poetice, din notații fulgurante într-o continuă subliniere a
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
bine zis, lipsa de reguli a carnavalului. Tehnica ambiguizării, cea a ermetismului voit apar și aici. Motivul păsărilor care marchează trecerea ireversibilă a timpului este aici înlocuit cu cel al arlechinilor, "migratori din constelații", bizarerie care strânge laolaltă în stilul suprarealismului o serie de imagini aparent ilogice. Viața ca și opera literară e un carnaval în care jocul cel mai important este cel al morții. Poate de aceea tema morții este cea care revine atât de obsedant la Tonegaru: "- Oh, arlechinii
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
din jocul lingvistic al avangardei, atât la nivelul elementelor de paratextualitate (și aici Florin Iaru este cel care se impune "De-a wați ascunselea sau Hai ku mine peste muntele Fudji), cât și la cel al textului propriu-zis. 7. Între suprarealism și onirism Onirismul estetic, așa cum îl numește Dumitru Țepeneag, se delimitează, pe de o parte, de literatura realistă (înțeleasă ca mimetism) și de cea a suprarealismului (privită ca o sfidare a conștientului și ca o alunecare spre zonele tulburi ale
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ku mine peste muntele Fudji), cât și la cel al textului propriu-zis. 7. Între suprarealism și onirism Onirismul estetic, așa cum îl numește Dumitru Țepeneag, se delimitează, pe de o parte, de literatura realistă (înțeleasă ca mimetism) și de cea a suprarealismului (privită ca o sfidare a conștientului și ca o alunecare spre zonele tulburi ale inconștientului): "în opoziție cu suprarealismul, onirismul (estetic) respinge dicteul automat, robia subconștientului și a incoerenței, cultivând totuși ambiguitatea, însă riguros calculată", "literatura onirică nu e o
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
așa cum îl numește Dumitru Țepeneag, se delimitează, pe de o parte, de literatura realistă (înțeleasă ca mimetism) și de cea a suprarealismului (privită ca o sfidare a conștientului și ca o alunecare spre zonele tulburi ale inconștientului): "în opoziție cu suprarealismul, onirismul (estetic) respinge dicteul automat, robia subconștientului și a incoerenței, cultivând totuși ambiguitatea, însă riguros calculată", "literatura onirică nu e o literatură a delirului nici a semnului, ci a deplinei lucidități"260. Leonid Dimov merge chiar mai departe în încercarea
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a defini conceptul precizând că "oniricul, așa cum îl înțeleg eu, nu e un mod de a fugi de realitate, ci dimpotrivă, unul de a o invada, de a pătrunde până în scheletul ei"261. De fapt, aici se marchează ruptura dintre suprarealism (recunoscut, de altfel, în calitate de strămoș al onirismului, alături de romantism) și, totodată, se evidențiază un mod de înțelegere a producției literare care îi va apropia pe acești poeți de postmodernii anilor '80 și '90. Onirismul împrumută câte ceva din repertoriul suprarealist, din
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mod de înțelegere a producției literare care îi va apropia pe acești poeți de postmodernii anilor '80 și '90. Onirismul împrumută câte ceva din repertoriul suprarealist, din tehnicile sale, fără însă a pierde din vedere controlul lucid asupra actului creator: " Spre deosebire de suprarealism, literatura onirică nu reordonează și nici nu aglomerează la întâmplare elementele lumii reale. Ea creează o nouă legislație în care amintitele elemente alcătuiesc o nouă lume, întotdeauna mai pregnantă (la modul literar vorbind), mai vie, mai puternică decât lumea reală
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
întâmplare elementele lumii reale. Ea creează o nouă legislație în care amintitele elemente alcătuiesc o nouă lume, întotdeauna mai pregnantă (la modul literar vorbind), mai vie, mai puternică decât lumea reală"262. Poeții albatrosiști operează și ei o îndepărtare de suprarealism, o respingere a acestuia ca și a dicteului automat, firesc, de altminteri dacă ne gândim că poezia lor e o pledoarie pentru o creație lucidă, impregnată de real fără ca aceasta să însemne reflectarea existentului în toate datele sale. Panopticumul lui
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Pe lângă pompele de flit stricate./ Cutii cu cremă neagră pentru ghete/ Sufletul pur știau să mi-l desfete/ Și mă-mbătau cu-aroma lor sublimă/ Butoaiele cu motorină." (Elegie). Ceea ce-i distinge, în mod fundamental, pe acești poeți de experimentele suprarealismului, este tocmai utilizarea bizarului, uneori chiar a elementelor ludice pentru a reface existentul și pentru a-l obliga pe cititor să participe la această reconstrucție. Poeziile lor nu sunt proiecții în fabulos și nici în lumea visului, ci o lectură
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fabulos și nici în lumea visului, ci o lectură a realului folosind un alt cod decât cel al limbajului comun, rațional, și anume unul oniric. Deformarea realului sub impactul unei viziuni proprii, halucinante, pare desprinsă, la Constant Tonegaru, din tehnicile suprarealismului, anticipând totodată construcțiile deliberat onirice de mai târziu: "Sunetele trompetelor se turtiseră de ziduri/ din chioșc plecând rotunde ca niște mingi", " Sunetele trompetelor se lipiseră de ziduri/ și altele se-nălțau ca baloanele de săpun/ în obraji cu ferestre, turle
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
retrag din viața literară și activitatea lor este considerată încheiată (Ion Barbu, dar și Vasile Voiculescu), alții se retrag din viață (Ion Minulescu și Ion Pillat), alții continuă să scrie, dar versurile acestor perioade vor fi publicate abia postum. Grupul suprarealism reușește să publice până la jumătatea deceniului, apoi se dovedește că a promovat o poezie nepotrivită cu noile tendințe. Unii dintre poeți fie din convingere sinceră, fie dintr-un soi de cameleonism literar, fie din necesitate se adaptează și poezia lor
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Ioan, 202, 214, 215 Stoiciu. Liviu Ioan Inima de raze, 214, 215 Pe dreptunghiuri de iarbă, 202 Stratan. Ion A doua seară eram cu amicii, 220 Streinu, Vladimir, 55, 109, 115, 116, 121 Streinul, Mircea, 80, 85 Studii italiene, 57 suprarealism, 36, 43, 44, 45, 46, 47, 50, 88, 118, 122, 130, 144, 158, 168, 193, 225, 226 Ș Șantier, 67 Șchiopu, Michaela, 56 Ștefănescu, Cornelia, 56 T Talpă, Onca, 62, 80, 90 Tatomirescu, Ion Pachia, 32 Tănăsescu, Horia, 83, 88
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
România literară, nr. 19/2009. 53 "Chiar dacă s-a desfășurat o campanie susținută de atragere spre literatura angajată a scriitorilor din acea vreme, în perioada 1944-1947 există o varietate de formule și tendințe literare, realitate demonstrată de operele publicate acum: suprarealism: Gellu Naum, Paul Păun, Gherasim Luca, D. Trost, Virgil Teodorescu; intimism și fantezism: Constant Tonegaru, Dimitrie Stelaru, Emil Botta, Barbu Brezianu etc.; modernism: Tudor Arghezi, Ion Frunzetti, Al. Lungu, Mihail Crama ș.a.; neoromantism: poezia din Revista Cercului Literar de la Sibiu
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]