1,669 matches
-
o știe, îi este mamă, o altă complicație inutilă de telenovelă. Chirurgul încarcă memoria recentă a Galateei sale cu reviste de modă și albume de artă, întregul ambient al casei în care locuiește invocând arta. Nuduri somptuoase, când renascentiste, când suprarealiste, constituie ecranul cultural al profesiei sale, sugerând relația dintre cirurgie și arta plastică. Ledgard își supraveghează metodic experimentul, având la dispoziție un ecran la care se află conectată o cameră putând să mărească suficient de mult detaliile, apropiind sau depărtând
Pygmalion și Galateea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5103_a_6428]
-
revedere de sine, topit la subțirimea unui contur. poezia e altceva? bate, pe departe, cu răfuielile lui Gellu Naum cu tabla de legi a poeziei, acei dos and don’ts pe care cine știe cine i-a dat, pentru totdeauna. Însă cholera suprarealistă e înlocuită, aici, cu o captatio benevolentie pentru un alt soi de poezie, poezia ca adevăr al imaginilor, nu ca bal, fastuos și fals, al vorbelor: „poezia trebuie să fie vorbire interioară. Adică /tot eu să vorbesc despre fața ei
Amintire și adevăr by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5366_a_6691]
-
pe o idee de Cip Ieșean, și a câștigat concursul de selecție din cea de-a doua sesiune CNC a anului 2010 . Potrivit regizorului Mihai Ionescu, "este vorba despre un film experiment bazat pe o întâmplare tragi-comică, tratată în cheie suprarealistă. Din punct de vedere vizual, filmul se situează la polul opus stilului minimalist cu care ne-am obișnuit".
"Dopul scuză mijloacele", primul film românesc 3D () [Corola-journal/Journalistic/66603_a_67928]
-
cu atât umbra sa e mai tulburătoare. Abăluță surprinde angoasa lucrurilor înseși. În loc de a-și proiecta angoasa pe cele din jur, se lasă invadat de umoarea difuză a acestora". Există comentatori care văd în Constantin Abăluță un poet de factură suprarealistă. La originea acestei interpretări stă adâncimea "absconsă" din spatele imaginilor nude, despre care vorbea Gheorghe Grigurcu. Mult mai evidentă este însă dimensiunea existențială a versurilor sale. Constantin Abăluță este un poet al singurătății înr-un univers care riscă să îl strivească sub
Tristețea orfevrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6669_a_7994]
-
cei doi artiști lucrând împreună din anul 2006. Spectacolul de teatru Noi 4, scris de Lia Bugnar și regizat de Dorina Chiriac, însoțite artistic de Marius Manole, Ilinca Manolache și Maria Obretin, este dovada vie că există piese de teatru suprarealiste în care putem auzi gândurile personajelor, care își aștern nefericirile pe tavă invitând publicul să ia o porție de râs sau plâns, după bunul plac și înțeles al piesei. După cum susținea Oana Duma, Forever Folk, "Noi 4 e un pretext
NOI 4, un pretext de spectacol în spectacol by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/67131_a_68456]
-
nu și influența și puterea, de la vizitele obligatorii și demonstrative la Moscova ale președintelui și a escortei sale la evadările în Occident. Dacă decupajele din trecutul sovietic și prezentul postsovietic au consistența realismului, cele din viitor au mai curând tentă suprarealistă sau chiar fabuloasă. Cine se află lângă Serghei Pavlovici Bunin, cel ce devine președinte? Mai întâi mama și fratele geamăn, diagnosticat ca schizofrenic și internat într-un sanatoriu, apoi salvatorul său într-un episod dramatic, David Isaakovici, și un cerc
Președinți și scriitori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6609_a_7934]
-
semnată de G. Călinescu: "... el confundă pe narator cu autorul propriu-zis" (p. 746). Refuzul de a convoca nivelul autobiografic e vizibil și în încursiunea analitică în proza lui Max Blecher, văzută ca "proză postpsihologică", accesînd irealitatea de orice fel ("onirică, suprarealistă, fantomatică sau mitică" - p. 749), alunecînd către acel "naturalism expresionist" preocupat de fiziologic și senzații fruste, neocolind "deliciile maladive". În plus, intruziunea textului memorialistic în Vizuina luminată, proces care a acaparat nu puține comentarii critice, e privită ca validă textual
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
Margarita Manso, cu care Lorca a avut relații sexuale, la cererea Dalí, condiție pe care pictorul i-a impus-o pentru a menține relații sexuale cu poetul. Sacrificiul lui García Lorca nu a ajutat pentru că Dalí nu a cedat. Pictorul suprarealist, cu toate acestea, este conștient de atracția poetului și se joacă de mai multe ori cu referințe sexuale. Și totuși, poetul începe să apară în picturile lui Dalí după ce este executat. Și asta mai ales pentru că Dalí a rămas cu
Cuvinte siropoase pe care și le spuneau Dalí și Lorca by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/64018_a_65343]
-
și Musorgski conferă un lirism inefabil filmului unde Sankt Petersburgul devine fundalul nu atât al unei „drame reale" cât al poeziei ei. Orașul a devenit ireal ca o Veneție pustie sau ca Bruges-la-Morte învăluite în matinale cețuri, ca în tablourile suprarealiste unde obiectele există independent și solitar. O mică barcă cu aburi taie apele liniștite ale canalelor Nevei, un tramvai traversează un pod peste Neva lăsând să se vadă în fundal profilul catedralei Sfântul Issac, o locomotivă scoțând aburi denși străbate
Despre monștri și cinema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6083_a_7408]
-
un tramvai traversează un pod peste Neva lăsând să se vadă în fundal profilul catedralei Sfântul Issac, o locomotivă scoțând aburi denși străbate iernatic pustietățile stepei rusești și, de fiecare dată, mișcarea are ceva impetuos, solemn. Scena fabuloasă, de insert suprarealist, în care tramvaiul cu abur traversează podul purtându-i pe melancolic-imberbul Putilov, în costumul său cu carouri, și pe Johan, cu zâmbetul său mefistofelic, ținând la piept discurile pentru Liza, devine libretul iconic al operei Romeo și Julieta a lui
Despre monștri și cinema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6083_a_7408]
-
la informații despre toate tendințele inovatoare din arhitectură, pictură, muzică și literatură. Mare amator de jazz bee-bop, Donald Barthelme a făcut parte in timpul liceului și după absolvire din formații de amatori, „cântând" la instrumente de percuție. Gustul pentru pictura suprarealistă, asiduitatea cu care frecventa cinematografele, frenezia lecturii s-au integrat intr-un mod de a percepe și de a gândi existența structurat de preceptele unor stâlpi ai contraculturii precum Foucault, Derrida &comp. Unii dintre criticii care au contestat valoarea operei
Colaj de perle și nestemate by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6115_a_7440]
-
tânăra Elena, pe care o luase dintr-un sat basarabean. Cititorului român i-ar spune mai multe decât celui american etapele periplului prin Ucraina, Moldova, România, ocupațiile, atitudinele și vorbele personajelor întâlnite pe drum (un critic american a perceput ca „suprarealiste" bizareriile din țările tranzitate în vremuri de tranziție). Aleksandar Hemon poate fi citit acum și în limba română. Editura Polirom a editat anul acesta primul lui roman, Omul de nicăieri, apărut în 2002 și tradus pentru noi de Dan Sociu
Sarajevo-Chișinău-București via Chicago by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6317_a_7642]
-
despre afacerile de familiei șefului ANAF, ultimul dintre acestea vorbind despre presupuse legături cu mafia rusă. "În ultimele două săptămâni "Centrul de Investigații Media" a publicat o serie de trei articole al căror punct culminant îl reprezintă, într-o scenetă suprarealistă, alăturarea numelui meu de mafia rusă. Indiferent de motivațiile care stau în spatele unei astfel de acțiuni, consider că există o limită peste care niciun jurnalist de bună-credință nu poate trece, indiferent de rugămințile sau presiunile la care este supus. Presupusele
Șeful ANAF: Presupusele mele legături cu mafia rusă, o fabulație by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/50504_a_51829]
-
de l’home) și la Bell Theatre din Londra (Memòria). Fiecare dintre cele trei texte - ce alcătuiesc trilogia mai sus amintită, tradusă de curând și în limba română - conține șapte piese burlești, după cum le intitulează autorul, acestea fiind adevărate texte suprarealiste, de umor absurd, care ne duc cu gândul la Eugen Ionescu și la Samuel Beckett. Iată doar câteva extrase din cronicile apărute la Contra democrației: „Un text foarte puternic, nebun, politic, amuzant, zdrobitor dar și eficient” („Le Figaro”, Armelle Hélliot
Esteve Soler - Contra democrației by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4771_a_6096]
-
Unsprezece ani mai târziu, când părinții se stabilesc în Bulgaria, viitorul lingvist învață la o școală rabinică din Paris. Îl aflăm la 22 de ani în India și din nou la Paris, cosemnatar (împreună cu Breton, Éluard și Aragon) al manifestului suprarealist „La Révolution, d’abord et toujours”. E arestat în Maroc și apoi e prizonier de război, în 1941, dar evadează și ajunge bibliotecar la Universitatea Elvețiană de la Fribourg. La bătrânețe, e interesat de semiotica grupului Tel Quel, pe care o
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4699_a_6024]
-
vom regăsi, în oglindă, și în volumul al doilea, în care cel puțin piesa Ceasornicăria Taus ne atrage atenția asupra structurii barochiste a gândirii din spatele textului. Spuneam că demersul editorial îngrijit de Simona Popescu pune sub semnul întrebării eticheta de „suprarealist”, pe care critica se simte obligată să o afișeze ori de câte ori vorbește despre Gellu Naum. Aceasta, deoarece ediția de față, reordonând cronologic etapele operei, evidențiază funcția unei dialectici poetice, în care spontaneității de sorginte suprarealistă i se opune, mereu, o arhitectură
Invitație la relectură by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4987_a_6312]
-
pune sub semnul întrebării eticheta de „suprarealist”, pe care critica se simte obligată să o afișeze ori de câte ori vorbește despre Gellu Naum. Aceasta, deoarece ediția de față, reordonând cronologic etapele operei, evidențiază funcția unei dialectici poetice, în care spontaneității de sorginte suprarealistă i se opune, mereu, o arhitectură interioară lucid construită. Opera, în întregul ei, are o structură în spirală, în care volumele de început - Drumețul incendiar (1936), Libertatea de a dormi pe o frunte (1937) și, mai ales, Vasco da Gama
Invitație la relectură by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4987_a_6312]
-
mai vechi în cărțile noi avea rolul de a revizita și, implicit, de a re-valuta propriul imaginar poetic. Forțând o comparație extraliterară, aș spune că suprarealismul se află în genele operei lui Gellu Naum, dar produsul final nu mai este suprarealist. Amplificarea creează un efect de scală, care transfigurează elementele inițiale. Ediția de față ne restituie, altfel decât exegezele numeroase de după 1990, un mare poet și un alt mod de înțelegere a actului poetic, unic în literatura română, în care la
Invitație la relectură by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4987_a_6312]
-
temeliile artei tradiționale, la avangarda creatoare, care întemeia o nouă artă. Scriitorul intuiește, încă din 1945-1946, ceea ce în 1985, când va publica Zenobia, va fi deja o evidență: și anume, eroziunea clasicei împărțiri a artei pe genuri. Pornind de la contestația suprarealistă a ideii de organizare rațională a operei de artă, Gellu Naum nu se oprește la concluzia pulverizării necesare a acestei organizări. El sesizează că genurile sunt, în fond, o convenție ivită - cum spune un teoretician literar - din neînțelegerea lui Platon
Proza lui Gellu Naum by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4422_a_5747]
-
cel mai amplu fiind volumul de dialoguri cu Sanda Roșescu, publicat în 2003), pot fi acum cu ușurință coroborate cu textele sale și dezambiguizate. Ceea ce rezultă este profilul unui scriitor lucid, constructiv, care și-a gândit opera, dincolo de jactanța contestației suprarealiste. Pe această cale, putem să îi înțelegem mai bine opera, în sine, și funcția ei în evoluția istorică a literaturii române. Căci anihilarea barierelor genurilor și tendința către textul originar îl impun limpede pe Naum drept un precursor al postmodernismului
Proza lui Gellu Naum by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4422_a_5747]
-
Răzvan Mihai Năstase Auroră suprarealistă S-a născut în 1901 și a trăit aproape 90 de ani. L-a avut drept mentor pe André Masson și a făcut parte din cercuri frecventate de Robert Desnos, Georges Bataille, Max Jacob. Numele său a fost asociat, și
Două traduceri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4426_a_5751]
-
și a trăit aproape 90 de ani. L-a avut drept mentor pe André Masson și a făcut parte din cercuri frecventate de Robert Desnos, Georges Bataille, Max Jacob. Numele său a fost asociat, și pe bună dreptate, cu mișcarea suprarealistă. A fost licențiat la Sorbona, după care a devenit un cunoscut etnolog. A scris volume de poezie, eseuri, critică literară, critică de artă și un singur roman - Aurora, publicat recent în colecția „Cartea de pe noptieră” de la Humanitas, în excelenta traducere
Două traduceri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4426_a_5751]
-
fuseseră vremuri mai bune; vremurile acelea au devenit mai rele, bineînțeles. Plimbarea de noapte e numai Plimbare. Noaptea era indicat să dormi. Ochiul nu mai e roșu, ci negru. Roșul avea alte întrebuințări. O gară cu prostănaci s-a schimbat, suprarealist, într- una cu maci. Din o veste năclăită în gazete, gazetele au dispărut, înlocuite de misive. În gazete totul era curat. Oamenii vor asculta speriați rapsodia română? Nici vorbă! O vor asculta fericiți. Jung, căruia îi răsfoiesc o carte, L
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4551_a_5876]
-
Cu toate acestea, Dan Coman construiește un personaj cu totul în afara inocenței. Exclusivismul tendențios este o capcană pentru cititorul neantrenat, o pânză de păianjen sigură pentru căutătorii de circumstanțe atenuante. Este interesant cum Dan Coman introduce tușe livrești la granițe suprarealiste: Ninia pare a fi transpunerea Laurei, infirma din Menajeria de sticlă, căci ce altceva sunt animalele ei misterioase, dacă nu o menajerie din realismul magic? După cum o femeie cu părul roșu apare căutând un iepure... Trimiterile intertextuale și cele suprarealiste
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
niciodată altruist. De pildă, clopotele trebuie trase nu doar ca să anunțe o moarte, ci să atragă ființele Niniei... Lui Dan Coman îi reușesc senzațiile de amplificare a sensului în relatările cele mai banale și invers, impresia de firesc din notațiile suprarealiste. O împăcare poetică numai bună pentru un text incert, cu evidente valențe simbolice. Tristă și deseori macabră în fibra ei expresivă, proza poetică a lui Dan Coman are ceva din feeria irealităților. Parohia este un roman al realităților contorsionate, în
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]