557 matches
-
sieși obsesia, doar atunci simțind ușurarea afectivă (plânge) și căderea bruscă în delir, care caracterizează împlinirea pasiunii" (1975: 250). Lacan nu pare să fi întrevăzut implicațiile literare ale cazului său și tocmai acest aspect va fi atras, în epocă, atenția suprarealiștilor, Dalí numărându-se printre ei. Deși dedică destul de multe pagini ale tezei unor extrase din "producțiile literare" ale lui Aimée, Pe numele său adevărat, Marguerite Pantaine, "Aimée" provenea dintr-o familie catolică din centrul Franței. Crescută de o mamă cu
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
necunoscută dinăuntrul ei (inconștientul), conceput ca sursă esențială de inspirație. Permițând hazardului, accidentalului să se manifeste, artistul eliberează actul creației de cenzura raționalității. Produsul artistic astfel obținut ar putea exprima dorințele, imaginile și ideile cele mai adânci ale individului. Tot suprarealiștii au fost cei care au legat teoriile psihologice de ideea de creativitate și de producția artistică, neezitând să valorizeze maladiile mentale ca sursă de creație. În 1930, André Breton și Paul Eluard, publică L'Immaculée conception, un volum ce adună
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
O cârjă lungă împunge femeia în brațul stâng, furca ei amestecându-se cu mâneca acesteia, de parcă ar sprijini-o într-o rugăciune. În 1933-1934 Dalí a ilustrat Les Chants de Maldoror de Lautréamont (una din cărțile cele mai prețuite de suprarealiști, violentă și halucinatorie), despre care spunea că este cel mai bun echivalent al Vecerniei lui Millet. De fapt, multe din ilustrațiile sale, reprezentând variațiuni pe teme de canibalism sexual, moarte și erotism, au drept punct de plecare tabloul lui Millet
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
și erotism, au drept punct de plecare tabloul lui Millet. Una dintre ele mai ales, în care Saturn își devorează copilul prins într-o mașină de cusut, este o referință directă la o expresie a lui Lautréamont, mult citată de suprarealiști pentru simbolismul ei erotic: "frumos ca întâlnirea accidentală dintre o mașină de cusut și o umbrelă pe masa de disecție". În mod cu totul surprinzător, Dalí interpretează mașina de cusut și umbrela ca două figuri din Vecernia lui Millet. Imagini
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
lui Antoní Gaudí; umbrele micilor statui din ipsos reprezentând-o pe Venus, care par să plutească, sugerează siluetele din seria Angélus; bustul lui Voltaire evocă faimoasa sa imagine dublă din Piața de sclavi, iar trandafirul plutitor amintește de Gradiva, muza suprarealiștilor și nume de alint pentru Gala. În partea opusă șevaletului, o Venus din Milo în viziune cubistă amintește de experiențele lui Dalí de a modela în ipsos, la Școala de artă, o Afrodita, imagine a femeii, zeița al cărei erotism
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
călător la Sfântul Munte, i se întîmplă evenimente ce nu se pot pricepe decât "numai prin lucrarea unei tainice minuni". Un cutremur care a devastat România de curând a fost interpretat ca miracol în favoarea unei formații politice. Capitolul XXVIII DADAIȘTI, SUPRAREALIȘTI, ERMETICI TRISTAN TZARA Tristan Tzara, care avea să inventeze la Zürich dadaismul, poezia hazardului exterior ("Luați un jurnal, luați o pereche de foarfeci, alegeți un articol, tăiați-l, tăiați pe urmă fiece cuvânt, puneți-le într-un sac, mișcați..."), scotea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
este un poet și scrierea lui valorează prin ceea ce sugeră. Realitatea se transfigurează, devine fantastică și un fel de neliniște de Edgar Poe agită pe aceste secături ale vechii capitale române. De aceea scriitorul trebuie pus mai degrabă în grupul suprarealiștilor, dată fiind atenția lui pentru elementul inefabil ancestral, aparținând fondului obscur. H. BONCIU Înrâurit de poeții austriaci, în special evrei, H. Bonciu aduce în proza lui metode romantice, expresioniste și suprarealiste, witz sarcastic, ridicarea fiecărui moment la o idee, interpretarea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
doar a literaturii, a artelor, ci a întregii existențe, individuală și socială. Opunând spiritului dadaist anarhic și pur negativist acțiunea constructivă organizată, ei întemeiază un „birou” de cercetări suprarealiste, care, în loc de „Littérature”, editează în 1924 revista „La Révolution surréaliste”. Activitatea suprarealiștilor - al căror număr crește mereu, prin ralierea unor scriitori și artiști plastici ca René Char, Henri Michaux, Raymond Queneau, Salvador Dalí, Luis Buñuel, Georges Hugnet, Georges Sadoul, Hans Arp, Yves Tanguy, Man Ray, René Magritte, Giorgio De Chirico, Pablo Picasso
SUPRAREALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
III-a și, fidel stalinismului, îmbrățișează realismul socialist. Cu timpul, exemplul său va fi urmat de mulți alții, de la Paul Éluard la Georges Sadoul, cineastul. Încetul cu încetul, gruparea se dezagregă, iar al doilea război mondial îi pune capăt. Unii suprarealiști (Aragon, Éluard, Dalí, Picasso, Prévert ș.a.) aveau să se afirme însă și mai târziu, individual, cu noi opere viabile. S., diferențiat sau nu de celelalte curente de avangardă, a acționat și în alte literaturi, modelând sau orientând doar temporar creația
SUPRAREALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
atotputernicia visului”, în „jocul dezinteresat al gândirii”. Sensul formulărilor laconic rezumative se precizează în contextul întregului discurs, corelat cu alte scrieri teoretice bretoniene, precum Second manifeste du surréalisme (1929) și Prolégomènes à un troisième manifeste du surréalisme ou non (1942). Suprarealiștii năzuiau, ca altădată Arthur Rimbaud, să schimbe întreaga existență și înțelegeau să o facă prin provocarea unei „crize de conștiință” generalizate. Admițând, cu marxiștii, că un asemenea obiectiv presupunea și modificarea ordinii sociale, promotorii curentului considerau „problema acțiunii sociale” doar
SUPRAREALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
că un asemenea obiectiv presupunea și modificarea ordinii sociale, promotorii curentului considerau „problema acțiunii sociale” doar o ipostază a unei „probleme mai generale”, aceea a „expresiei umane sub toate formele”. Lăsând militanților politici sarcina de a combate pe plan social, suprarealiștii își asumau „misiunea” legată de „problemele iubirii, ale visului, ale nebuniei, ale artei și ale religiei”. Nu fără a-și face o „dogmă” din „nesupunerea totală”, din „sabotaj”, din faptul de „a nu mai aștepta altceva decât violență”, ei găseau
SUPRAREALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
se confundă cu cel mallarméean, identificat cu neantul, dar nici cu acela al spiritelor religioase, ce implică o unio mistica cu divinitatea. Spiritul gândirii lui Breton și al adepților săi este eminamente laic. Perfect profan e și caracterul atribuit de suprarealiști „miraculosului”, pentru care doctrinarul lor pledează, afirmând că „miraculosul e totdeauna frumos, orice miraculos e frumos, și numai miraculosul e frumos”. Suprarealiștii au în vedere ceea ce, după ei, este fascinant prin singularitate în viața de fiecare zi. Potrivit unor repetate
SUPRAREALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
Spiritul gândirii lui Breton și al adepților săi este eminamente laic. Perfect profan e și caracterul atribuit de suprarealiști „miraculosului”, pentru care doctrinarul lor pledează, afirmând că „miraculosul e totdeauna frumos, orice miraculos e frumos, și numai miraculosul e frumos”. Suprarealiștii au în vedere ceea ce, după ei, este fascinant prin singularitate în viața de fiecare zi. Potrivit unor repetate specificări din cele două manifeste ale s., și nu numai de acolo, sfera acțiunilor nu numai că depășește literarul, ci îl exclude
SUPRAREALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
stil, de literatură, de artă sunt considerate incompatibile cu apartenența la s., iar cei ce le afișau erau eliminați din grupare. „Noi nu avem talent”, susține Breton. Împărtășind opinia lui Lautréamont că „poezia trebuie făcută de toți, nu de unu”, suprarealiștii urmăresc nu să făurească „opere”, ci să producă „texte” exprimând viața interioară a indiferent cui, în întreaga ei autenticitate. Întrucât existența în societate impune, după Freud, disimularea mișcărilor sufletești de adâncime, cenzurarea pulsiunilor inerente ființei, cele de natură sexuală în
SUPRAREALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
în afara conștientului: în vis, în condiții de imaturitate sau de senectute, de sistare în vreun fel a funcționării conștiinței. Toate demersurile suprarealiste vor avea, în consecință, drept scop obținerea de supape prin care să poată țâșni conținuturile inconștientului. Pentru aceasta, suprarealiștii colecționează producții scriptice sau orale, precum și desene ale unor copii, bătrâni și alienați mintali, își povestesc sau scriu rapid visele, hipnotizează și se lasă hipnotizați, practică scrierea automată. Scriind și pictând, ei se abandonează „hazardului obiectiv”. „Dicteul automat” e o
SUPRAREALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
visele, hipnotizează și se lasă hipnotizați, practică scrierea automată. Scriind și pictând, ei se abandonează „hazardului obiectiv”. „Dicteul automat” e o variantă a procedării dadaiste de a decupa cuvinte din ziare și a le amesteca, deosebirea constând în aceea că suprarealiștii încredințează paginii albe, ca în stare de transă, orice iese de sub instrumentul de scris. „Scrieți repede - își instruiește Breton discipolii - fără subiect preconceput, destul de repede pentru a nu reține și a nu fi tentați să vă recitiți. Prima frază va
SUPRAREALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
cititorii, în al său Traité du style (1928): „Si vous écrivez, suivant une méthode surréaliste, de tristes imbécilités, se sont de tristes imbécilités. Sans excuses...”. Cât privește oroarea de literatură, s-a dovedit a fi o simplă poză. Aproape toți suprarealiștii au devenit, mai devreme sau mai târziu, „literatori”, ba chiar militanți. Aragon a publicat nu doar poeme explicit angajate politic, ci și romane. La noi, aproape toți suprarealiștii și-au pus scrisul, după 1948, în serviciul comunismului, lepădându-se de
SUPRAREALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
de literatură, s-a dovedit a fi o simplă poză. Aproape toți suprarealiștii au devenit, mai devreme sau mai târziu, „literatori”, ba chiar militanți. Aragon a publicat nu doar poeme explicit angajate politic, ci și romane. La noi, aproape toți suprarealiștii și-au pus scrisul, după 1948, în serviciul comunismului, lepădându-se de s. cât timp acesta s-a găsit în dizgrație, reasumându-și-l când a început să fie tolerat. Dar literatură au scris în permanență. O spune franc Gellu Naum, într-
SUPRAREALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
ședință festivă, o recepție la Primărie, un spectacol și o întîlnire cu publicul. La primul (în răspunsul la laudatio) Ionescu a relevat că în opera sa există „rădăcini românești” și a menționat influențele lui Caragiale, Urmuz, Tristan Tzara și ale suprarealiștilor. Apoi, solidarizîndu-se cu „exilul românesc”, a făcut următoarea remarcă: „Românii și-au pierdut țara, dar au cucerit lumea”. Deși valabilă doar geografic, nu și ca judecată de valoare (afară de cazul că s-a gîndit la sine, la Eliade și la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
literatura este o tehnică de cunoaștere”, cu posibilități de feed-back, adică de corectare a drumului omului. El împarte literatura în „deșteptătoare” (Thomas Mann, Robert Musil, Ernst Jünger, T.S. Eliot, Milan Kundera, Alexandr Soljenițîn) și „adormitoare” (întreaga producție realist socialistă sau „suprarealist socialistă”). în altă ordine de idei, V.H. a susținut existența unui „determinism divin” și a unui indeterminism istoric și social. Istoria - crede el - nu o fac oamenii, ci e determinată de „metapolitica lui Dumnezeu”. În fine, pentru Vintilă Horia poporul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
este aminitită editura Minuit, cea care i-a susținut reprezentanții (Viart numește această consacrare “efect de grup”, efect manifestat cu succes și la noi). Micul istoric al grupului Îl menționează ca mentor post mortem pe Raymond Roussel, foarte apreciat de suprarealiști ca și de post-avangardiștii de astăzi. Literatura lui, “à contraintes”, un creative writing puternic motivat estetic (dar chiatr și politic), este recuperată de minune În momentul supremației metodologice a structuralismului, ideologice, a marxismului, În științele umane. Astăzi, Însă, Roussel ar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cît și ca estetică, prin surprinderea unui cotidian magic, prin hiperbolizarea biblică (personajul Laetitia Schiedmann trăiește mai bine de două sute de ani), sau purtînd sechelele anti-utopiilor anterioare. O lume, În sfîrșit, a exilului, dar livrată acum nu istoriei, oricît de suprarealist percepută, ci propriei libertăți de a-și afla sensul. Lumina Înflorește pe aceeași scriitură distorsionată, În același univers dizarmonic, corodat și decupat cu gesturi nevrotice, care proiectează un viitor apocaliptic. Escatologic o dată În plus, Volodine convertește aceste “scurte piese muzicale
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Universul literar”, „Viața literară”, „Azi”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Meșterul Manole”, „Arta” ș.a. A mai semnat cu pseudonimele V. Olteanu, V. Jianu, Virgil Călugăru, V. Cariopol, Vicar, Rac. Ceea ce intrigă cel mai mult la poezia lui C. este începutul său avangardist (suprarealist), urmat de o evoluție către un tradiționalism destul de pronunțat. Explicațiile acestei relative fracturi au fost multe, începând de la asumarea exterioară a unei atitudini până la a considera firești un debut revoluționar și o maturitate artistică mai așezată. Indiferent însă de școala
CARIANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286108_a_287437]
-
aer de puternică originalitate”, ca fiind proprii romanului, precum și „o mișcare moale, voluptuoasă, un farmec indefinit care trăiește pe deasupra paginilor.” Considerându-l pe C. „promotor (și poate cel dintâi) al balcanismului literar”, tot Călinescu avansa ideea așezării lui în „grupa suprarealiștilor”: „Afinitățile lui cu Edgar Poe, grija de autenticitate, cu înlăturarea oricărei invenții, coloarea de cer înroșit, învălmășeala onirică, coborârea la elementul inefabil ancestral alătură pe scriitor de I. Vinea, de I. Barbu, în genere de poeții fondului obscur.” În roman
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
premiat la festivalurile de la Teheran, Barcelona, Veneția, scenariul de avangardă Carnavalul (1972), realizat împreună cu cineastul Ion Truică, prin care deschide o cale nouă genului - și, mai ales, în calitate de comentator de film - cărțile Comedia burlescă (1967), Eroi, fantome, șoricei (1970). Poet suprarealist, prozator fantezist și tandru ironic, scenarist cu premii internaționale, comentator de film, disident singuratic, C. este și un bun critic de artă. În 1976, în ajunul bicentenarului independenței Americii, reușește să publice volumul Grafica americană. Un portret al Americii, pe
CHIMET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286196_a_287525]