559 matches
-
la "Humanitas" (dar mă bucur deopotrivă că l-am cunoscut, că nu mai e o abstracție și, în plus, că "îmi seamănă"), am discutat cu Marie-France tipărirea eseurilor lui Ionesco într-o nouă formulă grafică, am văzut superba expoziție a suprarealiștilor la Beaubourg, am cumpărat de la FNAC șase albume mari, pentru arhiva foto Humanitas, am găsit Don Giovanni-ul lui Losey (și am citit într-un album Palladio despre "La Rotonda", vila în care a fost făcut filmul), în sfârșit, am cumpărat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Unchiul Vania, tot în regia lui Șerban, și Woyzeck (regizat de Măniuțiuă au fost două spectacole la care biletele s-au epuizat foarte repede și la care n-am mai ajuns. Neuitând să amintesc și piesele străine, menționez mai ales suprarealistul și fellinianul O să-mi amintesc de voi toți (Teatro de la Abadía, Madridă și foarte poeticul și surprinzătorul La Cuisine (Théâtre Tattoo, Toulouseă. Până la urmă, Festivalul Interferențe a fost, fără să forțez lucrurile în nici un fel, o bucurie pentru orice individ
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
fost vizibil doar în galeria impresionantă de fotografii stranii, care proiectau în Leonor o femeie inabordabilă, intangibilă, însingurată, dar și teatrală (o îngereasă înnegurată, așa cum apare fotografiată într-o gondolă, în timpul unui carnaval venețian de la jumătatea secolului XX). Apropiată de suprarealiști, dar fără să fi făcut parte dintre aceștia decât formal (însă admirată de mulți dintre cei celebri), Leonor Fini s-a menținut mereu la granița cu supapele inconștientului, pe care le-a parcurs în felul ei, solitar. Nu a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
credeau eterni, sau voiau să uite că sunt muritori, crezând o clipă că se puteau aranja cu ea. Am trecut pe lângă un restaurant a cărui firmă avea în mijloc pictată o pisică. Am citit firma care era scrisă cu trucul suprarealiștilor: Restaurant la pisica D. Pasăre și berărie neagră N. Coliban. Pe urmă am văzut că pisica încurca sensul, trebuia citit: Restaurant și berărie la "Pisica Neagră" D. Pasăre și N. Coliban. Am intrat înăuntru. Vesel, am băut o bere și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
poetică decât ca un fapt biologic. Moartea însă facilita o legătură simbolică cu viața negrilor, pentru care lupta permanentă pentru supraviețuire reprezenta o amenințare atotprezentă. Pe baza în special a existențialismului sartrian, ca și pe baza esteticii simboliștilor și a suprarealiștilor, cultura hipster a construit o relație între amoralitate și trăirea tuturor dorințelor, dorurilor și temerilor. Prin intermediul acestei înclinații spre individualism - câteodată și spre mistic -, decizia personală a devenit adeseori moment important în chestiuni etice. Astfel încât consumul de droguri, spre exemplu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
de relatarea acestui sejur nenorocit printre mlaștini, cu ocazia căruia am atins până la apogeul supremelor orori. Ascultă ce-ți spun, Reilly! — În descrierea mea am reușit să fac o comparație deosebit de potrivită între autobuzul turistic și un parc de distracții suprarealist. — Mai tacă-ți gura, țipă domnul Clyde, mișcând amenințător din furculiță. Hai să facem socotelile pentru astăzi. Cât ai vândut? — Of Doamne, oftă Ignatius. Am știut că mai devreme sau mai târziu ajungem și la asta. Câteva minute, cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
moșnegi sau fete tinere. Făcătorii de cuvinte cei mai numeroși s-au recrutat, cum lesne se poate deduce, din curentele sămănătoriste și neosămănătoriste, dar și din cele moderniste, cei mai mari făcători de cuvinte în acest sens dîndu-i de pildă suprarealiștii întîrziați, sau chiar suprarealiștii propriu-ziși (în paranteză fie spus, din aceștia din urmă s-au recrutat în mod surprinzător cei mai radicali proletcultiști, ei găsind în proletcultism satisfacția ruperii de tradiție, pe care oricare alt curent le-o refuza). O
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Făcătorii de cuvinte cei mai numeroși s-au recrutat, cum lesne se poate deduce, din curentele sămănătoriste și neosămănătoriste, dar și din cele moderniste, cei mai mari făcători de cuvinte în acest sens dîndu-i de pildă suprarealiștii întîrziați, sau chiar suprarealiștii propriu-ziși (în paranteză fie spus, din aceștia din urmă s-au recrutat în mod surprinzător cei mai radicali proletcultiști, ei găsind în proletcultism satisfacția ruperii de tradiție, pe care oricare alt curent le-o refuza). O categorie de făcători de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
fără noimăă, citând din nu știu cine: „Sunt unii, în prezența cărora regreți că nările nu au, ca ochii, pleoape“. Carmen își duse mâinile la nas, iar Elisav își continuă discursul inițial, cel despre mireasmă și miasmă: — Un autor al nostru, vag suprarealist și evoluând din miasmatic în, să zicem, înmiresmător, îl definea pe Dumnezeu (un Dumnezeu impersonal, ce-i drept, adică panteistică la modul olfactiv, anume: „o mireasmă a universului“... — Amin, conchise Nora. — În cazul ăsta, continuă, timidă, Carmen, e clar că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
trece pe deasupra oricărui accident. Tentativele franceze de-a evoca ceva din domeniul visurilor de noapte nu sunt decât o reluare a procedeelor lui Zola, înfățișînd numai o parte din complexitatea realității sentimentului. Ca și naturaliș-tii, reprezentanții acestei maniere sânt schematici. Suprarealiștii degajează din vis mai mult logica de succesiune a visului, bazată pe confuziunea contrariilor, fără a se apropia de ceea ce noi am îndrăzni să numim lumina visului. Trebuie să răscolești în domenii cu totul străine de literatură și de suprarealism
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de cuvinte: aceasta este poezia Arghezi, așezare mozaicală după o foarte primitivă preocupare de culoare, niciodată ridicată la vibrarea și incandescența modului interior. Gloria ei, pregătită în redacțiile foilor israelite, agitată de îngerul fierbinte Cocea, îmbrățișată din două părți de suprarealiștii și tradiționaliștii bucureșteni, revendicată de Viața românească, e cel mai indicat astru pentru peisagiul nostru literar: mahalagiu, agricol sau haiducesc. Domnul Arghezi face poezii cu inocenta aplicațiune spre migală a unui ceasornicar. Câteodată trece și la bardă. O poartă țărănească
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
o anestezie - prin mișcare - a îndatoririlor permanente ale personalității, despre punerea în contact a eului - stupefiat în felul acesta - cu îngerii. Ne este destul de greu să ne raliem acestei explicații care miroase-a strană. Dimpotrivă, făcând din Rimbaud un precursor, suprarealiștii refuză bucăților lui reprezentative orice idee de metodă. Sau, mai de-grabă, le atribuie un curios procedeu aleatoriu, datorit unei simple ciocniri de cuvinte. Dar catolici sau freudieni se înșală cu toții căutând să-l încorporeze pe Rimbaud clanului lor. Asemeni
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
GELLU NAUM (1915-2001) este unul dintre cei mai importanți suprarealiști europeni. A publicat: Drumețul incendiar (1936), Libertatea de a dormi pe o frunte (1937), Vasco da Gama (1940), Culoarul somnului (1944), Medium (1945), Critica mizeriei (1945), Teribilul interzis (1945), Spectrul longevității: 122 de cadavre (1946), Castelul orbilor (1946), Éloge de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
acolo și că, pe la douăzeci de ani, a prestat diverse munci prin Asia de Sud-Est, dar și aici i s-a părut deprimant. I-a povestit cât de surprins a fost când Deziluzia a ajuns în topul celor mai vândute cărți, ce suprarealist i s-a părut să câștige milioane dintr-un lucru care era ceva mai mult decât un jurnal de călătorie și ce demențiale ți se par petrecerile în New York atunci când ești tînăr, realizat și deodată foarte, foarte bogat. Trecuse ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
copiilor, copii în carne și oase, și, dacă nu se săturau de îmbulzeală, ne dădeau „drepturile”. Cum să fi mers în West cu nonșalanță? Mirarea tâmpă m-a părăsit foarte greu. Acea primă vizită în America a avut și ceva suprarealist în ea. Între 1986 și 1989 am avut două vise obsedante și repetitive, pe care le povesteam câr-Mâr prietenilor din grupul nostru și din care mă trezeam dimineața în transpirații reci. Unul din vise era așa: un activist de la CC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
apucă o poftă de mâncare patologică și atunci încep să îi înțeleg pe mama și pe Andrei. Pe acel loc de plajă ne-am întors în 31 decembrie să sărbătorim Anul Nou după ora românească, întorși către Evropa. A fost suprarealist, un revelion în apele oceanului, cântând plugușorul și sorcova în costume de baie, în timp ce ne scăldam. Poate că este singura dată în viață când va să fie așa, dar uite că a fost cu putință. Iar eu am redescoperit cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
eroice, accesibile și imaginabile, Manea este unic.“ (KENNETH MURPHY, Houston Chronicle, USA, 12 noiembrie 1995) * „În acest roman original, penetrat de umor negru, Manea etalează darul cel mai prețios al unui romancier: captarea cititorului. Alternând între stilul realist și cel suprarealist, încorporând monologuri și rapoarte codificate ale informatorilor, întrețesând prezent cu trecut în secvențe de vis și coșmar, autorul surprinde continuu. Din Plicul negru cititorul învață mai mult despre duplicitatea perfidă a sistemului totalitar ceaușist decât din zeci de eseuri politice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de frumos se desenau mușchii lui Bull când piciorul încordat dezvăluia cu totul elementul invaziv ce ținea de anatomia feminină. Zona din jurul vaginului, perineul, protuberanțele și osul pubian, era atât de fin implantată în membru, încât efectul general era unul suprarealist - ca într-o pictură de Dali sau Man Ray. Bull își întorsese gâtul și privea transfigurat. Vedea și el acum în oglindă orificiul absolut nelalocul lui ieșind în evidență ca un basorelief, în ciuda poziției sale retrase. Alan privea și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
rațiunii. Gândirea este acuzată ca limitată și coruptă; rațiunea s-a dovedit neputincioasă, recunoscându-și eșecul în actul cunoașterii. Opunându-se raționalismului, Breton face apel la vis, la copilărie, la imaginație și la nebunie. În primele rânduri din Second Manifeste, suprarealiștii mărturisesc că au urmărit, mai presus de orice, să provoace din punct de vedere intelectual și moral “o criză de conștiință dintre cele mai generale și mai grave”; “totul ne îndeamnă a crede că există un anumit punct al spiritului
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
al lui Macedonski „Spre ocultism. Orientări ulterioare spre teozofie și filozofie socială“, articolele lui D. Karnabatt ș.a.m.d.). Prin filtrul filozofiei existențialiste germane sau ruse, ele vor fi recuperate - în alt plan - de spiritualiștii „tinerei generații” interbelice și de suprarealiști, după cum cultul efemerului, al noutății și originalității, citadinismul vor renaște agresiv în interiorul curentelor de avangardă. A vorbi despre o „poezie de cunoaștere” simbolistă (Lidia Bote) este oarecum inadecvat: avem de-a face cu o poezie a experienței totale/esențiale, analogon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de școală la Piatra-Neamț, în vecinătatea familiei lui A.I. Zissu, cu a cărui soră, Constanța, Ion N. Theodorescu era căsătorit și cu care avusese, ca ierodiacon, o legătură soldată cu un fiu (Eleazar, viitorul fotograf de artă Eli Lotar, apropiat suprarealiștilor români, francezi și spanioli, prieten cu B. Fondane). Editorialul primului număr al Frondei este un poem în manieră „argheziană” („Psalmii unui analist“) iar prima notă de la rubrica „Frondări“ sancționează „tactica negustorească” de minimalizare a lui Arghezi de către Ovid Densusianu. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
asupra unei mistici specifice: „Consider poezia franceză iremediabil ratată prin inadaptarea tipului social, intelectual și retoric la marele romantism. (...) fiind o atitudiune de vis și de extaz, poezia trece pe deasupra oricărui accident. (...) Ca și naturaliștii, reprezentanții acestei maniere sînt schematici. Suprarealiștii degajează din vis mai mult logica de succesiune a visului, bazată pe confuziunea contrariilor, fără a se apropia de ceea ce noi am îndrăzni să numim lumina visului (...) problema de lumină imanentă ce l-a preocupat pe Rembrandt, cel dintîi suprarealist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Suprarealiștii degajează din vis mai mult logica de succesiune a visului, bazată pe confuziunea contrariilor, fără a se apropia de ceea ce noi am îndrăzni să numim lumina visului (...) problema de lumină imanentă ce l-a preocupat pe Rembrandt, cel dintîi suprarealist” („Poezia nouă“, în „I. Valerian de vorbă cu Ion Barbu“, Viața literară, 5 februarie 1927). În studiul introductiv la Antologia literaturii române de avangardă a lui Sașa Pană, Matei Călinescu atrăgea atenția că apropierea pe care G. Călinescu o făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
abstractismului constructivist și percepute în epocă drept curente noi, radical antiraționaliste și antimimetice. Alăturarea artei bizantinizante și heraldice a lui Mateiu Caragiale sau a poeziei lui Ion Barbu și a discipolilor săi de Vinea, dar și de Tzara sau de suprarealiști, apare astfel mai puțin contrariantă: în fond, cu toții pot fi plasați sub semnul manierismului fantast. Capitolul IV. Periferii futuriste. Receptarea futurismului italian în România antebelică Pînă în 1916, avangardele artistice europene își fac simțite ecourile în mediile literare românești mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
reacția violentă a revistei unu, marcînd ruptura definitivă dintre cele două publicații. Atitudinea tot mai oscilantă a Contimporanului (marcînd o evidentă criză/căutare de identitate) este dublată de o tendință de repliere pe poziții „elitiste” în fața ofensivei „plebee” a primilor suprarealiști autohtoni. La rubrica „Note-cărți-reviste” a numărului 79, Romulus Dianu semna un text fulminant („Provocarea cititorilor“) împotriva noilor contestatari de la unu, denunțați drept insurgenți semidocți: „Noi la Contimporanul croisem începutul unei opere de nivelare a terenului literar ancombrat în morminte false
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]