KorAP: Find »[drukola/base=surâde & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...18 19 20 ...169 >

4,202 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

căciula, apoi... viscolul nebun..., dimineața cu nămeți cît casa... Și, ca și cum gîndurile astea ar fi încălzit întreaga atmosferă, își desface umerii căzuți, aruncă spre Doina o privire senină, cum numai în clipele de mare emoție știe s-o facă, apoi surîde larg: N-aș fi fost niciodată în stare să-i mai fac vreun rău bunicii tale, dimpotrivă! Te rog să mă crezi! adaugă cu glas domol, înfiorat de acel mai, care ar fi putut să-l trădeze. Te cred, tata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Surprinsă de propriile-i vorbe, Doina rămîne cu gura deschisă, gata să mai spună ceva, dar nu reușește decît să ridice mîna stîngă și să-și muște puternic arătătorul, așa cum făcea în copilărie, cînd voia să-și înăbușe plînsul. Hm! surîde Săteanu, hotărît să sfîrșească decent discuția adevărul, Doinița, spune el vrînd să pară preocupat de carne este că mi-a fost dragă bunica ta, de ce-aș minți?, știi doar că era o femeie frumoasă, dar, probabil, ea crede că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
am dat o sută la salariu, pe-ălălalt consătean al lui, Arbore, l-am săltat adjunct la serviciul Electronic. Era vorba... Și Arbore e bun! Cu Vlădeanu însă nu-s împăcat. Voiam, la prima restructurare, să-i fac vînt. Oricum, surîde directorul cînd Cooperările vor trece în minister, dacă pică Săteanu, îmi va fi mai lesne, decît dacă rămîne în secție, ori în cercetare. Veniți mîine seară, sper schimbă el tonul. Dacă nu v-a invitat, și-ar fi nerecunoscător să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a invitat, și-ar fi nerecunoscător să n-o facă, ținînd cont cît ajutor i-a dat Iftimie la vilă -, după spectacol voi aduce vorba și... Ăsta are băuturi fine și tari. Mi-ar plăcea să bem un pahar împreună surîde directorul, uitîndu-se fix în ochii femeii. Turnați în cele două pahare spune Teona arătînd sticla cu apă minerală și dorința vi se realizează. Eeii... clatină din cap directorul. Ce haz are să bem apă? Ați văzut ce cabană frumoasă a făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Efectul va fi același. Dorești și o vodcă? întrebă Mihai calm, impunîndu-și să păstreze egalitatea cîștigată mai înainte. Nu, e prea mult. Nu-mi face bine. Dimpotrivă! Am avut impresia... Păstrează-ți impresiile. Vrei o țigară? Mulțumesc! Voi deveni viciat surîde Mihai, rotind între degete țigara primită. Viciat ești. Vei căpăta unul în plus. De ce-ai venit aici, Maria? întreabă el prompt, simțindu-se stăpîn pe situație, prinzînd cu delicatețe mîna femeii, pornită prin aer într-un gest evaziv. Ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-mi fi spus: Ce dovadă ai că-i al meu? Cine-o să te creadă că eu m-am culcat cu fiica unui reacționar?" Nu-i adevărat! tresare Mihai străbătut de un fior. Nenea Toader nu putea face asta! Aaa surîde Maria -, nu el... Cînd a apărut Theo, Doina avea deja doi ani. Mihai e de-a dreptul stupefiat. Are impresia că nu a auzit bine, dar ochii femeii, ridicați spre el, goi ca întotdeauna, goi de orice expresie, așa cum i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
revista găsită de Mihai sub tufă. Cine era? întrebă, lovindu-l în piept cu revista făcută sul. În capul lui Mihai, gîndurile se învălmășesc într-o mișcare centrifugă, gata să se rupă la tîmple, unde-și simte inima zvîcnind. Hm! surîde Maria, lovindu-l peste obraz. Te pierzi prea ușor ca să poți juca tare. Cine-i tipa? Nu știu, zău! Și nici nu știi cu cine a fost la hotel? "Cu nea Toader!" îl taie pe Mihai un gînd, amintindu-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vînzătoarea aceea. Celelalte au apărut pe parcurs. Cît despre femeia de la hotel... Se oprește cu mîna în aer, deasupra părului, peste care și-a legat broboada de cașmir. Se uită lung în ochii ei, în oglindă, amintindu-și ceva, apoi, surîzînd unui gînd născut acum, termină pregătirea și se întoarce să-și ia poșeta. Mă rog! strînge ea din umeri cu indiferență cine mi-a spus că te-a văzut acostînd-o în magazin, mi-a mai spus și altele. Nu cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ai dat telefon... prietenei lui nu folosesc cuvîntul amantă, să nu-mi zici cumva că-s vulgară și te-ai întîlnit cu ea. Prostii! rîde Mihai. Aseară am fost la uzină. Imediat ce-ai plecat de la noi? Da. Adică... Vezi?... surîde Maria. Am dat un telefon din holul hotelului, e drept, dar i-am dat lui Arbore, care mi-a zis să merg la uzină. Puteai să dai două. Ce, parcă..., pînă să ajungi la uzină... Zău că-s aberații, Maria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
parte, către un ungher. Parșiva naibii! exclamă ea ca un șuierat de șarpe. Ce-i? întreabă Mihai. Viața asta e-o parșivă clătină Maria afirmativ din cap. Dar mai parșivi sînt cei ce murdăresc și distrug tot ce ating. Tu surîde ea ironică ai avut măcar bunul simț să te fi spălat pe mîini... Dar proasta inspirație de-a-mi fi închipuit că ești femeie normală răspunde Mihai prompt, ars de ironie. Palma Mariei îl lovește în plin peste obrazul stîng, aruncîndu-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Dacă n-ar fi obsesia că el, ca bărbat, știind că Doina nu-i a lui..., nu!, hotărît!, nu l-aș vizita nici acum." În neclintirea ei, bătrîna, cu expresia feței îmbogățită în lumini de o amintire frumoasă, începe să surîdă. Are impresia că stă la masa de pe terasa restaurantului bucureștean, împreună cu Theo, pe care, în disperarea ei Maria nu mai avea nici o șansă, chiar și cel de la minister, la care au fost în dimineața aceea amîndouă, a strîns din umeri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tresărit, rămînînd un timp locului, să-și potolească inima, căci de trei ani știe cam ce fel de oameni o caută, apoi, impunîndu-și să fie tare, a mers să deschidă: Sărut mîinile! Am învățat că la oraș sînt sonerii a surîs bărbatul aflat în prag -, dar latina încă nu s-a prins de mine a continuat el gluma, intrînd. Vedeți ce bine ne împăcăm a arătat spre copilul din brațele sale, mic cît o păpușă, cu ochii mari, speriați, îndesat cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Pînă la urmă a convins-o, dar a doua zi, la plecare, nu s-a putut abține și a exclamat: Mai bine v-ați despărți! Cred că nici unul din voi nu-și merită soarta, poziția... Ce să-i facem, a surîs Theo, umbrit de fiorul durerii chiar dacă reușim să fim "pe vremuri", mai obosim și ne lăsăm încălecați de situații, că n-om fi noi buricul Pămîntului. Într-adevăr, i-a șoptit Maria maică-si cînd își lua rămas bun nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pot zice că-s treaz, deși îmi vine să cred că visez încearcă o glumă, întorcîndu-se spre fata rămasă în mijlocul încăperii. Pentru tine spune Cristina și trage din sulul de hîrtie un buchet de flori, ambalate în celofan. De fapt, surîde ea așa știu eu, că atunci cînd mergi prima oară acasă la cineva... Pentru că Mihai a rămas descumpănit, cu privirea puțin încruntată, fata așază pe masă, încet, cu delicatețe, buchetul de flori, culcat peste colile de hîrtie de lîngă perete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
masă, încet, cu delicatețe, buchetul de flori, culcat peste colile de hîrtie de lîngă perete, unde e mai curat. ...un semn de "bun găsit", cu urarea mea de-a-ți aduce noi succese, fericire și de-a-ți purta noroc completează ea, surîzînd stingheră, intimidată de privirea încruntată a tînărului. Bun venit! îi șoptește Mihai cu drag, luîndu-i mîna să i-o sărute. *** Ostenită, mîna lui Mihai se oprește pe fruntea fetei care stă deasupra, culcată pe trupul lui, fără să mai înceapă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pînză transparentă de liniște, îl învăluie în apa lor, ca marea în zori, la schimbarea sensului brizei, cînd te cheamă în adîncuri, pe firul razelor reflectate, în cerul răsturnat. Nici nu știu dacă ți-am mulțumit pentru flori... În schimb, surîde fata, născînd un rictus în colțul gurii, întunecîndu-și o clipă privirea -, ai știut să pui întrebări, ca un prost... Mai bine prost, decît inconștient, irațional. Dar cine cere rațiune în dragoste", deșteptule?! se scutură Cristina și-n furia ei lovește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
afară pînă ce Mihai se îmbracă. Bem un pahar, Cristina? Nu, Mihai face ea un gest de împotrivire, luînd mîna tînărului de pe sticla cu vodcă. O cafea, da: alcool, nu. Niciodată? Nu atunci cînd vreau să-mi îmbăt sufletul. Dealtfel, surîde ea mi-ai rămas dator numai cu cafea. Uite, schimbă tonul cît vei pregăti-o, voi sta aici, în fotoliu, fără complexe că nu-s prima care o face astăzi. Ce vrei să spui?! tresare Mihai. Cît m-am îmbrăcat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
subțire de whisky, un fel de-a te întărîta, mai mult. Pe la miezul nopții, amețit ca acum, total diferit de tîmpeala ce ți-o dau sticlele din comerț, s-a dus spre baie. Ești novice, am impresia, tinere i-a surîs doamna, apărută ca din senin pe culoar. A înțeles prezența femeii, ori poate că băutura l-a îndemnat să înțeleagă astfel. Cert e că i-a luat mîna, să i o sărute, dar s-a trezit cuprinzînd-o cu stîngă pe după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tacticos, a dat carte după carte, să le controleze. La ora patru s-a ridicat de la masă cu opt mii în buzunar. Mîine, revanșa au stabilit ceilalți. Doamna a mai adus un rînd, dar el a respins paharul. Atunci, a surîs femeia poate vrei sticla cu totul, e pe jumătate. Mulțumesc! a încuviințat Lazăr, strecurînd sticla în buzunarul hainei. A doua zi s-a trezit la zece. Și-a amintit de banii cîștigați și i s-a făcut teamă. A plecat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Căldura sobei se simte puternic prin perete, așa că el, rămas un timp cu spatele lipit de porțiunea fierbinte, renunță la intenția cu care a venit, trage două lăzi mai mari, aruncă o saltea peste ele, și se întinde, adormind imediat, surîzînd, cu obrajii furnicîndu-l puternic acolo unde a fost sărutat. În sala restaurantului, singurii care se mai agită, fericiți, sînt copiii; aleargă unul după altul în jurul mesei, rîzînd subțire, cristalin cînd se ajung și-și înfig unul altuia mîinile în piept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
îi lunecă pe braț, pînă la degete, pe care le-a cuprins să le poată duce sub obrazul culcat pe saltea. Dacă aș fi avut talent și dacă n-ar fi făcut-o Shakespeare, aș fi scris eu "îmblînzirea scorpiei"" surîde actorul. De ce surîzi? șoptește Nina. Ai obrazul fierbinte răspunde bărbatul, mișcînd încet degetele pînă spre urechea ei. Și buze frumoase, conturate..., ba chiar provocatoare... Ssst închide Nina ochii, înfiorată de plăcere, dorind să rămînă așa, în așteptarea somnului. Poate mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
braț, pînă la degete, pe care le-a cuprins să le poată duce sub obrazul culcat pe saltea. Dacă aș fi avut talent și dacă n-ar fi făcut-o Shakespeare, aș fi scris eu "îmblînzirea scorpiei"" surîde actorul. De ce surîzi? șoptește Nina. Ai obrazul fierbinte răspunde bărbatul, mișcînd încet degetele pînă spre urechea ei. Și buze frumoase, conturate..., ba chiar provocatoare... Ssst închide Nina ochii, înfiorată de plăcere, dorind să rămînă așa, în așteptarea somnului. Poate mai tîrziu... șoptește. Profesorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fată mare, de măritat; mai degrabă ar fi dorit, desigur, să-mi spună ceva, dar ce?... N-o fi nebună să-i placă de mine!..." Ce-ai rămas așa? întreabă Mihai, ridicîndu-se alene. Să-ți torn o vodcă? Nu. Cred... surîde Vlad privind în gol, clătinind încet din cap, afirmativ cred că la vîrsta noastră încă mai visăm că tot ce zboară se mănîncă. Acum credem, mai tîrziu vom fi siguri, chestie de vîrstă și de însușirea artei culinare privind prepararea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de plăcere, vorbeau infinit mai mult decît buzele întredeschise tot timpul, întristate de umbra durerii, dar puternic conturate cînd rosteau vreun cuvînt, înnobilate de surîs, precum galonul de firetul din aur. Aflînd că el abia a terminat facultatea, ea a surîs, șoptindu-i: "Ești un copilaș", iar din clipa aceea nu i-a mai zis pe nume decît foarte rar, strigîndu-l cu un inegalabil "copilaș", căruia Mihai îi răspundea printr-un Simoon, rostit cu o plăcută inflexiune a vocii abia șoptită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mai ales, modul în care s-a prăbușit, parcă topindu-se, lîngă calorifer, înfigîndu-și cu sălbăticie coatele în burtă. E un miracol că n-am făcut o criză de inimă! Dar și mai miracol e că mi-a scăpat își surîde el. O, nu, sînt vulgar de-a binelea se înfioară, amintindu-și privirea Mariei, goală, seacă. Formidabil! Seacă ăsta-i cuvîntul. Pe o femeie poți s-o cunoști chiar și numai analizîndu-i privirea. Oricît s-ar preface afară doar de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]