KorAP: Find »[drukola/base=surâs & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...18 19 20 ...163 >

4,066 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

apoi așteaptă cu paharul lîngă buze pînă face și Maria același lucru. Și dacă nu mai vin la voi, deși, surîde el, jucîndu-se cu paharul obsedat cum sînt, aș dori totuși să vin la dumneavoastră?... Hm! pufnește Maria într-un surîs scurt, sorbind vodca pînă la fundul paharului n-am să pot niciodată să înțeleg cum de mai ești teafăr acum. Ascultă! devine ea gravă, izbind paharul de masă, cînd observă că Mihai zîmbește. Ești singurul bărbat care, în ultimii douăzeci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Întinde brațele, ia obrazul femeii între palme și o apropie. N-aș vrea să rîzi de mine... șoptește Maria cu vocea caldă, modulată frumos de emoție -, dar patul ăsta arată ea cu privirea e un loc egoist, pentru unul singur... Surîsul de încuviințare al lui Mihai se topește sub sărutul delicat, ca de adolescentă, al Mariei. Apoi, eliberat, Mihai întinde brațele, prinde salteaua de burete de la un capăt, o îndoaie, cu tot cu lenjeria de pe ea, prinde și celălalt capăt, ridică sulul, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
încălzește camera asta, că ești numai o lumină, ce taie în două întunericul așternut... Trupul Mariei vrea să răspundă atingerii, brațele stau gata să cuprindă umerii tînărului, ochii mai păstrează explozia de stele, iar buzele, frumos deformate, înfloresc pe ele surîsul. Numai mintea ei, lovită dureros de vorbe, de vorbe și de viscolul din fereastră, reîmprospătează amintirea altei dăți, în altă cameră, cu alte brațe de bărbat întinse către ea, însoțite de aceleași vorbe, aceeași metaforă a luminii și cu aceeași

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
om civilizat, Da, cînd i se spune clar pentru ce a fost deranjat răspunde Mihai tăios, îndreptîndu-se spre cuier, de unde ia blana Mariei și i-o aduce: Te rog, poate te grăbești. Mă dai afară deci pufnește Maria într-un surîs scurt, ridicîndu-se din fotoliu. Același gest ca al eroului din piesa ta. Gide spunea, parcă: "Cei mai profilici scriitori au scris o singură carte: cartea vieții lor", iar tu, după cîte văd, trăiești din plin. Mulțumesc! zice smulgîndu-i blana cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fetița a scîncit, lipindu-se mai bine de gulerul moale. Mama și fata au schimbat între ele o privire violentă, plină de neliniște, de întrebare, de rugă și de ură. Pe ea am luat-o în brațe a încercat un surîs Săteanu, să împrăștie atmosfera -, dumneavoastră va trebui să mergeți de bunăvoie... Apoi, după ce s-a așezat într-un fotoliu, cu fetița în brațe, și-a scuzat întîrzierea, dînd vina pe mulțimea de treburi de la serviciu. Fetița a adormit, dar mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
scurt, iar stăpîna a înțeles că vrea afară; s-a ridicat și a pornit spre grupul sanitar. Nina s-a culcat din nou, cu ceafa rezemată de brațul actorului, învelită pe picioare cu pătura aspră, înfrumusețîndu-și fața adormită cu un surîs de plăcere. Vîntul, doar el, ca un nebun, mai lovește ferestrele. Țăranul pleacă să aducă un nou braț de lemne, dar cînd ajunge în ușă, rămîne așa, privind afară, indiferent la protestele cîtorva că intră frigul. Se dă la o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
face ea un gest spre hainele de pe fotoliu aș vrea să mă îmbrac. Mihai încearcă să o cuprindă în brațe: Chiar vrei să pleci? Te rog! îl respinge Cristina, înfruntîndu-i privirea surîzătoare cu ochii ei calmi, toropiți de umbra unui surîs amar. Nu încerca... E ca și cum am da contur vulgar unui gînd frumos. Mihai se retrage puțin iar Cristina se ridică în capul oaselor, goală, acoperită de cearșaf abia de la mijloc în jos: Îți face plăcere să privești cum mă îmbrac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
asta a fost esența întîlnirii noastre. Dar nici gîndul intim cu care am venit. Spune-mi-l. Un gînd intim se realizează au ba, în nici un caz nu se spune. Mă lași să plec? Mă lași să te sărut? Un surîs scurt deformează buzele fetei; își pleacă puțin capul, spre umăr, oferindu-și un obraz. Cred c-am greșit întrebarea spune Mihai, stăpînindu-și rîsul. Sper ca răspunsul să fie corect. Cristina rîde încet, fericită, semn că acceptă jocul. Începe prin a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Chef în toată legea! clatină Vlad din cap, rotind pe toate părțile pachetul de țigări. Numai la viitoru-mi socru am văzut de-astea, fuma doamna. Ar vrea să mai zică ceva, dar un gînd rău, iscoditor, îi aduce în minte surîsul femeii, la ultima lui trecere prin Iași, cînd și-au luat rămas bun; parcă voia să-l certe că s-a întîlnit cu Sorina și n-a mai venit singur; o reținere în gesturi "nu!, cred că eu o iau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o lași în pace. Ochii, frumoși mai ales cînd te priveau fix, aprinzînd în adîncuri lumini de plăcere, vorbeau infinit mai mult decît buzele întredeschise tot timpul, întristate de umbra durerii, dar puternic conturate cînd rosteau vreun cuvînt, înnobilate de surîs, precum galonul de firetul din aur. Aflînd că el abia a terminat facultatea, ea a surîs, șoptindu-i: "Ești un copilaș", iar din clipa aceea nu i-a mai zis pe nume decît foarte rar, strigîndu-l cu un inegalabil "copilaș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
buza de jos în ele. Parcă ți-am cerut scuze pentru ieșirea mea de dimineață murmură el. Da, le-am acceptat. Asta nu înseamnă că am epuizat subiectul. Ochii lui Mihai se ridică spre fată: o vede calmă, cu un surîs îngăduitor fluturîndu-i în colțul stîng al gurii. Pentru viitoarele-ți lucrări literare, Mihai! ridică Doina paharul, sorbind apoi. Ca să ai succes, n-o să trebuiască să fii nici prietenul lui Săteanu, și nici ginerele lui; trebuie talent, străduință... De la Ovidiu știm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
face pitpalac și pornea tiptil, în contra vîntului, iar cînd o zărea, arunca haina peste ea. Știi ce frumoase sînt prepelițele! Au, așa, un aer de pasăre matură, gravă; foarte căutate; au o carne!... Pe obrazul Doinei, devenită gravă, trece un surîs ca o tresărire. N-am reușit niciodată să prind conchide Mihai, nedumerit de surîsul fetei. De ce te-ai întristat? Visul din copilărie spune Doina încet, ocolindu-i privirea te stăpînește și acum: să vînezi prepelițe. Frumoase, mature, cu carne grozavă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ea. Știi ce frumoase sînt prepelițele! Au, așa, un aer de pasăre matură, gravă; foarte căutate; au o carne!... Pe obrazul Doinei, devenită gravă, trece un surîs ca o tresărire. N-am reușit niciodată să prind conchide Mihai, nedumerit de surîsul fetei. De ce te-ai întristat? Visul din copilărie spune Doina încet, ocolindu-i privirea te stăpînește și acum: să vînezi prepelițe. Frumoase, mature, cu carne grozavă... Mihai a înțeles aluzia și simte cum roșește, în timp ce cămașa începe să-l strîngă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Contra, dar sînt servit. Ascultă, Mihai rupe Săteanu tăcerea brusc, și tot brusc se oprește, înfiorat parcă de propriu-i glas; tace, cu privirea absorbită de o vedere de sub sticlă, înfățișînd o stațiune montană iarna; surîde unui gînd, apoi, cînd surîsul i se întristează în colțul gurii, plimbă palma dreaptă peste cîteva poze cu artiste, dă un bobîrnac uneia și sfîrșește prin a-și lăsa privirea slobodă în gol. Ascultă, Mihai, spune el încet o iubești pe Doinița? Adică, între voi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că, într-adevăr, nu-i a ei. Ce-ar fi să mă interesez? Da'-i seamănă. "Leit Aglaia." Mă doare capul, încep să amețesc." Nea Toadere, să nu răcești, bre, hai de la fereastră. Îmi place cum vorbești, Mihai, încearcă un surîs trist Săteanu, luîndu-l de după umeri parc-aș fi din nou acasă. Dacă mai fac petrecerea mîine seară și-ți vin părinții, nu te supăra! aș vrea să nu-i aduci la mine. Ptiu, ce tîrziu e!, acuși e ziuă zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
școală serioasă i-o întoarce Vlad furios. Pe cine căutați, vă rog? întreabă el aspru. Sînt inginera Brîndușa Roman, secretara Comitetului P.C.R. al uzinei răspunde femeia prompt, înfruntîndu-i privirea. Au! se lovește instinctiv cu palma la frunte Vlad, scăpărînd un surîs scurt, sfîrșind prin a strînge din umeri: Vă rog să mă iertați! Alaltăieri erați așa..., din cauza gripei..., nu v-am recunoscut... Vă rog, poftiți, luați loc! Derutată de convertirea furiei atît de repede într-o amabilitate născută din surîsul așternut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
un surîs scurt, sfîrșind prin a strînge din umeri: Vă rog să mă iertați! Alaltăieri erați așa..., din cauza gripei..., nu v-am recunoscut... Vă rog, poftiți, luați loc! Derutată de convertirea furiei atît de repede într-o amabilitate născută din surîsul așternut pe obrazul tînărului că și-a amintit de ea, femeia ar vrea să-l măsoare lung, cu privirea încruntată, să-și mențină autoritatea tonului, dar se vede nevoită să coboare vocea: Pot să știu care-i motivul acestei ieșiri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
bine paltonul la piept să dea impresia că a cutremurat-o frigul și pleacă mai departe, spre microbuz. Peste cîteva clipe, apare la portiera cealaltă, cu termosul în mînă. Vlad îi întinde palma și o ajută să urce, scăpărînd un surîs de reală plăcere la vederea genunchilor goi ai fetei în clipa cînd ea pătrunde în cabină. Drept răspuns, Paula pufnește scurt, nervos, așezîndu-se bine în scaun, acoperind genunchii cu poalele paltonului. Șefu', gata, dă-i cărbuni! strigă Cornea deschizînd portiera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Dacă aș fi un fanatic, i-aș spune de ce a murit nevastă-sa iar el te-ar ucide acum. Vom asista la un șir nesfîrșit de atrocități. Ce zici? Întrebarea cinică a lui Mihai e primită de Maria cu același surîs ironic, devenit batjocoritor: Probabil bunul-simț mă obligă să te suport și să nu te dau afară. De ce ții atît de mult la petrecerea de deseară!? explodează Mihai. Pentru asta de fapt ai venit ieri la mine. Întrebarea despre Coca Muraru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301

peste ramele ochelarilor săi, Își făcea gura pungă și, În general, se purta ca și cum i-ai fi pus cea mai profundă Întrebare posibilă. Apoi, actinia Își uita teama, șnurul săculețului se relaxa, gura lui se destindea În cel mai amabil surîs posibil și, ridicînd degetul arătător Întins În aer, de parcă testa vîntul, zicea : „Camera din spate, rafturile din stînga, al treilea raft de jos, mai spre capăt”, sau altceva, la fel de precis. Cu țeasta lui cheală și tufa de păr de la ceafă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
o lume lipsită de femei, mormăind pentru sine În timp ce dădea din capul mare. Dac-aș fi fost om, aș fi coborît În stradă, aș fi acostat prima tipă atrăgătoare pe care aș fi Întîlnit-o, cu ochi negri strălucitori deasupra unui surîs schițat de un chip fără bărbie, și aș fi ademenit-o, i-aș fi cumpărat favorurile sau aș fi obligat-o să mi le ofere singură. Însă Jerry se mulțumea doar să-și tîrșească picioarele prin casă de colo-colo În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353

imaginezi, Vaughan, într-una din tamponările alea frumoase în lanț? Gândește-te: o serie de rostogoliri, dar dintr-alea fabuloase, sau poate o ciocnire frontală ca lumea. Visez la așa ceva. Ți se potrivește ca o mănușă, Vaughan. Vaughan schiță un surâs încurajator, o grimasă metalică. - Da, chiar ai dreptate. Și cu cine începem? Seagrave zâmbi prin fum. Își ignoră soția, care încerca să-l calmeze, și se uită cu ochi neclintiți la Vaughan. - Eu știu cu cine aș începe... - S-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
îmbrace zilnic în parodia aceea de actriță. După ce îi calmă pe asistentul de producție și pe portar fără să fie nevoit să le dea aparatul foto, Vaughan îi făcu lui Seagrave un semn misterios, cu gura cicatrizată deschisă într-un surâs, și plecă spre birourile de producție. Apropiindu-mă de el, îmi făcu semn să-l prind din urmă, încorporându-mă într-un entourage născut acolo pe loc. În spatele lui, dat deja uitării, Seagrave ședea singur în Citroën ca o vrăjitoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
Mansfield cobora din mașină într-un instantaneu publicitar făcut în studio, cu piciorul stâng pe pământ, cu coapsa dreaptă ridicată pentru a scoate la iveală cât mai mult din suprafața ei interioară. Sânii îi stăteau împinși în față sub un surâs ademenitor și aproape atingeau stâlpul înclinat al parbrizului panoramic. Una dintre persoanele intervievate, Gabrielle, îi însemnase răni imaginare pe sânul stâng și pe coapsa expusă, și îi secționase gâtul cu o linie colorată, schițând acele părți ale mașinii destinate a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
seară plumburie de iarnă într-o singură secunde. Așezându-se în scaunul pasagerului, își potrivi comod spatele în tapiseria spătarului, ca pentru a-și scoate la vedere rănile. Mă privi cum bâjbâi după cheia din contact, pe buze cu un surâs vag care mă lua peste picior pentru toată râvna de care dădusem dovadă căutându-l, dar care exprima și acceptarea propriului eșec și autoritatea mea asupra lui. Când am pornit motorul, își așeză palma bandajată peste coapsa mea. Surprins de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]