738 matches
-
petreceri! Își luă seama, râse prietenos și șterse efectul de dojană. Până la urmă fu așa de drăguț, că Olga, care se speriase întîi de gravitatea lui rece, îndrăzni să-l poftească la serbare, s-o vază cum dansează. Miron zise surîzător: ― Îmi pare rău, frumoasă domnișoară, că n-am să te pot admira. Pe mine mă așteaptă la țară alt spectacol, mai puțin vesel, care nu suferă amânări. Dar las pe Grigoriță să te aplaude și din partea mea! Grigore n-a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
strânse în grabă hainele aruncate pe scaune, cămășuța căzută jos lângă pat, și le dosi lângă dulap, mormăind între timp, ca să justifice întîrzierea: ― Da, da... Imediat deschid, numai să... puțin... Eram în pat și... Apoi întoarse cheia și Jenică intră surîzător: ― Scuză-mă că dădui așa buzna peste dumneata, dar... Erai singur? ― Desigur. Cu cine să fiu? făcu tânărul Herdelea nehotărât. ― Nu de alta, mi s-a părut că aud glasuri și d-aia am bătut, că venisem să-mi iau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Filip Ilioasa, încălțat și curat. ― M-a trimis tata-mare să-mi dai... să-mi dai... strigă copilul, lipindu-se de tejghea, cu glas subțire, cu ochii alunecând peste rafturile din fund. ― Ce să-ți dau pentru părintelui, Antonel? întrebă Busuioc surâzător. ― Să-mi dai... un litru de gaz, dar cu sticla matale, c-a noastră s-a spart! zise copilul încîntat că și-a adus aminte. ― Bani ai, ori să...? ― Am, uite-i! făcu Antonel cu mândrie, arătîndu-i gologanii strânși în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ministerul de Interne să găsească pe Modreanu. Trebui să aștepte împreună cu alți gazetari, veniți de asemenea după noutăți. Directorul lucra cu ministrul, comunicîndu-i probabil tocmai dosarul telegramelor și rapoartele primite în cursul nopții și al dimineții. În sfârșit, sosi afabil, surâzător și sclivisit, zicând, dulce, ca o cucoană întîrziată la întîlnire: ― Domnilor, dragii mei, scuzați-mă... Ministrul!... Timpuri grele, domnilor!... Numai un minut să lichidez dosarul ăsta și sunt al dumneavoastră! Sunase. Un funcționar bătrân și necăjit la față luă dosarul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
el foaia și se va răfui cu toți zurbagiii de azi. În colțul cârciumii, la încrucișarea spre conac, ulița era cuprinsă de țărani. Plutonierul, în fruntea celor patru jandarmi, se apropia cu pași rari, cu o figură deschisă și puțin surâzătoare, ca să le arate că nu vine cu intenții dușmănoase. Țăranii tăceau și îi priveau parcă cu indiferența cu care privesc îndeobște pe trecătorii străini. Numai când jandarmii ajunseră la doi pași, le făcură atâta loc cât să se strecoare prin
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
iubire", "păpușica"... Titu Herdelea stătea acuma mai puțin pe acasă, deși camera lui era drăguță și prietenoasă. Tocmai într-o după amiază pe care se hotărâse să o jertfească unei cărți interesante, se pomeni cu vizita doamnei Alexandrescu, însoțită de surâzătoarea Mimi. Tânărul se miră. Fosta-i gazdă îi spuse că s-a abătut pe-aici și, fiindcă a avut drum, și i-a fost dor de dânsul, că nu l-a uitat cât a fost totdeauna de gentil, dar mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
chipul bunicului (ce om, ce generație, ce lume !...), dar printre cele 22 de fotografii de familie înșirate în colțul camerei nu e nici una cu tatăl meu. Surprinzător, nu am realizat pînă acum acest lucru !... Nu mai înțeleg nimic... Am plecat surîzători la drum, cu perspectiva a trei zile furate din agenda de lucru. Am mers așa, veseli, pînă ne-a oprit poliția : „V-a expirat asigurarea” (nu, domnu’ polițist, bineînțeles că nu plecasem la drum fără asigurare la zi, asta este
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
neașteptată întâlnire. Imi continui drumul, accelerând ritmul. La intrarea în Agay văd în fața mea un tânăr robust, blond cu un rucsac mare pe spate. Imi zic că acesta sigur nu este la plajă. Il ajung, îl salut și-mi răspunde surâzător. Peste câteva minute ne întâlnim din nou într-un magazin alimentar unde am intrat să-mi cumpăr ceva pentru prânz. Ne salutăm din nou și-l întreb dacă nu cumva și el merge la Santiago. Imi răspunde că da. Aflu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
multiplă în plăci și care a fost vindecat la Lourdes. Acesta a venit apoi și la școala lor și a povestit la toți elevii cum a fost vindecat. Mă uit cu atenție la ele, când povestesc și le văd fața surâzătoare și ochii cum sclipesc și în care se citește ușor emoția ce o simt. Le povestesc și eu ce mi-a relatat un sacristan în vârstă de la bazilică, un om foarte scund. Cum a venit acolo cu mai mulți ani
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
de clădire este tipic pentru această regiune a Franței. Găsesc cazare la Gîte d’etâpe comunală, pe o străduță în centru, aproape de oficiul de turism. In pragul ușii mă întâmpină o doamnă cam la 65 de ani, scundă, blondă și surâzătoare. Este o voluntară din asociația sf. Iacob, care are în grijă casa pentru pelerini. Sunt șase paturi aici într-un dormitor și suntem trei pelerini, eu și două femei care tocmai își încheie pelerinajul pe care l-au început la
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Adică vibrând toată, plină de bucurie și în același timp de melancolie. Puiu se oprise fără voia lui și își îndreptase privirea spre semiîntunericul din acea încăpere. Vrei să vezi ce-i înăuntru? l-a îmbiat doamna din pragul ușii, surâzătoare și plină de bunăvoință. Hai, vino să vezi, a spus. Și a făcut un pas lateral îndemnându-l să intre. Cum te cheamă? l-a întrebat în timp ce el pășea pragul. Puiu, a răspuns el, privind cu curiozitate în interiorul încăperii. Puiu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în ochii domnului Ionescu, ci își aținti privirea în jos, undeva între bancă și fereastră, ca și cum și-ar fi ales locul unde să sară. Dar rămase sus pe pervaz. Iar în ochii domnului Ionescu ce se vedea? Perplexitate? O concentrare surâzătoare ca atunci când se pregătea să arunce la țintă săculețul cu nisip? Cătălin se aștepta la orice. Dar nu era timp de amânare. Lucrurile se clarificau precipitat. Perplexitate poate că fusese, dar surâs în niciun caz, fiindcă dindărătul concentrării de pe fața
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
În orice caz, lui Dănilă îi bătea inima tare. De teamă? Poate că-i era frică să n-o smucească prea tare și să nu-i rupă încheietura mâinii. Îi stătuse inima în piept când ea se apropiase de el surâzătoare, cu fața luminoasă și îl invitase ținându-l de mână în mijlocul cercului. Înainte de asta, făcând parte din cerc laolaltă cu ceilalți, o privise cu jind și i se păruse că visează când o văzuse apropiindu-se de el. Era deja
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se insistă pe ideea de eternitate prin putere și eroism: -pe 1 martie 2010 s-a descoperit la Luxor, capul unei statui a lui Amenhotep al III-lea, bunicul lui Tutankamon (1387-1348 î. H.), cap din piatră, perfect alcătuit, capul surâzător din granit arată că, în Egiptul antic, exista o societate perfect articulată social, cu o imagine eternă a corpului conducătorului, transformat în frumusețe, care domină timpul: -alături punem imaginea tristă a dansatorului pe gheață, sportiv de excepție, Evgheni Plușenko, dezamăgit
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
Soarele abia răsărise; nu se vedea din cauza acoperișurilor înalte, dar prezența lui o simțiseră toți călătorii care forfoteau prin gară: arătau mai sprinteni și mai voioși. După puțin timp se ivi și Mihaela, grăbită, cu o valiză în mână. Era surâzătoare, fragedă și radia atâta viață și bucurie, încît un bolnav s-ar fi însănătoșit stând numai în preajma ei. M-am mirat văzînd-o singură: ― Nu te-a condus Alexa? ― Nu, Dor, e de serviciu. Am luat-o de mână, ca pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
faptul că ea vorbea cu un străin mă surprinse într-atît că refuzam să cred relatarea ochilor. Am trecut pe lângă ei, prefăcîndu-mă că nu-i văd, și am luat ascensorul ca să urc la etaj. După câteva minute apăru și ea veselă, surâzătoare, puțin aprinsă la față. Nu i-am dat nici o atenție și ca să umplu timpul, am deschis un ziar prefăcîndu-mă că citesc. Se apropie de mine, cu pași tiptili și-mi șopti drăgăstos, la ureche: ― Ești supărat? Întrebarea o puse în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Aceiași prieteni transilvani care-mi spuneau în marasmul bucureștean din primii ani post ’89 să las naibii ziarele și televizorul, fiindcă „dincolo de Chitila lumea-și vede de-ale ei, nimeni nu are treabă cu vâltoarea politică a Bucureștilor“, mă invită surâzător acum la tot soiul de sindrofii legate de o reușită sau alta, cu o încredere în viitor de-a dreptul amețitoare pentru viermuiala noastră, care-și tot plânge de milă într-o abulie ce frizează cretinismul. Dar spectacolul cel mai
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
a uitat urât și îngrijorat la mine, în timp ce domnul Balș se omora râzând. Mi-a spus apoi: Tinere, dar bine ai brodit-o cu vorbele astea și tare mai ai multă dreptate. Masa s-a întins până târziu, sub ochii surâzători ai doamnei Balș. Atunci când gazdele ne-au îngăduit să plecăm, nu înainte ca să afle dacă avem bani de drum, fiindcă a doua zi urma să ne dea numirile, ne-am îmbogățit cu câte o sută de lei fiecare. Bogdaproste. Și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
o ființă predestinată răului, în fața căreia nici o măsură de prevedere nu-i de prisos deoarece săgeata privirii ei îi doboară și pe cei mai viteji bărbați etc. "Vitejii" bărbați erau avertizați să se ferească mai ales de femeile frumoase și surâzătoare care sunt cele mai primejdioase. Li se atrăgea atenția că de la magiciana Circe, prima femeie fatală, la periculoasele frumuseți moderne, femeile au căutat prin cele mai viclene mijloace să devină arma principală în acest război la sfârșitul căruia bărbatul este
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de dispreț. Firește, au aceeași înfățișare și când servesc. Cum să te mai poți bucura de puiul în pojghița de lac și mai ales cum să mai gândești, privindu-i, că ai dreptate? Între noi fie zis, sclavia, de preferință surâzătoare, e inevitabilă. Dar lucrul nu trebuie recunoscut. Dacă cineva ține cu orice chip să aibă sclavi, nu-i oare preferabil să-i numească oameni liberi? Mai întâi din principiu, apoi pentru a le lăsa speranța. Merită și ei atâta compensație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
toate ieșirile sunt închise. Nu ai de ales decât între a fi fericit, dar judecat, sau iertat, dar nefericit. Cu mine se făcea însă o nedreptate și mai mare: eram osândit pentru o fericire trecută. Trăisem vreme îndelungată distrat și surâzător, cu iluzia unei armonii generale, când, în realitate, judecățile, săgețile și batjocurile se năpusteau din toate părțile asupra mea. În ziua în care mi-am dat seama de asta, am devenit, în sfârșit, lucid și, sângerând din mii de răni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
camaraderia de pension. In plus, norocul să aibă un atout ca Marcian. Cine ar fi putut refuza pe Marcian? Elena avea un caracter perfect echilibrat: totuși, cu scrisoarea în mână, se uitase ca cineva orbit de-un fulger spre Vlădici, surâzător și mândru. 227 - Prințesa Maxențiu a binevoit să-mi comunice în două cuvinte conținutul scrisorii, altfel mi-ar fi fost penibil să aduc un mesagiu necontrolat. - Prințesa Maxențiu și-a ales foarte bine ambasadorul și. . . ambasada . . . e foarte . Era o
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
tulburată. Dar asta nu era tot. CÎnd ajunseră la mașină, Carlos, șoferul și Victor se repeziră amîndoi, mai mai să se Încaiere, să le deschidă portiera. Cinthia! Cinthia adorată! Nu, nu mai avea nici o pată de sînge; era impecabilă, proaspătă, surîzătoare, pieptănată frumos, cu fața spălată; nici un semn În stare să-l sperie pe Julius, care se uita la brațul tău, Cinthia adorată, În drum spre casă, În sfîrșit se terminase Încă o onomastică la verii Lastarria, neisprăviții ăștia. Și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de fini și de distinși, că sînt niște papă-lapte. Dacă, bunăoară, În clipa aceea, te-ai fi apropiat de gardul care Împrejmuia clubul cu pricina, ai fi rămas convins că viața e cum nu se poate mai frumoasă și mai surîzătoare; ai fi putut vedea, apoi, cîțiva jucători de golf foarte buni, bărbați fără vîrstă, cu brațe puternice și agile și cîteva femei cam neîndemînatice cînd loveau mingea, dar foarte frumoase. Dacă mai rămîneai puțin cu nasul lipit de gard și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
istoricul Își ridică ochii și se uită spre locul unde era arhitectul și-l văzu Întorcîndu-și fața pentru a se alătura din nou grupului său. Dar tot apucă să vadă cum arată arhitectul la modă. Lalo Bello observase acest profil surîzător și, puțin mai spre dreapta, Îl observase și pe Lastarria ieșind din ascunzătoarea lui, dispus să-i comande o casă tînărului artist. Îndată după aceea, istoricul scutură din cap ca și cum n-ar mai fi vrut să-i vadă, dar amîndoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]