4,234 matches
-
ca și pielea mea să prezinte, de-a lungul mădularului, mai ales pe partea protuberantă de la vârf, puncte și zone mai sensibile: de la extrem de plăcut, la agreabil, la provocator de mâncărimi, la dureros, ca și puncte și zone obosite și surde. Întâlnirea fortuită sau calculată a diferitelor terminații sensibile sau hipersensibile, ale mele și ale ei, producea o gamă de reacții diferite, a căror inventariere se anunța laborioasă pentru amândoi. Eram ocupați cu aceste exerciții când, prin deschiderea ușii glisante, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de un umăr. — Ei! am strigat eu. Cât mai e până la Oquedal? Nici măcar nu s-a întors; ba mai rău: vreme de o clipă vocea mea l-a făcut să-și întoarcă fața (altfel aș fi putut să-l cred surd), dar imediat și-a îndreptat privirea înainte și a continuat să călărească fără a găsi de cuviință să-mi răspundă sau să schițeze un salut. — Ei! Cu tine vorbesc! Ești surd? Ești mut? am strigat, în timp ce el continua să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
întoarcă fața (altfel aș fi putut să-l cred surd), dar imediat și-a îndreptat privirea înainte și a continuat să călărească fără a găsi de cuviință să-mi răspundă sau să schițeze un salut. — Ei! Cu tine vorbesc! Ești surd? Ești mut? am strigat, în timp ce el continua să se legene în șa în pasul calului său negru. Cine știe de câtă vreme avansam așa, ca o pereche, în noapte, separați de panta torentului. Ceea ce mi se păruse ecoul neregulat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
m-am gândit la tine pentru că suntem prieteni. Ce zici? *** A încuiat și yala de jos, se teme să n-o fure cineva. Înfig degetul în sonerie. Îi aud pantofii pe gresie. Pune ochiul pe vizor. Mă strâmb. - Nu sunt surdă, de ce suni așa ca nebunul? - Și tu ce te încui așa? - De ce nu-ți iei și cheia de jos? - Bine... Ce pute? Dulceag-putred... - Am dat c-un șpray de interior, să se ducă damful de țigară... - ...de treabă, e grețos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mai rezist, am zăcut bolnav, acoperit c-un țol vărgat, cu genunchii la gură, n-a trecut nimeni, dar nimeni să mă vadă, îmi cad și dinții... asta-i soarta artistului... Mori și nu-ți deschide nimeni ușa... - Tu ești surd? N-am! - Și eu cu ce mă-ntorc acasă? - De unde vrei să știu? - Măcar două sute împrumut? Ți-i dau... - Nu am nimic, chiar n-am... - Credeam că suntem prieteni, că-ți pasă de viața mea... Eu nu te-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cuprinse de un subit acces de tuse, umbra țopăi În ritmul ei pe pereții zgrunțuroși ai marii peșteri și puțin mai tîrziu aceiași pereți tresăltară, scrîșnind și amenințînd să se facă țăndări și să se prăbușească deodată, În timp ce un muget surd se năștea din măruntaiele iadului și suia, ca un monstru gemător, În căutarea aerului proaspăt al nopții. Iguana Oberlus lăsă să cadă cartea pe care o citea, se Încleștă cu putere de fotoliul lui grosolan și luptă cu disperare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
apa și focul, marea și lava, luminile și umbrele se luau la Întrecere să confere grandoare spectacolului, prin noi valuri care năvăleau În repetate rînduri pe faleză, aruncîndu-se asupra unui pămînt bolnav, cuprins de un brutal atac de epilepsie. MÎrîitul surd, Îndepărtat al vulcanului se unea cu zgomotul asurzitor al mării și croncăniturile disperate ale păsărilor marine, În timp ce iguanele alergau fără țintă, focile se strigau pe plajă și zeci de broaște-țestoase uriașe pe care prima zgâlțîitură le prinsese În picioare, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe măsură ce stelele Înaintau pe un cer fără nori, și a fost un moment În care era cît pe-aci să izbucnească și să strige În noapte, scuipîndu-le furia lui, dar nu a făcut-o, ci a așteptat tăcînd mîlc, rumegîndu-și surd setea de răzbunare. CÎnd În sfîrșit se ridică În picioare, luase deja o hotărîre. Lăsă deoparte armele, păstrîndu-și numai maceta lungă și ascuțită, aceeași care Îl decapitase pe francez, și alunecă În tăcere, intrînd În apele ansei liniștite silențios ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mijloacele să-și bea cu chibzuință apa potabilă, dușmanul de care se temea cel mai mult pînă atunci, setea, Îl asaltă În cele din urmă, din pricina căldurii Înăbușitoare și a apei sărate. MÎinile, complet jupuite, Îl ardeau cu o durere surdă, pulsatilă și insuportabilă și scotea un geamăt de fiecare dată cînd avea nevoie să apuce ceva sau să se prindă de stînci. Văzu soarele coborînd la orizont, chiar În fața lui, și așteptă răbdător să se ascundă cu totul, pictînd cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ale marinarilor și docherilor care fărâmițau pământul de parcă sărau pântecele unui pește uriaș. La mormântul deschis se auzea plesnitura mătăsii drapelelor roșii și negre, care acum erau niște drapele funerare. Apoi țărâna fu prăvălită În mormânt cu lopețile, bătând toba surd În coșciug, ca atunci când puștoaicelor, după Îmbrățișări amoroase, li se Înfundă urechea de bătăile repezi ale inimii. La Început florile fură azvârlite una câte una, apoi În buchete, apoi jerbele trimise din mână‑n mână, ca la o clacă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În dogoarea soarelui, pe o cărăruie de munte, era cu bunicul dinspre mamă, iar ceva mai În jos, În planul al doilea și al treilea -, ca să zic așa, se zăreau armatele, intendența, jandarmii; se auzeau salve de tun și lătratul surd al câinilor. Tot aici apare și o sinteză cronologică a Primului Război Mondial, uruitul roților de tren din preajma orășelului, muzica de alămuri, gâlgâitura apei de la gura bidonului, geamuri făcute țăndări, fluturarea baticurilor... Fiecărui amănunt Îi era rezervat câte un paragraf, iar fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Încremenite, râurind printre ridurile frunții Înspre scoica urechii ori oprindu‑se În arcada pleoapelor, după care se scurgeau precum lacrimile În găvanele străvezii ale ochilor, ca apoi să fie zăgăzuite de genele ochilor hieratici. Dar ei tot nu se trezeau. Surzi, cu auzul pecetluit de plumbul somnului și de catranul beznei, zăceau neclintiți, privind În bezna lăuntrică, În bezna vremii veșnice care le Împietrise inimile adormite, care le oprise respirația și contracția plămânilor, care le Înghețase susurul sângelui În vene. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
străpunsă de picătura din bolta nevăzută a grotei, negura mistuită de un susur firav, zadarnic Își Încorda auzul să deslușească sunetele muzicii, să audă cântările pe care le retrăia aievea, pe care și le amintea făptura sa. Nimic, doar ecoul surd al Închipuirilor sale, ca și liniștea stridentă a grotei; sunetul liniștii, tihna timpului, lumina negurii. Apa somnului. Apa. 14. Carul intră hurducăind În cetate, iar sus, deasupra capului său, se Înălțau porticurile intersectate pe alocuri de albastrul cerului, printre bolțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Surse franceze susțineau că manuscrisul ar fi fost adus din Alsacia (ori Nisa) de către o femeie de la iubitul ei care dormea somnul justițiarului, nebănuind că tainicul său vis despre stăpânirea lumii va fi curând adus la cunoștința omenirii oarbe și surde. Conform declarației lui P. Petrovici Stepanov, fost procuror al sinodului moscovit, fost consilier de palat etc., declarație dată sub jurământ În 19 aprilie 1927 la Stari Futog, acesta ar fi avut În mâinile sale manuscrisul cărții de la sfârșitul secolului trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mai hotărâți că el. Vetéa Pitó îl înghionti pe Tapú, obligându-l să tacă. —Mușcă-ți limba, ca animalul asta e-n stare să te omoare, îl sfătui. E-ntr-o dispoziție cum nu se poate mai proastă. O neputința surda fu pe punctul de a-i umple ochii de lacrimi, însă, făcând un efort supraomenesc, reuși să se stăpânească și, întorcându-se pe jumătate, se îndepărta, trăgându-și prietenul, cu greu, după el. — Vino puțin! îl ruga. Trebuie să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
incepe avea să pună capăt, o dată pentru totdeauna, infinitelor lui suferințe. Întreaga populație a insulei se strânsese pe plajă încă din zori și, cu toate ca purtau cele mai alese podoabe, ghirlande de flori la gât și pene colorate în păr, bubuitul surd al tobelor și sunetele ascuțite ale instrumentului numit vivó - flautul nazal la care lui Tapú Tetuanúi îi plăcea să cânte - nu reușeau să înveselească atmosferă, ci, dimpotrivă, îi deprimau și mai mult pe cei prezenți. Pe de o parte, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o boală cu febră puternică, care-i sleise de puteri. Până târziu, în adolescență, fuseseră urmăriți de această îndoială a mulțumirii. Lăudau pe Domnul, cu lacrimi în ochi, când le aducea împlinirea tuturor dorințelor dar se mâniau amarnic când era surd la cerințele lor. Într-o noapte, Luana visă că mama ei a murit. Simți o durere sfâșietoare, care-i rupe sufletul în două. Lacrimile îi șiroiau pe obraji, tăind în carne vie. Dar, în ciuda suferinței, a prăbușirii, împreună mâinile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Se repezi la pieptul lui și Renar o luă în brațe, apoi îi prinse mâna și-o conduse acasă. Luana o găsi pe Sanda șoșotind cu Bica. Femeile amuțiră brusc la intrarea ei. Tăcerea pluti în aer, ca o amenințare surdă. În timp ce fata se dezbrăca, Bica o atenționă: Nu e cam târzie ora, asta, la care te-ai întors? Luana o privi surprinsă: Întotdeauna vin așa. Strada era plină de oameni și-apoi n-am fost singură. Bica încercă s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lucru. Se trezi întrebând cu seninătate: De ce sunteți răi și faceți haz de bietul băiat? E firesc, dacă locuiesc împreună, să i se întâmple o astfel de neglijență. Se uitară la ea consternați. Ce-ai spus, Luana? întrebă Marian. Ești surd? N-auzi? Am spus că... Băiatul o trase de mână într-un colț. N-ai înțeles nimic din ce-am vorbit, așa-i? Ea se fâstâci. Lasă-mă în pace! Stai așa, nu pleca, insistă băiatul. Tu știi ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și-o bage În pat? Era excitat la culme din cauza ei. — Las-o mai moale, Mick! A trecut atât de mult de-atunci! Margaret a zâmbit și a luat sticla rece de bere. Durerea de cap deve nise un zvâcnet surd În tâmple, se simțea fierbinte și i se făcuse sete. — Aha, aha, recunoști! Ea s-a Întors spre Rudy. — Nu-l lua În serios! Nu-s decât vorbe. știi cum sunt băr bații, veșnic la pândă după bârfă. Ziariști, n-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o mână fierbinte, lipicioasă, pe antebrațul gol. Nu fugi, și-a zis, nu cumva să fugi! Altul a tras-o de fustă, apoi cineva a ciupit-o de stomac. A luat-o la fugă, stârnind un nor de praf. Zgomotul surd al circulației s-a Întețit și a auzit În spatele ei un strigăt ascuțit de adolescent, dar nu s-a uitat În urmă până ce n-a ajuns la marginea drumului larg, la liniștitoarea cacofonie a circulației. Respira cu greutate: nu-și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
bucătărie și a rigole Înfundate, o combinație puternică, aproape amețitoare. Nu puneți piciorul pe-acolo noaptea, erau preveniți străinii, ei Însă Îi plăcea acolo, mai cu seamă seara. Zgomotul neîncetat provocat de feluritele ocupații, ciocnetul tigăilor și al veselei, bușitul surd al sacilor descărcați din camioane, clinchetul nedeslușit de obiecte metalice, toate acestea Îi făceau bine, pentru că În semiîntuneric era ușor să-ți imaginezi că În furnicarul ăsta orașul nu se schimbase În ultimele două sute de ani. Prinsă În labirintul de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mai era În stare să citească ori să se concentreze și era atât de copleșit de pre siunea aceea, Încât se simțea nevoit să se retragă În camera lui. Acolo, În pat, cu perna pe față, tot mai auzea mormăitul surd al lui Karl. De parcă ar fi fost vinovată prin asociere, În curând și muzica pe care o asculta Karl Începuse să-l enerveze. N-avea nici un fel de importanță ce se cânta. Când Îl vedea pe Karl Îndreptându se spre
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mulțimea. Atmo sfera se schimbase iarăși, studenții se apropiaseră de baricadele din fața intrării și era mai mult zgomot. Erau și ceva mai mulți soldați, stând lipiți unul de altul, cu puștile strânse la piept. Ceva a aterizat cu un zgomot surd pe capota mașinii, un pantof de pânză murdar. Înainte să se fi instalat pe botul mașinii, a alunecat pe parbriz În fața lui Margaret. Mick acționa ambreiajul Înaintând centimetru cu centimetru printre cei care dădeau cu pumnul În mașină, loveau ferestrele
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
răspuns Margaret și s-a așezat. Am Încercat doar să nu trezesc toată casa! Căzuse și ea moartă de oboseală În fotoliu și se trezise cu gâtul strâmb, din pricina căruia resimțea tot felul de dureri sâcâitoare, mai ascuțite sau mai surde. I-au revenit În minte câteva dintre locurile pe unde dormise, pe dușumeaua de lemn a unei colibe Dayak, ascultând cum grohăiau porcii pe dedesubt, pe pardoseala de lut a unei locuințe Sepik, În bena unui camion care mergea la
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]