747 matches
-
prin oficiile, dormitoarele și sălile de clasă ale Școlii Speciale nr. 2. Nu ți-o fi fost însă îndeajuns de familiară atmosfera cu damfuri iuți de ospiciu a familiei, de vreme ce de doi ani reveniseși și mai mult, oploșindu-te pe lângă surioara ta geamănă, Elenuța... Crescuseră împreună la leagănul-orfelinat și păstraseră o legătură strânsă și cât stătuseră în școli speciale separate, de fete și băieți, și încă puțin după aceea, până ce Elenuța se mărită. Odată măritată, ea s-a văzut intrată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
familia lor reîntregită sub numele otrăvitei cu sodă. Tot e bine că Elenuța începuse să țină la numele ăsta, numele ei de fată, de fapt, măcar că păstra plăcuța de pe ușa apartamentului inscripționată cu Familia Popescu Ghiță. Suntem înconjurați de morți, surioară, nu doar că umblăm pe pământul îngrășat cu trupurile lor, care ne e și hrană de altfel... Păi, spiritele astea pe care n-ar trebui să le zgândări atâta, invocându-le și căutându-le. Păi, bărbatu-tău, mămica noastră, tăticul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vadă în el mai mult decât era de fapt, și tot așa cum se agăța de el. Rafael o lua pe departe: Îmi place mult să aflu că suntem de familie bună, dar n-ar trebui să uiți... Să nu uităm, surioară, mă rog... Știi bine că prefer să uit. Gata, să n-o mai lungim, refuz, pur și simplu, să-mi aduc aminte. Vocea ei era răgușită parcă de plâns. Rafael nu-și amintea s-o fi văzut vreodată plângând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fi atârnat la ea. Unde mai pui că se ducea noapte de noapte la școala aia care nu-l lăsa să uite. Nu că ar fi făcut caz, dar nici să te faci că habar n-ai nu-i bine, surioară. Să îngropăm mizeria asta atât de adânc, încât să fim în stare să ne dăm Sufletul umblând după niște părinți pe care nu i-am văzut și nu i-am avut de fapt și să ne punem nădejdea în niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mai fi durat sărbătoarea Crăciunului ăluia? Pe la începutul verii, deja dădea semne de osteneală, tot mai rar apăreau camioane în curtea școlii, în timp ce Rafael rânjea cu bogdaproste, să fie primit, să fie de sufletul eroilor-martiri și al orfanilor care suntem, surioară, nu ne mai întâlnim cu pomana asta... Elenuța nu știa ce să creadă, și parcă s-ar fi temut să râdă văzându-l pe frate-său cum îi dădea înainte cu sângele martirilor și, orfanilor, care s-a făcut banane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și-a poftit, păi și ce dacă? Tot așa a tras nădejde și la moșteniri, umblând prin arhive de primării, da’ n-a fost să fie. N-are nimic, Rafaele, ducă-se, noi să fim sănătoși, dar el că nu, surioară, ei ne-au amăgit și ne-au încercat cu spoiala asta de belșug care ne-au băgat-o pe gât, și de-acum încolo ne așteaptă tot ce-i mai rău... Nu se lua însă Elenuța după mintea lui, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
orfanii printre care a crescut, păi, cum e vorba aia c-a dat în mintea copiilor, păi, chiar așa, uite-l cum se scălămbăia precum orfanii ăia când reproduceau scene din filme cu bătăi și că ce-oi fi crezut, surioară, că după ce ne-au omorât și ne-au mâncat fripți or să ne-aștepte ăștia cu mese-ntinse? Măcar că nu pretindea să fie luat în serios, nu-i puțin lucru că trăgea a rău. Se răcise și de madam Ortansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ăsta, care nici pomeneală să se simtă cât de cât stânjenit că n-a mai dat pe la soră-sa de niște ani ca s-o vadă. Uite-l minunându-se cu inocența senină a celui întors de peste mări și țări, surioară, de când nu ne-am mai văzut... De aproape patru ani, îi amintește Mirela. De când a născut... ba cu câteva luni până să nască... Nu, nu p-ăsta mic, frățioare, ăsta-i Viorel și-i al lui Rafael... Vlăduț dă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Care greutăți? Copiii ăștia doi care dorm ghemuiți pe canapea, unul de treișpe și celălalt de un an jumate... Astea nu-s greutăți pentru o femeie, mai cu seamă dacă are lângă ea un bărbat care ce păzește? Ai bărbat, surioară, face Vlăduț, și că nu-i mai e așa greu ca atunci când era singură, iar Rafael se răstește la Vlăduț că și ce dacă are bărbat? Asta n-ar avea cum să rezolve mare lucru că și-a găsit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cine adică? Cum cine? face Vlăduț și că nu spuneai, cumnate, că nu suntem sănătoși la cap? Păi, și el ca și noi toți, ăștia nesănătoșii, cumnate, și pe urmă că nu-i el chiar atât de rău, ăla bătrân, surioară, ba aș zice că abia așteaptă să vă împăcați și o să vezi c-ai să faci ce vrei cu el, dar Rafael tot îndoit și îndărătnic și posac, și nu-nțeleg, dacă abia așteaptă, ce a păzit patru ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
caprele... De când a ieșit la pensie, el n-a mai dat nici pe la Câmpulung. Stă acolo la țară cu mama și cu șapte capre și cinci oi, de nici eu nu l-am mai văzut de vreo jumătate de an, surioară, și că înțelege-l și pe el c-a îmbătrânit și că tu ar fi trebuit să-l cauți să vă împăcați, și Mirela, păi, de ce? După toate câte mi-a făcut nu-mi mai vine, iar frate-său, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Romeo i-au urmat exemplul și-au pus mână de la mână toți leii care le mai rămăseseră, patru sute și ceva de mii, cu care și-așa n-ar mai fi avut ce face vreo jumătate de an de-acum încolo, surioară, și i-a văzut cam strâmtorați, și el singurul ei frate, și ea singura lui soră, și toți, cu Rafael și copiii dimpreună, sunt familia lui până una-alta, până și-o face și el un rost și o familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
salveze pe Noga din ghearele bolii și pe mine din cele ale tristeții, să fim din nou o familie, întârzii în mod intenționat momentul acesta, al bătăilor lui în ușă, bătăi fine, blânde, de regret și părere de rău, deschide, surioară, soțioara mea, pentru că mintea îmi este plină de frânturi de legende ale nopții, până când încep să se stingă spre surprinderea mea, iar eu mă grăbesc să răsucesc cheia în ușă, poate că s-a răzgândit și a plecat, ochii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mă-ntrebă ziaristul englez. — E Înregistrată pe numele meu la recepție. CÎteodată mai dorm aici. Dar whisky-ul al cui e? mai Întrebă el. — Al meu, spuse Manolita. Au terminat sticla ailaltă, așa că am mai luat una. — Ești de treabă, surioară, i-am spus. Cu asta Îți datorez trei sticle. — Două, spuse ea. Cealaltă a fost cadou. Pe masă, lîngă mașina mea de scris, acoperită pe jumătate cu o foiță de celofan, era o bucată uriașă de șuncă rozalie cu margini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
atacul. Americanca era foc și pară pe Autoritate: — El m-a adus aici. El a zis că n-o să se Întîmple nimic. Și tot el a plecat fărĂ să-și ia la revedere măcar. — Nu phoate fi un domn, spusei. Surioară, uite. Privește. Acum. Hai că-ncepe. Dedesubt, cîțiva tipi se ridicaseră și alergau pe jumătate aplecați spre o casă din piatră de rîu, așezată În mijlocul unui pîlc de copaci. Casa era acoperită periodic de nori de praf din cauza obuzelor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
bănci, iar ea mergând În echilibru pe muchia spătarului băncii, cu brațele desfăcute, cumpănindu-și oscilațiile (delicioase extrasistole), fustița fluturându-i ușor În jurul coapselor rozalii. Fiind sus, de neatins. Schiță: În aceeași seară, mama presărând cu talc pielea rozalie a surioarei mele, eu Înterbând când o să-i crească până la urmă cocoșelul, mama făcându-mă să aflu că la fetițe nu le crește cocoșel, ci rămân așa, fără. Eu dintr-odată o revăd pe Mary Lena, cu albul chiloțeilor zărindu-i-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
n-a fost prea târziu. Știi că eu n-am vrut să vin. Acum mă bucur că am venit. Dacă nu aflam cine suntem, am fi continuat cu iubirea noastră până la păcat ajungând la incest. Ce vom face de-acum, surioară? — Vom lupta cu noi înșine ca să ne putem comporta ca niște frați. Va fi foarte greu să treci de la o stare la alta, plângea în hohote Alexandru. Văzând cât de distrus era, Teofanei i s-a făcut milă de el
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ești mai mare ca mine?a zâmbit Alexandru. — Vezi că poți să zâmbești, nu numai să plângi? Sigur că sunt mai mare, că atunci când mi-am luat lumea în cap nu m-am împiedicat de tine prin casă, zâmbesc amândoi. — Surioară, surioară, numai pe tine te mai am. Pe ai mei nu-i mai văd cu aceiași ochi, mai ales pe mama. Cum a putut să facă asta? — Nu-i mai condamna. Ce-a fost a fost. Crezi că ei se
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mai mare ca mine?a zâmbit Alexandru. — Vezi că poți să zâmbești, nu numai să plângi? Sigur că sunt mai mare, că atunci când mi-am luat lumea în cap nu m-am împiedicat de tine prin casă, zâmbesc amândoi. — Surioară, surioară, numai pe tine te mai am. Pe ai mei nu-i mai văd cu aceiași ochi, mai ales pe mama. Cum a putut să facă asta? — Nu-i mai condamna. Ce-a fost a fost. Crezi că ei se simt
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cu care vine Alexandru, altfel s-ar fi prezentat mormântul — Te-am căutat printre stele atâția ani, mamă, și acum vin să te las printre flori, plânge Teofana, smulgând buruienile și depunând buchetul de flori lângă cruce. — Nu mai plânge, surioară, se apleacă și Alexandru s-o ajute în timp ce Vasile Mocanu aprinde lumânările. — Tată, să găsești o femeie să aibă grijă de mormântul mamei și-ți las bani s-o plătești. — Eu am să mă ocup de lucrul acesta, surioară. Îți
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
plânge, surioară, se apleacă și Alexandru s-o ajute în timp ce Vasile Mocanu aprinde lumânările. — Tată, să găsești o femeie să aibă grijă de mormântul mamei și-ți las bani s-o plătești. — Eu am să mă ocup de lucrul acesta, surioară. Îți promit. Fii liniștită! A doua zi, duminică, era planificat ca Teofana și Alexandru să meargă în orașul unde lucra el. N-au mai avut chef de așa ceva. Teofana a hotărât să se întoarcă acasă, deși toți au insistat să
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
alte fapte, tot la drama care-i copleșea ajungeau. Nu-mi vine să cred prin ce trecem. Parcă trăiesc povestea altcuiva nu a noastră, se zbuciuma Alexandru. — Nu te mai gândi la asta, îl mângâie Teofana. — Îmi va fi greu, surioară, îmi va fi greu. Când mergi la serviciu te vor asalta problemele și-ai să vezi cum uiți de necazuri. Fetele de la birou te vor înveseli. — Mă vor întreba cum a fost, că știau despre intenția mea cu tine. Ce
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cum a fost, că știau despre intenția mea cu tine. Ce le voi spune? — Că totul a mers bine. Doar n-o să te destăinui acum. După o vreme le poți spune. Că veni vorba, am o mare rugăminte la tine, surioară. Știu că le vei spune părinților tăi ce s-a întâmplat. E firesc. Te rog însă să le povestești după plecarea mea. N-aș rezista să mai trec o dată prin ce-am trecut la Murgeni. Când au ajuns acasă la
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
dintr-o sticlă cu sifon umplându-și paharul cu apa gazoasă care face bulbuci. Uite! Parcă-i șampanie. Noroc!Să trăiți! Ciocnesc amândoi.Chiar că-mi era sete. Tu nu bei?o întreba pe Teofana, gata, gata să-i zică „surioară”, dar se oprește la timp. — Cum nu? Tată servește-ne și pe noi femeile cu un pahar de vin — Din care vreți? Te lăsăm s-alegi ca responsabil al cramei. Atmosfera devine mai veselă. Teofana se bucură văzându-l și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mai bine să se odihnească. Eu mă duc să-ți aranjez în cameră, îi spune Teofana care revine și-l duce să se culce. — Ți-ai mai revenit puțin?îl mângâie pe spate Teofana. — O atmosferă plăcută ca la tine, surioară, te face să-ți mai uiți necazurile. Acum să dormi bine ca să uiți de tot. Auzi? Somn ușor! — Ar trebui și tu, surioară, să te odihnești că și tu ești obosită și răvășită. — Asta am să fac. Câteva ore s-
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]