1,044 matches
-
se îndrăgostește, punându-i pe răni sărutul soarelui. Dumnezeu aduce prea departele aproape în ochiul său magic binecuvântând viața. Lumina intră prin celule setoase ca vinul în cupe pe care-l beau în extaz și apoi candidă tristețea mi-o surpă. Referință Bibliografică: Până unde cerul atinge pământul / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2000, Anul VI, 22 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
PÂNĂ UNDE CERUL ATINGE PĂMÂNTUL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382009_a_383338]
-
13 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Nu pot să-ți mai vorbesc cum îți vorbeam atunci când păsările luminii vibrau în serile cu ochi de chihlimbar învăț tăcerile albe cu gândul îmbracat în dorul de tine țărână călcată de corbi se surpă în golul lăsat în partea aceea de suflet rămasă dincolo brațe întinse pe hotarele depărtării încolțesc amăgirea mușc din ploi îmi las morganele îmbrățișate de cer rană copiilor mei nenăscuți la geamul unde nu plouă din umbra cu luciri de
NU POT SĂ-ŢI MAI VORBESC... de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380534_a_381863]
-
prin oglindă înspre mine, Și chipul mi-l îmbracă în tăceri; Pe drumul meu de flori, presară fluturi, Atât de vii..., și-atâta de stingheri! Mă ia de mână și mă duce-n portul, Unde un ideal mi s-a surpat; Și așteptăm să iasă la lumină Corabia cu timpul scufundat... Atâtea flăcări ard în paraclis, Iar tu și nava mea sunteți doar vis... FLOAREA DE LOTUS După ani de secetă îndelungată, Ploaia se revarsă ca din senin, Nebănuită, neașteptată... Niciun
PETALE DIN FLOAREA DE LOTUS (1) de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380603_a_381932]
-
povârniș,/ Am vrut să ne săpăm mormântu-n zare,/ Să ne păstreze ea și să ne care/ În cerul plin de taine, pe furiș.// Dar limpezirea zării de cristal,/ Sub greutatea-nfrângerilor noastre,/ Și-a destrămat minunile albastre/ Și s-a surpat cu noi precum un mal.// Primește-ți, lume, țărna înapoi/ Și sapă-ne cât mai adânc mormântul!/ De cerul nu ne-a vrut, ne-o vrea pământul,/ Că toți suntem ai lui-și tu, și noi.” (Demonstene Andronescu, Primește-ți
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
să cuprindă/ tot plânsul țării într-un nou stejar?// Noi nu tăcem, căci urlă de pe roată/ în trupul nostru oase ce s-au frânt/ și strigă morții ce-au tăcut odată/ cu gura caldă plină de pământ.// De s-ar surpa în ceasul neființei/ pe toate-aceste guri câte-un Negoi,/ l-am sfărâma necruțători cu dinții/ și-ar da năvală răcnetul din noi.// Urcăm Golgote aspre de credință,/ venim spre piscuri tari, îngenunchem/ și iar ne scuturăm de neputință/ cu pumnii
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
elocvent concurent coerent conștient colocvial că la Baal la spital ? balcâza e ciorna ce ține vorba și proastă e cască ce ține mască con.sumul e fumul și vorba e tunul fur.tunul cu care demolatorii înaltă pro.tonii și surpa pie.tonii... = Dar = cine este făclia ce torța se vrea ce arde pro.stia de gură-a-căsca ? și uite așa Deșteaptă se vrea și Mintea doar ea Trezvia o vrea ca limpede aprigă stea definițio în integrum : anti.cipată stare a
POEM ELOCVENT II-PRO.STIA ÎNTRU.CIPATĂ de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381106_a_382435]
-
în viziunea Crucii, prin împreuna participare a lui Hristos la suferința, jertfa și slava creștinului: „Hristos i-a făcut pe oameni deopotrivă în cinste cu îngerii..., căci prin sângele jertfei Sale El a împăcat cele cerești cu cele pământești, a surpat puterile vrăjmașe care umpleau văzduhul dintre cer și pământ și a arătat unirea ființelor pământești cu cele cerești, adică împărtășirea lor din aceleași dumnezeiești daruri. Și împărtășirea aceasta are chip de Praznic, căci firea omenească poate, împreună cu puterile de sus
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
2017 Toate Articolele Autorului Când suflete de ceară-și declară armistițiu Sub astrul ca o torță - statuie fulminantă, Poteca spre iubirea cu inima vacantă, Trasată e prin zloată-n al minții interstițiu. Pe aura de gheață - refugiu în cădere, Se surpă orizonturi clădite-n labirinturi, Candide rămășițe stocate în arginturi Își țes nevolnicia în clipele severe. Se-mbracă-n țurțuri gândul - o pojghiță naivă De vise-n carantină, zăcând debusolate, Proclamă-n zori destinul cu-a sa acuitate, O primăvară frântă
CÂND SUFLETE DE CEARĂ... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381203_a_382532]
-
Acasa > Poezie > Credinta > ÎN NUMELE BANULUI Autor: Livia Mihaela Frunză Publicat în: Ediția nr. 1921 din 04 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Ce crivăț bate prin biserici! La dreapta și la stânga-n strană Se surpă lumea în polemici Târâtă-n groapă de satană. Din când în când încep să cânte Ori văduve, ori telefonul... Iar popi cu gușile răsfrânte Pornesc la fix casetofonul. Se scot târziu Sfintele Daruri Și-s binecuvântați cei care Din banii
ÎN NUMELE BANULUI de LIVIA MIHAELA FRUNZĂ în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381336_a_382665]
-
din 10 iunie 2017. Când suflete de ceară-și declară armistițiu Sub astrul ca o torță - statuie fulminantă, Poteca spre iubirea cu inima vacantă, Trasată e prin zloată-n al minții interstițiu. Pe aura de gheață - refugiu în cădere, Se surpă orizonturi clădite-n labirinturi, Candide rămășițe stocate în arginturi Își țes nevolnicia în clipele severe. Se-mbracă-n țurțuri gândul - o pojghiță naivă De vise-n carantină, zăcând debusolate, Proclamă-n zori destinul cu-a sa acuitate, O primăvară frântă
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
rămânem cascadorii.... ... Citește mai mult Când suflete de ceară-și declară armistițiuSub astrul ca o torță - statuie fulminantă,Poteca spre iubirea cu inima vacantă,Trasată e prin zloată-n al minții interstițiu. Pe aura de gheață - refugiu în cădere,Se surpă orizonturi clădite-n labirinturi,Candide rămășițe stocate în arginturiîși țes nevolnicia în clipele severe.Se-mbracă-n țurțuri gândul - o pojghiță naivăDe vise-n carantină, zăcând debusolate,Proclamă-n zori destinul cu-a sa acuitate,O primăvară frântă sub glezna
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
vieții sângerând în toamnă. Stau lângă-un zid. O iederă-l sugrumă. La poale, mișună furnici flămânde, Miroase-a vânt, a soare ars, a brumă Și aș pleca departe, dar n-am unde... În zidul cel bătrân o inimă se surpă, În turn răsare luna cu oasele subțiri, Sângele în valuri spre ceruri parcă urcă, Cu toamnă, cu ruine, cu doruri de iubiri... Referință Bibliografică: De toamnă / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2046, Anul VI, 07 august 2016
DE TOAMNĂ de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381527_a_382856]
-
mure, doina încărunțește și precum rugina roade până în adâncuri fierul, doina noastră-ncet decade fiindcă-și pierde fluierul ne rămâne amintirea doinei noastre din bătrâni, pierita prin uneltirea hoardei de stăpâni ne rămâne doar amarul doinei dulce bătrâneasca, ni se surpa pălimarul rasei pure românească ne rămâne amintirea doinei noastre neciuntite, ștearsă-acum de nesimțirea unor vremuri pervertite ... Referință Bibliografica: BETEGITA DE FRUMOS / Dora Păscu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2091, Anul VI, 21 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
BETEGITĂ DE FRUMOS de DORA PASCU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380827_a_382156]
-
asemănare. Cand la tine e zi La mine se pare că-i noapte Deodată ne trezim că suntem Văduvite de câteva meridiane Facem semne, se pare că ne și auzim Unde e magică limită? Nisipul viscolește în jurul nostru Secundele se surpa Cad unele-ntr-altele Cineva întoarce clepsidra. Chiar e adevărat că la tine e soare? Sunt tu ori ești eu Cea care atinge acum cu privirea Un geam sau ceva asemănător? (Oglinzi, coautor Valentina Teclici, Editura Oscar Prinț, București, 2013) IS IT
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de VIOLETA IONESCU în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374450_a_375779]
-
Preasfânt, Să se căiască, Domnul nu-i departe, Iar judecata vine în curând! Te îndârjești să-ți dovedești dreptatea, Te lupți, te zbați și nu mai poți ierta, Spărtura-i tot mai mare iar cetatea Duhului tău, curând se va surpa. Să nu zidești altare ca păgânii! Te roagă, cere milă, har de sus, Să poți să strigi cu dragoste: "Rabuni!", Când din înalt, v-a coborî Isus! 24/02/16, Barcelona-Lucica Boltasu Referință Bibliografică: De ce privești la oameni? Lucica Boltasu
DE CE PRIVEȘTI LA OAMENI? de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373343_a_374672]
-
mai adun într-un „pumn de nisip“?! * Mi-am dăruit sufletul fiarelor, să-i astâmpăr sfâșierea ; cum aș putea să-i mai adun rămășițele-i... de la “festinul durerii?!" * De trup, aș vrea să uit și zidurile-i amare să le surp, în adâncuri tăcute; zadarnică trudă - să-ți făurești un „chip", pe retina timpului, pe zborul clipelor și sfâșietoarea rugă a "Nenăscutului"... Referință Bibliografică: Sfâșietoare rugă a nenăscutului / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1688, Anul V, 15 august
SFÂŞIETOARE RUGĂ A NENĂSCUTULUI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373399_a_374728]
-
duce la nefericire, niciun dor n-ar putea fi izolat de suflet! Cu atât mai puțin cel de acasă! Locurile natale rămân „acasă” pentru toți, chiar dacă nu mai există casa părintească. Din conștiință, nici timpul, nici vrerea umană nu poate surpa casa cu părinți și frați! Aceste amintiri nu pot fi izgonite nici de ani, nici de inimi! Casa părintească, părinții și frații trăiesc în minte chiar și atunci când nu mai sunt! Pentru această trăinicie s-a zidit din nemurire muzica
CĂTĂLIN MAXIMIUC CÂMPULUNG MOLDOVENESC, O INIMĂ, UN GLOB ŞI O LUME DE CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373534_a_374863]
-
atunci când omul Are sufletu-n primejdii Și păcate cu duimul. Vindecarea - stă în tine, Taina e-n mărturisire, Convertirea ta devine Drumul către mântuire. Când dușmanii cu-ndârjire Zid de vrajbă sapă-n tine, Tu fii bun, făr' de mâhnire Surpă soclul ce-l susține. Nu lăsa lăstarii urii Să-ți înăbușe ființa, Pune stavilă arsurii Ce-ar încinge suferința. Rugul flăcării divine Ține-l pururea aprins, Fii ca soarele ce ține Lutul lumii-n foc nestins. Fiecare gând să-ți
PRIMENIT PRIN RUGĂCIUNE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375049_a_376378]
-
lasă peste frânturi reale Auzul se apleacă spre șoapte verzi, banale. Șoapte otrăvite de sensuri răspicate Ce lasă-n poarta vieții, clipe reci, uscate. Baloane de cuvinte anoste, incitante Ce se imprimă-n suflet fierbinți și iritante. Slove care-ți surpă liniștea din sânge Stârnindu-ți brusc ființa-ndemnându-te a plânge. Fără să stai să judeci minciună-i, adevăr? Guști cu poftă mare din rumenitul măr. Ce mințile îți fură și inima-mpietresc Gând de răzbunare cu setea... se-mpletesc
FLORILE GÂNDULUI (POEME)1 de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375024_a_376353]
-
învingător n-a bănuit că e defapt învins, că lumea lui va piere în viitor, că din deșertul aprig, necuprins, se va ivi curând, necruțător, cel ce va reaprinde focul stins. N-a bănuit că piatra în nisip se va surpa adânc și peste ea altă credință își va face chip, și lângă Lună ...va sclipi o stea. De-ar fi văzut că o mie de ani de la visul lui Cirus pe pământ s-a semănat doar moarte între persani și
HERACLIUS DIN NOI de ION MIHAIU în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375069_a_376398]
-
cuib de rouă și mă dori, De ce-mi opresc povestea și cu ce Am să rămân după ce-am să arunc Balastul altui zbor ce l-am ratat? Îngrop nedumerirea mai adânc În malul unui vers ce s-a surpat La prima zguduire de cuvânt Și-mi leg de glezne alte depărtări. Scriu tot mai des poeme de pământ Și tot mai rar poeme de-mpăcări... Azi te-am strigat în gând dar și-n pustiu, Și-n centrul universului
POEM DE PĂMÂNT de AURA POPA în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373822_a_375151]
-
nici un nor, nici o pasăre chemată cu aripi de zăpadă, ne strigă de pe drumuri stelele, să ne ascundă în cuiburi de îngeri, te voi iubi, iubindu-te și te voi zidi, zidindu-te margini de groapă pentru a nu mi se surpa sufletul, veniți și pocăiți-vă, noi vom rămâne străjerii dintre cer și pământ, dintre lumină și nelumină, hrănindu-ne răstignirea, cu lacrimă de izvor. Referință Bibliografică: veniți / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2094, Anul VI, 24 septembrie
VENIŢI de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373845_a_375174]
-
că întocmai așa este: „Când suflete de ceară-și declară armistițiu/ Sub astrul ca o torță - statuie fulminantă,/ Poteca spre iubirea cu inima vacantă,/ Trasată e prin zloată-n al minții interstițiu.// Pe aura de gheață - refugiu în cădere,/ Se surpă orizonturi clădite-n labirinturi,/ Candide rămășițe stocate în arginturi/ Își țes nevolnicia în clipele severe.// Se-mbracă-n țurțuri gândul - o pojghiță naivă/ De vise-n carantină, zăcând debusolate,/ Proclamă-n zori destinul cu-a sa acuitate,/ O primăvară frântă
SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373816_a_375145]
-
Elisabeta Isanos Publicat în: Ediția nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului AMOUR Se întâmplă încet, uriaș de încet, un dezastru sfios și cu sufletul uns, gingășiile lui se-ntrecură cu floarea care moare-n trecut și se surpă-n ascuns, se întâmplă încet, uriaș de încet, deșirat în dantele, un dezastru-poet a schimbat așezarea, parcă lumea s-aprinde, nervii ei se întorc toți cu vârful spre tine, și când vrei să te scalzi, apa moale se prinde, marea
LEGENDE de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375487_a_376816]
-
de pleoape, ca să-i lăsăm pe mările înalte, copii grăbiți din ancore să scape. AMOUR Se întâmplă încet, uriaș de încet, un dezastru sfios și cu sufletul uns, gingășiile lui se-ntrecură cu floarea care moare-n trecut și se surpă-n ascuns, se întâmplă încet, uriaș de încet, deșirat în dantele, un dezastru-poet a schimbat așezarea, parcă lumea s-aprinde, nervii ei se întorc toți cu vârful spre tine, și când vrei să te scalzi, apa moale se prinde, marea
POEME DIN OMBRIA de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375485_a_376814]