514 matches
-
arsă, un turn înalt, cu clopotniță și ceas, Turnul Colței... Chirurgul spitalului se apropie de sania domniei sale; din câteva cuvinte se înțeleseră asupra orei când va veni la casele marelui boier pentru a-l consulta. Sania, în chiuiturile stridente ale surugiilor, porni pe pârtia înghețată. În turnul corpului de gardă, ceasul lui vodă bătea chindia și chirurgul, atent, începea să-l consulte. — Domniile îndelungi, înălțimea ta, obosesc și pe domnitor, și pe credincioșii lui, și pe cei ce-l dușmănesc. E
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Podul Târgului de Afară, dar când au ajuns la răscrucea cu ulița Mărcuței, n-au luat-o spre Fundeni, ci au tot ținut-o drept până au intrat în drumul de Afumați. Cât au mers printre așezările omenești ale mahalalelor, surugiii țineau caii în trap domol, doar când au intrat în pădure au început să-i șfichiuiască, să fluiere și să chiuie ca să pornească în trap îndrăcit și să înspăimânte lupii. Puțin după miezul nopții au ajuns la conacul sau mai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ștefan joaca, dar pe nepoata domniei tale, Măriuța Brâncoveanca ot Mogoșoaia, ce o s-o faci? — Ce s-o fac? Dacă-i dai domnia ta zestrea ce i se cuvine, o mărit cu feciorul lui Neculai Vodă Mavrocordat. — Uui! chiui prințul Ștefan. Surugiii, crezând că e un îndemn pentru ei, răspunseră cu chiote și biciuiră caii care, speriați, o porniră în trap năvalnic. Ce făcuși, or să fărâme caleașca, se văita doamna Stanca. — Într-un sfert de ceas ajungem la Mogoșoaia, râse Ștefan
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
caii care, speriați, o porniră în trap năvalnic. Ce făcuși, or să fărâme caleașca, se văita doamna Stanca. — Într-un sfert de ceas ajungem la Mogoșoaia, râse Ștefan. Mateiaș, de emoție, se ridică în picioare. Râdea în hohote imitând gesturile surugiilor. Stanca își puse la loc în pungă monedele de aur și argint, amânând pentru altă dată lecția de aritmetică. Recunoștea și ea că vremurile s-au schimbat, că de când legăturile domniei s-au întins peste toată lumea viața beizadelelor este mai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aștepta careta cu șase telegari gata înhămați și cu merindea de drum pregătită într-un coș acoperit cu un șervet alb. Prințul doar descălecă, schimbă câteva vorbe cu căpitanul gărzilor, îi dădu ordine precise ispravnicului în vederea găzduirii doamnei la palat, surugiilor le spuse că nu dorea să meargă în trap nebun, că se simte obosit și ar dori să doarmă pe drum. Se urcă în caleașca luxoasă, dar când să dea cu mână semnalul de pornire strigă cu putere: — Stați! Se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de după palat și lumina puternică îl trezi la realitate. — Repede, să ajung la prânz la Târgoviște, spuse prințul mergând grăbit. — Fără grijă, ajungi în trei ceasuri și jumătate, că armăsarii sunt stătuți în grajd pe ovăz și abia îi țin surugiii. Când să se urce în caretă, Ștefan simți o atingere ușoară a brațului drept. Întoarse capul și-l văzu pe intendentul palatului în genunchi pe pietrișul aleii. — Măria ta, rogu-te, lasă-mă să-ți sărut mâna. Ștefan ca în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
am văzut niciodată. — Nea Marine, lasă, nu se cade, eu nu sunt vodă... — Pentru mine ești. Să trăiești, măria ta, și-i mai sărută o dată tandru mâna spălată de lacrimi. Sări în caretă, dădu cu aceeași mână dreaptă semnalul plecării, surugiii chiuiră și armăsarii trăpași porniră, mai-mai să se desprindă de drumul bine pietruit al Târgoviștei, ca în basme telegarii înaripați. De la Târgoviște au pornit pe înserat, că era lună plină și prin codrul desfrunzit se vedea ca ziua. Erau doi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îl făceau pe Leu să-și grăbească pasul în trap liniștit, când nu, urmăreau cum crește umbra înaintea lor, ei mergând spre răsărit, apoi cum apare din față discul lunii ușor ciunt luminându-le calea. Luni după-amiază în chiote de surugii sosea la București prințul Ștefan în careta-i luxoasă, gonind pe Podul Mogoșoaiei. Duminica Floriilor fusese o zi însorită și foarte caldă; speriați să nu le-o ia alți pomi înainte, caișii și piersicii de prin livezi și vii s-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai bine de două luni de la mazilirea lui aducea mult aur. Toca la biserica lui Mircea Vodă Ciobanul, cea de pe colina lui Bucur. Au ajuns la zidul mânăstirii și nu-și putea da seama ce-i veni să-i spună surugiului să oprească. De jos, măsură din ochi poteca pietruită cu piatră rotundă de râu ce ducea spre biserică și nu i se păru anevoioasă, așa că făcu semn feciorului că vrea să urce până sus. Cum se vedea bisericuța văruită în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
făcu o cruce mare, se înclină rece în fața mitropolitului și ieși din biserica în care se simțise atât de străin. Un gând îi grăbi pașii spre trăsură fără să vadă cât de roșu scăpăta soarele după Dealul Mitropoliei. La caleașcă, surugiul arătând cu coada biciului spre apus, mormăi: — Mâine o să fie vânt mare, poate chiar furtună. Îl privi fără să audă ce-a spus și, urcându-se, porunci sec: — La curțile domnești! Au stat toată noaptea toți trei: vodă Ștefan, tatăl
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
odată cu undele sale zglobii, numai rele, stricăciuni si belele. În extremitatea sudică a orașului, s-a înfiripat, tot ca urmare a unei saturații demografice, Podul Vadului care și-a luat numele de la vadul prin care trecea odinioară râul Prahova, olăcarii, surugii, chirigii, chervanele, căruțele și carele, negustorii și călătorii dar mai ales localnicii, spre Câmpina, Ploiești și Bucuresti, peste care s-a aruncat si podul cu pricina. Între Gura Beliei, la nord si Breaza de Sus, la sud, pe șesul neted
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
bunici. Iată câteva nume: Anca Manolache, Ștefania Mihăilescu, Livia Deac, Ana Maria Sandi, Doina Ștefănescu, Daniela Rovența Frumușani, Mădălina Nicolaescu, Laura Grünberg, Renate Weber, Monica Macovei, subsemnata; Roxana Teșiu, Otilia Dragomir, Liliana Popescu, Antoaneta Ciochircă, Mihaela Râbu, Anca Jugaru, Romina Surugiu, Dina Loghin, Cristina Ilinca, Elena Bălan, Despina Dascălu, Monica Munteanu, Cristina Ștefan, Maria Bucur, Eniko Maghiary Vincze, Doina Dimitriu, Adriana Băban, Mihaela Frunză, Eniko Demeni, Olivia Toderean, Ana Bulai. Selectez și politiciene din această „familie”: Smaranda Dobrescu, Mona Muscă, Paula
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
feministe. Voi numi doar câțiva (deși știu că este nedrept față de ceilalți): Ion Bogdan Lefter, Ovidiu Pecican, Petru Iluț, Cristian Pârvulescu, Vladimir Pasti, Gabriel Andreescu, Silviu Lupescu, Mircea Miclea, Petru Lucaci, Adrian Miroiu, Sergiu Vintilă, Ștefan Stănciugelu, Virgil Stoica, George Surugiu, Ovidiu Șimonca, Vlad Alexandrescu, Mircea Cărtărescu, Emil Boc, Ekshtein Kovacs Peter, Valeriu Stoica. Toate aceste persoane pe care le știu, pe unele chiar foarte bine, sunt și sociabile și prietenoase. Au prietene femei și prieteni bărbați. Puteți însă să faceți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
trebuia să fie la ea, săparea unei gropi. Cu timpul, gropile ajunseseră un scop în sine și căruțele care intrau sau ieșeau din curtea vel-logofătului Samoilă se hurducau prin hârtoapele tot mai numeroase săpate de inventiva copilă, făcându-i pe surugii să suduie în șoaptă. în fața toanelor fetei sale, vel-logofătul rezista cât rezista, apoi, deoarece o iubea nespus și Despina se făcuse și frumoasă, ceda în cele din urmă. Sigur, bunul simț ultragiat al slugilor o numea „nebună”, mai ales de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
continuă Amada - într-o frumoasă zi de marți. Soarele strălucea și păsărelele... — O, dar nu-i nevoie! - zise căpitanul Tresoro. Treceți spre adolescență, singura vârstă în care... — Aveți dreptate - îl întrerupse sora ușor ciupită. Pe mine mă cheamă Fibbia. Tatăl nostru, surugiu, văzând că intrăm în adolescență și că nu-i țipenie de om în jur, s-a gândit să ne dea la maici, la Ursuline. — Mare greșeală! - își aduse aminte Amada. — De ce? - întrebă Tresoro. — Nu știu dacă ați fost vreodată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dacă ați fost vreodată la Ursuline - spuse Fibbia. — Am fost o dată, în treacăt - spuse căpitanul Tresoro. — Ei, o dată, mai treacă-meargă, dar să stai acolo ani în șir, fără o lescaie... - spuse Amada. — Noi eram două fetițe vesele, zvăpăiate, învățate cu surugiii, cu călătorii, cu hanurile - urmă Fibbia. Ciocnindu-se brusc cu rigorile sistemului monahal, cu sculatul la cinci și culcatul în chilie, adolescența noastră, care prinsese să se dezvolte, s-a prăbușit. — Unde mai pui că de citit nu știam citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
zise șovăind căpitanul Tresoro. — întocmai! - răspunse Amada. Am făcut totul. Am greșit în serie. Se lăsă o tăcere adâncă. Uscată complet, urma de sos se desprinsese de pe bărbia bătrânelului și-i căzu învârtindu-se în poală. Dacă bunul nostru tată, surugiul, auzind ce ni s-a întâmplat, nu s-ar fi răsturnat cu poștalion cu tot într-o prăpastie pe care altfel o cunoștea și cu ochii închiși, lăsându-se astfel o modestă pensie viageră, cine știe cum am fi stat astăzi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bătrân, Vladimir Nachmanson, să ia bani cu camătă, să strângă oaste și să se suie iar, a treia sau a patra oară, nu-și aducea bine aminte, pe scaunul Moldovei. Luă cei șapte galbeni de la Ximachi, porunci acestuia să trimită surugiii, să înhame caii și, după ce trecu în vârful picioarelor prin fața odăii lui Ramza-Pașa, intră în dormitorul Ruxăndriței. Doamna Moldovei dormea adânc, îmbujorată de cine știe ce vis. în mișcările din acel vis, plapuma îi alunecase devale, dezvelindu-i umărul gol și alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe cine te-a adus în Europa”, gândi Sima-Vodă scotocindu-se în sân. „Mi-au mai rămas cinci”. Ii dădu doi galbeni turcului și-apoi coborî în curte. Sui cătrănit de mânie în caleașcă, unde-l așteptau Ruxăndrița și Ximachi. Surugiul dădu bici cailor. Rămas în mijlocul curții, cu plosca în mână, Vasâle se simți brusc înduioșat și strigă gâtuit în urma caleștii ce ieșea prin poarta din dos: — Băria-Ta, dacă e cumva, ceva, noi... să știți... la o adică... noi... oricând... suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și se-ntoarse înapoi spre Mitropolie, încrețind o clipă, în trecerea ei joasă, oglinda unei bălți mari adunate de ploaie în Sărărie, apoi se strecură pe sub ușă în hanul jupânului Iani, din marginea Socolei. Primul ce o auzi fu un surugiu căruia, de când se instituise birul numit călărit, îi luaseră turcii caii. Surugiul era poreclit Dutin, deoarece orice spunea, obișnuia să adauge fără răutate către celălalt și-un „Du-te-n...”, care-n moldovenește suna „Du-ti-n...”. La auzul veștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
joasă, oglinda unei bălți mari adunate de ploaie în Sărărie, apoi se strecură pe sub ușă în hanul jupânului Iani, din marginea Socolei. Primul ce o auzi fu un surugiu căruia, de când se instituise birul numit călărit, îi luaseră turcii caii. Surugiul era poreclit Dutin, deoarece orice spunea, obișnuia să adauge fără răutate către celălalt și-un „Du-te-n...”, care-n moldovenește suna „Du-ti-n...”. La auzul veștii, surugiul ridică de pe masă capul toropit de băutură și strigă spre tejghea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
căruia, de când se instituise birul numit călărit, îi luaseră turcii caii. Surugiul era poreclit Dutin, deoarece orice spunea, obișnuia să adauge fără răutate către celălalt și-un „Du-te-n...”, care-n moldovenește suna „Du-ti-n...”. La auzul veștii, surugiul ridică de pe masă capul toropit de băutură și strigă spre tejghea: — Măi jupâne, du-ti-n... și mai adî o ulcicî di vin, c-a fugit Vodă, măi! Ce spui tu, bre Dutin? - sări grecul de după tejghea și se scurse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
masă capul toropit de băutură și strigă spre tejghea: — Măi jupâne, du-ti-n... și mai adî o ulcicî di vin, c-a fugit Vodă, măi! Ce spui tu, bre Dutin? - sări grecul de după tejghea și se scurse la masa surugiului. A fugit Vodă? De unde știi? — Ica știu, du-ti-n... - zise surugiul. — Să-ți fie gura aurită, bre - răspunse Iani și fugi după vin. Vestea se lăți. Peste vreun ceas, la poarta casei vel-comisului Agache Natriul bătu cu înfrigurare sărdariul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-ti-n... și mai adî o ulcicî di vin, c-a fugit Vodă, măi! Ce spui tu, bre Dutin? - sări grecul de după tejghea și se scurse la masa surugiului. A fugit Vodă? De unde știi? — Ica știu, du-ti-n... - zise surugiul. — Să-ți fie gura aurită, bre - răspunse Iani și fugi după vin. Vestea se lăți. Peste vreun ceas, la poarta casei vel-comisului Agache Natriul bătu cu înfrigurare sărdariul Basile Neaoșul. Recunoscându-l, sluga îi deschise și sărdariul sui în goană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Parodi, a spus Montenegro, luând cu simplitate o Sublime. Toată cinstea pentru acest respect. — Nu, nu mă refer la tine. Vorbesc de un străin din Rusia, care a răposat, dar pe care-l cunoșteam și care a știut să fie surugiul sau grăjdarul unei doamne ce poseda un briliant valoros; În țara ei, doamna era prințesă, dar iubirea nu are legi. Năucit de atâta noroc, tânărul a avut o clipă de slăbiciune - oricine are una - și și-a luat tălpășița cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]