575 matches
-
Mihule mă. Dormeam și visam. Visam mereu același vis, că sap o fântână. - O fântână, tresări fără nici un motiv aparent Mihu. - Da o fântână, care în mod ciudat nu se adâncea niciodată. Dincolo de peretele de lut galben se auzea apa susurând ca o chemare, dădeam cu cazmaua care se împlânta ușor fără să simt nici cea mai mică urmă de oboseală. Și apa mă chema... Îi povesteam nevesti-mi iar ea o ținea una și bună: „Să nu te mai culci sub
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
zăpadă. Cantonul rămăsese în urmă sub străjuirea stejarilor din mica pădure de șes. Podul de fier, și apăru în cale mare și cenușiu ca o arătare scheletică din altă lume. Râul care nu fusese chiar de tot cuprins în gheață, susura molcom. Se opri la capătul podului respirând greu și de abia atunci își dădu seama cât de repede mersese. De undeva, nici el nu știe de unde îi veniră în minte patru versuri de Minulescu pe care nici el nu știe
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
nume, coboram voios printr-o rariște spre Valea Mare. Era în acea zi un soare prietenos, ca de primăvară, care bătea puternic. Mai erau pâlcuri de zăpadă pe ici, pe colo, care se topeau despletind pârâiașe zglobii pe versanții dealurilor. Susurând printre crengile moarte ale lăstărișului doborât peste iarnă, pârâiașele acelea erau atât de limpezi, încât lesne ți-ai fi putut face o idee despre limpezimile neasemuite ale cristalului pur. În liniștea înaltă și aerul acela curat al pădurii ciripitul vioi
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
enunț o certitudine: precum ministrul, așa și învățământul. Sau, cum e turcu-i și pistolu’. Ideile MS Mircea I-ul de Murfatlar Chiu și vai prin România. Piciorul nostru de plai este inundat de pâraie nestăvilite de lacrimi. Curg la vale susurând, direct în haznaua pregătită din timp de onor Guvernul României, încă din primăvara anului trecut, când a fost votată noua Lege a educației, lege organică, transpusă în forma sugerată de președintele României. Las deoparte faptul că însuși domnia sa recunoaște, nu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
trași cu huțanii spre joagăre pentru a-i preface în bușteni. Dălți și rindele îi așteptau prin șoproanele dulgherilor. Pe sub cetini, ne îndreptam spre case. Ne feream de năpârcile care se târau pe sub covorul de frunze. Traversam poienițe pe unde susurau izvoare de munte la care ne opream pentru a ne potoli setea. Ceva mai la vale, în satele noastre, șipotele creșteau râuri în care gospodinele spălau și clăteau ii și ițari. Întârziam din drum, întinzându-ne în luminiș ca să ne
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
se include și el în confesiunea furtunoasă a poetului. Natura se extinde pentru a putea cuprinde eul său tumultuos. Poemul "O toamnă" ne trimite la Bacovia prin acel sentiment de sfârșit de lume: Spui că în scaune se-aude apa susurând?/ Spui că-n copacii din fereastră se-neacă/ vrăbiile? Spui că oceanul se apropie?" Un pește imens înghite marea: imagine desprinsă de pe retina unui ochi deschis în apă care va percepe altfel lumea; cer aurifer, lacuri senine, marea tulbure; iată
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
că doar polițaii, securiștii, activiștii și cîrciumarii sînt serviți, în mod frecvent pe sub tejghea! Omul meu era bine dispus; mi-a arătat un butuc de măcelar de vreo 60 de cm. diametru, înalt cam de un metru. Și, mîngîindu-l, a susurat: "De-acuma-s cineva! Am butucul meu! AL MEU! L-am luat din banii mei, nu ai unității! Sînt mare, cu frumosul meu butuc!"... Și și-a culcat capul pe el, sorbindu-i, cu nările fremătînde, tainicele arome... Sincer să
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
scriind despre "obsedantul deceniu" (cum o făcuseră oportuniștii avizați în primii ani ai regimului "socialismului național"): editorii (aveam s-o aflu de la un prozator, îl voi numi Theobald von Schokaritsch, pentru că la ora asta-mi sună bine numele germanice) le susurau pretendenților că milițienii din anii respectivi trebuiau mângâiați pe ceafă dacă nu erau alogeni, că lucrătorii armatei de intimidare vinovați de "abuzuri"ppppnu erau români curați (avuseseră fie ceva slav, fie ceva iudaic în filogeneza lor, dacă nu cumva filogeneza
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
nu opoziție fățișă față de intrarea în moarte, ci doar impunerea propriilor termeni: "nu mă ține de mână, noapte,/ nu te teme, a ta sunt.// dar nu-ți voi da lapte să bei/ din sânul roz de pământ.// și nu-mi susura că suntem/ întregului parte și parte./ eu asupra ta pot/ numai viață, nu moarte". La fel ca în acest decisiv refuz al morții sau cel puțin al morții canonizate, scrisoare către propune eboșa unei etici a morții care nu mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
smerenie în sens creștin: măștile mitologice pentru care optează Carmelia Leonte nu se sfiesc a sancționa ineficiența zeilor iubitori de spectacol grotesc și de moarte, a mărturisi necesitatea monoteismului salvator (fericirea e legată, pentru Iphigenia, de "Dumnezeul grecilor", care-i susură, în urechi, singurele cuvinte mântuitoare), și nici a invoca metafore-simbol ale creștinismului (Tantalos străbunul e suspendat în aer ca pe o cruce uriașă, având în același timp viziunea duhului văzduhului, un "pescăruș invincibil" tot în formă de cruce etc.). Fervoarea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nu-l băgăm în seamă - dimpotrivă, colina rămâne colină, ramura ramură. nu atât ce, ci mai ales cum rostim și-ntr-un târziu, dinspre coline adie dangătul clopotelor, acolo sub neodihna unei înfrunziri într-o împăcare de iarbă prin care susură soarele, ușor pământul diluat în sevele urcând, rămâi Nu atât liniile rostirii tale în marmură, nu atât trecut-au anii ca norii lungi pe șesuri cât mai ales firea ta, o rugă fără de gând într-o lume debusolată. doar, și
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/8510_a_9835]
-
care se zbenguiau păsărelele [...]. Mă dusei să mă așez lîngă un izvor de apă limpede, ferit de soare de către niște crengi dese. Și mă simții cuprins de o plăcere nespusă, mîncînd și bînd apa aceea minunată. Pe deasupra, o adiere dulce susura molcom prin ramuri și îmbia la odihnă. Așa încît mă întinsei pe iarbă și mă lăsai toropit de somn în răcoarea și în miresmele aerului de acolo. O mie și una de nopți, Cea de-a doua povestire a lui
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
poate fi pedepsit trădătorul după legile Coranului. Toate privirile se întoarseră spre cei doi înțelepți, ulema, care până în acel moment nu scoseseră nici un cuvânt. Tăcerea era obositoare datorită zăpușelii, cu toate că în mijlocul sălii pardosite cu dale de marmură de diferite culori susura o mică fântână arteziană. Cei doi se priviră în ochi și, la un semn abia perceptibil al lui mawlana Ebu Ishak Ismail, secretarul său începu: — A fi judecat de trădare în sine este un lucru neînțelept, pentru că prin legea jihadului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
somn adânc și odihnitor. Se sculă în zori trezită de trilul fascinant al păsărelelor și îndărătnicile raze ale soarelui, care o mângâiau străbătând cu voinicie ramurile dese ale codrului. Mergea în neștire, când întâlni în față o stâncă, din care susura un izvor cu apă limpede și rece. După ce s-a odihnit bând apă și s-a spălat pe mâini și față porni la drum temerară. Soarele era sus pe mijlocul cerului când ieși din pădure, dând într-o poiană înconjurată
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
avantajat-o. Dimpotrivă. Au ținut-o zile întregi în picioare. Picioarele se umflau, se revărsau peste pantofi. Nu mai putea să se descalțe. Zăcea rănită, fără somn, până reîncepea chinul. Am cunoscut un văr al doamnei Hariga. Directorul liceului meu, susură eleva. Glasul timid intimidează ; urmează o tăcere grea, lățită. Micuța își alungește mai mult ochii, speriată de propria îndrăzneală. Paharele sunt iar goale, apoi iar pline. Nimeni nu simte nevoia să privească personajul despre care se tot întind la vorbă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și toată lumea își reluă înfățișarea gravă dinainte. Incidentul fu dezbătut calm câteva minute, apoi trecură mai departe, conform procedurii obișnuite, pe care au tulburat-o puțin zvârcolirile unei vieți. Și Apostol stătu pe scaun liniștit și nemișcat. În urechi îi susurau cuvinte și fraze care nu-l interesau deloc, căci crucea de pe masă îi turna în suflet mângâiere. Apoi președintele rosti deodată, sever: ― Acuzatul mai are ceva de spus? Bologa auzi și înțelese întrebarea; nu se clinti însă, ca și cum n-ar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
trecut tu la lecturi dure și profunde numai pentru că eu citesc din Țuțea? N-ai mai avut tu somn liniștit din cauza lu’ Țuțea! Nu poci pentru ca să cred, Îmi dai voie să spun așa? Gore se lasă Într-o rână și susură la urechea lui Gicu: Sandu al nostru Își freca mâinile de bucurie acum câteva zile, a crezut că ne-a-ncuiat pe toți. Da’ zic și eu ca Șopenhauăr, că acela care se controlează pe sine În proporție de sută la sută
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
marilor nostalgii. Dorul - această vibrație sufletească garnisită cu melancolie. Lasă-l pe necăjit să vorbească! Este poate singurul lui pansament sufletesc. Suferința demnă provoacă respect, nu compătimire. Managerul inteligent își concediază subalternul care nu-l contrazice. La temelia oricărui monument susură o speranță. Iertarea grăbește vindecarea rănilor. Generozitatea este ”viciul” oamenilor superiori. Am dreptul la respect. Sunt os de țăran! Nu voi lăsa nici o moleculă de a mea să meargă în genunchi. Demnitatea - o calitate pe care o poți declara furată
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
gest a fost să pun mâna pe briceagul pe care-l purtam de când băteam Africa. Atunci am observat că Vero lipsește din pat. M-am liniștit pentru moment. Zgomotele însă continuau din ce în ce mai suspecte. Parcă ploua, ceea ce era imposibil acolo, parcă susura un izvor, și din când în când se mișca ceva în cameră. Atunci m-am ridicat în capul oaselor și am aprins lumina. Nu poți să crezi ce am văzut. Cocoțată pe scaun, Vero se chinuia să urineze în chiuveta
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Burning Ruby Tandoori House din Cockburn Street pentru mâncare, zice ea dezgustată. Ea și Fulton voiau să se ducă la Pierre Victoire’s, dar băieții n-au vrut sub nici o formă. N-aveam chef ca niște broscoi bolânzi poponari să susure n juru meu cânâncerc să mănânc. Mă miră că Inglis n-a vrut asta, reține bine. — Însă e o singură problemă Bruce, spune Ray. — Da? — Păi, Ralphy Considine a făcut parte din echipă și presupun că se pune la socoteală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
râzând. Uneori începea brusc să alerge, fără vreo pricină... Alerga, însoțită de Pârvu, ca o ieduță, cu trupul mlădios și sprinten, care aluneca printre ierburi, paltini și aluni... pentru bucuria de a sări. Îi plăcea să hoinărească, de-alungul pârâului care susura tainic la umbra copacilor; venea din inima pădurii, de unde nu se știe, trecea prin spatele casei și se pierdea în pădure, nu se știa unde. Vorbea cu Pârvu... cu ierburile și copacii... cu gâzele... Câinele o păzea cu strășnicie, așa cum
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
spaimă, o întrebare, o neliniște ca înaintea unei ciudate nașteri... Era fascinant. Cunoșteau atât de bine drumul,.. atât bătrânul pădurar cât și Anton l-au făcut, doar, de atâtea ori prin întuneric. În stânga sus, spre creastă, se ivi Schitul... în dreapta susură pârâul sub pădurea seculară... izvorăște sus, străbate poieni, se scufundă în pădure... ajunge în vale într-un luminiș de-alungul râului Elan. Au pornit în susul lui, ca lupul să nu-i poată simți. - Apa ne duce mirosul la vale și ne
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o putea explica. Tot înconjurul era acoperit de ceață. Valea Elanului, apa Elanului, dealurile dimprejur... totul era străbătut de neguri groase. Pădurea, povârnișurile prăpăstioase... totul era acoperit de un nor gros de ceață. Pe fundul adânc al văii Elanului, râul susurându-și apele, tălmăcind parcă taina unei alte lumi... o lume din adâncuri milenare, pe când uriașii Elani hălăduiau pe aceste locuri. Un strat alb, gros, întinde punți peste depărtări. Iepuri speriați își croiesc pârtii de ieșire prin zăpezi și se depărtează
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
sperie mintea și cutremură... Vorbește în doi peri, deprins să-și ascundă gândul. Suflet enigmatic, plin de surprize și bănuieli. Lisandru, deși se uita la gura bătrânului, și îi asculta vorbele ca pe un descântec, și, ca un izvoraș îi susura în inimă un fel de liniște, un fel de mângâiere; el însă, tot pe-a lui o ținea... și, ieși din crâșmă ca un vârtej. Bătrânul bătu aerul cu palma, murmurând în barbă: - Prostia n-are rânduială, și de-aceia
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
noapte, iar personalul de acolo putea să se ocupe de ei. Nieve era încântată de castel. Lorelei îi trimisese un filmuleț în care clădirea se ridica impunătoare și cenușie între pajiștile îmbietoare de smarald, aproape de un râu limpede și cristalin, susurând peste pietrișul negru și ascuțit al albiei. Un peisaj ideal, scria Lorelei, pentru fotografii superbe, care putea fi îmbunătățit de apariția unor oi cu lână bogată care să pască prin apropiere. Cu toate că puțin îi păsa lui Nieve de oi, castelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]