581 matches
-
șofer profesionist. Fără postul meu preferat, n-aș fi putut înghiți excursia București-Durău-București decât într-o stare de somn nesimțit. Așa însă am avut prilejul să mă bucur de un snop de melodii preferate, pe care i le mai și susuram la ureche colegului. De la ABBA la Boney M, Modern Talking și Sandra, George Michael și Michael Jackson, Tina Turner și Annie Lennox, tot felul de vechituri plăcute ne-au mângâiat auzul, proiectându-ne în trecut și făcându-ne să ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
și întristat, în egală măsură, cartolina primită de la Predeal. Deci (observi că am revenit la normal, folosesc deci-ul nostru național): - (1) nu te lega de Madonnica. Pe muzica ei am simțit eu primele fioruri erotice veritabile, când începea să susure ,,Like a Prayer“, iar fata-tipa-colega pe care o invitam la dans șoptea candid-amețită ,,dansăm, dar să știi că nu e bluz, devine rapid spre final“. Și chiar așa a și fost, adevăratele momente erotice, adevărate, din existență noastră devin extrem de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
intrarea din dos. aici mă descompun de mai bine de jumătate de veac. aici mă afund, zi după zi, tot mai jos. în țara mea răsună codrul de manele. și viața mea joacă îndrăcit după ele. în țara mea apele susură în ritm de manea. și viața mea se scurge-n hazna, odată cu ea. durerea mi s-a schimbat în plăcere, arsura o simt ca pe-o mângâiere. mă rog și eu, ca tot omul. dar icoana la care mă rog
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Zgomotele casnice îi fac nespus de bine lui X. X își mănîncă sandvișul. X își bea cafeaua. X se gîndește la vocea din creierul său. este o voce pe care o aude pentru prima dată. o voce care îi vorbește susurat din interiorul ființei. nu este vocea lui, dar îi aparține totuși. este o voce nouă care îl locuiește de la ora 6 și 37 de minute. Hei, mai ești acolo ? „Da”, răspunde Vocea. — Cum se vede lumea din locul în care
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
iniția și pe dumneavoastră... Domnișoara ri fu atît de tulburată încît se lipi de mine și mă sărută lung, cu buzele ei enorme, cu brațele încolăcite în jurul gîtului meu. — ah, ați reușit să mă excitați din nou... Veniseră aceste cuvinte susurate la urechea mea dinspre Domnișoara ri sau dinspre unul dintre teancurile de cărți ? Imposibil de spus, Domnișoara ri tocmai se ocupa de urechea mea umectînd-o cu buzele ei carnivore. — Domnișoară ri, vă rog să mă credeți, nu este vorba de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
patru nopți pe săptămînă le petreceam de fapt împreună. multă vreme alegerea cuibului a fost un ritual al alternanței : o noapte la mine, o noapte la ea. „nu-mi place să dorm două nopți la rînd în același cuib” îmi susura la ureche Domnișoara ri. existau însă și zile sau săptămîni cînd Domnișoara ri era nehotărîtă. atunci trăgeam cuibul la sorți. Și se întîmpa chiar ca același cuib să iasă victorios de două sau de trei ori la rînd... în astfel
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
arunc în gol. trupul meu se înclină pe marginea abisului. „Hai, curaj” șoptește Vocea. — niște ticăloși, niște ticăloși, urlu eu, cu ochii închiși, aplecat din ce în ce mai mult pe marginea abisului. „este singurul lucru inteligent care-ți mai rămîne de făcut” îmi susură Vocea la urechea din creier. Voce asasină. Voce criminală ce ești ! îmi dau creierul pe mîna justiției. îl judec în sala mare a tribunalului. aduc dovezi. Domnilor judecători, creierul meu este un asasin. Un asasin periculos, un asasin maniac, un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dădură buzna concomitent și alte cuvinte elogioase pe care eu le auzeam chiar dacă nu erau pronunțate. Ceea ce o tulbura în primul rînd pe doamna Bordaz era parfumul trandafirilor mei, un parfum persistent și pronunțat. — alții nu miros așa de frumos, susură doamna Bordaz. Bineînțeles că nu. majoritatea trandafirilor sunt niște monstruozități vegetale care au formă, impresionează prin volum și culoare, dar nu au fond, adică nu au miros, altfel spus rămîn seci și fără suflet. — Un trandafir există cu adevărat numai
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și geniul creator al campionului nostru trecut prin ciur și prin dârmon. Totul a fost plănuit sotto voce la Western Bar. Halba cu bere alterna cu cafeaua cu lapte; noi doi, străini de consumarea lor, trăncăneam prietenește. Acolo mi-a susurat anteproiectul său care, dacă stau să mă gândesc bine, nu era decât o bucată de furnir pe care scria Antarctide A. Garay, Expoziție de sculptură și pe care, o dată agățată de doi stâlpi de pitchpin, aveam s-o punem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și mi-am și încasat o palmă peste scăfârlie. Mi-a troscănit-o prietenos însuși Silviu Lupescu, care-i, pe bune, un mega-, hiper-, super-meloman. Am făcut prostia de-a mă pripi și de-a scrie că muzica din Anonimul venețian, susurată în urechile timișorene în timp ce pe dinaintea ochilor luneca o gondolă, a fost compusă de Benedetto Marcello. Nici vorbă! E capul de operă al fratelui Alessandro. Am înghițit în sec și mi-am înfrânt elanul de-a mai scrie și-n rubrica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
dar și în publicații universitare, inclusiv teze de doctorat. Nu sunt în canonul literaturii române, dar sunt în dicționarul scriitorilor francofoni. Recunosc, eu aș fi vrut să fie invers... Nu mă întrebați de ce! Poate că ești un văcar patriot, îmi susură cineva la ureche. Cotidianul, 2-3 martie 2002 America e cu ochii pe noi — Pe tine nu te-a enervat articolul lui Tony Judt? mă întreabă Pastenague în stilul său abrupt, americănesc... De ce să mă enerveze? fac eu pe prostul. — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
să facă în așa fel încât să intre în Academie și Robbe-Grillet sau măcar Claude Simon (era înainte ca acesta din urmă să ia Premiul Nobel). Oricum, el e gata să le sprijine candidatura. I-am promis că am să susur la urechea lui Robbe-Grillet această propunere rușinoasă. Liderul Noului Roman a izbucnit în râs. Și mi-a explicat (era pe la începutul anilor ’80) că nu e nici o scofală să fii în Academie, alături de te miri cine. E drept că, în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
chestia cu zahărul o înțeleg. Cred că Orson Wells susținea că trei lucruri pe lume sunt insuportabile: femeia frigidă, berea caldă și cafeaua dulce. La fel și Pastenague... Când mă așez în fața computerului să-mi scriu tableta săptămânală îl aud susurându-mi în urechea dreaptă: — Pe tine de ce nu te-au invitat la Forumul cultural, că doar erai în România?... E cam brutal alter-ego-ul meu! Și de ce mi-o trântește de la obraz abia acum, după o lună și mai bine de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
somnului, sub pleoapele lor aghesmuite cu balsam și cucuta visului, nu se Întrezărea semiluna verzuie a ochilor pieriți, căci bezna era deplină, bezna jilavă a timpului, negura veșnică a grotei. De pe ziduri și din bolta peșterii se prelingea apa veșniciei, susurînd lin pe vîna stîncii, precum sîngele În venele adormiților, iar uneori stropii cădeau pe trupurile lor trudite, pe chipurile lor Încremenite, rîurind printre ridurile frunții Înspre scoica urechii ori oprindu-se În arcada pleoapelor, după care se scurgeau precum lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
să mai fie tulburat de lumina soarelui, ca atunci cînd i se aninase pe umeri, cînd Îi apăruse cruciș, pe cînd fusese În stare de vis sau În stare de veghe, pe cînd Îi Încolțise În pîntece, pe cînd Îi susurase În sînge, pe cînd Îi Încălzise oasele. Ca iată, acum totul să fie mormîntul trupului și temnița sufletului, Împărăția negurii, cetatea mucezelii verzulii, care i se vîrau iarăși În inimă și sub piele, În măduvă, deși zadarnic căuta el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sejurul său acolo a durat de la mijlocul lui august până aproape de sfârșitul lui septembrie, fiindcă În Maryland a cunoscut-o pe Eleanor. CAPITOLUL 3 IRONIE TÂNĂRĂ Mulți ani după aceea, ori de câte ori se gândea la Eleanor, parcă tot mai auzea vântul susurând pe lângă el și trimițându-i fiori reci În locșoarele din preajma inimii. În noaptea când au mers cu mașina pe deal În sus și au privit cum plutește luna rece printre nori, Amory a mai pierdut o părticică din ființa sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sărace și el s-a Îndreptat curând spre casă, lăsând lumini noi să-i pătrundă În suflet o dată cu soarele. O POEZIE TRIMISĂ DE ELEANOR LUI AMORY DUPĂ CÂȚIVA ANI „Aici, copii ai pământului, peste a apei cântare duioasă, Ce-și susură muzica, purtând a luminii povară, Ziua-nflorește ca o fiic-a surâsului, prea radioasă... Aici putem șușoti neștiuți, ne-nfricoșați de noaptea de vară. Plimbări singuratice... Oare splendoarea sau ce ne-a legat Adânc În vreme, când vara părul și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Bourbon. Amory a chibzuit. - Nu-i o idee rea. - Urcă! Jill, fă-i loc și Amory Îți va zâmbi dulce. Amory se așeză, cam Înghesuit, pe bancheta din spate, lângă o blondă epatantă, rujată cu purpuriu. - Hello, Doug Fairbanks, a susurat ea insolentă. Te plimbi ca să faci mișcare sau ca să agăți pe cineva? - Număram valurile, i-a răspuns serios Amory. Mă Înnebunesc după statistici. - Nu mă lua peste picior, Doug. Au ajuns pe o stradă laterală necirculată și Alec a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Pasadena alte arme se descărcară, ca un lătrat în lanț al câinilor porniți pe ceartă cu luna. Mal încărcă iar, trase, încărcă, trase, încărcă, trase - până când epuiză toată muniția de Remington. Auzi urale, urlete și scâncete, apoi nimic. În canion susura un vânticel cald. Mal se sprijini de mașină și se gândi la operațiunile lui de la Moravuri și cum refuzase el să facă parte din Brigada Durilor, unde intrai cu pistolul scos, iar tipi ca Dudley Smith te respectau. Pe când lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
era cufundat în liniște, căci vremea siestei încă nu se terminase. Din coridor ieși în grădina interioară. În spatele iazului, un bărbat sfrijit cu capul atârnând fără vlagă era răstignit pe o cruce. Apa din fântâna arteziană dădea pe de lături susurând. Împrejurul statuii se deschiseseră ca o flacără niște flori pe care nu le mai văzuse în Japonia. Un simplu ostaș ca el, care crescuse în vale și trăise socotind acel petec de pământ o lume întreagă, nu înțelegea nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
neagră!". După 1987, fiindcă-l frecventam pe Dan Petrescu în mod ostentativ, iar la Cangeopol, vecin cu mine, mergeam seară de seară, s-a trecut la reactivarea unvierSECUritarilor, iuți în praxa șicanelor, provocărilor, injuriilor. Cei mai benigni dintre ei îmi susurau săptămânal în urechea stângă (aceea cu care captez inaudibilul și văd invizibilul) duioasa melodie: Din cauza ta, că ești comentat favorabil de Virgil Ierunca la Europa Liberă, ni se desființează secția de Franceză". Puneau ședințele de catedră când aveam eu cursuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pâlp". O întrebare de "oraco" pentru un om care a trecut prin comunism încercând să fluiere și să țină mâinile în buzunare ori de câte ori avea chef: Ce crezi că ai ratat (în viață) și nu mai poți recupera? Sentențios ți-oi susura: Omul, că de aia îi ciolovec, ratează și, ratând, îi confirmă lui Nae Ionescu doctrina privitoare la rață, care, ea, nu pățește așa ceva, după cum și albina se adeverează, ca arhitectă, cu multe clase deasupra lui zoon politikon. Până aici e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de experiență internațională ia făcut pe oaspeți să comită greșeli elementare pe final de meci, care i-au privat de un rezultat istoric. Chiar și așa, delegația belgiană era extrem de mulțumită la finalul partidei și, chiar dacă unii dintre suporterii oaspeților susurau câte ceva la adresa arbitrilor, antrenorul Initiei a dat dovadă de o maximă eleganță și n-a pomenit nimic despre acest aspect. Chiar și în timpul jocului, antrenorul Luc Boiten n-a protestat deloc, liniștindu-și în permanență jucătorii, oferind o veritabilă lecție
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
a spus: «Am auzit, Efraim, am auzit». Am zis: «Doamnă, dacă nu ieșiți, voi fi silit să folosesc clopoțelul» (deși nu am așa ceva). Auzind cuvintele astea a Început să râdă din nou, un râs delicat și plăcut, ca apa proaspătă susurând Într-un izvor. Avea umeri Înguști, gâtul ușor ridat, Însă pieptul și pântecele erau frumos rotunjite, iar pulpele strânse În ciorapi de mătase cu modele circulare. Combinația de rotunjime și vulnerabilitate era atrăgătoare și Înduioșătoare totodată. Sau poate emoționant era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
niște pijamale în dungi albe și albastre cu câteva numere mai mari - stătea în curte. Era departe de alee. Șansele să dau peste el erau inexistente. I-am făcut cu mâna și Scottie mi-a răspuns: —Bună, domnule van Peth, susură el prin strungăreață. Copiii vecinilor mă plac. Am răbdare cu ei. Nu ridic vocea, cum fac alți tați. Nu mă enervez niciodată. Sau cel puțin nu m-au văzut ei. Acum câteva săptămâni l-am lăsat pe Scottie să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]