981 matches
-
cu atât mai necugetate cu cât cele mai slabe lumini ajung pentru a-i face să cunoască de mai-nainte, marginile strâmte între care o opoziție oareșcare este chemată să se miște aici, între protecția rusească de o parte și suzeranitatea turcească de alta. În capul acelora care lucrau la răsturnarea Domnului era Gheorghe Bibescu; el nu se sfiise a sfătui pe Ghica să abdice „din cauzapierderii afecțiunii poporului român și a lipsei de încredere în el”. În noua adunare, opozanții
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
colegul lui din București. ... Când își luă scaunul în stăpânire părea să aibă oareșcare veleități de independență... De atunci va fi văzut, prin toate legăturile lui cu Poarta, că acțiunea Rusiei apasă în fiecare zi mai mult asupra Principatelor pe când suzeranitatea Turciei era iluzorie. Va fi văzut că celelalte puteri nu se ocupă decât de apărarea intereselor lor materiale și de privilegiile naționalilor lor, lăsând ca controlul Rusiei să se exercite pretutindeni și peste toate fără opunere. Va fi socotit că
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
la ironie și de modalizările operate de atitudinea jurnalistului față de referențialul politic. Astfel, pe lângă inventarul lexical monosemic, ilustrat de termeni precum: administrație, advocatură, alegeri, ambasadă, cadastru, carantină, cesiune, confederație, congres, consiliu, consorțiu, constituție, consulat, decret, protocol, retrocedare, rezoluție, electori, tranzacție, suzeranitate, sufragiu, subvenție ș.a. cuvinte ca liberalism, burghezie, conservator, reacționar, amovibil, fiziocrați, germanofil, monarhist, reformă, remaniere, utilitarism, tiranie ș.a. dobândesc sensuri variate, în funcție de contextele lingvistice în care apar și de intențiile discursive ale jurnalistului. 5.2.1. Semie, polisemie și ambiguitate
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
față cu limba latină și cele surori"408. 5.2.4. Dihotomii semantice fundamentale Structura profundă a limbajului politic eminescian permite identificarea unor dihotomii semantice care străbat publicistica, conferindu-i unitate și coerență semantică: trecut/ prezent, naționalism/ cosmopolitism, liberal/ conservator, suzeranitate/ vasalitate. Fiecare dintre aceste dihotomii descrie cadrul desfășurării semanticii limbajului politic eminescian, favorizând exprimarea opțiunilor și atitudinilor politice ale jurnalistului. a) Trecut/ prezent. Acuzat frecvent că proiectează asupra trecutului o perspectivă idilică, Eminescu transformă istoria în element de referință pentru
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Albii deopotrivă trezesc criticile jurnalistului care le prevede dispariția într-o viitoare organizare a societății românești: "s-apropie timpul în care, în genere, deosebirea între idei conservatoare și liberale, între idealuri abstracte de organizație va căta să înceteze"420. d) Suzeranitate/ vasalitate. Desfășurându-și activitatea publicistică într-o perioadă în care lupta pentru libertate a popoarelor din răsăritul Europei se intensifică, Eminescu consideră independența un act politic major, subliniind, într-un articol în care își afirmă solidaritatea cu "națiunile nemulțumite ale
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
publicistic, în vederea stabilirii unui inventar lexical specific scrisului jurnalistic eminescian. Analiza semantică a evidențiat polarizarea limbajului politic eminescian în jurul unor dihotomii semantice fundamentale, care conferă unitate și coerență scrisului jurnalistic. În acest sens, dialecticile trecut/ prezent, naționalism/ cosmopolitism, liberal/ conservator, suzeranitate/ vasalitate circumscriu dimensiunile fundamentale ale problematicii articolelor, favorizând, în același timp, exprimarea gândirii politice a jurnalistului. Caracterul polisemic al limbajului politic eminescian se sprijină pe dimensiunea pregnant intertextuală a articolelor, care înglobează în corpul lor afirmațiile altor jurnaliști, fragmente din
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
bătut și făcut prizonier în fața Paviei, la 24 februarie 1525 (document, p.182). Închis la Madrid, el trebuie, pentru a-și redobîndi libertatea, să semneze, în ianuarie 1526, un tratat care prevedea restituirea Burgundiei și abandonarea ducatului milanez și a suzeranității asupra provinciilor Flandra și Artois. Întors în Franța, regele refuză să execute un text semnat sub constrîngere. Războiul reîncepe, dar de data aceasta, Henric al VIII-lea, neliniștit de succesele lui Carol Quintul, se apropie de regele Franței, care, în
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
parte prin înțelepte tratate, progresele înspăimîntătoare ale Semilunei. În sfîrșit, împreună cu Moldova, a intrat cu înalta Poartă în acele relații rău definite pe care diplomația modernă, în lipsă de alte cuvinte, le-a caracterizat prin numirile împrumutate dicționarului feudalității, de suzeranitate și vasalitate, dar care în drept constituiau mai mult un fel de independență a celui slab protejat de cel tare, în schimbul a cîtorva îndatoriri precise. Se va zice poate că în limbajul Porții otomane, la acea epocă, Valahia și Moldova
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
puțin în drept dacă nu în fapt. Oricum, în 1812, ca în tot cursul istoriei sale Moldova, cu Basarabia împreună, formau un stat deosebit, cu legile și prințul său, și se aflau supuse numai la ceea ce diplomația a numit impropriu suzeranitatea Porții Otomane. Basarabia, fiind în această situație, în 1812 a fost în actul oficial de cesiune, dobîndită de către Rusia de la Poarta Otomană, dar în realitate răpită de la legitimul și adevăratul său proprietar, care era Moldova, și transmisă de către cel ce
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Crimeii; în acest război, Rusia a luptat împotriva Turciei, Franței, Angliei, Sardiniei. Rusia a fost învinsă. S-a organizat Congresul de la Paris unde s-a încheiat tratatul de pace (30 martie 1856) care cuprindea și prevederi referitoare la Principatele Române: suzeranitatea otomană a fost menținută, dar protectoratul rusesc a fost înlocuit cu garanția colectivă a marilor puteri semnatare ale tratatului de pace, Rusia ceda Moldovei sudul Basarabiei, organizarea unor Adunări ad- hoc pentru a exprima părerea populației române în legătură cu viitorul Principatelor
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
fusese convocată pentru a căuta soluții care să pună capăt ostilităților din cadrul Războiului Crimeii (18531856). La primul punct al acestor preliminarii de pace figura modificarea statutului politico-juridic al Moldovei și al Țării Românești. Cu excepția Rusiei, celelalte puteri optau pentru menținerea suzeranității otomane și înlocuirea protectoratului rusesc cu garanția colectivă a Marilor Puteri. Se poate afirma că, la deschiderea Conferinței de la Viena (martie 1855), ideea Unirii cucerise, într-un fel sau altul, un loc bine conturat în opinia publică europeană și în
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
în timp ce Boul continua să se opună susținând că „naționalitatea nu este un motiv de a transforma configurația politică existentă a unui stat”. Tratatul de pace a fost semnat pe 30 martie 1856 și cuprindea și prevederi referitoare la Principatele Române: suzeranitatea otomană a fost menținută, dar protectoratul rusesc a fost înlocuit cu garanția colectivă a marilor puteri semnatare ale tratatului de pace, Rusia ceda Moldovei sudul Basarabiei, unde vor fi organizate trei județe (Cahul, Bolgrad, Ismail), organizarea unor Adunări Ad-Hoc (adunări
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
prin reamintirea faptelor de vitejie ale lui Constantin Țurcanu, cunoscut și sub numele de Peneș Curcanul. Îl cunoaștem cu toții, este eroul vasluian care a luptat în războiul de independență din anii 1877-1878 în urma căruia România și-a obținut independența de sub suzeranitatea Imperiului Otoman. Apoi a participat și la cel de-al doilea război balcanic din anul 1913. Am auzit cu toții despre Constantin Țurcanu care, deși are 63 de ani, s-a oferit să fie trimis pe front ca voluntar. Să ne
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
suverană asupra Țărilor Române. Poarta însăși recunoscuse acest lucru, când la Carlowitz, presată de poloni să le cedeze MoldoVlahia, ea răspunde că nu are dreptul de a face vreo concesiune teritorială, deoarece capitulațiile nu-i confereau decât un drept de suzeranitate”. „În timpul ultimei lor ocupații în Principate, rușii s-au arătat așa cum sunt: jaful și ocuparea Basarabiei au spulberat toate iluziile. De altfel rusul este complicele fanarioților”. „Limba română e un fel de italiană orientală. Băștinașii din MoldoVlahia se numesc ei
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
străin și abordarea „chestiunii române” ca având un conținut determinat de dorința națiunii române și nu de concertarea unor interese ale marilor puteri. Se ridică acum o serie de probleme: rezolvarea „chestiunii române” În sens național ar fi Însemnat desființarea suzeranității otomane și Înlăturarea protectoratului țarist, care urma să fie Înlocuit cu o garanție colectivă, constituirea unui stat-tampon Între cele trei imperii ș.a.; ori, se punea problema eficienței garanției colective, a viitorului Imperiului Habsburgic, ce avea În stăpânire provincii românești, a
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Oana Mirela Axinia () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93531]
-
1802, se preciza că Rusia “are cuvânt de dreptate a face mijlocire pentru pământurile Țării Românești și Moldovei”. în sfârșit, Tratatul de la Adrianopol precizează în mod clar, în Art. V: “Principatele Moldovei și Valahiei punându-se, în urma unei capitulații, sub suzeranitatea Sublimei Porți și Rusia garantându-le prosperitatea ...”. în aceste condiții, fără ca Marile Puteri să intervină, interesele lor în această zonă geografică nefiind clar definite atunci, Principatele au constituit obiectul unor negocieri și acte “speciale” ruso-turce, cum a fost hatișeriful din
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
între puterile vecine, ci înseși datele cele mai sensibile ale chestiunii orientale. Pe de altă parte, deși este adevărat că interesele directe ale puterilor occidentale la Dunărea de Jos erau atunci limitate la penetrația lor economică redusă în regiune, păstrarea suzeranității Porții asupra celor două țări le apărea ca o condiție a păstrării integrității Imperiului otoman. Situația Principatelor a determinat o preocupare constantă a diplomației europene și aceasta s-a reflectat atât în interesul ce li s-a acordat cu ocazia
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
de altă parte, formulări cum ar fi muzafât-i memâlik-i mahrûse (“anexe ale țărilor bine păzite”), mülk-i mevrûs (“proprietatea rămasă în moștenirea <sultanului>”) sau eyalet-i mümtaze (“provincii privilegiate”), care se regăsesc în documente referitoare la Principate, au rolul de a evidenția suzeranitatea Porții asupra acestora. Deosebit de importante sunt atestările tradiției “legământului” (ahd) existent între țările române și Imperiul otoman, cu sublinierea principului alianței: “să fii dușman dușmanilor și prieten prietenilor” (düșmana düșman dosta olub). Sultanul renunță să-i mai asimileze pe români
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
căpătau, în 1775, dreptul de a merge călare prin Constantinopol, drept de care până atunci beneficiaseră doar ambasadorii statelor cu care Imperiul avea relații diplomatice. în ansamblu, relațiile Porții cu Țara Românească și Moldova erau caracterizate de faptul că “dreptul suzeranității și al autonomiei se condiționau reciproc”, primul având mai mult o funcție externă, de apărare, în schimbul unor obligații, iar al doilea, o funcție internă, “de conservare a organizării politice și sociale” specifice. Raportul între cele două elemente nu a fost
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
unui proces de unificare treptată politicoadministrativă a celor două Principate, proces ce se va desăvârși în secolul următor. Restaurarea domniilor pământene a dat un nou impuls luptei de emancipare a românilor din Moldova și Țara Românească. în perioada următoare, jocul suzeranitate - autonomie va fi mult mai nuanțat, în contextul afirmării din ce în ce mai pregnante a rolului Rusiei, ca putere europeană, protectoare a Principatelor. Ca urmare a modificării raportului de forțe la începutul secolului al XIX-lea, dreptul Rusiei de a interveni în “favoarea
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
tuturor acestor prevederi, care vor fi reformulate și extinse chiar, în cuprinsul Tratatului de la Adrianopol, din 2 / 14 septembrie 1829. Esența stipulațiilor relative la Principate se află în Art. V: “ Principatele Moldovei și Valahiei, punându-se, în urma unei capitulații, sub suzeranitatea Sublimei Porți și Rusia garantându-le prosperitatea, este de la sine înțeles că ele își vor păstra toate privilegiile și imunitățile care le-au fost acordate, fie prin capitulațiile lor, fie prin tratatele încheiate între cele două imperii, sau prin hatișerifurile
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
interne, inviolabilitatea frontierelor cu retrocedarea raialelor, înființarea miliției naționale, desființarea monopolului comercial turcesc și libertatea comerțului principatelor, libertatea navigației pe Dunăre cu pașaport românesc precum și angajamentul Porții de a confirma regulamentele administrative introduse de Rusia. Această din urmă prevedere reducea suzeranitatea Porții la o dimensiune pur nominală, în timp ce poziția și autoritatea Rusiei atingeau un nivel fără precedent. Stratford Canning, ambasadorul britanic la Constantinopol, aprecia că “Acest act dădea pentru prima dată Rusiei un drept oficial de imixtiune în afacerile interne ale
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
timp de treizeci de ani un regim legal de stat, prima întemeiere constituțională”. Corupția și venalitatea interne, imixtiunile permanente ale Rusiei, încurajate de lacunele juridice din documente - care nu definesc concepte ce stau la baza statutului internațional al Principatelor: autonomie, suzeranitate, protectorat - au făcut ca multe dintre prevederile regulamentare sa rămână doar pe hârtie. Separarea puterilor, în condițiile în care domnitorul avea drept de veto, dar nu putea dizolva Adunarea decât cu asentimentul St. Petersburgului, iar Adunarea avea prerogativa votării bugetului
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
de-a dreptul protecție”, în eventualitatea în care nu s-ar recunoaște drepturile și “starea lucrurilor”, generată de revoluție. Revoluționarii pașoptiști susțineau că statutul juridic internațional al Principatelor trebuia să se bazeze pe principul suveranității naționale. Ei nu atacau direct suzeranitatea otomană, pentru a cărei instituire românii își afirmaseră acordul prin „capitulațiile” încheiate de domnitorii lor cu sultanul otoman, privite ca „tratate de alianță inegală”, deci cu caracter convențional. în schimb, se solicita încetarea încălcării acestora de către Poartă, precum și înlăturarea protectoratului
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
cele două țări românești avea tocmai misiunea de a reprima cu promptitudine orice tentativă de independență a Moldovei și Țării Românești. Toate aceste prevederi încălcau grav autonomia internă și confereau celor două Puteri semnatare, atribute pe care nici regimul de suzeranitate (al Imperiului otoman) și nici protectoratul (asumat de Imperiul țarist) nu le presupuneau. Statutul politico-juridic al Principatelor trecea, după expresia lui Gh. Cliveti, printr-un „anacronic proces de orientalizare”. O altă schimbare de statut juridic, chiar dacă tranzitorie, a intervenit în
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]