593 matches
-
și haine ciudate - genul de haine pe care nu ai de unde să le cumperi nici dacă îți dorești - îi prezentau ca fiind și ei vagabonzi. Mâncau sendvișuri. Un impuls de politețe o obligă să traverseze. Deci, Ashling, spuse Boo, rânjind tâmp. Nu ai plecat nicăieri în vacanța bancară? Ashling dădu din cap. Da, nici eu, spuse Boo cu demnitate. Apoi se lovi peste frunte, uimit de nepolitețea de care dăduse dovadă, și întinse mâinile pentru a-i apropia pe cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de soare albaștri. Arăta foarte bine și avea un zâmbet superb, păr frumos și haine drăguțe. Apoi și-a dat jos ochelarii și Lisa s-a retras. Dintr-odată, era oribil. Ochii lui erau mici, prea apropiați și părea chiar tâmp. Păreau că aparțineau cuiva cu dificultăți de adaptare. În timp ce se îndepărta, a dat peste Fionn O’Malley, un burlac atrăgător, cu stil propriu. El se considera unul dintre cei mai sexy bărbați din Irlanda, datorită sprâncenelor sale ascuțite ca ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
care erau așezați ceilalți trei Sprague. Ridicară cu toții privirea, dar nici unul nu se ridică. Le-am zâmbit fără să-mi dezvelesc dinții și i-am salutat: — Bună. Madeleine făcu prezentările, timp în care eu m-am uitat cu o privire tâmpă la natura moartă din fața mea. — Bucky Bleichert, dă-mi voie să-ți prezint familia mea. Mama, Ramona Cathcart Sprague. Tata Emmett Sprague. Sora mea, Martha McConville Sprague. Adunarea reveni la viață, cu zâmbete și scurte înclinări ale capului. Apoi Emmett
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
anumit tipic. Lasă-mă pe mine să pun întrebările, iar tu încearcă să-ți păstrezi calmul. Am dat din cap aprobator. Johnny ne avea acum înaintea ochilor pe amândoi, însă privirea îi era tulbure, fața fleșcăită și avea un aer tâmp. — Cum te numești, fiule? întrebă Russ. Doar mă cunoști, ’tenente, articulă cu dificultate Johnny. — Răspunde-mi totuși. — Vogel, John Charles. — Când te-ai născut? — Pe 6 mai 1922. — Cât fac șaisprezece plus cincizeci și șase? Johnny se gândi o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe holul de la intrare. M-am oprit când am văzut un tablou înrămat, atârnat undeva la nivelul ochilor. Era portretul unui clovn: un tânăr îmbrăcat în haine de bufon de odinioară. Avea trupul noduros și era cocoșat. Afișa un zâmbet tâmp, de la o ureche la alta, ce arăta ca o cicatrice continuă, adâncă. Mă holbam încremenit, cu gândul la Elizabeth Short, găsită moartă la intersecția dintre 39th și Norton. Cu cât mă holbam mai tare, cu atât mai mult se suprapuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
așezat pe o punte arcuită de lemn, care traversa un bazin albastru pătat, plin de pești aurii și arămii. — Domnule? Inspectorul aruncă o privire peste umăr, cu o urmă de Încruntare umbrindu-i trăsăturile rotunde, ceea ce-i dădea un aer tâmp și incapabil. — Da’ nu te-ai grăbit deloc. Logan Încercă să nu dea curs provocării. Doamna Henderson nu vorbește. Dar am găsit toate hainele pe care le purta puse la uscat pe radiator. Fiecare dintre ele albită până la Dumnezeu. — Biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-se În luciul oglinzii, o izbește cu violență, zdrobindu-i memoria ei viguroasă, implacabilă, În sute de cioburi care se aștern ca o grindină peste pardoseala de gresie. Îl fulgeră o ultimă amintire: din umbra ghișeului chipul acela de funcționar tîmp. „Da, domnule, ce te holbezi așa la mine? Așa scrie. Cum ai citit! Pierdut autobiografie, o declar nulă!” Și iese pe bulevard...” Între timp, dincolo de oglindă apar și alte, multe, puzderie de imagini ale lumii, indicînd indirect tema operei: viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
-se În luciul oglinzii, o izbește cu violență, zdrobindu-i memoria ei viguroasă, implacabilă, În sute de cioburi care se aștern ca o grindină peste pardoseala de gresie. Îl fulgeră o ultimă amintire: din umbra ghișeului chipul acela de funcționar tâmp. „Da, domnule, ce te holbezi așa la mine? Așa scrie. Cum ai citit! Pierdut autobiografie, o declar nulă!” Și iese pe Bulevard. Începe să plouă. Hoinărește aiurea. Într-un târziu apasă pe sonerie. I se deschide. Îi trece peste fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și umerii grăsuți arși de soare începu să danseze pe plajă. M-am simțit stânjenit, m-am ridicat și m-am îndreptat spre baracă să plătesc consumația și să plec. Apoi privirea mi-a fugit spre un băiat cu fața tâmpă, brațele foarte slabe înțepenite într-un spasm și degetele rășchirate. Își legăna capul, atât cât reușea, în ritmul muzicii, privind o fată în cărucior care îi zâmbea cu niște dinți ascuțiți și rari ca de pește. Fata avea pe chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dumneavoastră. În mintea mea, l-aș fi putut ucide pentru asta. Tata e mort, și dumneavoastră îmi spuneți că nu contează cum l-am ucis? — Cum l-ați ucis? — Cum l-au ucis. Se uita la mine cu acea privire tâmpă. — Nu sunt un criminal. Nu am insinuat niciodată că sunteți. — Acea noapte din hambar a fost o prostie. Așteptă. — Era de înțeles după război. Ne era încă foame, pentru Dumnezeu! Așa era atunci, imediat după război. Continuă să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
băgă vasele de la micul dejun, sortă hainele curate, și asta fără să se unduiască vreun pic. Un țipăt ascuțit îmi reaminti că nu eram singure. De ce nu sunt copiii la școală? —Azi e „ziua profesorilor“, răspunse Tally. Observându-mi expresia tâmpă, continuă. — Profesorii se duc la bar și-și petrec acolo toată ziua, gândindu-se cum să facă viața cât mai grea părinților, proiecte despre Egiptul antic care presupun construirea unor piramide tridimensionale făcute din cărămizi din nisip confecționate manual, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
unde se moare, după ce tot felul de chiriași Își dau duhul horcăind senin, apare și-o baborniță ce nu posedă nici o singură replică, În schimb are o proteză ce-o protejează probabil de restul lumii la care privește amețitor de tîmp, că n-are pensie, prin niște ochelari cu lentile cu aproape patru sute de dioptrii. Pare un exemplu de exagerare din partea regizorului (nepotul babei) În ce privește degradarea, decrepitudinea, miopia umană și mizeria pe care-o produce pe cale de consecință și n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dar nu urlă iarna, căci fac gropi. Cum ne asigură alt socialist, o pagină mai la dreapta: „bietul român sărac de azi este În situația pieilor-roșii; i se agită prin față niște produse occidentale și el zîmbește cu o bucurie tîmpă”. Singura observație pe care țin să o aduc, În scopul lămuririi preaînțeleptului cititor, este aceea că urangutanul nu are pielea roșie, nici cratimă, iar atunci cînd poartă pene, precum indienii tîmpi, o face strict conjunctural. „MÎna ei mi-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
niște produse occidentale și el zîmbește cu o bucurie tîmpă”. Singura observație pe care țin să o aduc, În scopul lămuririi preaînțeleptului cititor, este aceea că urangutanul nu are pielea roșie, nici cratimă, iar atunci cînd poartă pene, precum indienii tîmpi, o face strict conjunctural. „MÎna ei mi-a ridicat vulva ușor, nedezlipind-o de corp.” Declarația unei tinere lesbiene. Probabil canibală, fiindcă se presupune că există și cazuri cînd mîna ei reușește să dezlipească vulva de corp, vai de capul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Bătrîna doamnă Downey se apropie. Rame cositorite, identice - două persoane arătoase. O femeie drăguță: păr bălai, tuns paj, ochi cu sclipiri ieftine. Un băiat drăguț, care arăta exact ca ea, doar că era ceva mai blond și cu ochi mari, tîmpi. Aceștia sînt Christine și fiul ei? — Da. O pereche atrăgătoare, trebuie să recunosc. Tinere, la ce sumă se ridică recompensa de care vorbeai? Jack o ignoră și intră În dormitor. Căută În sertare, În dulap, pe sub saltea. Nici reviste obscene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
trece foarte repede prin fața ușii. Va atârna, probabil, după plecarea ei, vreun tablou cu o țigancă răsturnată pe o sofa, pe jumătate acoperită de fuste străveziu înflorate, cu țâțe imense, ca niște pepeni verzi, uitându-se la tine cu ochi tâmpi. Ochii ei. Nu, nu sunt ochii ei, greșeam și greșesc, nu mi-a trecut furia după atâția ani, ochii ei erau aprigi și mergeau drept la țintă. Știa ce vrea. Nu aveai scăpare. În clipele în care, urmărind în noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ce era cu el doar mai târziu, când le-a povestit o istorie despre un faur care toată viața n-a ieșit din potcovăria lui, unde meșterea brăzdare, topoare, greble rudimentare, garduri de fier, colivii și potcoave, cu un zâmbet tâmp țintuit pentru totdeauna pe figura lui ce părea să nu îmbătrânească și care fredona melodii ciudate când potcovea caii și, de era obosit, își vâra capul în hârdăul cu apă în care arunca potcoavele fierbinți, cânta, prin urmare, niște melodii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cârciumă, nu-l văzuseră nici măcar la biserică, urmărea ceremoniile, la marile sărbători, din poarta sa, iar acum, dintr-odată, se îndepărta înspăimântător de mult, fluierând o melodie ciudată, pe urmele acelui focos armăsar, cu zâmbetul ce li se părea multora tâmp țintuit pe figură, și nu l-au mai văzut, n-au mai auzit de el și l-au căutat în zadar, în timp ce potcovăria a devenit o ruină, nevastă-sa l-a așteptat până a închis ochii, copiii l-au uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
jos, amenințând să cadă din clipă În clipă, Împreună cu părul vâlvoi, nespălat și machiajul mânjit, au făcut‑o să arate - pentru o clipă - ca un inculpat din Judge Judy (sau, poate, un reclamant, că arătau Întotdeauna aidoma - fără dinți, cu ochi tâmpi și o veșnică tendință de a folosi dubla negațieă. Un articol pentru o revistă total lipsită de importanță și esoterică pe care nu o citește nimeni niciodată, dar pe care tot trebuie să Îl scriu numai ca să pot spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
voi testa să văd dacă ați Învățat cei Cinci Stâlpi ai Înțelepciunii. Și dacă aveți noroc, o să vă Împărtășesc și cel de al Șaselea Stâlp al Înțelepciunii, care este al meu personal. Se uită toți la mine cu o privire tâmpă. —Stâlpul Șase: dacă banii răspund la atingerea ta, atunci nu există limite pentru ce poate realiza o femeie În lumea afacerilor. Banii nu-și dau seama ce sex ai. 14.17: Oricând poți găsi un taxi În fața clădirii Warburg. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mă duc la biroul meu, Îmi dau jos sacoul pătat, Îl bag În fundul sertarului. Zgomot incredibil de la fereastră. Pe marginea ferestrei, porumbeii s-au hotărât să se mute Împreună. Masculul stă cu o crenguță În cioc Într-o ipostază ușor tâmpă. Recunosc expresia. E privirea pe care mi-o aruncă Rich când vin acasă cu un ambalaj plat cu rafturi pe care le poți asambla În casă. Femela, Între timp, e ocupată să construiască dintr-o grămăjoară de bețișoare o structură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
le vadă nici mama, că iar o apucă pandaliile. — Pe urmă a trecut pe la mine și am mâncat ceva... A, să știi că am spart niște chestii în bucătărie, nimic important, am măturat cioburile..., mai adaug, scoțând iar un zâmbet tâmp. Apoi am fost cu ea la cofetărie... Am băut un suc și am mâncat o prăjitură... Inventez tot felul de amănunte ca să-i fac cât mai plauzibilă povestea mea. Mama dă din cap, aprobator. Stă dreaptă pe pat, lângă mine
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și cu mintea în continuare blocată, plutind închisă ermetic într-o baie de șampanie. După ce a plecat am simțit că n-am să mai pot dormi niciodată. Băusem multă cafea și multă șampanie. Capul îmi bubuia și starea de bucurie tâmpă fusese înlocuită dintr-odată de o năclăială din ce în ce mai pronunțată și mai lipsită de sens. îmi mușcam buzele de indignare. Cum de m-am lăsat atât de ușor pradă unei iluzii, tocmai eu, care mă consider atât de deșteaptă și de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
piramidă se prăbușesc cu zgomot metalic, înfundat. Caporalul urlă către recrutul ghinionist: Grijania mătii de răcan împuțit, nu vezi unde calci? Ostașul se oprește și în timp ce încasează stoic înjurăturile și afuriseniile pline de năduf ale gradatului, continuă cu un aer tâmp să mănânce din gamela plină pe jumătate cu fasole. Căprarul numai că nu ia foc. Roșu de enervare la față, țipă și mai tare la el: Paștele și dumnezeii tăi de mocofan, ce te uiți ca boul la mine? Marș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
păreau familiare deși îmi erau necunoscute, în timp ce mă uitam la un câine prost și fără stăpân, care nu știa ce să facă, încotro s-o ia și de cine să se atașeze, oprindu-mă să mă uit la un copil tâmp și gălăgios care își chinuia niște părinți tineri, dar profund dezamăgiți de existență, atât de scârbiți chiar încît li se părea inutil să-și corecteze odrasla, în timp ce mă întrebam întîlnind oameni foarte bătrâni dacă e bine să ajungi foarte bătrân
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]