563 matches
-
mei tineri am vrut să trec sub tăcere după război, dintr-o rușine ce creștea în urma mea. Dar povara a rămas și nimeni n-a putut s-o ușureze. E adevărat că în timpul instrucției mele ca tunar-tanchist, care m-a tâmpit de-a lungul toamnei și al iernii, nu s-a auzit nimic despre acele crime de război care au ieșit la lumină mai târziu, dar ignoranța afirmată nu a putut să acopere înțelegerea faptului că fusesem integrat într-un sistem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
RETRAS Halterofilule din Vitan, Voi scuipa pe mormintele voastre! Presupun că nu știi cine a scris asta. Mi-e scârbă de ciorba asta mediatică, mi-e scârbă de mațele astea fardate expuse în fiecare zi pe toate străzile, care-mi tâmpesc părinții dependenți de televizor. Mi-e scârbă de circ, mi-e scârbă de rahatul vostru urban. Mi-e scârbă de mine, că-ți scriu acum, dar trebuie să borăsc cumva, și pe mine nu mă invită nici o televiziune. Vreau numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
dar mi se rupe. Până și un imbecil ca tine trebuie să știe că este imposibil să arunci atât de departe. Ce trust de presă te-a umflat în halul acesta, cine a băgat bani într-un analfabet pentru a tâmpi masele într-un mod atât de absurd de ridicol? Cine are interesul ca amărâții ăștia care mor de foame sau înecați să fie striviți sub atâta mediocritate imbecilă? Te somez, Superman de rahat din Vitan, să mărturisești înșelătoria sinistră care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
într-un mod atât de absurd de ridicol? Cine are interesul ca amărâții ăștia care mor de foame sau înecați să fie striviți sub atâta mediocritate imbecilă? Te somez, Superman de rahat din Vitan, să mărturisești înșelătoria sinistră care a tâmpit țara. Te somez să dai un comunicat de presă în care să faci cunoscut retardaților care leșină când te văd că ești doar un căcănar mincinos. Te somez să ieși din Cartea Recordurilor (care oricum este o monstruozitate, un bestiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
marea dragoste. Imaginează-ți că cea mai frumoasă femeie din lume e fericită să împartă cu mine până și ciuperca de la picior. Apropo, dacă cumva e ereditară, să nu te iei după incompetentul de doctor a cărui nevastă mi-a tâmpit nevasta, pe mama ta! Să știi că cel mai bine alină foaia de varză și să te dai cu cremă Nivea. Să porți numai șosete de bumbac 100%. De asemenea sper să faci pian și să iubești cărțile și literatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
evoluționistă este mai inteligentă specia care a trebuit să înfrunte condiții mai nepotrivite cu natura ei. Ceea ce ar însemna că persoanele care au de înfruntat mai multe dificultăți ar trebui să fie mai inteligente (din perspectiva adaptării). Altfel spus, bunăstarea tâmpește, mai ales când este instalată de generații întregi. Se întâmplă asta în Occident? Datorită relației cu Celălalt avem chiar mai mult decât limbajul: avem inteligența. Iată un fundament pentru morală! În lipsa experiențelor corespunzătoare, pentru multe cuvinte avem doar înțelesuri de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
acestea te făceau să te simți mai bun, mai iubitor, mai îndrăgostit. —Ce-a zis Cecilia? —A fost și ea surprinsă de cererea mea și eu îngrijorat că nu acceptă. Este o bomboană de fată. A trecut peste purtarea mea tâmpită din ajunul plecării ei. M-am simțit atât de bine în cele câteva zile în care am fost împreună. Am reușit să ne cunoaștem mai bine. Este atât de dulce, de afectuoasă, spirituală. —Ești foarte norocos Matei c-ai întâlnit
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
autistă, își crea o lume a ei imaginară, se arunca cu voluptate în acel spațiu, ar fi putut trăi acolo mult și bine fără să sufere câtuși de puțin. Oamenii dădeau peste ea, o agresau cu tot felul de întrebări tâmpite de felul: "ce mai faci, cum o mai duci, ce zici de vremea de azi, adică de lumea de azi", ca și cum ar fi putut interveni în vreun fel în evoluția meteorologică sau în cea politică a lumii, sau măcar în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
acum, așa crede ea, dar văzând luminițele din ochii mezinului, își dă seama că a fost descoperită. Se uită cu uimire la mezin, acesta îi înfruntă privirea și îi spune: "Uiți că am fost împreună în străinătate. Trebuie să fii tâmpit să auzi cum sună o vioară ca o orchestră și să nu-ți pui problema harului". Se îndreaptă spre grajduri în întâmpinarea colegului său. Acesta are încă ochii lipiți de somn, la nouă dimineața, când cei de la C.A.P. sunt
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lung. De ce nu s-a gândit până acum la o astfel de afacere cinstită? Începe să sară prin încăpere ca un apucat, chiuie de se zguduie pereții, dar deodată cade moale în fotoliu, ca plesnit cu toporul în cap. Sunt tâmpit, suuuuunt un mare tâmpit. Cum de mi-a trecut o astfel de măgărie prin cap?! Cum de nu m-am gândit că pășesc pe un teren minat?! Oțelul românesc și toate mărfurile care merg la export sunt ale băieților cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nouă până la unșpe. Plimbarea ce-o fac... E pusă dimineață, e mică curtea, nu mai e ca acum doi ani de zile, te plictiseai să mergi atunci. Ai mersul mai repede să ajungi mai repede, ai zidurile astea de te tâmpește. Mergi repede, fără să te întreci. Discuți și de la discuție te iei și mergi mai repede. Ăia care merg mai încet se ia după ăla mai tare... bine, avem plimbăreții noștri care se trezesc în cameră la cinci și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mai apărut. Când s-a dat a doua spargere, m-am dus mai la fund. Și am spart pe unde știam eu. Deci locuri ușoare. Era normal să-și dea seama că eu am fost. Ar fi trebuit să fiu tâmpit să le dau o adresă, să le dau numele corecte. Puteam să spun că mă cheamă Vasiliu Ion, Costică și-așa mai departe. Ia-l pe Vasile și pe Costică!... Dar, când m-au prins... N-aveam nimica atunci. V-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
nu știi mersul lucrurilor, care sunt regulile. Nu regulile interioare ale pușcăriei. Alea nu-s așa importante. Regulile dintre hoți. Că există un regulament al pușcăriei și hoții au un regulament al lor. Deci era, pot să spun, un regulament tâmpesc, așa. Când erai în cameră, trebuia să te bați cu cineva, să fii mai tare - acum câțiva ani. Dacă erai mai slab, ți se făcea „primirea“. Deci erau niște chestii tâmpite care nu-și aveau rost. Dar hoțul le făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
a victimelor. I-am întrebat unde sunt banii și au spus că nu vor să mi-i dea și atunci când un om se vede constrâns de un cuțit, de o rangă, ceva, și spune că nu vrea, atunci ori e tâmpit, ori e nebun, ori nu mai vrea să trăiască. Ideea e - nu dă, nu dă - l-am înjunghiat ușor, l-am înțepat puțin cu cuțitul, să înțeleagă că nu glumesc. Dar el a spus că nu vrea - și atunci s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Ideea e - nu dă, nu dă - l-am înjunghiat ușor, l-am înțepat puțin cu cuțitul, să înțeleagă că nu glumesc. Dar el a spus că nu vrea - și atunci s-a produs în mintea mea: bă, ăsta ori e tâmpit, ori dă-l dracu, n-am judecat, și atunci am văzut că se adeverește impresia mea despre oameni - că ei prețuiesc mai mult bunurile decât persoana lor proprie - și atunci m-am dezlănțuit, să spun așa. Am dat de ură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
inima-n noi, stăteam și când crăpa asfaltu’ de frig afară, mi-am distrus rinichii, nevastă-mea venea vânătă și cu picioarele umflate... vara ți se coceau creierii-n tine... aveam toate autorizațiile, că și pentru astea plătești de te tâmpești, știi... pe noi ne găseau la controale, pe noi, cu doi chiloți fără tva, pocnitori chinezești și niște perechi de șosete, nu pe ăia care fură cu miliardele... l-a întrebat cineva de sănătate pe vreun mahăr?... bun, îți umpli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
o cruce mare. - Pedeapsa lui Dumnezeu... E pedeapsa lui Dumnezeu.... Doamne Dumnezeule, de ce ne cerți cu urgia ta? Doamne Dumnezeule, când ai s-auzi tângurile noastre și-ai să-i ostoiești pe cei nevinovați... - Am s-o iau razna, mă tâmpesc de-a binelea... aruncă Leonard geanta. Uite cum arată, parcă a turnat cineva zoaie pe pereți! Am schimbat uleiurile, m-am sfătuit cu alții, am verificat compoziția vopselelor, am dat jos gletul și l-am refăcut, am lăsat să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în direcția lui, ajunge pe perete și se scurge într-un soi de soare à la Van Gogh. - Leonard... încerc să-l calmez, îi pun mâna pe umăr. Mai încet, mai pune-ți lacăt la gură... Se smucește. - Te-ai tâmpit și tu? Ce-o să fie? Mă scrie la catastif? Ia șabloanele pentru litere și le rupe. Toarnă peste bucăți ce era în găleată. - Ce fac eu aici? Nici nu cred... Mă prostituez, asta fac! Mă vând pe niște milioane, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
lor „artistic”. „Etic”. „Justițiar”. Cavaleri ai dreptății picați de pe măgar; sunt ridicoli. Or, tocmai eu sunt - într-un fel - salvatorul lor! Pentru că datorită mie a plecat, cândva, Balerina. Ce s-ar fi ales de ei dacă ar fi rămas? Se tâmpiseră de tot. Ei numeau asta iubire. Romancierul a publicat, atunci, într-o revistă din Capitală, o proză-schizo. O enormitate despre o Femeie solară, ființă pe care, după ce și-a imaginat-o, chiar i s-a arătat! Sub forma Balerinei! Balerina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
abandoneze. Un aspect special necesita lămuriri. - Dacă ești atât de ignorant, zise el, acuzator, cum de vorbești atât de bine engleza? Concepu răspunsul în momentul în care pronunța cuvântul "engleza". Jurig completă gândul său. - Ce vorbesc? Începu să râdă. - Ești tâmpit. Păru să-și dea seama de implicațiile vorbelor sale. Mârâi: - Se poate ca Discipolul să mă fi pus aici cu un tâmpit? Își reveni. - Amice, habar n-am cine ești, dar noi vorbim, tu și cu mine, yalestena. Și-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
urlă el la chelner. Murim de sete. Își îndreptă degetul spre un alt chelner: — Tu! Ți-am zis să stai dracului cu ochii pe noi, puțoi ce ești, și cum vezi că se golește sticla să ne aduci alta! Ești tâmpit sau ce? Lovi din nou masa cu pumnul, spre marele amuzament al celor două însoțitoare, care chițăiră de plăcere, făcându-l pe Streicher să râdă de propria-i izbucnire. De cine vă aduce aminte? întrebă Korsch. — Al Capone, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
știu, e vreun mister spiritual și financiar totodată... O ști ăla cu codu lu’ davinci, dan braun, că el le știe pe toate ca un om mare... Mai citește și tu, Gore, fă lecturi, lasă pariurile la fotbal, că te tâmpești și mai tare. Plus mintea copiilor... Nasol... Ce dracu’ mai facem cu tine, Îți dăm bere din biberon și te legănăm pe picioare? Să vii la mine să-ți dau cartea lu’ braun, a avut mare succes, s-a făcut
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și-l aruncă pe terasă. Foile zboară precum păsările, iar câțiva clienți se apleacă și iau câte o pagină, pentru a o parcurge ca să mai treacă timpul. După ce-și cere Tămâioasa, Sandu Îl sfredelește pe Gore cu privirea: Ești tâmpit azi? Numai azi te-ai hotărât să fii așa sau Îți propui să permanentizezi această stare? Sandule, umbli cu dușmanul la vedere. S-a discutat și În ceseat, am văzut la știri. Presa este un inamic public, nu mai e
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ce, unidebaral nu merge??? 14.07.2011 Of, ce dor, ce chin, ce jale... Iar a venit fondu`, Sandule! O să plătim de-o să ne usture, luăm bani de la ăștia ca și cum nu ar trebui să-i mai dăm Înapoi, ne-am tâmpit de tot. Gore, dragă, mie Îmi place de tine, dar până la un punct. În loc să-ți vezi de berea din halbă - ia uite ce guler Îmbietor are te agiți permanent și Îți stă băutura În gât. O-nghiți cu noduri. Am
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
fost, apoi, preocupat cîteva minute de soarta micilor arieni. Cine știe, de fapt, despre ce e vorba, anticarul mereu pune de la el... Omenirea, oricum, e sortită metisării... Nici negru pur nu va mai exista cîndva... Chinezii, rasa galbenă... M-am tîmpit... Astea sînt grijile mele?! A rîs și a scăpat și de puii de arieni... PÎnă seara. A mers la un internet café, s-a uitat la vecinii de la mesele alăturate; jucătorii, nici un pericol, mitraliau niște bandiți pe care Îi fugăreau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]